Tehnologii extraterestre au intrat în posesia americanilor

Tehnologii extraterestre au intrat în posesia americanilor

Miercuri, 20 Iulie 2011

În 1972, într-un colț pierdut la nord de New Mexico, un grup de cercetători a descoperit un obiect misterios și pictograme puțin comune, într-un canion necunoscut. Un arheolog de la Universitatea din New Mexico a analizat acest obiect și a întreprins săpături în zona unde a fost descoperit, dar fără rezultat: nimic nu a putut permite de a spune că oamenii preistorici s-au stabilit în acest canion. S-a presupus atunci că un trib nomad indian a ales acest loc pentru a stabili o tabără provizorie, după care ar fi plecat lăsând câteva obiecte, ca mărturie a trecerii pe acolo.

Rămân totuși două puncte foarte obscure. Pe de o parte, toate obiectele datează din sec. 8 înainte de Christos, cu excepția unuia singur, numit, a cărei tehnologie era extrem de neobișnuită. Arheologul a descoperit-o în mijlocul obiectelor foarte tipice cum ar fi vase sau simple unelte. Acest obiect enigmatic era acoperit cu simboluri stranii hieroglifice care se puteau însă găsi și pe vase.

Pe de altă parte, pictogramele găsite în această zonă au apărut într-un mod inexplicabil și erau foarte diferite de alte gravuri rupestre descoperite în Sud-Vest sau chiar pe restul continentului nord-american.

Datorită acestor două anomalii, obiectele cât și întregul proiect au devenit repede proprietatea guvernului american sau, mai precis, proprietate a NASA (Agenția de Siguranță de Stat). Ele mărturisesc probabil despre trecerea pe Terra a extratereștrilor în preistorie, iar NASA avea mijloacele de a declanșa o expediție la scară mare în scopul de a determina natura și importanța sitului.

În 1973 s-au întreprins deci săpături pe întreg situl de către un serviciu secret al NASA care au permis descoperirea a noi obiecte dar niciunul dintre ele nu demonstra eventuala prezență extraterestră. Au fost scoase la lumina zilei și alte pictograme, însă decodarea lor era foarte dificilă și pe alocuri frustrantă. Atunci s-a făcut apel la experți deși nimeni nu s-a putut pune de acord privind semnificația lor. Proiectul a intrat în impas și a fost arhivat de NASA, sub numele de cod (Săgeata antică).

După 21 de ani, în 1994, s-au spart câteva roci într-o parte a sitului Ancient Arrow. Canionul este situat într-o zonă necunoscută a parcului împădurit aparținând statului New Mexico. După descoperirea lui în 1972, a fost oficial interzis vizitatorilor și a fost lăsat în starea sa naturală. Din când în când, oamenii de știință finanțați de NASA vizitează situl plin de surprize, sperând să descopere moi indicii, însă fără succes.

Dar la scurt timp după alunecarea rocilor, o echipă mică de agenți ai NASA s-a deplasat în canion în scopul de a relua cercetările. Aceștia au descoperit intrarea într-o cavernă care se prelungea mult în interiorul pereților canionului.

În fundul acestei caverne se găsea o intrare bine ascunsă care permitea de a se pătrunde în structura stâncoasă a sitului. Acolo, ei au găsit un sistem de tunele și de camere care au fost săpate în masa stâncoasă.

În total existau 23 de camere, toate legate într-un mod destul de complex cu un culoar interior, și în fiecare din ele se găseau picturi murale, serii de pictograme, hieroglife cât și ceea ce părea a fi tehnologii extraterestre care așteptau să fie scoase la lumina zilei.

După această descoperire, a fost trimis imediat un raport responsabilului proiectului, apoi a fost plasat oficial sub competența ACIO (Organizația de Informații de Contact) care a adus la fața locului o echipă de cercetare interdisciplinară în scopul de a evalua natura exactă a sitului și de a încerca să descopere alte probe ale unei vizite extraterestre.

ACIO este de fapt un departament nerecunoscut sau ținut secret al NASA. Cartierul său general este în Virginia dar are de asemenea oameni în Belgia, în India și în Indonezia. Este un serviciu total necunoscut, chiar unor responsabili de rang înalt din NASA. ACIO este organizația cea mai discretă dintre toate serviciile de informații.

Misiunea sa consta în a cerceta, asimila și reproduce întreaga tehnologie sau descoperire de origine extraterestră. Este constituită în principal din oameni de știință care păstrează anonimatul și primesc salarii de peste 400. 000 de dolari pe an datorită abilității lor în ceea ce privește securitatea și al IQ-ului lor. Această organizație secretă posedă nu doar creiere ci și tehnologii mult mai perfecționate decât cele ale altor centre de cercetare de pe planetă. Într-un cuvânt, ACIO este cea mai bună!

Obiectele găsite pe situl de la erau aproape de neînțeles pentru echipa de cercetare. Existau încă foarte multe mistere. De ce o cultură așa de avansată lăsase obiecte care îi aparțineau într-o dezordine precisă? Care era mesajul pe care încerca să ni-l transmită? Ce reprezentau în mod real tehnologiile lor și de ce le-au lăsat pe Terra? Creatorii acestui sit s-au amestecat cu indienii sau s-au izolat? Cine erau, de fapt și de ce se găseau în acest loc în secolul 8? Aveau intenția de a reveni? Sunt doar câteva din întrebările pe care și le-au pus cercetătorii confruntați cu misterele de nepătruns.

