Conform propriilor declaraţii, numeroşi cântăreţi celebri au făcut un pact cu Satana

Testele spirituale şi practicanţii avansaţi

de Mihai Stoian

 

Testele spirituale care ne marchează evoluţia pe calea desăvârşirii de sine sunt inevitabile. Se spune că nici Iisus nu a fost ferit de ele, aşa că toţi suntem supuşi la probe spirituale. Cel mai adesea se vorbeşte însă despre situaţiile care îi triază pe aspiranţii începători şi mult mai puţin despre încercările celor care merg pe calea spirituală de o bună bucată de vreme.

Desigur, testele care apar la primii paşi sunt mult mai evidente şi afectează numeroşi practicanţi, selectându-i pe cei cu adevărat pregătiţi să continue. O discuţie despre asemenea probe este mai pe înţelesul general, tocmai pentru că se referă la etape de început, mai larg accesibile. Cu toate acestea, încercările spirituale ale aspiranţilor cu experienţă pe calea spirituala sunt cel puţin la fel de interesante şi tocmai pentru că apar în etape avansate de practică sunt mai subtile şi mai greu de descifrat.

Testul spiritual apare ca urmare a unei necesităţi divine, nu este doar o situaţie aleatoare cu care ne confruntăm pentru a ne dovedi nivelul dobândit până atunci. Testul spiritual are menirea de a valida o anumită realizare interioară, este ca un examen în urma căruia obţinem un atestat. Dacă a eşuat însă aspirantul se confruntă cu o stare de regres, care marchează de fapt chiar această restanţă spirituală. Dacă dimpotrivă trece cu brio testul spiritual, discipolul ascensionează la un nivel superior de conştiinţă. Starea mult mai înaltă decât cea dinaintea probei este prin ea însăşi o dovadă că a luat examenul spiritual.

 

Regresul învăţăcelului, ocultarea învăţătorului

 

“Când aspirantul este pregătit Ghidul spiritual apare” li se spune celor care îşi încep evoluţia lăuntrică şi îşi exprimă uneori îngrijorarea pentru felul cum vor fi ghidaţi mai departe. Tocmai triumful asupra primelor verificări subtile reprezintă criteriul după care sunt selectaţi aspiranţii. Aşadar Ghidul spiritual apare numai pentru cei care au reuşit, ca o confirmare că au trecut testul şi sunt gata pentru următoarele etape.

Pentru o vreme totul curge în noua albie, aspirantul învaţă să vadă lucrurile dintr-o nouă perspectivă şi descoperă valoarea de adevăr a acestei expresii. Însă în egală măsură se poate manifesta şi reversul ei: “atunci când aspirantul pică unele teste spirituale majore, el regresează şi prin urmare încetează să mai fie  nu mai este pregătit, Ghidul spiritual “dispare”, se ocultează. Desigur, nu este vorba numai de situaţia în care se retrage concret din viaţa aspirantului, datorită unei conjuncturi “aparent obiective” (părăseşte planul fizic, se mută în alt oraş sau altă ţară, este împiedicat să-şi mai vadă discipolii). Ci de situaţia mult mai frecventă în care este cu aspiranţii, dar unii regresează şi schimbându-şi radical punctul de vedere nu-l mai pot percepe ca Ghid spiritual.

 

Aspirantul priveşte altfel, Ghidul este acelaşi

 

Acest fenomen bizar de “ocultare” a învăţătorului spiritual se datorează doar faptului că aspirantul îşi schimbă complet punctul de vedere interior, nu pentru că mentorul său s-a schimbat. Cel care se află într-o asemenea situaţie dramatică începe să facă proiecţii bizare, răutăcioase, tinde să-şi găsească tot felul de justificări care nu sunt verosimile şi spune că “Ghidul nu mai este ca la început”, chiar dacă – paradoxal – pentru  ceilalţi el se vădeşte acelaşi ajutor divin şi acelaşi imprevizibil duşman al ego-ului când este cazul.

Cum se produce o asemenea distorsiune a percepţiei? Un aspirant care exersează, de pildă, controlul energiei sexuale se confruntă după o perioadă cu teste serioase în această privinţă. Dacă pică la examenul spiritual, are tendinţa să “coboare stacheta”.  Şi  el va face acest lucru ca măsură de protecţie instinctivă, sperând să fie astfel apărat de riscurile dezamăgirilor ulterioare. Fără să-şi dea seama el îşi îngustează orizontul lăuntric, iar îndemnurile şi acţiunile Ghidului spiritual îi apar într-o altă perspectivă, mai sumbră, mai ternă. Când acesta îl va impulsiona să-şi mobilizeze toate forţele pentru a reuşi în controlul energiilor sexuale, aspirantul va răspunde cu ceva mai puţin entuziasm, chiar cu ironii sau glume pe seama acestor îndemnuri, manifestând uneori obrăznicie sau chiar  o familiaritate lipsită de transfigurare. Dacă Ghidul îl va sfătui să se bucure lipsit de prejudecăţi de jocuri amoroase împreună cu iubita sa, tocmai pentru a deprinde controlul energiei sexuale, aspirantul poate avea senzaţia că este împins şi forţat către ceva pe care el nu-l mai înţelege la aceeaşi valoare, de aceea el poate să considere acţiunea mentorului spiritual ca fiind o exagerare, o imixtiune în viaţa proprie. Toate acestea riscă să apară tocmai datorită regresului care urmează examenului picat. Aspirantul nu mai înţelege importanţa reutilizării energiei sexuale pe calea spirituală, acum priveşte lucrurile mai “relaxat”, imaginându-şi că folosirea sistematică a energiilor sexuale pe calea transmutarii şi sublimării este o opţiune facultativă secundară. 

Alt aspirant vrea să exploreze, de pildă, tainele meditaţiei. La început face efort zilnic inspirat şi de cuvintele Ghidului, şi de exemplul pe care acesta i-l oferă. După o vreme se lasă pe tânjală, nu mai practică la fel de asiduu, chiar dacă rezultatele sale spirituale nu-l îndreptăţesc să scadă ritmul. Acum este tentat să acorde importanţă mai mare unor aspecte comune ale vieţii pe care înainte le considera efemere.

Dacă într-un asemenea moment i se pare că trebuie să aleagă între practica spirituală şi o anumită poziţie socială tentantă care îi oferă satisfacţii financiare, dar îi confiscă tot timpul şi toată energia, e aproape sigur că el o să opteze pentru poziţia socială. Păcălit de viziunea care a redevenit profană, aspirantul alege poziţia socială, fiind convins că după ce o să-şi facă o carieră şi un fond în bancă îşi va găsi timp şi pentru meditaţie. După ce pică acest test, aspirantul consideră că a procedat corect şi îşi închipuie că cerinţele Ghidului său spiritual în ceea ce priveşte detaşarea de aspectele materiale ale vieţii erau ciudate şi exagerate.

Tocmai de aceea el poate începe chiar să critice pătimaş unele sfaturi ale Ghidului său spiritual şi să-i îndemne şi pe alţii să procedeze cum a procedat el. Aceasta atitudine îl afundă şi mai mult în greşeala pe care ratarea acelui test spiritual o evidenţiază.  Într-o asemenea situaţie distanţa dintre aspirant şi mentorul spiritual se măreşte din ce în ce mai mult, fără ca în atitudinea Ghidului să fi apărut vreo schimbare.

 

Jocul de-a statuia

 

Pentru practicanţii avansaţi, una dintre cele mai dificile probe este cea a poziţiei şi a importanţei lor pe calea spirituală.  Pe măsură ce învaţă mai multe, parte din antrenamentul spiritual al unui aspirant presupune să-şi împărtăşească propria sa cunoaştere cu practicanţi din aceeaşi şcoală de evoluţie. Ei sunt la început, el îi ajută să înainteze. Dăruirea de sine pentru a-i impulsiona şi sprijini pe ceilalţi oferă o nouă adâncime devenirii spirituale, de aceea este îmbrăţişată de majoritatea celor care ajung la un anumit nivel de practică spirituală.

În munca semnificativă şi dezinteresată prin care îi ajută pe ceilalţi să evolueze poate să ia naştere însă şi un soi de “importanţă din ce în ce mai mare de sine” foarte fină, lipsită de semne evidente. Orgoliul spiritual se trezeşte astfel şi începe să se amplifice.

Când conştiinţa importanţei de sine este legată de realizări sau situaţii strict individuale şi mai ales foarte lumeşti, poate fi depistată şi eliminată mai uşor. Dar când e vorba de ceea ce face aspirantul pentru a-i sluji spiritual pe ceilalţi, starea este insidioasă şi se strecoară mult mai subtil în sufletul său şi adeseori este un test important pe calea desăvârşirii interioare.

“Cimitirele sunt pline cu oameni de neînlocuit” se spune în popor când i se dă cuiva de înţeles că este prea încrezut. Însă când faci cu adevărat lucruri bune şi foarte importante pentru ceilalţi poţi uita uşor că nu tu eşti cel ce acţionează, ci Dumnezeu acţionează prin tine şi făptuieşte permanent ceea ce trebuie.

De aceea aspiranţii avansaţi trebuie să fie atenţi să aplice cu mare măiestrie principiile Karma yoga şi să practice intens, atent şi  conştient umilinţa. Nu întâmplător comunităţile monahale insistă pe starea de smerenie, aliatul călugărilor şi în special al celor care au deja unele realizări spirituale. În spatele acestei importanţe de sine se poate înfiripa rapid germenele unei devieri de la calea spirituală. Cum? Colegii pe care aspirantul îi ajută au tendinţa firească să-i facă statuie. Aspirantul avansat trebuie să fie foarte lucid, să nu se identifice cu acea imagine, să o dărâme iar şi iar din sufletul său. Discipolul poate considera aceste lucruri simple jocuri inofensive, dar când ajung să se cristalizeze ca atitudini lăuntrice este deja foarte târziu, căci îl duc la contradicţii grave, crize lăuntrice serioase şi erori dureroase. Iar aceste greşeli el nu le face datorită nepriceperii, ci tocmai datorită faptului că şi-a pierdut deja  libertatea interioară pentru ca să devină statuia cu care s-a jucat înainte.

 

Lumânarea e rezultatul flăcării care arde

 

Un alt test important pentru practicanţii avansaţi este cel al “asigurării” în faţa reacţiilor Ghidului. Orice Ghid spiritual autentic are un efect nimicitor asupra naturii ego-ului. De aceea încă de la primii paşi pe calea devenirii interioare acţiunea Ghidului spiritual îi sperie pe discipolii care încă se agaţă de ego. Cum transcenderea acestei structuri iluzorii apare mai târziu în evoluţie, este posibil ca aspirantul să păstreze în adâncul subconştientului un fel de groază că Ghidul va “ataca” din nou într-o zi, lovindu-l în adâncul fiinţei, acolo unde s-a refugiat ultimă rămăşiţă de ego.

