Combinarea corectă a alimentelor – garanţia unei sănătăţi de fier
de dr. Mariana Sava
„Hrana
ingerată este divizată în trei părţi. Partea intermediară, grosieră, se
elimină. Partea mijlocie se transformă în constituenţi corporali.
Partea subtilă devine hrană pentru minte.” (CHANDOGYA UPANISHAD VI.4.I)
„Eu
sunt hrana. Eu sunt cel care mănâncă hrana. Eu sunt cel care îl înghite
pe cel care mănâncă hrana. Eu devorez întregul Univers. Lumina mea este
asemenea Soarelui.”
(TAITTIRIYA UPANISHAD II.9.6)
(TAITTIRIYA UPANISHAD II.9.6)
Dieta
corectă este esenţa oricărui tratament naturist. Alimentele pe care le
consumăm pot amplifica, diminua sau chiar anula efectele altor terapii
(chiar şi influenţa vindecătoare a plantelor medicinale). Pe de altă
parte, o dietă incorectă poate fi unul dintre principalii factori
cauzatori de boală. Ştiinţa străveche, AYURVEDA ajută fiecare fiinţă
umană să descopere care este regimul alimentar care i se potriveşte cel
mai bine, precum şi tot ceea ce este necesar din acest punct de vedere,
pentru a preveni sau trata eventualele dezechilibre.
Eşti ceea ce mănânci
Dietoterapia
se bazează pe faptul că dobândim calităţile hranei, cu alte cuvinte,
suntem ceea ce mâncăm. Într-adevăr, putem observa şi singuri, dacă
suntem atenţi, că alimentele pe care le mâncăm ne influenţează starea
psiho-mentală din perioada ce urmează mesei respective. Este ştiut că
marii consumatori de carne sau cafea sunt predispuşi la a manifesta
mânie, agresivitate sau alte emoţii negative „fierbinţi”. Medicina
iniţiatică tradiţională AYURVEDA cunoaşte de mii de ani faptul că
regimul carnivor „supraîncălzeşte” sângele în timp ce regimul vegetarian
este renumit pentru predispunerea la echilibru, calm şi linişte, care
sunt manifestate deseori chiar şi în condiţii foarte stresante. Celebrul
filosof iniţiat Omraam Mikhael Aivanhov spunea: „Mâncatul cărnii
întreţine în corpul persoanei respective o legătură invizibilă a
corpului cu lumea animală şi cred că individul ar fi înspăimântat dacă
şi-ar putea vedea culorile urâţite ale aurei sale invizibile (n.n. –
invizibile ochilor obişnuiţi, dar care deja la ora actuală poate fi
parţial pusă în evidenţă graţie fotografiei în efect Kirilian, ecrane cu
dicianină etc.), însoţit fiind de toate sufletele animalelor pe care
le-a mâncat.”
Anumite alimente induc rezonanţe planetare
Fiecare
aliment are o rezonanţă astrală predominantă, care favorizează
inducerea unei întregi game de emoţii, sentimente, gânduri şi stări
specifice vibraţiei planetare respective în fiinţa care îl consumă cu
regularitate (minim 30 de zile). Spre exemplu, fiinţelor care doresc să
devină mai iubitoare, mai senzuale, mai „venusiene” le-ar fi de un real
folos consumul preferenţial de grâu, mere, cireşe, caise, piersici.
Celor care vor să-şi amplifice puterea de emisie mentală, strălucirea,
autocontrolul sau alte calităţi „solare”, le recomandăm un regim
alimentar compus din orez preparat cu scorţişoară, nuci, anghinare,
seminţe din floarea soarelui, măsline.
