MARELE SECRET
Înțelepciune,
moralitate, virtute; cuvinte respectabile dar vagi asupra cărora se
poartă de secole dispute, fără a se ajunge la vreo înțelegere! Vreau să
fiu înțelept, dar voi fi sigur eu de întelepciunea mea atât timp cât voi
crede că nebunii sunt mai fericiti decât mine sau chiar mai
bucuroși? Trebuie să avem moravuri, dar suntem toți asemenea copiilor;
moralitățile ne adorm, și asta pentru că ni se face o moralitate
stupidă, incovenabilă naturii noastre. Ni se vorbește de ceea ce nu ne
interesează și noi ne gândim la altceva.Virtutea este un lucru foarte
important: numele ei înseamnă forță, puter; Lumea subzistă prin virtutea
lui Dumnezeu. Dar pentru noi ce este virtutea? Este o virtute să
postești, slăbindu-ți mintea și îngălbenindu-ți fața? Să numim virtute
naivitatea omului onest care se lasă despuiat de șmecheri? Este o
virtute abstinența de frica abuzului? Ce am crede despre un om care n-ar
merge de frică să nu-și frângă picioarele? Virtutea în toate este
opusul nulității,indolenței și neputinței.
Virtutea presupune acțiunea; căci, dacă
se opune în mod obișnuit virtutea patimilor, se lasă să se înțeleagă că
nici ea nu este pasivă.Virtutea nu este numai forță, ci și
rațiunea ce dirijează forța. Ea este puterea ce păstrează echilibrul
vieții.Marele secret al virtuții,al virtualității și al vieții,fie
temporală, fie eternă poate fi formulată astfel: Arta de a balansa forțele pentru a echilibra mișcarea. Echilibru
pe care-l căutăm nu este nemișcarea, ci acela care face mișcarea
regulată. Nemișcarea înseamnă moarte, numai mișcarea este viață.Acest
echilibru motor este cel al naturii însăși. Natura, echilibrând forțele
fatale, produce răul fizic sau chiar distrugerea aparentă pentru omul
prost echilibrat. Omul se vindecă de relele naturii, stiind să se
sustragă printr-o folosire inteligentă a libertăților sale fatalității
forțelor, Întrebuințăm aici cuvântul fatalitate pentru că forțele
imprevizibile și neînțelese de omul prost echilibrat i se par acestuia
obligatoriu fatale . .Natura le-a dotat pe animale cu o mulțime de
instincte pentru a le apăra,dar a făcut totul pentru ca omul
neprevăzător să piară. Animalele trăiesc pe seama lor,ca să zicem
așa,fără efort.Numai omul
trebuie să învețe să trăiască. Or,știința vieții este știința
echilibrului moral. A implica știinta cu religia, rațiunea cu
sentimentul, energia cu blândețea, iată fondul acestui echilibru.
Adevărata forță invincibilă
este forță fără violență.Oamenii violenți sunt oameni slabi și
neprevăzători, ale căror eforturi se întorc întotdeauna împotriva lor
înșiși.Afecțiunea violentă seamănă urii și aversiunii.Mânia violentă te
dă orbește pe mâna dușmanilor. Eroii lui Homer, când se luptă între
ei,se insultă pentru a se înfuria reciproc, știind bine că, după toate
probabilitățile, cel mai furios din cei doi va fi învins.Înfierbântatul
Achille era predestinat să moară tragic. El este cel mai mândru și mai
curajos dintre greci și nu aduce decât dezastre concetățenilor lui.Cel
care cucerește Troia este prudentul și răbdătorul Ulise care se
menajează întotdeauna și nu lovește decât atunci când e sigur de
reușită. Achille este Patima, Ulise este virtutea; urmând această
dimensiune trebuie să înțelegem înălțimea filosofică și morală a
poemelor luiHomer.Autorul acestor poeme era fară îndoială un inițiat de
prim ordin.Marele Arcan al Înaltei Magii practice se află în întregime
în Odisea.
