Tehnologii extraterestre au intrat în posesia americanilor
Tehnologii extraterestre au intrat în posesia americanilor
În 1972, într-un colț pierdut la nord de New Mexico,
un grup de cercetători a descoperit un obiect misterios și pictograme
puțin comune, într-un canion necunoscut. Un arheolog de la Universitatea
din New Mexico a analizat acest obiect și a întreprins săpături în zona
unde a fost descoperit, dar fără rezultat: nimic nu a putut permite de a
spune că oamenii preistorici s-au stabilit în acest canion. S-a
presupus atunci că un trib nomad indian a ales acest loc pentru a
stabili o tabără provizorie, după care ar fi plecat lăsând câteva
obiecte, ca mărturie a trecerii pe acolo.
Rămân totuși două
puncte foarte obscure. Pe de o parte, toate obiectele datează din sec. 8
înainte de Christos, cu excepția unuia singur, numit, a cărei
tehnologie era extrem de neobișnuită. Arheologul a descoperit-o în
mijlocul obiectelor foarte tipice cum ar fi vase sau simple unelte.
Acest obiect enigmatic era acoperit cu simboluri stranii hieroglifice
care se puteau însă găsi și pe vase.
Pe de altă parte,
pictogramele găsite în această zonă au apărut într-un mod inexplicabil
și erau foarte diferite de alte gravuri rupestre descoperite în Sud-Vest
sau chiar pe restul continentului nord-american.
Datorită
acestor două anomalii, obiectele cât și întregul proiect au devenit
repede proprietatea guvernului american sau, mai precis, proprietate a
NASA (Agenția de Siguranță de Stat). Ele mărturisesc probabil despre
trecerea pe Terra a extratereștrilor în preistorie, iar NASA avea
mijloacele de a declanșa o expediție la scară mare în scopul de a
determina natura și importanța sitului.
În 1973 s-au întreprins
deci săpături pe întreg situl de către un serviciu secret al NASA care
au permis descoperirea a noi obiecte dar niciunul dintre ele nu
demonstra eventuala prezență extraterestră. Au fost scoase la lumina
zilei și alte pictograme, însă decodarea lor era foarte dificilă și pe
alocuri frustrantă. Atunci s-a făcut apel la experți deși nimeni nu s-a
putut pune de acord privind semnificația lor. Proiectul a intrat în
impas și a fost arhivat de NASA, sub numele de cod (Săgeata antică).
După 21 de ani, în 1994, s-au spart câteva roci într-o parte a sitului
Ancient Arrow. Canionul este situat într-o zonă necunoscută a parcului
împădurit aparținând statului New Mexico. După descoperirea lui în 1972,
a fost oficial interzis vizitatorilor și a fost lăsat în starea sa
naturală. Din când în când, oamenii de știință finanțați de NASA
vizitează situl plin de surprize, sperând să descopere moi indicii, însă
fără succes.
Dar la scurt timp după alunecarea rocilor, o
echipă mică de agenți ai NASA s-a deplasat în canion în scopul de a
relua cercetările. Aceștia au descoperit intrarea într-o cavernă care se
prelungea mult în interiorul pereților canionului.
În fundul
acestei caverne se găsea o intrare bine ascunsă care permitea de a se
pătrunde în structura stâncoasă a sitului. Acolo, ei au găsit un sistem
de tunele și de camere care au fost săpate în masa stâncoasă.
În
total existau 23 de camere, toate legate într-un mod destul de complex
cu un culoar interior, și în fiecare din ele se găseau picturi murale,
serii de pictograme, hieroglife cât și ceea ce părea a fi tehnologii
extraterestre care așteptau să fie scoase la lumina zilei.
După
această descoperire, a fost trimis imediat un raport responsabilului
proiectului, apoi a fost plasat oficial sub competența ACIO (Organizația
de Informații de Contact) care a adus la fața locului o echipă de
cercetare interdisciplinară în scopul de a evalua natura exactă a
sitului și de a încerca să descopere alte probe ale unei vizite
extraterestre.