Asa se face că odată ce a dobândit o anumită „importanţă” în structura grupului spiritual, aspirantul îşi pune speranţe subconştiente că poziţia „câştigată” o să-i asigure un fel de protecţie în faţa ochiului obiectiv şi fără compromis al Ghidului său. Încercarea la care este supus acum constă în felul cum face faţă tocmai tendinţei de a se baza pe aşa-zisa sa poziţie iluzorie căreia îi acordă  o greutate imaginară. Tendinţa aceasta apare deoarece societatea actuală ne învaţă că trebuie să te dovedeşti util pentru a supravieţui. La fel reacţionează şi egoul în încercarea sa disperată de a-şi consolida sau chiar regenera ultimele rămăşiţe, după ce aspirantul a cucerit treptat aproape toate teritoriile lăuntrice din ghearele lui.

“Pentru cel aflat încă în ignoranţă flacăra este rezultatul lumânării care arde, pentru cel ce a devenit înţelept lumânarea este rezultatul flăcării care arde”. Acesta este  testul practicii individuale încununate de succes. Dacă vedem lucrurile dintr-o perspectivă limitată, după ce trece euforia rezultatelor de început tinde să apară un conflict interior major între ceea ce am înteles parţial şi ceea ce în mod universal vede şi ne arată cu luciditate şi detaşare Ghidul spiritual.

Dacă nu urmărim să ne “înălţăm” la nivelul la care ar trebui să fim potrivit lucrurilor pe care le-am învăţat până atunci, este posibil să pierdem gradat viziunea de ansamblu care ni se deschide în primele  etape ale căii spirituale datorită faptului că “îl credem pe cuvânt” pe maestru. Aşa apare un sentiment de înstrăinare faţă de acesta, sentiment care se manifestă sub forma criticilor  aparent “îndreptăţite”, a nemulţumirilor fantasmagorice, a unei selectivităţi răutăcioase şi exagerate faţă de ceea ce face. În această situaţie acţiunile lui încep să  ne apară din ce în ce mai lipsite de sensul divin real pe care îl percepem la începutul căii spirituale. De ce? Pentru că acum nu mai avem aceeaşi viziune. Trăim cu impresia falsă că flacăra apare acum datorită lumânării şi considerăm absurd să acţionam asupra ei dacă vrem să modificăm forma lumânării.

 

În oglinda strâmbă se vede strâmb

 

Aceste aspecte par de neimaginat pentru cei care se află pe primele trepte ale căii spirituale (tocmai pentru că la început viziunea lăuntrică este în mare parte împrumutată de la Ghidul spiritual şi reprezintă o parte a graţiei pe care o primim pentru a putea înainta). Totuşi în cazul aspiranţilor avansaţi care tind în mod natural să se lămurească, să-şi formeze propria lor viziune spirituală, este posibil, dacă aceasta cristalizare nu are loc pe coordonatele spirituale cele mai inalte ce au fost arătate, ca aspirantul să piardă gradat contactul cu Ghidul său printr-o evidentă înstrăinare de idei.

Dacă aspirantul are în fazele de început revelaţia (transmisă de Ghidul său spiritual) că totul în univers este iubire şi se lasă impulsionat de noua perspectivă, cu timpul e posibil să nu mai valideze această înţelegere prin experienţe personale în meditaţie şi în viaţa cotidiană. Scepticismul, îndoiala, regresul, greutăţile de tot felul îşi fac din nou apariţia în inima discipolului, dar el are acum alte perspective „sigure” şi nimeni nu mai trage semnalul de alarmă. Aspirantul care regresează îşi va construi în subconştient convingerea că nu e totul chiar aşa, nu este numai iubire în univers,  iar lucrurile devin pentru el „altfel” şi sunt mai nuanţate. Va avea tendinţa chiar să ironizeze în joacă această revelaţie “pentru începători”. Treptat va începe să traiasca din ce în ce mai departe de acel principiu, revenind pe nesimţite la o viziune profană, ascunsă în spatele unei conduite imaginară de “sfânt”, de mare „înţelept” sau chiar (de ce nu ?!) se va auto proclama cu o insidioasă lăudorăşenie Ghid (care culmea ridicolului îi dă cu impertinenţă lecţii Ghidului spiritual de la care a învăţat puţinul pe care îl ştie).

Dar Ghidul spiritual va continua să se manifeste detaşat şi să aplice pretutindeni acest principiu. Dacă interacţionează cu aspirantul şi doreşte să-l corecteze, acesta va avea tendinţa să judece în conformitate cu propria sa perversitate faptele Ghidului său spiritual după interese umane limitate chiar abjecte şi, nu după principiul universal al iubirii de la care doar el a abdicat fără să-şi dea seama, în timpul când a făcut trecerea de la susţinerea directă a Ghidului la rezultatele obţinute direct prin practica individuală. Mai ales atunci lui i se pare că Ghidul spiritual acţionează mânat de interese personale şi îi interpretează deformat şi răutăcios intenţia şi  acţiunea de corectare.

Iată numai o parte dintre cele mai cunoscute teste cu care se confruntă aspiranţii avansaţi pe calea spirituală. Aceste situaţii sunt cel mai adesea greu de înţeles dacă nu avem şi punctul lăuntric de vedere, ele sunt greu de înţeles mai ales pentru cei care nu se află încă la acel nivel de practică şi realizare  spirituală.

 

un articol preluat din Yoga Magazin nr. 66

 

yogaesoteric
iunie 2007

 

 

 

 

Practica Ghizilor spirituali nemuritori de prelungire a vieții

de Iulia Bontaş

                                                                                                       

Spiritul Suprem ATMAN este etern sau, altfel spus, nemuritor. Egoul, personalitatea efemeră, limitată a fiinţei umane este temporară și parțială, fiind supusă devenirii. Trupul fiinţei umane poate fi un templu al Spiritului real, divin sau doar o reşedinţă tranzitorie a egoului, al falsului nostru eu. El poate împrumuta calităţile eterne și nemuritoare ale spiritului sau, dimpotrivă, poate să trăiască în timpul limitat al egoului. Alegerea ne aparţine întotdeauna. 

Totalitatea gândurilor, intenţiilor şi acţiunilor noastre este ceea ce ne definește nu doar destinul, dar şi modul în care alegem să se desfăşoare curgerea temporală a vieţii noastre. Şi, dincolo de derularea obiectivă a evenimentelor vieţii, cu toţii ne-am confruntat cu siguranţă nu doar o dată cu percepţii subiective asupra curgerii timpului, ce au pus uneori sub semnul întrebării orice încercare de definire absolută a noţiunii de timp.

Înţelepciunea supremă a Ghizilor spirituali ce au atins atât desăvârşirea spirituală, cât şi nemurirea fizică, corporală, ajungând astfel să trăiască perioade de timp foarte îndelungate şi să părăsească această lume la voinţă, ca urmare a unor necesităţi de ordin mult mai înalt decât simpla îmbătrânire a trupului, a revelat, printre altele, şi anumite modalităţi simple de prelungire a vieţii sau chiar de reîntinerire, ce pot fi cu uşurinţă aplicate de fiinţele umane care, prin graţia lui Dumnezeu, au avut şansa primirii unor astfel de iniţieri. 

O astfel de tehnică ce aparţine tradiţiei spirituale a Ghizilor spirituali nemuritori este şi cea pe care o prezentăm în continuare. Ea favorizează prelungirea duratei vieţii, generând simultan un proces de reîntinerire. 

Cu siguranţă că unii dintre cititorii noştri sunt deja familiarizaţi cu modalitatea de revelare a Sinelui Divin Atman folosind tehnica de focalizare asupra cadranului unui ceas, în care se urmărește detaşat procesul de rotaţie al limbilor ceasului, păstrându-se priza de conştiinţă asupra momentului prezent şi a stării simple de fiinţare descrise sintetic prin acel binecunoscut „eu sunt...“. Deloc întâmplător, tehnica pe care o prezentăm în continuare recurge ca modalitate de sprijin tot la cadranul unui ceas, însă de data aceasta se va urmări o inversare a procesului de curgere a timpului, procesul de rotaţie a limbilor ceasului fiind din acest motiv inversat. Altfel spus, se va recurge la un proces de vizualizare a rotaţiei limbilor de ceas în sens YANG. 

Cheia întregului procedeu constă dintr-o omologare a curgerii inversate a timpului obiectiv, măsurat de rotaţia inversă a limbilor de ceas, cu timpul subiectiv al persoanei ce realizează acest procedeu în desfăşurarea sa inversă, pornind din momentul prezent, într-o derulare inversă mergând către un moment temporal anterior pe care îl vom alege în mod conştient ca ţintă temporală sau moment limită până la care dorim să se realizeze procesul de reîntinerire (de exemplu vârsta de 16 ani, aşa cum este cazul marelui Ghid spiritual Babaji). 

Ca modalitate de realizare concretă a acestei tehnici, prezentăm în continuare succesiunea etapelor sale:

1. Consacrarea în mod total şi necondiţionat a fructelor acestui procedeu către Dumnezeu Tatăl.

2. Manifestarea clară şi fermă a intenţiei de prelungire a vieţii şi de reîntinerire folosind acest procedeu.

 

3. Metoda propriu-zisă:

a) Se va vizualiza interior cadranul unui ceas ale cărui limbi descriu o rotaţie inversă sensului obişnuit de rotaţie al acelor de ceas, altfel spus o rotaţie în sens YANG. 

b) Se realizează apoi interior echivalarea între timpul obiectiv măsurat cu ajutorul ceasului şi timpul individual subiectiv al persoanei care realizează tehnica.

c) Se vizualizează rotaţia inversă a acelor de ceas, măsurând astfel prin această identificare timpul subiectiv al practicantului, care se desfăşoară în sens invers. Pe toată durata desfăşurării acestui proces vom păstra foarte clar în conştiinţă faptul că, de exemplu, o oră măsurată pe ceas prin rotaţia acelor de ceas va însemna pentru noi ca practicanţi o oră mai puţin în pocesul de desfăşurare subiectivă al vieţii noastre, o zi măsurată prin desfăşurarea obiectivă a „ceasului nostru YANG“ va însemna o zi mai puţin în curgerea subiectivă a vieţii noastre etc.

d) Se va menţine această vizualizare continuă a rotaţiei inverse a acelor de ceas până când acest proces va decurge de la sine în fiinţa practicantului, fără a mai fi angrenat mentalul conştient, în ritmurile universului.

4. Revenirea gradată, conştientizând în final procesul de încetinire a curgerii timpului subiectiv şi, prin aceasta, realizarea implicită a procesului de reîntinerire şi prelungire a vieţii.

5. Manifestarea unei stări profunde de recunoştinţă faţă de Dumnezeu Tatăl, prin graţia căruia practica noastră este încununată de succes!