Consumă mai ales hrană produsă în regiunea în care trăieşti
Tradiţia
milenară ayurvedică ne aduce la cunoştinţă rolul important în
menţinerea sănătăţii pe care îl are consumul vegetalelor şi produselor
lactate obţinute de la animalele care cresc în zona în care trăim. Este
celebru printre gerontologi şi dieteticieni exemplul locuitorilor din
zona Hunzo din nordul Indiei, care reuşesc frecvent să depăşească
venerabila vârstă de 100 de ani (putând şi procrea până la 80 de ani)
numai datorită consumului preferenţial de cereale decorticate, legume,
fructe, ouă şi lapte, însă toate acestea produse în regiunea lor. O dată
în plus, a devenit evidentă în lumea medicală importanţa aplicării
universale a principiilor acestui sistem multimilenar, care este
medicina ayurvedică, la condiţiile de viaţă şi activitate din oricare
parte a lumii. În ţara noastră, aceste aspecte sunt prezentate pe larg
în cadrul cursului de AYURVEDA organizat de ANM (Asociaţia Naţională
pentru promovarea Medicinilor Neconvenţionale).
De ce este important să combini corect alimentele?
Unul
dintre principiile ayurvedice de bază ale dieteticii se referă la
combinarea corectă a alimentelor, atât în dieta generală, cât şi în
cursul aceleiaşi mese. Valoarea acestui vechi principiu este recunoscută
astăzi de către nutriţioniştii moderni, care au redescoperit ei înşişi
(validând astfel vechile învăţături ayurvedice) existenţa unor
compatibilităţi, respectiv incompatibilităţi alimentare. La baza
acestora stau două aspecte esenţiale.
Primul
aspect este cel al selectivităţii şi compatibilităţii secreţiilor
enzimatice. Transformările chimice la care sunt supuse alimentele în
cursul digestiei se efectuează în prezenţa unor enzime existente în
secreţiile produse de glandele digestive.
Compoziţia enzimatică a acestor secreţii este influenţată de natura alimentelor consumate. Spre exemplu, dacă ingerăm mai mult amidon (existent în cereale, cartofi) acesta va induce o creştere a concentraţiei de amilază în secreţiile salivară şi pancreatică (amilaza fiind enzima care descompune amidonul).
Compoziţia enzimatică a acestor secreţii este influenţată de natura alimentelor consumate. Spre exemplu, dacă ingerăm mai mult amidon (existent în cereale, cartofi) acesta va induce o creştere a concentraţiei de amilază în secreţiile salivară şi pancreatică (amilaza fiind enzima care descompune amidonul).
Al doilea aspect al compatibilităţii alimentare: alimentele, pentru a fi asimilate necesită timpi de digestie diferiţi.
Fructoza şi glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. Zaharoza din trestia de zahăr necesită o hidroliză sub acţiunea unei enzime intestinale (zaharaza) pentru a fi absorbită.
Amidonul suferă întâi acţiunea amilazei salivare, iar apoi şi a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influenţa maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe şi necesită şi mai multă „muncă” din partea organismului.
Fructoza şi glucoza din fructe nu suferă nicio degradare chimică prealabilă: sunt direct asimilabile. Zaharoza din trestia de zahăr necesită o hidroliză sub acţiunea unei enzime intestinale (zaharaza) pentru a fi absorbită.
Amidonul suferă întâi acţiunea amilazei salivare, iar apoi şi a celei pancreatice, transformându-se în maltoză, care sub influenţa maltazei intestinale trece în glucoză simplă, care se poate absorbi. Astfel digestia amidonului este mult mai lungă decât cea a fructozei sau glucozei din fructe şi necesită şi mai multă „muncă” din partea organismului.
Grăsimile încetinesc digerarea
oricăror alimente mâncate în cursul aceleiaşi mese. Astfel, proteinele
„grase” (asociate cu grăsimi) sunt digerate mai lent decât proteinele
„slabe” (neasociate cu grăsimi): brânza slabă se digeră mai lent ca
brânza grasă.
Alimentele conţinând acizi necesită un timp de digestie prelungit, întrucât organismul trebuie în prealabil să-i neutralizeze.
De
exemplu, fructele acide/acre se digeră mai lent decât cele semiacide
sau dulci. Legumele verzi se digeră destul de repede întrucât nu au o
concentraţie prea mare de proteine, lipide sau acizi.