ACIO este de fapt un departament nerecunoscut sau
ținut secret al NASA. Cartierul său general este în Virginia dar are de
asemenea oameni în Belgia, în India și în Indonezia. Este un serviciu
total necunoscut, chiar unor responsabili de rang înalt din NASA. ACIO
este organizația cea mai discretă dintre toate serviciile de informații.
Misiunea sa consta în a cerceta, asimila și reproduce întreaga
tehnologie sau descoperire de origine extraterestră. Este constituită în
principal din oameni de știință care păstrează anonimatul și primesc
salarii de peste 400. 000 de dolari pe an datorită abilității lor în
ceea ce privește securitatea și al IQ-ului lor. Această organizație
secretă posedă nu doar creiere ci și tehnologii mult mai perfecționate
decât cele ale altor centre de cercetare de pe planetă. Într-un cuvânt,
ACIO este cea mai bună!
Obiectele găsite pe situl de la erau
aproape de neînțeles pentru echipa de cercetare. Existau încă foarte
multe mistere. De ce o cultură așa de avansată lăsase obiecte care îi
aparțineau într-o dezordine precisă? Care era mesajul pe care încerca
să ni-l transmită? Ce reprezentau în mod real tehnologiile lor și de ce
le-au lăsat pe Terra? Creatorii acestui sit s-au amestecat cu indienii
sau s-au izolat? Cine erau, de fapt și de ce se găseau în acest loc în
secolul 8? Aveau intenția de a reveni? Sunt doar câteva din întrebările
pe care și le-au pus cercetătorii confruntați cu misterele de nepătruns.
După șapte luni de restaurare, de inventariere și de analize, proiectul
rămânea o enigmă. Nu se reușea descoperirea poveștii autorilor din
stele, dar se făceau nenumărate speculații. Încet, încet, echipa a
început să formuleze o ipoteză: pe Terra s-a instalat o colonie
extraterestă în sec.8 și s-a izolat în canion pe situl de la . Ea avea o
misiune foarte precisă care consta din a lăsa o enormă care trebuia să
fie descoperită la sfârșitul secolului 20.
Deși echipa de
cercetare nu înțelegea foarte bine natura exactă a acestei capsule
martor, trebuia probabil să fie vorba de un fel de schimb cultural și nu
de o invazie.
După ce s-au terminat lucrările de restaurare,
echipei de cercetători i-a trebuit mai mult de doi ani, pentru a
descifra parțial obiectele găsite în camere. Cele 23 de camere păreau
legate între ele în scopul de a transmite un mesaj specific sau o
misiune determinată.
În cea de-a 23-a și ultima cameră, ei au
descoperit un mic disc optic care se presupunea că ar conține informații
numerice care puteau fi cheia descifrării obiectelor. Oamenii de
știință s-au apucat să analizeze discul însă accesul la conținutul său a
fost imposibil de realizat, din păcate. Atunci, s-a făcut apel la cei
mai mari experți în informatică de la ACIO în scopul de a încerca de a
decoda discul, însă în van.
Au trecut foarte multe luni și ei au
încercat toate metodele posibile și imposibile dar nimic nu a mers.
Pentru prima oară după aproape un an, proiectul se găsea în impas și
ACIO a întrerupt rapid finanțarea.
După două luni suplimentare
de eforturi infructuoase, cercetătorii, au recunoscut că nu posedau
tehnologia care permitea de a citi discul. Toate obiectele care au fost
descoperite în canion cât și discul optic au fost stocate cu mare
atenție, într-un loc sigur, până ce noi tehnologii vor permite decodarea
discului și aflarea conținutului acestuia.
S-a presupus că
acesta conținea hărți ale cerului, repertorizări și traduceri cât și
toate răspunsurile la misterele care înconjurau pe creatorii lui, și
poate, lucrul cel mai important, intențiile lor privind Terra.