 

Citiți și:

AICI şi ACUM: repere fundamentale în practica yoga

În călătoria noastră spirituală oricine poate face un salt direct de la nivelul de jos, la cel mai înalt

 

yogaesoteric

23 iunie 2011 

 

 

Prana şi clima Din punctul de vedere al compoziţiei sale chimice, aerul nu este altceva decât un amestec de gaze compus dintr-un volum de 21% oxigen, 78% azot şi 1% argon şi alte gaze rare. În timp ce la suprafaţa globului terestru, compoziţia sa este, din punct de vedere fizic, de o uimitoare constanţă, din punct de vedere electric sau energetic constatăm că există o variabilitate surprinzătoare. Dintr-o clipă în alta, de la un loc la altul, proprietăţile sale energetice, subtile se schimbă considerabil, inversându-se chiar uneori. În continuare, ne vom ocupa de variaţiile geografice ale aerului. Ele au o importanţă capitală, deoarece pot şi chiar trebuie să influenţeze unele decizii ale noastre, de la alegerea locului în care ne vom petrece vacanţa şi până la locul în care ne vom construi casa în care urmează să locuim. Atmosfera, acest imens ocean impregnat de prana, nu este uniform îmbibată cu energie. Ca orice ocean îşi are atât zonele sale calme cât şi regiuni turbulente, curenţi, furtuni vizibile şi invizibile, cum ar fi furtunile magnetice de care omul se interesează numai în măsura în care îi perturbă legăturile sale radio, şi mai puţin în ceea ce priveşte felul în care îi afectează starea de sănătate! Atunci când sunt efectuate studii asupra acestor fenomene subtile, prana-ice, consideraţiile referitoare la presiunea atmosferică, precipitaţii (ploaie, zăpadă), forţa şi direcţia vântului, măsurătorile hidrometrice, etc., nu mai contează atât de mult în comparaţie cu efecte legate de starea de vitalitate. Există diferenţe importante între diferitele regiuni geografice, şi nu a fost nevoie să vină secolul XX pentru ca omul să remarce importanţa climei din anumite locuri (ţărmul mării, înălţimile munţilor) asupra sănătăţii şi vitalităţii sale. Multă vreme, omul a căutat explicaţia în proprietăţile pur chimice ale atmosferei. Efectul revitalizant al unui sejur pe malul Mării Negre, spre exemplu, era atribuit iodului, bromului marin, aerului sărat, prezenţei siliciului pe plajele nisipoase. Este evident că toate aceste elemente fizice au rolul lor în apariţia unor astfel de efecte benefice. În plus, putem adăuga la rândul nostru şi prezenţa oligoelementelor, a căror importanţă, din punct de vedere igienic şi terapeutic a fost pusă în evidenţă abia în zilele noastre şi care ne deschide perspective foarte largi. De fapt, pe măsură ce cercetările fizice moderne avansează, proprietăţile fizice ale aerului capătă o importanţă mereu sporită. Modificările fiziologice datorate climei se manifestă adeseori încă din primele ore, ba chiar din primele minute ale unui sejur în aer curat, la mare sau la munte. Este suficient pentru un bucureştean să se ducă pe malul mării, pentru a fi cuprins imediat de somn, sau, în funcţie de constituţia sa, de o surescitare care îl împiedică să doarmă! Explicaţia poate fi căutată şi în proprietăţile fizice ale aerului, dar mai ales în caracteristicile de natură subtilă. yogaesoteric       O confirmare ştiinţifică: astrologia are dreptate! de Daniel Petrescu Astrologia este o ştiinţă profund iniţiatică, prezentă în toate tradiţiile spirituale ale planetei. Din păcate, în contemporaneitate ei nu i s-au mai acordat locul şi respectul cuvenite, oscilând între respingere (bazată pe acuzaţia de a fi neştiinţifică) şi popularizare excesivă şi desuetă. Mai toate ziarele, revistele, posturile de televiziune şi radio includ previziuni astrologice, pentru că sunt căutate şi dorite, chiar dacă sunt extrem de generale şi uneori ridicole (în aceasta versiune din presă). Aşa că merită să ne întrebăm: este ceva adevărat în astrologie? Noi spunem că da, dar cum dovedim? Din fericire, şi-au mai pus şi alţii această întrebare, într-un mod extrem de inspirat şi constructiv. Cum au procedat? Au pornit de la o idee genială în simplitatea ei. Pur şi simplu au verificat statistic. Au analizat enorm de multe cazuri de persoane şi au văzut cum se potrivesc afirmaţiile astrologiei în cazul lor. Iar concluziile trase după o investigaţie serioasă şi ştiinţifică sunt clare: astrologia este veridică! Dovezi de necontestat Iniţiatorul acestei orientări inedite este francezul Michel Gauquelin. El este primul care a realizat studii statistice de o mare amploare în astrologie, utilizând metode riguroase de cercetare. Cel mai cunoscut studiu al lui Michel Gauquelin este cel referitor la relaţia dintre profesie şi planete prezentat în cartea „L’influence des astres” publicată în 1955 (tradusă şi în română la Editura Divya Cluj în 1995, cu titlul „Influenţe cosmice asupra comportamentului uman. Maniera în care planetele ne modelează personalitatea”). Conform studiilor lui Gauquelin, planeta aflată pe Mijlocul Cerului la naşterea unei persoane are strânse legături cu profesia acestuia. El a adunat date despre mai mult de 25.000 de persoane, cea mai mare parte dintre ele personalităţi din diverse domenii. Într-o proporţie covârşitoare, a obţinut aceste rezultate: •   Marte apare la marea majoritate a sportivilor, •   Marte şi Jupiter în general la militari, •   Jupiter la actori, •   Luna la scriitori •   Saturn la preoţi şi oameni de ştiinţă, •   Saturn şi Marte la medici (cu Jupiter în secundar). Este exact ceea ce afirmă şi astrologia! Imaginea publică a unei persoane şi tot ce este legat de aceasta: profesia, cariera, onorurile, statutul social, titlurile, responsabilăţile, reputaţia sunt influenţate de Casa a X-a. Punctul de început al acestei case (cuspida) este Mijlocul Cerului  şi el  desemnează rolul jucat de nativ pe scena vieţii. Orice planetă  situată în apropierea acestui punct va modula deci cu energia ei specifică  rolul jucat de cineva în viaţă şi implicit profesia şi cariera acestuia. Dar în ceea ce priveşte relaţiile, cum stăm? Trebuie s-o recunoaştem. Marea majoritate a oamenilor sunt preocupaţi de relaţii, mai ales de relaţiile amoroase. Mulţi ne consultăm astrograma pentru a vedea „cum o să ne meargă cu dragostea”. Sigur, şi afacerile, banii, călătoriile, sănătatea ne preocupă, dar parcă tot dragostea e pe primul loc! Aşa că haideţi să vedem: merită să punem bază pe predicţiile astrologice? Didier Castille, un demn urmaş al lui Michel Gauquelin a realizat studii demogafice de mare amploare privind comptabilitatea dintre zodii şi a publicat rezultatele în mai multe articole, de exemplu „Mariages aux Soleils”(în traducere, Căsătoriile şi Soarele). El a mai studiat şi alte aspecte, de exemplu relaţia dintre data naştereii şi data decesului, dar deocamdată ne ocupăm de compatibilitatea în relaţii. Dacă observăm cu atenţie, vom constata că în funcţie de rezonanţă "atragem" în jurul nostru în principal persoane din zodii care, conform astrologiei, sunt compatibile cu zodia în care ne-am născut noi înşine. De exemplu este mai probabil ca o persoană din zodia Peşti să fie încojurată mai mult de nativi din zodiile Peşti, Taur, Capricorn, Rac decât de persoane din alte zodii. Evident, pentru a stabili comptabilitatea cu o anumită persoană trebuie ţinut cont de ansamblul temei natale nu numai de poziţia Soarelui, lucru ce  face ca pentru o persoană anume la tabloul de mai sus să se adauge şi alte zodii. Ce afirmă astrologia tradiţională Astrologia tradiţională afirmă că fiecare dintre noi suntem compatibili cu: •        persoanele născute în aceeaşi zodie cu noi (Soare în conjuncţie), •        persoanele născute în zodii aflate la ± 60º (Soare în sextil), de exemplu: Berbec cu Gemeni, Berbec cu Vãrsãtor, Taur cu Rac, Taur cu Peşti, Gemeni cu Leu, Rac cu Fecioarã, Leu cu Balanţã, Fecioarã cu Scorpion, Balanţã cu Sãgetãtor, Scorpion cu Capricorn, Sãgetãtor cu Vãrsãtor, Capricorn cu Peşti etc. •        persoanele născute în zodii aflate la ± 120º (Soare în trigon): Berbec cu Leu, Berbec cu Sãgetãtor, Taur cu Fecioarã, Taur cu Capricorn, Gemeni cu Balanţã, Gemeni cu Vãrsãtor, Rac cu Scorpion, Rac cu Peşti etc. Şi tot conform astrologiei, suntem puţin sau deloc compatibili cu: •        persoane născute în zodii aflate la 90º (Soare în cuadratură): Berbec cu Rac, Berbec cu Capricorn, Taur cu Leu, Taur cu Vãrsãtor, Gemeni cu Fecioarã, Gemeni cu Peşti, Rac cu Balanţã, Leu cu Scorpion, Fecioarã cu Sãgetãtor, Balanţã cu Capricorn, Scorpion cu Vãrsãtor, Sãgetãtor cu Peşti. În aceste cazuri se poate spune că nu pot fi stabilite relaţii de lungă durată. •        persoane născute în zodii aflate la 180º (Soare în opoziţie): Berbec cu Balanţã, Taur cu Scorpion, Gemeni cu Sãgetãtor, Rac cu Capricorn, Leu cu Vãrsãtor, Fecioarã cu Peşti. Conform interpretării tradiţionale a opoziţiei astfel de relaţii pot fi calificate mai degrabă drept contradictorii şi depind foarte mult de capacitatea de transformare interioară a fiecăruia. Sunt caracterizate toate fie de o atracţie, fie de o respingere foarte puternică. Când se căsătoresc, oamenii respectă fără să ştie legile astrologice Studiul statistic realizat de Didier Castille confirmă faptul că ne comportăm respectând reguli universal valabile care ne influenţează chiar dacă noi nu suntem conştienţi de ele. A deveni însă conştienţi de legile şi ritmurile universale şi a observa cum acestea îşi pun amprenta asupra noastră şi a lumii în care trăim, ne ajută să înţelegem că nimic nu este întâmplător. Munca lui Didier Castille a fost impresionantă: 6.498.320 de cupluri căsătorite (aproape 13 milioane de persoane) şi 21 de ani de colectare de date din documentele oficiale înregistrate la starea civilă din Franţa, care au dus la confirmarea statistică a descrierilor din textele tradiţionale. Dacă nu s-ar manifesta anumite afinităţi sau respingeri, distribuţia datelor ar trebui să fie relativ uniformă. Lucrurile nu stau deloc aşa. Iată câteva dintre concluziile studiului lui Didier Castile: •        Numărul de căsătorii realizate între persoane născute în aceeaşi zi (nu neapărat şi în acelaşi an) este semnificativ:  1 la 1000 de căsătorii (de aproximativ 15 ori mai mare decât în cazul unei distribuţii uniforme). •        Numărul de căsătorii între persoane care îşi serbează ziua de naştere într-un interval de 40 de zile este, de asemenea, mult mai mare decât ar implica o distribuţie uniformă. Acest lucru înseamnă nu numai că sunt mai frecvente căsătoriile între persoane aparţinând aceleaşi zodii (acestea ocupă primul loc ca frecvenţă), dar sunt foarte frecvente căsătoriile cu persoane din zodiile vecine. Didier Castille explică acest fenomen prin faptul că o zodie nu este un loc fix în care Soarele se mişcă, ci trebuie luată în calcul mai degrabă longitudinea Soarelui. Afinitatea certă între persoanele născute în zile apropiate pune în evidenţă principiul rezonanţei. După cum se spune în popor, cine se aseamană se adună! •        Urmează apoi ca şi frecvenţă a căsătoriilor între persoane din zodii diferite, perechea Ea Rac – El Taur, urmată de alte  40 de astfel de tipuri de cupluri situate la 60º sau 120º. Afinităţile prezentate de textele astrologice tradiţionale se confirmă! •        Cel mai rar sunt realizate căsătorii între Ea Leu-El Taur, Ea Peşti-El Gemeni şi Ea Berbec-El Fecioară. Celelalte cazuri de acest gen se încadrează în descrierile tradiţionale întrucât sunt situaţii de cuadratură sau opoziţie. •        Cel mai frecvent se căsătoresc persoanele din zodia Taurului (semn bine cunoscut pentru conservatorism, dar şi pentru loialitate) urmate în ordine de Gemeni, Rac, Berbec, Peşti, Leu, Fecioară, Vărsător, Balanţă, Capricorn, Săgetător şi pe ultimul loc de Scorpion. Descrierile astrologice ale zodiilor confirmă acest “top”, pe primele locuri avem zodii mai “casnice” cum sunt Taurul şi Racul dar şi surpinzător, Gemenii, o zodie a comunicării şi relaţionării, dar şi a inconstanţei. •        Din rezultate se pot extrage şi afinităţile fiecăruia dintre semne: femeia Berbec are afinităţi maritale mai mult cu bărbaţii Berbec şi Taur, bărbatul Berbec cu femei Berbec, Peşti, Gemeni şi Capricorn, femeia Taur cu bărbaţi Taur şi Rac, bărbatul Taur cu femei Taur şi Vărsător, ş.a.m.d. Testele statistice  realizate asupra datelor strânse şi analizate de Didier Castille ne permit să afirmăm cu certitudine că realizarea căsătoriilor are loc ţinând cont de semnul zodiacal al celor doi. Dacă nu ar fi aşa, numărul de căsătorii între persoane din diferite zodii ar fi sensibil egal (sau mai bine zis, distribuţia datelor ar fi uniformă). Probabilitatea ca lucrurile să se petreacă altfel, adică aşa cum se constată în realitate, este infimă. În concluzie, afirmaţiile astrologiei se confirmă şi când este vorba de relaţii. yogaesoteric