Iată câteva consideraţii în legătură cu unele asocieri alimentare.
Asocieri indicate şi asocieri nerecomandate
Amidon – acizi
Digestia amidonului (cereale, cartofi) debutează în cavitatea bucală sub acţiunea amilazei salivare. Acizii împiedică acest proces.
Digestia amidonului (cereale, cartofi) debutează în cavitatea bucală sub acţiunea amilazei salivare. Acizii împiedică acest proces.
Amidon – proteine
Proteinele necesită, pentru hidroliza lor, suc gastric (care este acid). Acest Ph acid împiedică activitatea amilazei salivare, care acţionează asupra amidonului într-un mediu mai alcalin (bazic). De exemplu, este de evitat, pe cât posibil, asocierea cerealelor sau cartofilor cu brânză, a pâinii cu iaurt.
Proteinele necesită, pentru hidroliza lor, suc gastric (care este acid). Acest Ph acid împiedică activitatea amilazei salivare, care acţionează asupra amidonului într-un mediu mai alcalin (bazic). De exemplu, este de evitat, pe cât posibil, asocierea cerealelor sau cartofilor cu brânză, a pâinii cu iaurt.
Amidon – glucoză
Este o asociere între două glucide cu timpi de digestie diferiţi. Nu vă grăbiţi să asociaţi deci, cerealele cu fructe!
Este o asociere între două glucide cu timpi de digestie diferiţi. Nu vă grăbiţi să asociaţi deci, cerealele cu fructe!
Amidon – legume verzi
Legumele verzi nu favorizează, dar nici nu îngreunează digestia amidonului. Sunt însă recomandate aceste asocieri, deoarece legumele verzi aduc vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, care ajută utilizarea ulterioară în organism a compuşilor rezultaţi din degradarea amidonului.
Legumele verzi nu favorizează, dar nici nu îngreunează digestia amidonului. Sunt însă recomandate aceste asocieri, deoarece legumele verzi aduc vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, care ajută utilizarea ulterioară în organism a compuşilor rezultaţi din degradarea amidonului.
Amidon – apă (Atenţie!)
Apa poate dilua sucurile digestive, încetinind digestia amidonului.
Totuşi, hidroliza amidonului necesită o anumită cantitate de apă, care
ar trebui, însă, să fie deja disponibilă în ţesuturi, deci să parvină
organismului în afara mesei propriu-zise, graţie menţinerii unui
echilibru hidric sănătos (minim 1,5 litri/zi).
Amidon – lapte
Laptele necesită un mediu acid pentru a fi digerat, fapt care se opune degradării amidonului.
În cazuri extreme, laptele mâncat cu pâine poate provoca chiar şi o indigestie.
Laptele necesită un mediu acid pentru a fi digerat, fapt care se opune degradării amidonului.
În cazuri extreme, laptele mâncat cu pâine poate provoca chiar şi o indigestie.
Proteine – grăsimi
Grăsimile inhibă secreţia sucurilor digestive, încetinind digerarea proteinelor. De evitat această asociere mai ales în cazul persoanelor obosite.
Grăsimile inhibă secreţia sucurilor digestive, încetinind digerarea proteinelor. De evitat această asociere mai ales în cazul persoanelor obosite.
Proteine – legume verzi
Este o asociere foarte bună. De exemplu: brânză albă cu praz sau ouă (nu maioneză care are grăsimile provenite din ulei) cu dovlecei.
Este o asociere foarte bună. De exemplu: brânză albă cu praz sau ouă (nu maioneză care are grăsimile provenite din ulei) cu dovlecei.
Lipide – amidon Este
compatibilă asocierea grăsimilor cu amidonul, de exemplu cartofi
fierţi, amestecaţi cu ulei sau unt uşor încălzit sau cu fulgi de ovăz
sau alte cereale.
Lipide – legume verzi
Este o asociere foarte recomandată.
Este o asociere foarte recomandată.