Discul optic fiind cheia care permitea înțelegerea semnificației
capsulei martor, ACIO nu avea altă alegere decât de a suspenda proiectul
și de a aștepta sosirea noilor tehnologii pentru a putea dezlega
discul.
Totuși, doi oameni de știință din echipa de cercetare
s-au gândit că discul putea fi decodat încercând de a înțelege
semnificația picturilor murale ale fiecăreia dintre cele 23 de camere.
Conform lor, nu era vorba de o problemă complexă de tehnologie ci mai
degrabă de o problemă de limbă sau de traducere.
După numeroase
eforturi de convingere, ACIO le-a permis celor doi cercetători de a
aduna o replică a conținutului capsulei martor. Era vorba de desene și
de fotografii detaliate ale tuturor obiectelor găsite în cele 23 de
camere, inclusiv fotografiei de înaltă rezoluție ale picturilor murale.
Ei aveau permisiunea de a-și continua cercetările în timpul lor liber cu
condiția de a păstra cel mai mare secret asupra activității lor și să
dezvăluie despre descoperirile lor direct șefului diviziei și
directorului proiectului.
Discul optic a fost pus în siguranță
într-o cameră specială chiar în sânul ACIO. Oficial, proiectul a fost
suspendat până la noi ordine și întreg personalul asociat a fost
însărcinat cu alte misiuni. Nu se punea problema de a vorbi până ce alte
tehnologii sau un alt mijloc vor permite decodarea discului optic și de
a-i fi citit conținutul.
Oamenii de știință au petrecut cinci
luni pentru încercări de a decoda, dar în van, obiectele de la și de a
găsi mijloacele de a afla conținutul enigmatic al discului. În acest
timp, ACIO a experimentat regulat noi tehnologii sau noi metode însă tot
nu s-a realizat nimic.
Într-o zi, la sfârșitul verii lui 1996,
unul dintre oamenii de știință (un lingvist) a avut ideea de a reduce
simbolurile care figurau pe picturile murale până ce se apropiau cel mai
mult posibil de cele care figurau într-un text vechi sumerian. Chiar
dacă limba sumeriană nu mai există, ea era suficient de înțeles pentru
ca oamenii de știință să decodeze simbolurile picturilor: apoi el a
plasat cele 23 de cuvinte în aceeași ordine cu a camerelor și a putut în
fine să descuie discul optic.
Legătura între limba sumeriană și
capsula martor era ceea ce ACIO așteptase atât de mult. Un simplu joc
de 23 de cuvinte extrase din discul optic cuprinzând 8000 de pagini de
informații. Din nefericire, aceste date au rămas neînțelese căci în
calculator nu exista un joc cu caractere capabile de a imita
hieroglifele și simbolurile particulare ale limbii. Trebuia deci pusă la
punct o traducere, ceea ce le-a luat încă șase luni.
Odată ce
acest repertoriu a intrat în calculator, datele, deși puteau fi
imprimate sau vizualizate pe ecran sub aparența lor de hieroglife, mai
trebuiau traduse și în engleză. O sarcină anevoioasă care nu putea fi
dusă la bun sfârșit de informatică datorită subtilității limbii și a
raportului complex cu picturile murale și pictogramele de pe situl de la
.
În timp ce traducerea a început să capete o anume formă,
cercetătorii au descoperit că chiar în interiorul discului optic datele
erau fragmentate în 23 de unități. Fiecare unitate părea să corespundă
unei camere speciale. Imediat ce au fost traduse primele două camere,
s-a adeverit că fiecare cameră conținea documente filozofice și
științifice, poezie, muzică cât și o prezentare a culturii și
identității creatorilor săi.
Creatorii capsulei martor vorbeau
despre ei folosind termenul (Creatorii Zburători). Ei reprezentau o
versiune viitoare a omenirii trăind cu 750 de ani în viitorul nostru.