 

 

 

 

Descoperirea extraordinară a lui Masaru Emoto: apa ne înregistrează gândurile

Gândurile şi sentimentele influenţează direct structura materiei fizice - aceasta este concluzia japonezului Masaru Emoto, în urma cercetărilor sale recente. El a observat că apa înmagazinează toate informaţiile transmise ei sub formă de energie (hado) din mediul înconjurător. Ştiinţa confirmă astfel ceea ce tradiţiile spirituale susţin de milenii: suntem responsabili de raiul sau de infernul în care trăim.

 Cercetările dr. Masaru Emoto l-au condus la definirea conceptului de "hado", un cuvânt care este din ce în ce mai des folosit chiar şi în conversaţiile uzuale de către japonezi. Cuvântul "hado" este alcătuit din două ideograme kanji, ha şi do, care înseamnă respectiv undă şi mişcare. Prin urmare, hado este modelul vibraţional intrinsec existent la nivelul atomic al materiei, fiind considerat drept cea mai mică unitate de energie.

Hado este energia asociată conştiinţei umane, după definiţia dr. Masaru Emoto. Cercetând această energie, el a ajuns la concluzia că gândurile şi sentimentele modelează realitatea fizică. Inspirat fiind de rezultatele unui om de ştiinţă american care a reuşit, cu ajutorul unui dispozitiv ce utiliza rezonanţa magnetică, să impregneze apa cu anumite informaţii benefice, curative, dr. Masaru Emoto a continuat cercetările în domeniul rezonanţei magnetice.

Din 1994, a început să studieze şi să fotografieze cristale de apă îngheţată. Aceste fotografii erau realizate cu ajutorul unui microscop plasat într-o cameră la -50°C. Rezultatele uluitoare au fost prezentate în cartea sa Messages from Water (Mesajele apei), care pune în evidenţă efectul conştiinţei umane (al diferitelor tipuri de energie hado) asupra apei.

Fotografiile din articol sunt preluate din această carte şi arată clar în ce mod structura cristalină a apei îngheţate reflectă calitatea ei, precum şi modificările acesteia datorită expunerii la diverşi factori externi: poluare, cuvinte, muzică, fotografii şi chiar rugăciuni.

Astfel, generând diferite energii hado prin cuvinte rostite sau scrise, sau prin muzică la care a fost expusă o aceeaşi probă de apă distilată, aceasta şi-a modificat structura în funcţie de energia primită.

Formele de hado pozitiv, de exemplu forţa sublim creatoare a artei şi a muzicii,  au generat cristale geometrice, hexagonale, armonioase şi încântătoare. Interesant este că nu toate eşantioanele de apă au cristalizat.

Cele expuse unui hado negativ (cuvinte urâte, poze ale unor fiinţe malefice recunoscute, de ex., Hitler, poluare, muzică heavy-metal) au îngheţat în forme amorfe, ciudate şi dizarmonioase.

 

Astfel, chiar dacă toate tipurile de apă au aceeaşi formulă chimică, structura lor moleculară diferă considerabil, fapt demonstrat clar în aceste fotografii.

Înţelegem din aceasta că apa are un mesaj foarte important pentru noi. Ea este precum o oglindă, care ne reflectă întocmai starea interioară. Atunci când ne reflectăm chipul în ea, mesajul ei devine uimitor de clar, precum un cristal. Ştim că viaţa umană este în directă corelaţie cu calitatea apei, atât cea din corpul nostru cât şi cea din jurul nostru.

În lucrarea sa doctorul Emoto prezintă argumente concrete care demonstrează că bioenergia umană, energia gândurilor, cea vehiculată de cuvinte, ideile-forţă şi muzica, toate acestea influenţează structura moleculară a apei, aceeaşi apă care alcătuieşte în procent de 70% corpul unui om matur şi care acoperă în acelaşi procentaj planeta noastră. Apa este sursa esenţială a vieţii pe planetă, calitatea şi integritatea ei sunt de o importanţă vitală pentru toate sursele de viaţă.

Dr. Emoto a descoperit multe diferenţe fascinante în structurile cristaline ale apei provenind din diverse surse aflate în anumite condiţii. Spre exemplu, apa de munte şi de izvor a dezvăluit în structura ei cristalină frumoase modele geometrice. În schimb, apa toxică şi poluată din zonele industriale suprapopulate sau apa stagnantă din puţurile de apă sau lacurile de acumulare a cristalizat în forme distorsionate, aleatoare şi dizarmonioase.

Un alt domeniu de studiu al doctorului Emoto l-a constituit meloterapia, de aceea el a urmărit efectele muzicii asupra structurii cristalelor pe care apa le formează prin îngheţare. El a plasat timp de câteva ore apă distilată într-o eprubetă între două boxe şi apoi a fotografiat cristalele obţinute prin îngheţarea acelei ape. După ce a înregistrat modurile în care apa a reacţionat la diferitele condiţii de mediu, la poluare şi la diferitele genuri de muzică sau sunete, echipa doctorului Emoto şi-a orientat cercetările spre a vedea modul în care gândurile şi cuvintele afectează formarea cristalelor de apă netratată, distilată. Ei au aplicat pe eşantioanele de apă bucăţi de hârtie cu diverse cuvinte scrise pe ele, lăsându-le aşa timp de o noapte.

Aceeaşi procedură a fost aplicată folosindu-se numele unor persoane decedate, care au avut o anumită influenţă în istoria omenirii. Fotografiile obţinute după îngheţarea eşantioanelor de apă ce fuseseră expuse acestor influenţe au demonstrat incredibilele răspunsuri ale apei, ca entitate vie şi inteligentă, la emoţiile şi gândurile înscrise în câmpul morfic al umanităţii.

Concluzia generală a fost de necontestat: apa preia cu uşurinţă vibraţiile şi energia mediului în care se află. Descoperirile extraordinare ale dr. Masaru Emoto reprezintă un valoros instrument şi o dovadă incontestabilă care ne poate transforma percepţia asupra noastră şi asupra lumii în care trăim. Avem acum dovada şi explicaţia faptului că apa poate vindeca şi poate transforma în bine viaţa planetei, prin gândurile pe care alegem să le întreţinem în mentalul nostru şi prin modurile în care aplicăm aceste gânduri.

yogaesoteric

 

 

 

 

 

Hunza – tărâmul apei vii

În anul 1870 un general britanic împreună cu garnizoana sa urca pentru prima dată pe valea râului Hunza, o zonă uitată de timp ascunsă în ungherele muntoase de la nord-estul Indiei de atunci. Întreaga omenire se afla în faţa unui miracol care sfida regulile ştiinţei oficiale. Oamenii care trăiau de milenii în acel loc uitat de boală, suferinţă şi stres atingeau vârste incredibile. Ceea ce era şi mai surprinzător era că şi cei mai în vârstă dintre bătrâni nu sufereau de: Parkinson, colesterol mărit, boli de inimă, cancer, artrită, carii dentare, afecţiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoză, hipertensiune arterială, alergii, astm, boli de ficat, constipaţie, hemoroizi sau alte sute de boli care vin ca o ironică notă de plată pentru noi cei „civilizaţi”, avansaţi tehnologic şi atotştiutori în ignoranţa noastră educată.

 

În Hunza nu există nici în zilele noastre: spital, farmacie, secţie de poliţie, închisori, crime, cerşetori, bolnavi psihic iar asta nu din cauză că aceşti oameni sunt prea „barbari”, sau prea săraci să le construiască, ci pentru că nu au existat niciodată, iar societatea hunzakuţilor nu are pur şi simplu nevoie de aceste avanposturi ale omului civilizat. Credeţi sau nu dar aici se întâlnesc la tot pasul bătrânici şi bătrânei simpatici care nu mai ţin minte când anume s-au născut, dar care au vârste între 120 şi 140 ani, conform măsurătorilor şi analizelor de ultimă oră. În Hunza oamenii mor fie în urma accidentelor, fie de bătrâneţe, la vârste matusalemice, în nici într-un caz nu sunt seceraţi de boli degenerative precum bătrânii din occident.

Dar cea mai mare surpriză a medicinei moderne a avut loc în urma investigării cazurilor des întâlnite în care „mamele” aveau 60-70 ani şi „taţii” 70-90 de ani. Pare incredibil nu? Explicaţia pare să fie faptul că locuitorii acestui ţinut beau apă provenită de la un gheţar albastru vechi de mii de ani. Apa are un aspect foarte lăptos din cauza mineralelor pe care le conţine.  Deoarece vizitatorii considerau această apă prea tulbure pentru a fi băută, localnicii au săpat o fântănă cu apă limpede în mijlocul văii, special pentru cei care sunt în trecere. Totuşi „hunzacuţii” nu ar bea niciodată din această apă conştienţi fiind că apa gheţarului este cu mult mai sănătoasă. 

