In timp ce istoricii se chinuiesc sa ordoneze cronologic cele
mai vechi asezari urbane din lume, cele din Romania, Bulgaria, Serbia
raman o enigma la nivel international.
Sanctuarul
central, in jurul caruia s-a dezvoltat Parta, contine statuia dubla,
cu doua capete, unul de taur, iar celalalt de femeie cu fata acoperita
de o masca rituala, o preoteasa a Mamei Primordiale
Excavarile
Institutului de Orientalistica al Universitatii din Chicago si al
Departamentului Sirian de Antichitati in situl mesopotamiam de la
Hamoukar, Siria, au starnit vii controverse printre istorici. Care sunt
cele mai vechi asezari urbane din lume, cele sumeriene, cum se
socotea pana acum, sau cele de pe teritoriul Siriei? Raspunsul e simplu
pentru cei care cunosc toate siturile arheologice: Parta, pe Timis,
este cea mai veche asezare de tip urban din lume!
Diferenta dintre oras si „asezare”
Locuitorii
din cele doua asezari de timp urban, Hamoukar, Siria (sus) si Parta,
Romania (jos), stiau arta fabricarii ghiulelelor din lut ars, o
particularitate a acelor vremuri
Ca o asezare preistorica sa
fie socotita de tip urban, trebuie sa contina, conform parerii celor
mai mai multi istorici, cateva elemente de baza: sa fie o asezare
compacta, cu sistem de fortificatie, cu locuinte avand o anume
arhitectura, distribuite dupa un plan urban (de regula in jurul unui
nucleu sacru) si cu o populatie organizata dupa precepte religioase si
specializarea muncii, folosind un sistem de scriere si care sa aiba
relatii economice si culturale cu alte asezari. Insa nu sunt putini
istoricii care sustin ca primele state au luat nastere inainte de
aparitia scrierii si ca este suficienta existenta unor simboluri sacre
bine definite, pentru a demonstra nivelul de dezvoltare culturala.
Zeii cu ochi imensi de la Hamoukar
Omul
in rugaciune, semnul sacru, stilizat, de la Parta, se regaseste
identic si pe sigiliile misteriosului oras Mohenjo Daro (mileniul III
i.e.n.), de pe Valea Indusului
La Hamoukar s-a constatat
existenta unor elemente ce apartin unui culturi dezvoltate, de tip
urban, care, dupa unii istorici, precede cele mai vechi orase ale
lumii, socotite a fi cele sumeriene, datate in jurul anului 3500 i.Hr.
Asezarea era organizata in jurul unui cult reprezentat prin
misterioasele statuete cu ochi imensi, specifice culturii
mesopotamiene, descoperite si la Tell Brak si Hacinebi. Din cateva case
au fost recuperate 150 de matrite din os, folosite pentru imprimarea
imaginii in lut moale, despre care exista doua ipoteze, inca
neclarificate: sunt simboluri sacre sau sunt marci pentru un anume
mestesug?! De asemenea, la Hamoukar s-au gasit dovezi si ale unei aprigi
batalii cu proiectile de lut, ceea ce repune pe tapet teoria care
sustine ca neoliticul este o foarte lunga perioada in care au existat
relatii interumane pasnice. Tell Hamoukar este asezat in bazinul Raului
Khabur, in nord-estul Siriei, la opt kilometri de frontiera
irakiano-siriana, pe drumul antic dintre orasele Ninive si Alep.
Asezarea se intindea, la vremea cand a fost atacata (cca. 3500 i.Hr), pe
32 de hectare. Arheologii au determinat ca initial, in 4000 i.Hr., se
intindea pe 15 hectare, dupa care s-a dezvoltat treptat, ajungand in
perioada suprematiei sumeriene Uruk (3500-3000 i.Hr.), la 105 hectare.
Arheologii sirieni s-au grabit sa afirme, bazandu-se atat pe acest
interval de dezvoltare a asezarii, cat si pe faptul ca era suficient de
bogata ca sa fie atacata, ca Hamoukar precede orasele sumeriene cu
cateva sute de ani!
Scrierea de la Tartaria, mai veche cu o mie de ani
Simboluri
pictografice sacre, transformate in scriere, s-au gasit pe intreg
teritoriul Culturii milenare Turdas-Vinca, semn al gradului de
civilizatie
”Batalia” pentru recunoastere internationala se
pare ca se da in prezent intre Uruk, cu cea mai veche scriere
(ideograme) si Hamoukar, fara sa se tina cont de cultura complexa
Turdas-Vinca, din care face parte si Tartaria si care precede atat
Sumerul cat si ”cultura Hamoukar” cu peste un mileniu! Dupa datarea cu
C14 a scheletului femeii care purta la gat tablitele de la Tartaria
(cea dreptunghiulara peste cea rotunda, descoperindu-se astfel,
treptat, tainele cultului), acestea sunt din 5500 i.Hr.! Osemintele
sunt ale unei femei de aproximativ 55 de ani, o varsta venerabila acum
peste 7 000 de ani, pe care arheologul italian Marco Mellini, director
al Prehistory Knowledge Project, a botezat-o ”Milady Tartaria”. Aceasta
era mare preoteasa a zeului ”sumerian” Su, sau Saue, misteriosul zeu
cu doua capete, identificat prin scarita (H) de pe tablita rotunda.
Neputand explica ce cauta cinstitul zeu ”sumerian” la Tartaria cu 1500
de ani inainte de aparitia Sumerului in Mesopotamia, istoricii lumii
prefera sa lase in mister intreaga cultura Turdas.