După șapte luni de restaurare, de inventariere și de analize, proiectul rămânea o enigmă. Nu se reușea descoperirea poveștii autorilor din stele, dar se făceau nenumărate speculații. Încet, încet, echipa a început să formuleze o ipoteză: pe Terra s-a instalat o colonie extraterestă în sec.8 și s-a izolat în canion pe situl de la . Ea avea o misiune foarte precisă care consta din a lăsa o enormă care trebuia să fie descoperită la sfârșitul secolului 20.

Deși echipa de cercetare nu înțelegea foarte bine natura exactă a acestei capsule martor, trebuia probabil să fie vorba de un fel de schimb cultural și nu de o invazie.

După ce s-au terminat lucrările de restaurare, echipei de cercetători i-a trebuit mai mult de doi ani, pentru a descifra parțial obiectele găsite în camere. Cele 23 de camere păreau legate între ele în scopul de a transmite un mesaj specific sau o misiune determinată.

În cea de-a 23-a și ultima cameră, ei au descoperit un mic disc optic care se presupunea că ar conține informații numerice care puteau fi cheia descifrării obiectelor. Oamenii de știință s-au apucat să analizeze discul însă accesul la conținutul său a fost imposibil de realizat, din păcate. Atunci, s-a făcut apel la cei mai mari experți în informatică de la ACIO în scopul de a încerca de a decoda discul, însă în van.

Au trecut foarte multe luni și ei au încercat toate metodele posibile și imposibile dar nimic nu a mers. Pentru prima oară după aproape un an, proiectul se găsea în impas și ACIO a întrerupt rapid finanțarea.

După două luni suplimentare de eforturi infructuoase, cercetătorii, au recunoscut că nu posedau tehnologia care permitea de a citi discul. Toate obiectele care au fost descoperite în canion cât și discul optic au fost stocate cu mare atenție, într-un loc sigur, până ce noi tehnologii vor permite decodarea discului și aflarea conținutului acestuia.

S-a presupus că acesta conținea hărți ale cerului, repertorizări și traduceri cât și toate răspunsurile la misterele care înconjurau pe creatorii lui, și poate, lucrul cel mai important, intențiile lor privind Terra.

Discul optic fiind cheia care permitea înțelegerea semnificației capsulei martor, ACIO nu avea altă alegere decât de a suspenda proiectul și de a aștepta sosirea noilor tehnologii pentru a putea dezlega discul.

Totuși, doi oameni de știință din echipa de cercetare s-au gândit că discul putea fi decodat încercând de a înțelege semnificația picturilor murale ale fiecăreia dintre cele 23 de camere. Conform lor, nu era vorba de o problemă complexă de tehnologie ci mai degrabă de o problemă de limbă sau de traducere.

După numeroase eforturi de convingere, ACIO le-a permis celor doi cercetători de a aduna o replică a conținutului capsulei martor. Era vorba de desene și de fotografii detaliate ale tuturor obiectelor găsite în cele 23 de camere, inclusiv fotografiei de înaltă rezoluție ale picturilor murale. Ei aveau permisiunea de a-și continua cercetările în timpul lor liber cu condiția de a păstra cel mai mare secret asupra activității lor și să dezvăluie despre descoperirile lor direct șefului diviziei și directorului proiectului.

Discul optic a fost pus în siguranță într-o cameră specială chiar în sânul ACIO. Oficial, proiectul a fost suspendat până la noi ordine și întreg personalul asociat a fost însărcinat cu alte misiuni. Nu se punea problema de a vorbi până ce alte tehnologii sau un alt mijloc vor permite decodarea discului optic și de a-i fi citit conținutul.

Oamenii de știință au petrecut cinci luni pentru încercări de a decoda, dar în van, obiectele de la și de a găsi mijloacele de a afla conținutul enigmatic al discului. În acest timp, ACIO a experimentat regulat noi tehnologii sau noi metode însă tot nu s-a realizat nimic.

Într-o zi, la sfârșitul verii lui 1996, unul dintre oamenii de știință (un lingvist) a avut ideea de a reduce simbolurile care figurau pe picturile murale până ce se apropiau cel mai mult posibil de cele care figurau într-un text vechi sumerian. Chiar dacă limba sumeriană nu mai există, ea era suficient de înțeles pentru ca oamenii de știință să decodeze simbolurile picturilor: apoi el a plasat cele 23 de cuvinte în aceeași ordine cu a camerelor și a putut în fine să descuie discul optic.

Legătura între limba sumeriană și capsula martor era ceea ce ACIO așteptase atât de mult. Un simplu joc de 23 de cuvinte extrase din discul optic cuprinzând 8000 de pagini de informații. Din nefericire, aceste date au rămas neînțelese căci în calculator nu exista un joc cu caractere capabile de a imita hieroglifele și simbolurile particulare ale limbii. Trebuia deci pusă la punct o traducere, ceea ce le-a luat încă șase luni.