Savantul român Henri Coandă 1886 – 1972, laureat al premiului Nobel, a studiat timp de 60 de ani structura şi calitatea apei potabile încercând să descopere secretul „tinereţii fără bătrâneţe”. El a călătorit prin întreaga lume şi a testat calităţile apei din locuri izolate, unde oamenii trăiesc fără boli sau carii dentare până la vârste de peste 100 de ani. El a vizitat cinci regiuni diferite de pe glob renumite pentru longevitatea locuitorilor lor: ţara Hunzilor din nordul Pakistanului, Vikambamba din Ecuador, o vale muntoasă din Georgia, una din Mongolia şi alta din Peru. Locuitorii acestor ţinuturi au o alimentaţie diferită, însă cu toţii au acelaşi fel de apă. Dr. Coandă a măsurat caracteristicile anormale ale acestor ape, şi a observat că toate au în comun puncte diferite de îngheţ şi de fierbere, o vâscozitate diferită şi o tensiune superficială diferită faţă de normal. Pentru că vârsta nu i-a permis să finalizeze acest studiu bazat pe calităţile apei, dr. Coandă a înmânat toate rezultatele studiilor sale cercetătorului american Patric Flanagan, pentru ca acesta să continuie studiul şi să descopere secretul apei vii din ţinutul Hunza.

Căutând să afle de ce apa Hunza nu îşi modifică proprietăţile de-a lungul timpului dr. Patric Flanagan a descoperit că această apă conţine un mineral aflat sub forma unor biluţe extrem de mici având diametrul de 5 nanometri, de 2000 de ori mai mici decât o globulă roşie, care au un potenţial electric foarte ridicat, numit potenţial Zeta. Aceste mici particole din apa Hunza au o încărcătură negativă, care atrage hidrogenul din moleculele de apă, care are încărcătură pozitivă, rezultând în final structuri cristaline fluide.

Între timp, prin studiile care s-au făcut, legate de rezonanţa fluido-magnetică, ştim că apa în corpul omenesc, apa din jurul celulelor şi din jurul proteinelor din celule, etc., prezintă o structură cristalină elevată. Celulele corpului au membrane formate din grăsimi (acizi graşi naturali) şi proteine. Fără o tensiune scăzută apa nu poate să treacă prin peretele grăsos al celulei, toxinele nu pot părăsi celula iar hrana nu poate pătrunde. Dacă bem apa obişnuită de la reţea, care nu prezintă nicio structură (apa „amorfă”), organismul nostru trebuie să transforme această apă, într-o apă „vie”, biologică, cu structură cristalină. Apa Hunza are deja această structură cristalină, astfel încât atunci când oamenii o beau, au deja o apă biologică, cu toate caracteristicile de care organismul are nevoie pentru a trăi. Apa obişnuită are o tensiune superficială de 73dyn/cm. Un dyn este unitatea de măsură a forţei necesare să învingă tensiunea superficială a apei. Apa formează la suprafaţă o „pojghiţă”, şi forţa necesară pentru a o sparge se măsoară în dyn/cm. Apa „vie”, la fel ca toate lichidele biologice ale corpului uman are o tensiune superficială de 45dyn/cm. Odată băută, această apă „vie” este capabilă să stabilească legături intime şi cu substratul grăsos al membranei celulare.

Se pot bea tone de apă cu tensiunea superficială de 73 dyn/cm, de ex. apa curentă de la reţea, dar dacă lipsesc micronutrienţii care să o convertească la 45 dyn/cm, se poate ajunge la deshidratare la nivel celular. Apa băută poate trece prin corp fără să ne hidrateze cu adevărat, deşi noi credem că dacă am băut destul vom fi cu siguranţă sănătoşi. Celulele deshidratate încep să se distrugă, organismul începe să consume propriile celule şi ţesuturi şi apar boli autoimune ca scleroză în plăci, lupus etc. După 30 de ani de cercetări intense dr. Patric Flanagan a reuşit să sintetizeze acel mineral prezent în apa Hunza şi produsul realizat a fost numit Cristal Energy. Cercetările au continuat şi s-a ajuns la dezvoltarea tehnologiei microclusterilor. Microclusterii Flanagan sunt cei mai puternici antioxidanţi din cei cunoscuţi până în prezent. Ei neutralizează radicalii liberi şi ameliorează caracteristicile mediului biologic care înconjoară celulele.

Dr. Patric Flanagan a ajuns la concluzia că cel mai mic, dar şi cel mai răspândit  element din univers, hidrogenul  poate servi drept cea mai concentrată sursă de energie antioxidantă şi a creat astfel  microhidrina. Fiecare capsulă de microhidrină conţine mii de nanoclusteri îmbogăţiţi cu hidrogenul bioxidului de siliciu, adică compuşi ai bioxidului de siliciu şi ai atomilor de hidrogen, modificaţi astfel încât pe învelişul lor exterior se găseşte un electron suplimentar cu o legătură slabă. Acest electron este cedat uşor pentru neutralizarea radicalilor liberi.

Microhidrina creşte caracterul bazic al lichidului intracelular reprezentând astfel o serioasă barieră în calea degradării ţesuturilor şi a accelerării procesului de îmbătrânire. Ea oferă un număr uriaş de electroni dând calităţi antioxidante dietei folosite şi reduce presiunea superficială a lichidelor până la valori aproape egale cu presiunea superficială a sângelui uman. Acest fapt ajută la  transportul elementelor nutritive în celule şi la eliminarea  toxinelor din organism. În plus este o sursă bogată de ioni negativi de hidrogen oferind organismului electronii care îi sunt necesari pentru schimbul de informaţii la nivel celular. Pudra de microhidrină amestecată cu nutrienţi determină o creştere semnificativă a absorbţiei lor. Dacă în mod normal se absoarbe o treime din cantitatea de substanţă activă ingerată, amestecând de exemplu pulberea de microhidrină cu vitamina C, absorbţia vitaminei C nu mai este de 70% ci devine de 100%.

Miracolul din valea Hunza a condus aşadar la descoperiri uimitoare şi binevenite care vor putea revoluţiona medicina şi chiar umanitatea dacă li se vor acorda atenţia şi importanţa cuvenite.

Citiţi şi:Descoperirea extraordinară a lui Masaru Emoto: apa ne înregistrează gândurile

O cură de excepţie: terapia cu apă de izvor

yogaesoteric
27 ianuarie 2011

 

 

 

 

Reclame cu mesaje masonice (I)

de Andrei Popescu

 

Majoritatea reclamelor prezentate în mass-media, pe internet sau panouri de reclame conţin simboluri specifice şi mesaje fracmasonice. Vom expune într-o serie de articole unele exemple semnificative, pentru a vă edifica şi totodată a vă avertiza asupra modului insidios în care acestea s-au infiltrat în viaţa noastră şi în subconştientul colectiv. Această situație este un avertisment foarte serios legat de faptul că în scopul de a ajunge să controleze întreaga populaţie a acestei planete, francmasoneria mondială se foloseşte de tehnici insidioase de manipulare.

 

1. Reclama promoţională Nike îl prezintă pe faimosul jucător de baschet Kobe Bryant în postura unui orator care îi „ghidează” cu ajutorul „sistemului Kobe” pe cei care deja beneficiază de succes spre ceva... mai presus de succes.
Pe lângă amuzamentul acestei reclame, nu putem să trecem cu vederea simbolismul masonic şi mai ales, aluziile făcute cu privire la ce se petrece cu adevărat, în cazul celor care doresc mai mult succes.

Kobe Bryant făcând semnul piramidei, acelaşi semn pe care Jay-Z şi alţi artişti francmasoni îl realizează frecvent

Kobe le vorbeşte despre succes unor oameni precum faimosul Kanye West, multimiliardarul Richard Branson, cunoscutul autor şi conferenţiar Tony Robbins. Este evident faptul că ei nu se află acolo pentru bani. Ei se află acolo în calitate de reprezentanţi ai „sistemului”. Kobe Bryant le vorbeşte despre pasul de după succes. Acest pas îl reprezintă includerea (iniţierea) într-un grup de elită, care garantează privilegii financiare şi sociale.

Este important de remarcat că în cadrul acestei reclame, succesul este reprezentat de vârful piramidei, cel care coincide cu ochiul „atotvăzător” din simbolismul francmasonilor.

2. În această reclamă Versace pentru H&M, Donatella Versace este reprezentată ca fiind „atotvăzătoare”, „atotmanipulatoare”, ea deţine controlul total asupra modelelor. Simboluri masonice şi de control mental apar în fiecare scenă într-un mod care este de-a dreptul înspăimântător, dar şi foarte revelator.

Modelele sunt controlate precum nişte păpuşi, prin faptul că ele acceptă „regulile” impuse de modă

Un manechin încearcă să fugă, dar este prins de o mână din umbră

În cadrul programării mentale, victimele nu sunt conştiente, acestea purtându-se asemenea unor roboţi

În reclamă mai apar: un ochi atotvăzător, un labirint, o roată pentru hamsteri şi alte simboluri evidenţiind lipsa puterii şi confuzia sclavilor programării mentale.
La final, Donatella Versace se întoarce şi spune: „Casa mea, regulile mele, plăcerea mea.”

3. Reclama cântăreţei Rihanna la parfumul Reb’l Fleur are un mesaj foarte direct: „Răul se simte atât de bine”, „Binele se simte atât de rău.” Ea „cade” în ispită unde este „atât de bine”. Aluzia sexuală este evidentă.

 

Citiți partea a doua a acestui articol

Citiţi şi:

Reclame cu semnale masonice pentru abonaţii Vodafone

Codul subliminal al „Iluminaţilor” ascuns în videoclipurile MTV

 

 

 

O faimoasă cântăreaţă americană a spus NU controlului mental din industria muzicală

Cariera ei muzicală a fost distrusă pentru că a demascat practicile oculte şi interesele ascunse ale industriei de divertisment

de Andreea Alba

Lauryn Hill este cântăreaţă, producătoare şi actriţă de origine afroamericană născută la 25 mai 1975 în New Jersey. La începutul carierei, ea a devenit celebră ca membră a formaţiei muzicale Fugees. În 1998 şi-a lansat primul şi singurul album de studio „The misseducation of  Lauryn Hill” (în traducere, „Educaţia greşită a lui Lauryn Hill”). Acesta a câştigat cinci premii Grammy, incluzând Albumul anului şi Cel mai bun artist nou.

La numai doi ani după acest succes răsunător, în anul 2000, Lauryn s-a retras din vizorul publicului din cauza nemulţumirilor sale în legătură cu industria muzicii. Cântăreaţa şi-a concediat echipa managerială şi a început să participe cinci zile pe săptămână la cursuri unde se studia Biblia. În acea perioadă ea a încetat să mai acorde interviuri, să se uite la televizor sau să asculte muzică. Hill a afirmat în legătură cu criza sa emoţională: „Timp de doi sau trei ani am evitat orice gen de interacţiune socială.”