Parta, asezarea urbana cu case cu etaj
O alta asezare din Romania, Parta, aflata in manoasa lunca a Timisului,
unde au inflorit asezari omenesti sedentare la cumpana dintre
mileniile VI si V i.Hr., ar putea deranja si mai tare pe istoricii care
dezbat aparitia primelor asezari urbane in lume. Cea de la Parta a avut
o soarta identica Hamoukarului, fiind atacata tot cu ”bombele” de lut
care au atras atentia arheologilor americani si sirieni, apoi
incendiata. Doar ca acest fapt s-a petrecut prin 5200 – 5000 i.Hr., cu o
mie de ani inaintea de a se repeta povestea la Hamoukar. Sapaturi la
Parta au fost efectuate inca din 1931, de catre Joachim Miloja, apoi de
M. Moga in 1943-1945 si au fost reluate dupa 2000 de catre o numeroasa
echipa formata din Gh. Lazarovici, Dan Ciubotaru, Marco Merlini, Paulla
Ucelli Gnesutta (Universitatea din Pisa) si altii. Sapaturile au
totalizat pana in prezent peste 2000 de metri patrati, dar zona
arheologica este mult mai intinsa.
Fortificatii complexe, cu palisade si santuri
Parta este o asezare in care au fost descoperite pana in prezent 150 de
locuinte si complexe (din care amintim ”Casa tribului” si ”Casa
cerbului”), patru blocuri de locuinte cu 4-5 camere, asezate de-a parte
si de alta a unui coridor, din care unele cu podeaua suspendata sau cu
etaj, care gazduiau familii mari, cu mai multe generatii sau familii
inrudite. Intr-una din case, la etaj, s-a descoperit si elemente ale
unui razboi de tesut. In centrul asezarii se afla sanctuarul principal,
cu statui monumentale, care a fost stramutat si restaurat in Muzeul
Banatului. Asezarea avea un sistem de fortificatie din 4-5 palisade si
patru santuri pe latura de nord si un altul pe latura de sud. Au fost
gasite bile de lut infipte in peretii santurilor, urme ale bataliei
dintre ”pasnicii” oameni ai neoliticului. La marginea de sud a asezarii,
care cobora spre vechiul curs de rau, se afla un spatiu lung de cca.
30 m pana la primul sistem de fortificare, unde comunitatea isi tinea
vitele, alt indiciu ca nu era vorba despre o asezare de tip satesc, in
care oamenii isi tineau animalele in batatura.
Religiosi, dar si razboinici
Intr-un bloc de locuinte, la etaj, sub un pat de dimensiuni mari, au
fost descoperite peste 30 de bile de lut, uscate la soare si arse
partial, facand parte din pregatirile de lupta constatate in intreaga
statiune. Au fost descoperite bile arse, partial arse, bile in cuptoare
de ardere, la etajul unor constructii publice, iar in Sanctuar, bilele
erau asezate in piramida, la ” sfintire”, langa altar. Parta se
dezvoltase in jurul sanctuarelor cu altarele principale, dar existau
altare in toate casele, ceea ce dovedeste o viata spirituala foarte
profunda. Unul dintre altarele casnice era strajuit de un stalp
paralelipipedic terminat cu un cap de taur, din lut, o coloana dedicata
Taurului Ceresc, asa cum va apare mai tarziu in civilizatiile
mesopotamiene si in cele de pe Valea Indus, sugerand axis mundi,
legatura Cer – Pamant si care mult mai tarziu avea sa fie stilizata in
coloanele ionice. Sanctuarul central era compartimentat in doua: camera
altarului si camera unde se aduceau ofrandele. Pe un soclu de forma
paralelipipedica, lucrat din lut, se afla o statuie dubla, cu doua
capete, unul de taur, iar celalalt de femeie cu fata acoperita de o
masca rituala. Cercetatorii considera ca este vorba de un cult al Mamei
Primordiale.
Simbolurile sacre de la Parta
La Parta au fost descoperite si simboluri sacre, inscriptionate pe
ceramica si idoli zoomorfi, reprezentate prin siluete umane stilizate.
Un vas unicat, din care s-a pastrat un fragment, avea in interior, in
relief, o silueta umana, cu mainile dublate, sugerand un dans. Un alt
semn sacru de la Parta i-a incitat pe cercetatori, fiind identic cu unul
ce apare frecvent pe sigiliile de la Mohenjo Daro, misteriosul oras
din mileniul III i.e.n. de pe Valea Indusului, situat nu departe de
orasul pakistanez Sukur, care, in traducere sumeriana, inseamna
literalmente Muntele lui Su (zeul de la Tartaria)! Nu ar trebui sa mai
mire faptul ca oamenii care duceau cu ei simbolurile sacre au lasat
”urme” si in toponimia locurilor! Din aceeasi perioada cu Parta, un
simbol asemanator s-a descoperit la Gradesnica, langa Vraca, in
nord-vestul Bulgariei. Este vorba de un castron aproape plat, cu
scriere pe ambele parti. Alte simboluri se regasesc in vasta cultura
Turdas – Vinca, intrunindu-se si conditia de ”relatii cu alte asezari”
ceruta pentru clasificarea de ”urbe” antica! Deci peste un mileniu de
istorie si civilizatie pana sa apara ”primele” asezari de tip urban in
Mesopotamia si in vecina Siria! ADINA MUTAR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.