Lipide – Glucoză (fructoză)
Lipidele încetinesc absorbţia glucozei, care este una dintre cele mai rapide. (De aici şi folosirea ei ca substitutent de hrană în urgenţele medico-chirurgicale, când este administrată intravenos). În acest context se recomandă, de exemplu evitarea smântânii îndulcite.
Lipidele încetinesc absorbţia glucozei, care este una dintre cele mai rapide. (De aici şi folosirea ei ca substitutent de hrană în urgenţele medico-chirurgicale, când este administrată intravenos). În acest context se recomandă, de exemplu evitarea smântânii îndulcite.
Mic dejun
|
Prânz
|
Ora 17
|
Cină
|
mere, pere, urdă cu unt
|
ouă, nuci, andive, ciuperci, salată de castraveţi şi lăptuci, salată de morcovi cu ţelină, ulei de măsline, şvaiţer
|
mere, stafide
|
iaurt, castraveţi, varză verde, praz, dovlecei, brânză albă
|
struguri proaspeţi, iaurt, piersici, măsline, varză
|
caşcaval, praz, ridichi, spanac, salată de varză roşie, morcovi, cartofi la cuptor
|
prune uscate, pesmet cu unt
|
fasole verde, ouă, napi
|
căpşuni, miere, piersici, caise, lapte bătut (kefir)
|
smântână, dovlecel, conopidă, salată de sfeclă roşie, orez, migdale
|
banane, smochine şi curmale
|
Ştevie, brânză de vaci, pere, varză roşie
|
mere, germeni de grâu
|
ouă, vinete, gulii
|
gutui
|
şvaiţer, mazăre
|
Respectarea compatibilităţii elimină posibilitatea autointoxicării
În cazul asocierii de alimente incompatibile se pot declanşa uneori fenomene de fermentaţie a glucidelor (generatoare de dioxid de carbon, acid oxalic, alcool – compuşi care produc balonări şi crampe abdominale, constipaţie sau diaree) sau procese de putrefacţie a proteinelor (rezultând hidrogen sulfurat, acid fenil propionic, indol, scatol, fenoli, alcooli, acid acetic – compuşi toxici pentru organism).
Aşa
numitele regimuri omogene, bazate pe compatibilităţi alimentare, au
darul de a uşura digestia, atât prin creşterea vitezei de absorbţie, cât
şi prin diminuarea efortului organismului de a digera alimentele
respective, precum şi de a suprima fenomenele fermentaţiei sau
putrefacţiei intestinale. Se evită astfel producerea de toxine la
nivelul tubului digestiv, prin a căror absorbţie are loc o
autointoxicare progresivă a organismului, care poate genera diferite
stări de boală.
În continuare, vă oferim câteva sugestii de meniuri bazate pe respectarea compatibilităţilor alimentare.
Diete ayurvedice pentru cele trei tipuri constituţionale fundamentale
O
dietă corect concepută din punctul de vedere al criteriilor
constituţionale poate fi uneori suficientă pentru a conduce, ea singură,
însă într-un timp mai îndelungat, la vindecarea afecţiunilor de care
suferiţi.
Tipul dezechilibrat la care
predomină elementul aer – VATTA – este cel care suferă cel mai adesea de
slăbire excesivă (emaciere), malnutriţie, boli consumptive (ex:
tuberculoza). Focul lui digestiv este variabil, uneori digeră foarte
uşor, alteori are dificultăţi în prelucrarea şi asimilarea hranei.
Stările psihice negative care însoţesc bolile de tip VATTA sunt
anxietatea, frica sau neliniştile de tot felul.
Tipul
dezechilibrat la care predominant este elementul foc – PITTA – este
tipul călduros, cu un apetit intens şi o digestie puternică.
În
general suferă de arsuri la stomac sau în alte zone ale corpului. Acest
foc digestiv îi poate cauza diaree, infecţii, boli febrile. Atitudinea
negativă generatoare de boală se concentrează în cazul lui pe mânie,
violenţă, criticism.