Mesajul lui Lauryn despre cumplita sectă satanică mondială a francmasoneriei „iluminate”, care controlează, din umbră, industria de divertisment

Pe data de 21 iulie 2001, Lauryn şi-a prezentat piesele noi unui public restrâns în cadrul unei filmări a MTV Unplugged. Albumul acestui concert intitulat MTV Unplugged No. 2 s-a focalizat mai mult asupra mesajului decât a muzicii. Cântăreaţa a spus cu această ocazie: „Oamenii îşi doresc fantezie, dar au nevoie de realitate. Eu tocmai am renunţat la partea cu fantezia.”

Două dintre piesele acestui album, I get out – Eu renunţ şi Motives and Thoughts – Motive şi gânduri dezvăluie, prin versuri sugestive, adevărul pe care cântăreaţa l-a descoperit (prin experienţă directă) în legătură cu Noua Ordine Mondială şi secta satanică a francmasoneriei „iluminate” care acţionează ascunsă prin intermediul industriei de divertisment.
Cariera lui Hill, cel puţin din punct de vedere al celebrităţii, s-a încheiat odată cu aceste declaraţii deoarece de atunci nu a mai fost lăsată să producă niciun album de studio.

În comparaţie cu laudele unanime primite din partea industriei muzicale la lansarea primului său album, de data aceasta criticile au fost aspre. Reviste precum Rolling Stones sau Slant Magazine au numit prestaţia cântăreţei: „prezentare neterminată a ideilor unei persoane”, „o cădere psihică publică”, „lipsă de siguranţă”. Deşi îndepărtată din lumea celebrităţilor, cântăreaţa a continuat să aibă un oarecare succes în lumea muzicii fiind invitată la mici festivaluri muzicale cum ar fi Rock The Bells sau Harmony Festival.

Declaraţii controversate

La data de 13 decembrie 2003, Lauryn Hill a ajuns pe prima pagină a ziarelor denunţând „corupţie, exploatare şi abuzuri”  în legătură cu molestarea băieţilor de către preoţii catolici în SUA şi despre acoperirea acestor crime de către oficialii Bisericii Catolice. Cântăreaţa nu este prima persoană care face astfel de acuzaţii. Senatorul John De Camp în cartea sa „Operaţiunea Franklin”, fostul ofiţer FBI Ted Gunderson, Cathy O’brien şi Mark Phillips în cartea „Trance Formation Of America” (Trans-formarea Americii) demonstrează existenţa unei reţele satanice pedofile în SUA care s-a infiltrat până în rândurile clerului catolic.

Lauryn Hill a fost invitată la un concert de Crăciun la Vatican şi acolo ea a făcut următoarea declaraţie în faţa a 7500 de oameni: „Îmi cer scuze dacă o să îi insult pe unii dintre voi. Nu am acceptat invitaţia pentru a celebra alături de voi naşterea lui Christos. În loc de aceasta vă întreb de ce nu sunteţi în doliu pentru El în acest loc? Vreau să vă întreb ce aveţi de spus despre vieţile pe care le-aţi distrus? Cum rămâne cu familiile care îl aşteptau pe Dumnezeu şi au fost minţite de către diavol? Cui îi pare rău pentru copiii, femeile, bărbaţii care au fost afectaţi psihologic emoţional şi mental de perversiunile sexuale şi abuzul făcut chiar de cei cărora le-au dăruit încrederea lor? Sfântul Dumnezeu este martor al corupţiei liderilor voştri, al exploatării şi al abuzurilor. Nu există nicio scuză care să apere Biserica.”

Segmentul a fost tăiat de la difuzare de către televiziune. Atât Vaticanul, cât şi studioul de înregistrări Columbia Records au refuzat să facă vreo declaraţie. Monseniorul Fisichella (Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare) a spus reporterilor că Hill „a dat dovadă de prost gust şi lipsă de maniere, arătând o totală lipsă de respect pentru invitaţia făcută şi pentru locul în care a fost invitată să cânte.”  Liga Catolică a numit-o pe Hill „patologic mizerabilă” şi au calificat cariera ei ca fiind în declin. Lauryn a răspuns: „Am spus adevărul. De ce este lipsit de bun simţ să spui adevărul? Am rugat Biserica să îi pară rău pentru ce a făcut.”

La şapte ani de la declaraţiile lui Lauryn Hill în cadrul Vaticanului, pe 12 ianuarie 2010, basistul formaţiei cântăreţei, Dewey Tucker, a fost găsit împuşcat în maşina sa. Avea numai 24 de ani. Mass-media nu a prezentat nicio ştire în legătură cu acest eveniment tragic. Nu se cunosc motivele pentru care Tucker a fost omorât. Oare această crimă a fost o răzbunare şi/sau un avertisment?

Citiţi şi:

MTV Video Music Awards 2009 – un megaritual masonic ocult închinat Satanei

Codul subliminal al „Iluminaţilor” ascuns în videoclipurile MTV

Operaţiunea Franklin – cercul politicienilor pedofili

yogaesoteric
28 martie 2011

 

 

 

 

Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie

articol de Pr. Matei Boila,
preluat din ROMANIA LIBERA 8 iulie 2005

Doresc să demonstrez în cele ce urmează că apartenenţa la francmasonerie este cel puţin imorală. Voi pune în paranteză toată controversa în legatură cu contribuţia reală şi potenţială, negativă sau pozitivă, a francmasoneriei la istoria omenirii pentru că aceasta nu schimbă cu nimic concluzia în problema pe care am pus-o.

Pentru sprijinitorii francmasoneriei, aceasta a contribuit, printre altele, la realizarea unui climat de toleranţă şi libertate politică (?), la constituirea statelor naţionale, la evitarea unor conflicte. Pentru adversarii francmasoneriei, aceasta a fost o forţă în principal ocultă, prin care răul major s-a revărsat asupra lumii. Ea ar fi contribuit la izbucnirea războaielor mondiale din ultimele secole, la împărţirea lumii în zone de influenţă, la vânzarea unei părţi a Europei comunismului sovietic, chiar la fundamentarea şi biruinţa acestuia, la triumful nu al toleranţei benefice, ci la încurajarea imoralităţii, pornografiei, homosexualităţii, în numele unei false lupte împotriva discriminării şi sprijinirii aşa-ziselor minorităţi, la tendinţele anticreştine în numele democraţiei, în realitate a unui libertinaj criminal.

Aşa cum am spus, nu voi intra în această controversă care deschide calea unei discuţii niciodată terminate şi în realitate nesemnificative pentru ceea ce vreau să demonstrez. Voi arăta că, indiferent ce părere avem despre contribuţia francmasoneriei, pozitivă sau negativă, la viaţa societăţii din ultimele secole, participarea la ea este imorală în sine. Indiferent că vedem jumătatea plină sau cea goală a paharului, contează doar responsabilitatea pentru ce lipseşte.

În fond, ce este francmasoneria? Plecăm de la ceea ce se ştie fără nici un dubiu. Francmasoneria este o asociaţie prezentă în toată lumea, care dispune de fonduri uriaşe, sursa unei influenţe viu simţite, cel puţin aceasta este mărturia a foarte mulţi oameni, peste care nu se poate trece fără a friza absurdul, şi care, cu toate acestea, nu este cunoscută în toate aspectele ei, deşi s-au spus şi s-au scris despre ea milioane de pagini şi de emisiuni televizate şi relatări pe Internet.

Să plecăm de la ceea ce se vede: asociaţiile văzute care, chiar dacă par a fi doar de faţadă, mascând centrele veritabile de putere şi influenţă, sunt totuşi singurele de necontestat pentru toată lumea, inclusiv pentru cei neiniţiaţi. Luăm deci de bună, aşa cum am făcut de la început, ceea ce se vede. Astăzi, membrii francmasoneriei văzute pretind că ea este un fel de asociaţie nevinovată, care nu are nici un fel de caracter sau ţeluri politice, religioase, estetice etc. Este greu, dacă nu imposibil de imaginat şi admis că miliardele de dolari din dosul acestor asociaţii sau loje, răspândite în toată lumea, nu urmăresc şi nu cer membrilor lor nimic politic, religios sau artistic. Simple asociaţii eventual de jucat golf sau bridge. Dar pentru a demonstra fără drept de apel şi a stabili ca ultimă concluzie posibilă caracterul imoral al participării la francmasonerie, să luăm ca bune aceste afirmaţii.

Ceea ce se pretinde în fond este că francmasoneria nu este în ultimă instanţă decât o asociaţie frăţească, tinzând spre a generaliza în toată lumea spiritul de maximă toleranţă. Dar toleranţa faţă de ce şi de pe ce poziţie? Toleranţa ca atare, fără a lămuri în prealabil aceste elemente şi fără a avea o poziţie faţă de ele este o noţiune goală. Înainte de a avea o credinţă, toleranţa ta este o atitudine inutilă, care face să zăngănească o monedă calpă. De altfel, ceea ce este valoros în atitudinea de toleranţă este îmbrăţisat astăzi, cel puţin declarativ, de majoritatea societăţilor civilizate.

S-a renunţat, cel puţin în marea majoritate a societăţilor civilizate, şi în primul rând în zona creştină, la impunerea concepţiei de viaţă prin forţa statală. Fiecare trebuie să fie liber în raport cu puterea politică, să gândească asupra lumii, a vieţii şi a organizării societăţii aşa cum doreşte. În orice caz, valoroasă este această toleranţă, acest respect al credinţei celorlalţi, neutilizarea în nici un fel a forţei sau a ascendentului pe care ţi-l dă puterea politică pentru alinierea celorlalţi la propriile tale convingeri, în măsura şi numai în măsura în care ai o convingere pe care firesc doreşti să o răspândeşti, însă exclusiv pe cale spirituală, a argumentelor. Adevărul în care nu crezi şi pe care nu doreşti să-l împărtăşeşti altora nu este decât o caricatură de adevăr.

De aceea, o asociaţie care pretinde că nu militează pentru nici o concepţie religioasă sau politică, ci exclusiv pentru toleranţă, este o imensă cacealma dăunătoare şi absurdă. Această poziţie afirmată declarativ de partea văzută a francmasoneriei, posibil pentru uzul naivilor, şi care are menirea de a acoperi atitudini mult mai grave nemărturisite, este ea însăşi de o mare nocivitate pentru că ea conduce la slăbirea şi în final abandonarea oricărei credinţe. Atitudine sterilizantă şi cel puţin la fel de nocivă ca şi fanatismul intransigent de care francmasoneria pretinde că ne apără.

Nu ar fi de mirare ca această poziţie, transparent afirmată, să ascundă, aşa cum mulţi cred, un ţel ocult, mergând până la dorinţa de dominaţie a lumii, de anihilare a credinţelor religioase, îndeosebi a creştinismului, şi chiar aşa cum unii o susţin, de satanizare a societăţii noastre. Este atât de aberantă afirmaţia că francmasoneria nu doreşte decât să răspândească toleranţa încât toate aceste suspiciuni îţi găsesc justificarea.