Odată ce acest repertoriu a intrat în calculator, datele, deși puteau fi imprimate sau vizualizate pe ecran sub aparența lor de hieroglife, mai trebuiau traduse și în engleză. O sarcină anevoioasă care nu putea fi dusă la bun sfârșit de informatică datorită subtilității limbii și a raportului complex cu picturile murale și pictogramele de pe situl de la .

În timp ce traducerea a început să capete o anume formă, cercetătorii au descoperit că chiar în interiorul discului optic datele erau fragmentate în 23 de unități. Fiecare unitate părea să corespundă unei camere speciale. Imediat ce au fost traduse primele două camere, s-a adeverit că fiecare cameră conținea documente filozofice și științifice, poezie, muzică cât și o prezentare a culturii și identității creatorilor săi.

Creatorii capsulei martor vorbeau despre ei folosind termenul (Creatorii Zburători). Ei reprezentau o versiune viitoare a omenirii trăind cu 750 de ani în viitorul nostru. Își ziceau a fi Purtătorii Culturii, cei care aduc grăunțele artei, ale științei și filozofiei omenirii. În total au lăsat șapte capsule martori în diferite părți ale lumii care trebuiau să fie descoperite conform unei scheme foarte precise. Aveau aparent intenția de a ajuta viitoarele generații de oameni de a dezvolta o cultură la scară mondială, un sistem unificat de filozofie, de știință și de artă. La începutul anului 1997, omul de știință de la ACIO care a stat la originea descoperirii codului de acces al discului optic s-a simțit atras în mod straniu de misiunea ființelor care își ziceau WingMakers.

El era convins că ACIO nu va dezvălui niciodată opiniei publice acest caz care i se părea mult prea important pentru a nu fi dezvăluit lumii. De asemenea, pretinde că comunică cu WingMakers, că ei supraveghează progresele lui ACIO și că vor dori să facă cunoscut publicului capsula martor cât și conținutul său.

Această afirmație i-a neliniștit pe șefii de la ACIO care l-au îndepărtat pe omul de știință de programul . Până la urmă, acesta a părăsit ACIO (și este primul care a făcut-o!). Dar la scurt timp după asta, a dispărut. Totuși, înainte de acest incident, a încredințat unele documente despre WingMakers și capsula lor martor unei jurnaliste pe care a ales-o prin hazard.

Înainte ca omul de știință (să-i zicem dr. Anderson) să o contacteze pe jurnalista americană, aceasta nu se interesa (după spusele ei) sub nicio formă de problema călătoriei în timp, de extratereștrii, de organizații secrete sau de alte lucruri de acest gen.

Dr. Anderson i-a adus dosare conținând fotografii și desene de tehnologii foarte stranii conținând simboluri încă și mai stranii gravate pe exteriorul obiectelor, rapoarte privind traducerea tăblițelor, protocoale cifrate, hărți ale cerului și zeci de pagini provenind de la ACIO și privind programul. Toate aceste documente, inclusiv aproximativ 400 de pagini de text filozofic sunt autentice. Dr. Anderson nu a cerut nimic înapoi!

Nu a dorit în schimbul lor nici bani nici recunoștință. Singurul lucru pe care ea trebuia să-l facă era de a alege cel mai bun mijloc de a face cunoscute aceste documente publicului.

Dar a sfătuit-o să nu ancheteze despre ACIO căci era convins că NASA folosea o tactică de dezinformare care o va face să piardă timpul și va face ca divulgarea documentelor pe care el i le-a încredințat să fie dificilă dacă nu imposibilă.

Jurnalista nu a contactat niciun birou guvernamental căci dr. Anderson i-a spus că ACIO, care are agenți de rang înalt la NASA și la CIA, va fi imediat informată și va urma o tactică de dezinformare din partea acestor organizații puternice.

Singura ei preocupare trebuia deci să fie aceea de a divulga documentele publicului. Este convinsă că problema este mult prea importantă pentru a fi lăsată în mâinile unei organizații elitiste al cărei unic interes este de a reconstrui tehnologiile descoperite pe situl de la și de a le aplica în propriile lor programe, fie că este vorba despre o cauză nobilă sau nu.

Jurnalista consideră că aceste documente constituie proba fundamentală a existenței acestei organizații ultra secrete, ACIO, iar în ele este dezvăluită și identitatea adevărată a șefilor ei. Opinia publică din întreaga lume, afirmă jurnalista, nu trebuie să stea departe de această descoperire. Și nici mass-media! În plus, nu a fost implicată niciodată într-o poveste de o asemenea anvergură. Este conștientă de importanța descoperirii acestei capsule martor.

Dr. Anderson a prevenit-o că ACIO posedă versiunea unei tehnologii de vârf bazată pe ceea ce se numește . Din câte a înțeles jurnalista, cineva antrenat în această tehnologie poate localiza o persoană asemeni telepatiei. Tehnologia există și este folosită de ACIO! Obiectele găsite pe situl de la nu seamănă cu niciun lucru din timpul nostru și nici din lumea noastră.