Tipul dezechilibrat la care
predominant este elementul apă – KAPHA – este cel care are digestia cea
mai lentă, suferind adesea, după masă, de o senzaţie de greutate în
stomac. Este predispus la obezitate, iar emoţiile negative care îl
caracterizează sunt lăcomia şi ataşamentul.
Vă
prezentăm într-un tabel sintetic alimentele cele mai indicate fiecărui
tip de dezechilibru constituţional, care pot să reechilibreze şi să
armonizeze fiinţele respective.
|
Tipul VATTA
|
Tipul PITTA
|
Tipul KAPHA
|
Fructe
|
caise
banane
cireşe
grapefruit
struguri
ananas
curmale
smochine
piersici
|
mere
cocos
pepene
piersici
prune dulci
rodii
stafide
|
mere
caise
cireşe
afine
prune uscate
stafide
rodii
|
Legume
|
castraveţi
cartofi dulci
ridichi
dovlecei
ceapă gătită (călită, fiartă, dar nu prăjită),
fasole verde
morcovi
|
conopidă
ţelină
varză
fasole verde
castraveţi
dovlecei
cartofi
salată verde
ciuperci
|
varză
ţelină conopidă salată verde ceapă crudă spanac usturoi ciuperci ridichi morcovi |
Cereale
|
grâu
ovăz
orez
|
grâu
orez
ovăz
|
orz
porumb mei hrişcă |
Produse
Animale
|
unt
unt clarifiat (în sanscrită – ghee – fiert pentru eliminarea apei şi a impurităţilor) lapte dulce
iaurt
kefir
smântână
|
unt clarifiat
lapte dulce
unt nesărat
|
fără lactate (excepţie laptele de capră)
|
Uleiuri
|
toate uleiurile comestibile (cel mai intens efect de armonizare îl are uleiul de susan)
|
anumite tipuri de uleiuri comestibile
|
fără ulei (exceptând uleiul de porumb, migdale sau de floare soarelui, în cantităţi mici)
|
Cea mai pură hrană
„Din
SATTVA (aspectul de elevare şi aspiraţie) se naşte Cunoaşterea, din
RAJAS (aspectul de personalitate, acţiune excesivă) lăcomia, iar din
TAMAS (aspectul de personalitate, acţiune excesivă) confuzia, iluzia şi
ignoranţa” (BHAGAVAD GITA XIV.17).
Dieta
cea mai favorabilă unei vieţi sănătoase şi frumoase este alcătuită doar
din alimente pure, uşoare, moderat răcoritoare, care furnizează toată
forţa de care avem nevoie, dar care nu tulbură mintea. Ea are la bază
fructele şi legumele proaspete, crude, laptele, cerealele, în general
alimentele având gust dulce natural şi pe care le vom prepara cu
ajutorul focului, cât mai puţin cu putinţă.
Excitantele,
alimentele picante, acre sau sărate favorizează desfăşurarea
activităţilor intense, dar ele produc şi agitaţia minţii şi stimularea
excesivă a simţurilor.
Hrana care a suferit o
prelucrare termică îndelungată sau hrana reîncălzită, mâncărurile care
datorită păstrării îndelungate sau în condiţii neadecvate au dobândit
gust amar sau astringent, precum şi cele greu de digerat sunt TAMAS-ice
şi opacizează mintea, producând o lentoare a gândirii, somnolenţă.
În
concluzie, folosind principiile ayurvedice prezentate în acest articol,
vă puteţi alege singuri alimentele SATTVA-ice, compatibile cu tipul
dumneavoastră constituţional, necesare pentru a crea premisele unei
„sănătăţi de fier”.
Încheiem cu un sfat extrem de preţios al lui Omraam Mikhael Aivanhov: „Hrana
este o scrisoare de iubire trimisă de Creator, ce trebuie descifrată…
Când începeţi să mâncaţi, trimiteţi dragostea voastră hranei şi în acel
moment ea se va deschide să vă dăruiască comorile sale.”
Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 16
yogaesoteric
21 februarie 2010
21 februarie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.