Marele Arcan al Magiei,
Arcanul unic și incomunicabiI are drept obiect punerea puterii divine în
serviciul voinței umane.Pentru a ajunge la realizarea acestui Arcan, e
nevoie să știm ce avem de făcut, să vrem ceea ce trebuie, să îndrăznim
ceea ce se cuvine și să tăcem cu discernământ.Ulysse are împotriva lui
zeii, elementele naturii, ciclopii, sirenele, pe Circe etc. …,adică
toate dificultățile și pericolele vieții. Palatul lui e invadat, soția e
hăituită, bunurile pradă jafului; i se jurase moartea, își pierduse
tovarășii, vasele i se scufundaseră; rămăsese singur în lupta împotriva
nopții și a mării, și singur îi înduplecă pe zei, scapă de pericolele
mării, orbește ciclopii, înșeală sirenele, o domesticește pe Circe, își
recâștigă palatul, își eliberează soția, îi ucide pe cei care-i juraseră
moartea, pentru că voia să revadă Ithaca și pe Penelopa, deoarece el
știa să scape din primejdie, fiindca îndrăznea când trebuia și datorită
faptului că tăcea atunci când nu era neapărat nevoie să vorbească.Dar,
îmi vor spune dezamăgiți iubitorii de basme, aici nu e nici o magie. Nu
există talismane, ierburi, rădăcini care să facă minuni! Nu există
formule misterioase care deschid porti și fac să apară spirite?
Săvorbim despre aceste lucruri și să amânăm pe altădată comentariile despre Ulise.Voi
știți, copii, pentru că, fără îndoială, copiiIor trebuie să le răspund,
dacă ați citit lucrările mele precedente, că eu am
recunoscut eficacitatea relativă a formulelor, ierburilor și
talismanelor. Dar e vorba de mijloace mărunte legate de mici mistere. Eu
vă vorbesc acum de mari forțe morale, nu de instrumente materiale.
Formulele aparțin riturilor de inițiere, talismanele sunt auxiliare
magnetice, rădăcinile și ierburile țin de medicina ocultă, chiar Homer
însuși nu le disprețuia. Moly, Lotos și Nepenthes își au locul lor în
aceste poeme,dar sunt doar accesorii.Cupa
lui Circe nu are nici o putere asupra lui Ulise care,cunoscându-i
efectele nefaste,renunță să mai guste din ea..Inițiatul posedă înalta
știință a magilor care nu se tem de vrăjitori.Persoanele care, recurgând
la magia ceremonială, consultă ghicitorii, seamănă acelora care,
multiplicându-și practicile devoțiunii,doresc sau speră să înlocuiască
prin ea religia adevărată. Nu le veți mulțumi niciodată dându-le sfaturi
înțelepte.
Toate vă ascund un secret
ușor de ghicit și care-ar fi acesta: am o pasiune pe care rațiunea o
condamnă și eu prefer rațiunea.Iată
de ce vin să consult oracolul lipsit de minte, pentru ca să-mi spună că
trebuie să sper, să mă ajute să-mi adorm conștiința și să-mi ofere
pacea inimii. Aceste persoane beau dintr-un izvor înșelător care departe
de a le potoli setea,le însetează și mai tare.Șarlatanul debitează
oracole obscure, poți găsi în ele de toate și te întorci mereu după
lămuriri. Mai vii și a doua zi,și peste încă o zi,revii mereu și așa fac
cărturăresele avere. Gnosticii bazilidieni spuneau că Sophia,
înțelepciunea naturală a omului, îndrăgostită de sine însăși, ca Narcis
din fabulă,își întoarse ochii de la principiul ei și se aruncă în afara
cercului trasat de lumina pe care ei o numeau pleroma. Singură
atunci în întuneric, face sacrilegii pentru a naște lumina. Și, asemeni
femeii bolnave de scurgere din Evanghelie, ea îsi pierdea sângele care
se transformă în monștri oribiIi.
Cea mai periculoasă dintre toate nebuniile este înțelepciunea coruptă.
Inimile corupte otrăvesc
întreaga natură. Pentru ele, splendoarea zilelor frumoase nu este decât o
luminoasă plictiseală si toate bucuriile vieții, dispărute pentru
sufletele lor moarte, se ridică în fața lor pentru a-i blestema,
spunându-le asemeni spectrelor lui Richard al Ill-lea:„Disperă și mori”.Marile entuziasme îi fac să surâda,disprețuind, pentru a se răzbuna, iubirea și frumusețea, cu insolența lui Stenio și Rollon.Nu trebuie
să te resemnezi acuzând fatalitatea, trebuie să lupți împotriva ei și
s-o învingi. Cei care cad în această bătălie sunt cei care nu au știut
sau nu au vrut să triumfe. A nu ști, este o scuză. dar nu o justificare,
pentru că se poate învăța. „Tată, iartă-i pe ei că nu știu ce fac”,
exclamă Hristos, dându-și sufletul. Dacă nu ne-ar fi permis să nu
știm,rugăciunea lui Iisus ar fi lipsită de adresă și Tatăl n-ar fi avut
nimic de iertat.
Când nu știi,trebuie să ai dorință
de-a învăța. Atât timp cât nu știi e periculos să îndrăznești, dar e
bine întotdeauna să taci.
Eliphas Levi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.