Își ziceau a fi Purtătorii Culturii, cei care aduc grăunțele artei, ale
științei și filozofiei omenirii. În total au lăsat șapte capsule martori
în diferite părți ale lumii care trebuiau să fie descoperite conform
unei scheme foarte precise. Aveau aparent intenția de a ajuta viitoarele
generații de oameni de a dezvolta o cultură la scară mondială, un
sistem unificat de filozofie, de știință și de artă. La începutul anului
1997, omul de știință de la ACIO care a stat la originea descoperirii
codului de acces al discului optic s-a simțit atras în mod straniu de
misiunea ființelor care își ziceau WingMakers.
El era convins că
ACIO nu va dezvălui niciodată opiniei publice acest caz care i se părea
mult prea important pentru a nu fi dezvăluit lumii. De asemenea,
pretinde că comunică cu WingMakers, că ei supraveghează progresele lui
ACIO și că vor dori să facă cunoscut publicului capsula martor cât și
conținutul său.
Această afirmație i-a neliniștit pe șefii de la
ACIO care l-au îndepărtat pe omul de știință de programul . Până la
urmă, acesta a părăsit ACIO (și este primul care a făcut-o!). Dar la
scurt timp după asta, a dispărut. Totuși, înainte de acest incident, a
încredințat unele documente despre WingMakers și capsula lor martor unei
jurnaliste pe care a ales-o prin hazard.
Înainte ca omul de
știință (să-i zicem dr. Anderson) să o contacteze pe jurnalista
americană, aceasta nu se interesa (după spusele ei) sub nicio formă de
problema călătoriei în timp, de extratereștrii, de organizații secrete
sau de alte lucruri de acest gen.
Dr. Anderson i-a adus dosare
conținând fotografii și desene de tehnologii foarte stranii conținând
simboluri încă și mai stranii gravate pe exteriorul obiectelor, rapoarte
privind traducerea tăblițelor, protocoale cifrate, hărți ale cerului și
zeci de pagini provenind de la ACIO și privind programul. Toate aceste
documente, inclusiv aproximativ 400 de pagini de text filozofic sunt
autentice. Dr. Anderson nu a cerut nimic înapoi!
Nu a dorit în
schimbul lor nici bani nici recunoștință. Singurul lucru pe care ea
trebuia să-l facă era de a alege cel mai bun mijloc de a face cunoscute
aceste documente publicului.
Dar a sfătuit-o să nu ancheteze
despre ACIO căci era convins că NASA folosea o tactică de dezinformare
care o va face să piardă timpul și va face ca divulgarea documentelor pe
care el i le-a încredințat să fie dificilă dacă nu imposibilă.
Jurnalista nu a contactat niciun birou guvernamental căci dr. Anderson
i-a spus că ACIO, care are agenți de rang înalt la NASA și la CIA, va fi
imediat informată și va urma o tactică de dezinformare din partea
acestor organizații puternice.
Singura ei preocupare trebuia
deci să fie aceea de a divulga documentele publicului. Este convinsă că
problema este mult prea importantă pentru a fi lăsată în mâinile unei
organizații elitiste al cărei unic interes este de a reconstrui
tehnologiile descoperite pe situl de la și de a le aplica în propriile
lor programe, fie că este vorba despre o cauză nobilă sau nu.
Jurnalista consideră că aceste documente constituie proba fundamentală a
existenței acestei organizații ultra secrete, ACIO, iar în ele este
dezvăluită și identitatea adevărată a șefilor ei. Opinia publică din
întreaga lume, afirmă jurnalista, nu trebuie să stea departe de această
descoperire. Și nici mass-media! În plus, nu a fost implicată niciodată
într-o poveste de o asemenea anvergură. Este conștientă de importanța
descoperirii acestei capsule martor.
Dr. Anderson a prevenit-o
că ACIO posedă versiunea unei tehnologii de vârf bazată pe ceea ce se
numește . Din câte a înțeles jurnalista, cineva antrenat în această
tehnologie poate localiza o persoană asemeni telepatiei. Tehnologia
există și este folosită de ACIO! Obiectele găsite pe situl de la nu
seamănă cu niciun lucru din timpul nostru și nici din lumea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.