Dar din nou să renunţăm la orice alte învinuiri şi suspiciuni şi să rămânem strict la ceea ce se recunoaşte de către partea văzută a francmasoneriei şi chiar să plecăm de la premisa că nu există parte ocultă a francmasoneriei, oricât de improbabilă este această ipoteză, pentru a vedea că acest "rest" de necontestat este el însuşi profund imoral, aşa cum şi mai imorală ar fi şi alternativa unor acţiuni politice sau (anti)religioase oculte, caracter care ar face-o profund dăunătoare societăţii omeneşti.

S-a ajuns cu greu la convingerea acum de necontestat că cele mai mari şanse pentru ca politica să fie benefică este transparenţa. În societăţile moderne, centrele de iniţiativă politică trebuie să fie la lumina zilei şi să acţioneze pe baza unor reguli cunoscute pentru a mări şansele de reuşită a lor. Desigur, nu totdeauna această transparenţă şi aceste reguli sunt respectate şi nu totdeauna, chiar când se respectă, ele conduc la cele mai bune soluţii şi la eliminarea elementelor nocive şi chiar imorale din viaţa publică.

Totuşi, şansele cele mai mari pentru optimizarea vieţii publice o constituie transparenţa şi respectarea unor reguli minimale.
Este posibil ca initiativele politice pornind din centre oculte să fie bune în anumite momente. Aceasta nu împiedică ca o astfel de politică să fie per sold rea şi mai ales să nu conţină în mult mai mare proporţie primejdii nemăsurate, unele cu caracter criminal şi potenţial fatale civilizaţiilor în cadrul cărora se manifestă.

Ce sunt deci şi ce justificare au asociaţiile francmasone după ce am eliminat, aşa cum susţin francmasonii, chiar frizând absurdul, orice caracter militant al lor pe diferite planuri şi de asemenea după ce am văzut că justificarea aşa-zisei "lupte pentru toleranţă" este goală de conţinut.

Singura justificare, de neînlăturat, de fapt liantul şi forţa pe care o au şi pe care o mărturisesc formal de la început societăţile masonice, rămâne organizarea, în mijlocul unor societăţi mai mari, de nuclee cu oameni ce se ajută reciproc, transferând criteriile de selecţie şi promovare sociale.

Aceasta este de fapt singura justificare posibilă, chiar dacă aceasta nu se recunoaşte deschis, pentru apartenenţa la francmasonerie, în condiţiile în care se ia în serios afirmaţia că ea a renunţat la orice ţeluri politice, religioase sau chiar estetice sau sportive.

Analizăm deci imoralitatea apartenenţei la francmasonerie, în condiţiile în care dăm crezare afirmaţiei că ea nu mai are ţeluri religioase sau politice. Dacă aceste ţeluri există totuşi, bine mascate, aceasta nu ar face decât să agraveze caracterul imoral şi dăunător al apartenenţei la francmasonerie.

Prin urmare, din nou şi din nou, vom porni, chiar frizând absurdul, de la această afirmaţie de totală neutralitate a francmasoneriei pentru a arăta fără dubiu ca în orice caz apartenenţa la francmasonerie este imorală. De mii şi sute de ani, omenirea încearcă, în ciuda nenumăratelor ratări, să stabilească criteriile obiective, cât mai oportune pentru societate, a selecţiei şi promovării în cadrul ei.

O asociaţie cum ar fi cea a francmasoneriei, care nu are nici un alt scop decât cel al întrajutorării reciproce a membrilor săi prin eludarea sau în orice caz transgresarea criteriilor transparente de promovare în societate este evident imorală.
Negarea unor scopuri politice sau religioase, pe lângă că este pentru un om cât de cât lucid şi informat total inacceptabilă, nu înlătură cu nimic caracterul imoral şi antisocial al apartenenţei la francmasonerie.

Admiţând, chiar împotriva evidenţei şi a bunului simţ, neutralitatea politică şi religioasă a francmasoneriei, nu se face altceva decât să se pună în relief că motivaţia atitudinii lor este una interesată, imorală şi antisocială. Prin urmare, pentru un creştin nici nu se pune problema justificării participării la francmasonerie, dar chiar pentru un necreştin situaţia este inacceptabilă moral.

În general, cei care intră astăzi în francmasonerie sunt intelectuali şi, din păcate, aceştia au în general o mare capacitate ca, atunci când interesele lor o cer, să-şi justifice poziţia. Totuşi mi se pare că argumentele care condamnă din punct de vedere moral apartenenţa la francmasonerie sunt atât de pertinente încât este imposibil ca măcar o urmă de îndoială să nu răzbată pentru cel ce optează pentru apartenenţa la ea şi căruia i-a mai rămas o fărâmă de bun simţ.

Acestuia, daca se uită cu luciditate în oglindă, este imposibil să nu-şi apară sieşi penibil. Pentru ca acest sentiment al penibilului să mijească în conştiinţa celor cărora le-a mai rămas o urmă de bun simţ şi sunt membri ai francmasoneriei, am scris, poate cu naivitate şi în zadar, aceste rânduri.

Sursa: http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z08072005&idx=87

 

 

 

 

 

 

Promovarea făţişă a satanismului de către unele vedete

Conform propriilor declaraţii, numeroşi cântăreţi celebri au făcut un pact cu Satana

 de Mădălina David

În fiecare an, 1500 de copii sub 18 ani din SUA sunt arestaţi pentru crimă sau molestare. Comparativ cu anul 1986, numărul de victime ale abuzurilor şi ale delicvenţelor realizate de minori a crescut cu 1740%. Zeci de milioane de tineri au încercat cocaina sau alte droguri. Aceste cifre cresc de la an la an, fapt care nu ar trebui să ne mire, deoarece tinerii vremurilor noastre sunt atacaţi la nivel moral, emoţional şi psihologic prin intermediul a ceea ce numim entertainment.

Un mesaj abject repetat de suficient de multe ori ajunge să fie acceptat fără rezistenţă

Dacă un anumit mesaj este repetat timp de mai multe decenii, mereu şi mereu, unor oameni (chiar dacă aceştia iniţial nu îl acceptă), ei ajung să se obişnuiască cu ideea respectivului mesaj şi, astfel, încetează să i se mai opună (deşi, teoretic, ei o resping!). O dată ce oamenii nu i se mai opun (lasă garda jos), mai devreme sau mai târziu, respectiva idee, evocată mai mereu, va prinde rădăcini în subconştientul lor. Deoarece acest proces de implementare şi acceptare a anumitor idei este foarte lent şi subtil, persoanele respective nu sunt conştiente de el. Acest proces este recunoscut în psihologie şi aplicat în toate domeniile. Acelaşi fenomen îl întâlnim şi în divertisment (entertainment, în limba engleză). Filmele, emisiunile TV, moda, muzica... toate acestea ne prezintă cel mai adesea mesaje, idei şi acţiuni imorale, pe care, mai devreme sau mai târziu, oamenii le acceptă şi, mai grav, le pun în aplicare.

De-a lungul timpului, s-a observat că anumite mesaje şocante, care ar fi fost respinse de public mai demult (în urmă cu două decenii, de exemplu), sunt acceptate cu mare uşurinţă în prezent. Am selectat în continuare unele exemple frapante despre genul de mesaje şi influenţe prezente în industria muzicală, despre mentorii şi forţele care stau în spatele succesului de care se bucură marea majoritate a „artiştilor“ de talie internaţională.

Aleister Crowley – promotorul diavolului

Aleister Crowley (1875-1947) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi satanişti din secolul al XIX-lea. Bestia, aşa cum el însuşi îşi spunea, a fost homosexual şi pedofil. Născut în Marea Britanie, Crowley avea legături stabile cu serviciile secrete. El a încercat pentru prima dată să îl contacteze pe diavol în 1898, atunci când a intrat în ordinul Golden Dawn. În 1900, Crowley s-a alăturat politicienilor masoni, aristocraţilor şi familiei regale britanice, pe care îi iniţia. A fost fondatorul grupării O.T.O. (Ordo Templi Orientis). În cartea sa Magic, acesta scrie: „Diavolul este Satana, el este dreptatea şi dragostea, el este lumina...“ În această carte, Crowley prezintă metode de contactare a demonilor. El îi îndeamnă pe oameni să facă acest lucru şi să se pregătească pentru o Nouă Ordine a lui Anticrist pe Pământ. Recunoscut şi apreciat la vremea sa, Crowley a scris Cartea legii, lucrare dictată, după cum susţine el însuşi, de Satana, în care spune: „La o parte cu Creştinismul. Voi construi un rai şi un Pământ nou... doresc blasfemie, crimă, furie, revoluţie, tot ce este rău...; îi sunt devotat marelui meu stăpân Satana...; jur să detest şi să nu îmi pese de nimic, decât de a-i face pe plac dumnezeului meu, diavolul“. Crowley susţinea că poate deveni un geniu în muzică prin practica satanismului. Un alt scop al său era acela de a crea o revoluţie a drogurilor, pentru ca „astfel, demonii să se poată manifesta prin oamenii care se vor droga“ şi o revoluţie sexuală. În 1969, revista London Times l-a declarat pe Crowley „unul din marii creatori ai secolului XX“. Un jurnalist englez, aparţinând bisericii lui Satana a declarat: „este frumos să vezi cum adepţii lui Crowley îi transmit mesajul mai departe prin muzică; predicţiile lui Crowley se adeveresc, suntem în epoca lui Horus. Oamenii au început să facă ceea ce îi deprimă (ofileşte).“

„Discipolul” său într-ale satanismului, Timothy Leary a fost investit să ducă mai departe cultul lui Satan fondat de Crowley. După cum el însuşi a declarat, rolul principal al lui Leary era să răspândească cultul lui Crowley în America, ţară considerată de satanişti ca având „un potenţial valoros” din acest punct de vedere. După „revoluţia” societăţii americane din anii ’60, oamenii erau deschişi faţă de orice ar fi reprezentat libertate, nou; astfel, cărarea era pregătită pentru ca Timothy Leary şi Henry Hay, un alt discipol al lui Crowley, să împlinească sarcinile date de acesta (care era demult decedat, dar care, după afirmaţiile lui Leary, îl contacta şi îl îndruma pe acesta în misiunea sa). Henry Hay, iniţiatorul revoluţiei homosexualităţii (în anii ’60), profesor de muzică, a afirmat că „limbajul, forma unei piese şi dansul pot fi folosite cu succes în muzică pentru a comunica idei, planuri şi probleme publicului, chiar sub nasul autorităţilor – ca şi armă... Muzica a avut întotdeauna puterea de a isca revolte şi revoluţii... Pentru două treimi din populaţia planetei, muzica este un limbaj de comunicare, organizare, educaţie, mobilizare...“ (The Trouble with Henry Hay, 1990, pag. 178)

Demonii folosesc muzica pe post de armă şi metodă de propagare pentru a instaura regatul Anticristului pe pământ

Crowley a influenţat o mulţime de cântăreţi care au devenit faimoşi peste noapte. Asemeni lui Crowley, Rex Church, preot satanist, susţine că demonii folosesc muzica pe post de  armă şi metodă de propagare, pentru a răspândi în întreaga lume un curent împotriva religiei lui Iisus, pentru a instaura regatul Anticristului pe pământ. Sute de milioane de oameni de toate vârstele, dar în special tinerii, sunt victimele acestui fenomen.

