Civilizatia avansata a stramosilor indienilor Pueblo
Anasazi
este un termen din limba indienilor Navajo care se traduce prin cei
vechi. Considerati stramosii indienilor Pueblo, Anasazi ocupau Tinutul
celor patru colturi, care cuprindea sudul statului Utah, sud-vestul
statului Colorado, nord-vestul statului New Mexico si nordul Arizonei.
Perioada de maxima inflorire a acestei civilizatii se intinde intre anii
200-1300 d.Hr., insa aparitia acestei culturi este datata cu cel putin
citeva secole inaintea erei noastre.
Locuinte complexe, dotate cu camere mari
Artefactele
gasite in zona demonstreaza ca, in ultimele doua secole ale erei
trecute, locuitorii acestui areal incepusera sa practice agricultura,
cultivind porumbul. Spre anul 500 d.Hr., Anasazi traiau deja in mici
comunitati agricole, iar casele lor erau ridicate deasupra unor gropi
sau puturi, in care un om intra pina la talie. In jurul anului 750 se
petrec schimbari majore: Anasazi trec la utilizarea arcului cu sageti,
care inlocuieste vechiul atatl - un fel de prastie de aruncat virfuri de
sageata, isi diversifica culturile si incep sa fabrice obiecte
ceramice, dintre care foarte multe s-au pastrat pina in zilele noastre.
Dupa
750 se remarca si o modernizare a asezarilor, trecindu-se de la
colibele ridicate deasupra gropilor la locuinte complexe, in intregime
la suprafata, dotate cu camere mari. Incaperile subterane, numite kiva,
dupa un termen utilizat de indienii Hopi, nu mai au decit rol
ceremonial, fiind folosite pentru diverse ritualuri. In perioada
1100-1200, se remarca o tendinta de agregare a comunitatilor, grupurile
razlete de case unindu-se in largi asezari, numite, in lucrarile de
specialitate, pueblos. Din aceasta epoca dateaza si casele daltuite in
stinca, dintre care cele mai faimoase sint gazduite in complexul
arheologic Mesa Verde (Masa verde) din sud-vestul statului Colorado, loc
inclus in patrimoniul universal al UNESCO.
Un punct de reper ce anunta mai devreme solstitiul de iarna
Zona,
aflata la 2.200 de metri altitudine, fusese locuita timp de mai multe
secole, dar abia in aceasta perioada Anasazi se muta pe stincile ce
strajuiesc canionul. Practic, constructorii acelei epoci indepartate au
incercat sa ocupe cit mai eficient spatiul atit de putin propice pentru
ridicarea de locuinte. Multe dintre incaperi sint tencuite pe dinauntru,
iar peretii sint pictati. Unele dintre casele din stinca sint aproape
inaccesibile, iar pentru a ajunge la altele trebuie sa fii bun alpinist.
Cei care au escaladat versantul stincos spun ca, daca nu pornesti cu
piciorul care trebuie, la jumatatea drumului risti sa te impotmolesti si
sa nu mai poti continua.
Cei
mai multi dintre vizitatorii Parcului National Mesa Verde nu pleaca
fara a vizita Palatul de Stinca, cea mai mare constructie din intreg
situl, cu 217 camere si 23 de sali de ceremonie (kiva). In partea de
sud, cercetatorii au identificat ceea ce pare a fi un punct de
observatie a Soarelui. Acest punct da spre Templul Soarelui, situat la
circa 300 de metri, pe platoul de dincolo de Cliff Canyon.
In
timpul solstitiului de iarna, din punctul de observare se poate vedea
Soarele intre cele doua turnuri ale templului. De asemenea, exista
indicatii ca un turn mai mic, de la vestul templului, era folosit ca
punct de reper, anuntind cu 20 de zile mai devreme solstitiul de iarna,
poate pentru a le permite indienilor Anasazi sa intimpine cum se cuvine
momentul.
Templul Soarelui, una dintre cele mai enigmatice constructii
In
turnul principal al palatului, cea mai inalta constructie din zona, a
fost descoperit si un punct de observare a Lunii, pe peretii interiori
existind o serie de pictograme, interpretate drept o descriere a fazelor
Lunii.
Acest
Templu al Soarelui este una dintre cele mai enigmatice constructii de
la Mesa Verde, nefiind sigur nici macar faptul ca acesta ar fi fost
terminat vreodata. Se estimeaza ca ar fi avut 4-5 metri inaltime, insa
nu s-au gasit ramasite de la vreun acoperis. Dupa parerea unor
arheologi, lucrarile s-au oprit brusc in 1276, moment in care Anasazi au
parasit in graba Mesa Verde.
Parerile
privind motivele care i-au facut pe Anasazi sa-si abandoneze teritoriul
stramosesc sint impartite. Multa vreme ideea dominanta a fost ca ei au
fost fortati sa plece in timpul unei perioade de seceta prelungita, care
s-a intins pe circa 30 de ani.
Aceasta
ar fi afectat recoltele, iar cu timpul mincarea nu a mai fost
suficienta pentru a sustine populatia in continua crestere. Altii au
afirmat ca, in aceeasi perioada, a intervenit si o racire accentuata a
vremii, care la rindul ei ar fi afectat culturile. Mai recent, unele
studii au scos la iveala ca, in fapt, marea seceta nu a fost asa de
grava cum se estima anterior, astfel ca acest factor nu ar fi fost
suficient pentru a-i determina sa abandoneze satele in care traiau de
mii de ani.
Indienii ar fi fost oarecum nemultumiti de propriii zei
O
alta teorie este aceea ca au fost goniti din asezarile lor de triburile
nomade care impinzeau zona. Ciudat este insa faptul ca presupusii
cuceritori nu au profitat de evacuarea satelor pentru a se aseza in
locul lor. Dupa plecarea indienilor Anasazi asezarile lor au ramas
pustii, cazind in ruina. In fine, o alta opinie este ca, spre sfirsitul
anilor 1200, a intervenit o schimbare a mentalitatii, manifestata in
primul rind in plan religios. Astfel, cercetatorii au observat ca satele
ridicate ulterior de refugiatii Anasazi se deosebesc radical de cele
vechi.
In
primul rind, se remarca disparitia camerelor rituale, kiva, semn clar
al schimbarii conceptiilor religioase. Exista opinia ca indienii ar fi
fost oarecum nemultumiti de propriii zei, acestia neraspunzind conform
asteptarilor ritualurilor pe care ei le indeplineau cu regularitate. Cel
mai bun exemplu - ritualurile de fertilitate a solurilor care nu gaseau
ecou in ceruri, de unde ani la rindul ploaia cadea cu zgircenie.
Toate
aceste teorii nu explica insa de ce Anasazi au parasit in graba
asezarile, lasindu-si in urma pretioasele obiecte ceramice si alte
obiecte de uz curent, ca si cum ar fi plecat pentru scurta vreme. Cert
este ca Anasazi nu s-au mai intors niciodata, populatia s-a risipit si
s-a amestecat cu alte triburi.
Roxana Elena
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.