Interpreţi sau formaţii ca U2, Elvis Presley, Rolling Stones, Bono, Red Hot Chilli Peppers, Beatles, Marylin Manson, David Bowie, Drayl Hall, Black Sabbath, Jim Morrison, Ozzy Osbourne, Noel Gallagher, Nirvana, Prince, Jerry Lee Lewis, Michael Jackson, Madonna, Alice Cooper, Judith Priest, Joe Cocker, AC/DC, Joni Mitchell, Jimi Hendrix, Pearl Jam, Meat Loaf, David Lee Roth, Queen, Bon Jovi, KMFDM, Rammstein, David Lee Roth, Kiss, Lil Wayne, Easy-E, Dr. Dre, Snoop Dogg, DMX, Belinda, Cher, Justin Timberlake, Jessie J, Willow Smith, Jay-Z, Kayne West, Robbie Williams, Alicia Keys, Katy Perry, Rihanna, Beyoncé, Lady Gaga, Pink, Taylor Swift etc, reprezintă nişte instrumente de propagare a violenţei, a consumului de droguri, a sexualităţii vulgare, a tot ceea ce este imoral şi josnic. Ei promovează legi noi, în care moda, sexul, banii şi răzbunarea sunt mai presus de orice. Majoritatea acestor artişti, care şi-au vândut atât talentele, cât şi sufletele diavolului, s-au lăsat influenţaţi de forţele răului şi conduc mai departe generaţiile de tineri spre decăderea totală.

Toţi aceşti „artişti de primă mână“ au declarat, la un moment dat, că şi-au vândut sufletul diavolului sau că sunt posedaţi. Este important să realizăm că toţi aceşti artişti au fost şi sunt iniţiaţi în ştiinţele oculte. Ei cunosc şi folosesc energii subtile şi simboluri specifice malefice pentru a controla masele de oameni sau, cel puţin, pentru a le atrage atenţia şi a-i influenţa într-un mod demoniac.

Ozzy Osbourne (n. 1948) este solistul vocal şi fondatorul celei mai cunoscute formaţii de heavy metal, Black Sabbath. Acesta a recunoscut că secretul succesului său a fost că a urmat instrucţiunile lui Aleister Crowley, declarându-l un „fenomen al tuturor timpurilor.“ Ozzy Osbourne cânta despre inspiratorul său satanic, Aleister Crowley, îl invoca pe scenă, îl adora în faţa fanilor săi. Cântăreţul englez de muzică rock, David Bowie (n. 1947) a fost membru de seamă al grupărilor O.T.O şi Golden Dawn. Poza lui Crowley a apărut pe un album al trupei Beatles, printre alte figuri de seamă. Toţi cântăreţii de talie internaţională, mai devreme sau mai târziu şi-au dat arama pe faţă şi au recunoscut, mai în glumă, mai în serios, că şi-au vândut sufletul diavolului. Membrii formaţiei Red Hot Chilli Peppers i-au mulţumit în mod public, la MTV Music Awards, şi „în mod special“ lui Satana pentru susţinerea în cariera muzicală.

Vedetele plătesc cu sufletul preţul faimei

Jimi Hendrix (1942-1970) a fost un faimos chitarist, compozitor şi cântăreţ american, considerat a fi cel mai mare chitarist de muzică rock din istoria muzicii. Jimi Hendrix recunoştea în faţa prietenei sale, Fayne Pridgeon, că este posedat de un demon, că nu ştie de ce interpretează într-un anumit mod şi nici de ce spune ceea ce spune. Cântecele ieşeau pur şi simplu din el. „Uneori se trăgea de păr, izbucnea în hohote de plâns... Oh, Doamne, era aşa de trist să-l vezi plângând şi chinuit... Era obsedat de ceva demoniac“, spunea prietena lui. Jimi Hendrix a declarat: „Dacă unele persoane nu au talent muzical sau nu au inspiraţia de a scrie versuri, cu siguranţă că, dacă devin posedate, vor putea face cu uşurinţă aceste lucruri.“ (John Nervius, Demon Possession,1894, pag. 58)

„...Am devenit faimoşi de atunci. Câştigurile au crescut continuu. Muzica noastră este cea mai cunoscută. Oamenilor le place să danseze pe muzica noastră. În realitate, spiritele preiau controlul asupra noastră – sau cu alte cuvinte, ne posedă – şi noi, la rândul nostru, transmitem această influenţă oamenilor.“ (Şeful unei trupe de jazz)

Tori Amos (n. 1963) este recunoscută a fi o bună pianistă, compozitoare şi cântăreaţă. Ea a afirmat în revista Spin, ediţia din martie 1996: „Nu consider că Lucifer este o forţă malefică, cu toţii putem cădea la un moment dat în curentul energiei deformate.[...] Simt o mare tristeţe pentru el. Simt prezenţa şi muzica lui... Simt că vine şi se aşează pe pianul meu atunci când cânt. Este o fiinţă dulce şi importantă. Mă înmoi toată când mă gândesc ce forţă importantă este.”

John Bon Jovi (n. 1962), cântăreţ de muzică rock, declara la un moment dat: „Când eram un băieţel, diavolul m-a luat de mână, m-a dus de acasă... m-a dus jos, jos, jos...“ „Mi-aş omorî mama pentru muzica rock, mi-aş vinde sufletul.“ (Smash, mai 1995) Vocalistul şi textierul trupei The Doors, Jim Morrison (1943-1971) a relatat: „În acel an am fost vizitat de multe energii. Am plecat de la şcoală şi am mers pe plajă. Am dormit pe un acoperiş... L-am cunoscut pe Spiritul muzicii. Acea apariţie era a demonului, l-am văzut pe Satana...“ Primele două albume ale trupei The Doors au fost scrise cu ajutorul acelei entităţi care apărea pe acoperişul unde Morrison îşi petrecea nopţile (The Lost Writings of Jim Morrison, 1988, pag. 36-37). Biograful lui Morrison povestea despre cântăreţ că „ se deschidea ca să fie folosit de orice entitate. Acest fapt îi oferea o anumită inspiraţie în muzică, dar avea, de asemenea, repercusiuni tragice pentru viaţa lui. Morrison ştia că scopul acestor entităţi era să influenţeze masele de oameni.“ (Break on Trough, pag. 200) Morrison a recunoscut că motivul pentru care consuma alcool era să „facă vocile demonilor din el să tacă“. Frank Lisciandro, fotograf şi prieten cu Jim Morrison declara: „Jim bea pentru ca să facă să tacă demonii, fantomele şi spiritele care implorau pentru eliberare... Bea pentru că erau demoni şi spirite care vociferau în capul lui, iar el a descoperit că singura cale ca să îi liniştească era să consume alcool.” Robert Johnson, considerat a fi părintele muzicii rock a recunoscut că a început să aibă succes „numai după ce şi-a vândut sufletul diavolului“. Glen Benton, solistul trupei Deicide susţine că „misiunea lui este să deschidă porţile iadului cu muzica sa pentru ceilalţi oameni.“

Beyoncé mărturiseşte: „Sunt puţin timidă, mai degrabă rezervată pe scenă şi de aceea o las pe Sasha să se manifeste prin mine, ea nu are teamă. Ea poate să facă lucruri pe care eu nu le pot face... Sasha s-a născut când am filmat Crazy in love.“ (People Magazine, noiembrie 2008) Dacă o urmăriţi pe Celine Dion în concert, veţi fi surprinşi să vedeţi cât de des ea foloseşte semnul încornoratului. Este important de ştiut că artista face acest semn cu mâna dreaptă, chiar şi atunci cânt o ţine pe lângă corp şi nu doar în aer. Michael Jackson a recunoscut la un moment dat, într-o declaraţie publică: „Nu industria muzicală, ci sistemul profită în urma celebrităţilor. Sistemul manipulează prin mass-media, manipulează prin modificarea istoriei în cărţile noastre, manipulează prin vedetele pe care le formează...“

Copiii sunt şi ei vizaţi...

Eminem a declarat că a urmărit mereu să fie „un model” pentru copiii care îi ascultă muzica, pentru că ştie că acei copii îl privesc ca pe Dumnezeu: „muzica mea este special creată să apese pe butoanele receptive ale ascultătorilor.“ (SMS, 2000) Când Eminem a fost arestat pentru tentativă de omor, mii de adolescenţi au ieşit în stradă, ameninţând cu incendierea secţiei de poliţie dacă starul nu va fi eliberat. Într-una din melodiile lui, Eminem cântă: „iau fiecare cap degenerat şi caut să văd dacă este influenţat de mine, dacă ascultă muzica mea. Dacă a căzut în această prostie este o victimă inocentă şi devine o marionetă.“ Versurile melodiilor lui Dr. Dre, Eminem, DMX au fost declarate de către departamenul de poliţie Albert Hills a fi „generatoare de delicvenţe în cazul minorilor, încurajatoare a consumului de droguri şi pornografie.“

Chris Brown cântă despre povestea sa de dragoste cu un înger decăzut, alungat de Dumnezeu (Fallen Angel). În autobiografia sa, The Doggfather, Snoop Dogg scrie că a fost vizitat de diavol, iar acesta i-a propus un pact prin care îi oferea faimă şi bogăţie în schimbul sufletului său. Snoop a acceptat această ofertă şi din acel moment (aşa cum el însuşi susţine), „cel care s-a numit Calvin Broadus a murit şi s-a născut Snoop Dogg.“ În piesa sa Murder was the case, Snoop Dogg prezintă clar acest fapt. Rapper-ul DMX a punctat foarte clar jocul diavolului. Acesta a explicat că Satana se manifestă prin anumiţi oameni şi că el a acceptat jocul propus de reprezentanţii diavolului pentru a ajunge un rapper vestit.

Schimbarea artiştilor de la un album la altul este tot mai evidentă. Aceştia nu se mai feresc să ascundă că sunt adoratori ai lui Satana. Este suficient să le privim videoclipurile, să le ascultăm versurile... Suntem bombardaţi de simboluri oculte demoniace peste tot în jurul nostru. În acest mod, suntem influenţaţi în fiecare clipă. Tocmai de aceea este foarte important să ne creăm obişnuinţa de a ne eleva în mod constant nivelul de vibraţie (prin rugăciune, practica spirituală, meditaţie) pentru a nu intra deloc în stare de rezonanţă (şi a fi astfel la adăpost) cu energiile satanice şi demoniace de care suntem asaltaţi.

Vă propunem în continuare să vizionaţi integral un film în care celebri cântăreţi de talie internaţională recunosc că sunt posedaţi sau că şi-au vândut sufletul diavolului şi că, prin cântecele lor, ei influenţează publicul în sensul de a adopta satanismul.

Urmăriţi cu atenţie declaraţiile acestor biete fiinţe care povestesc fără jenă cum controlează masele de oameni.

Citiţi şi:Codul subliminal al „Iluminaţilor” ascuns în videoclipurile MTVMasoneria şi lumea în care trăimDe ce sunt oamenii indiferenţi?

 

 

yogaesoteric

23 martie 2011