SOCANT ,dar daca este adevarat....
SOCANT ,dar daca este adevarat....
În Dacia - cel mai vechi popor al Terrei
În Dacia - cel mai vechi popor al Terrei
''Am făcut multe experienţe în viaţa mea ca să aflu care a fost cel mai
vechi popor de pe pământ şi ce limbă vorbea acel popor; în fine, am
ajuns la convingerea că limba cea mai veche a fost a FRIGIENILOR, adică
a PELASGILOR, şi prin urmare este poporul cel mai vechi''. Faraonul
PSAMETIC, 700 î.e.n. cf. HERODOT, cartea II.
Deci: frigienii sau DIVINII PELASGI, cum îi numeau grecii, fără însă ai
preciza la origine. N. Densuşianu în ''Dacia Preistorică'' îi
prezintă pe larg, iar patria de origine este DACIA. Interesant.
*
''Colhii şi Dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă LATINĂ''. HORAŢIU - ''Odele'', I, 20.
Deci, limba dacilor era de idiomă latină. Foarte important de reţinut,
mai ales că latinitatea limbii noastre, EVIDENTĂ oricui, este
anterioară războaielor cu romanii... - Horaţiu (65 - 8 î.en.). De ce
oare deranjează atât latinitatea limbii noastre ante - romană?
*
''Grecii ne numesc şi pe noi romanii, barbari''. Pliniu cel Bătrân - ''Istoria naturală''
Pliniu cel Bătrân a trăit între anii 23-79 e.n. Prin greci, el denumea, bineînţeles, pe scriitorii de greacă veche...
*
''Limba priscă, adică limba bătrână, a fost aceea pe care au folosit-o
locuitorii cei vechi ai Italiei, în timpul lui Ianus.'' PAUSANIAS -
''Istoria Greciei''
A trăit în secolul II e.n. Limba priscă era limba cea mai veche latină,
după Isidor, limba triburilor pastorale, păstrată în carminele
saliare, cu mult înainte de fondarea Romei.
*
''S-a dat numele de Scyt întregii mase latine, ca nume geografic''. STRABO - ''Geografia''
Născut în 58 î.en. Precizarea este foarte importantă pentru a descifra
campania din 514 î.en. a lui DARIUS împotriva ''sciţilor''!
''Grecii numesc limba latină - limba pe care o vorbesc sciţii''. Papa NICOLAE I, către MIHAI al III-lea al Bizanţului (865 e.n.)
Iată o repetare autorizată a străvechimii latine a limbii.
Uluitoarea ipoteza greceasca. Sfantul Apostol Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani
Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul
uneia dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe
care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe
geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din
America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a
folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!
In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din
uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi
ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o
“secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra
din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre
Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada
de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi
petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in
Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins
calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul
fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii
mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera
sa.
«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos
Alexandrou
explica aceasta lunga ramanere a apostolului in Scytia Minor prin
faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci deoarece erau
monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca
esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert.
Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu
barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau
sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau
sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice,
dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul
secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca
ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul
grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a
iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos.
“Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut
calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri
unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile
au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde
sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa
treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci… unde grecii si
evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri
asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era
fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu
era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii.
Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci
de ani inseamna mult si se intelege de ce romanii isi amintesc de el
mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec.
A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?
George Alexandrou acorda o mare credibilitate traditiilor romanesti
despre Apostolul Andrei, pe care le considera “cele mai de nadejde”. In
baza lor, afirma ca, la vremea martiriului, apostolul ar fi avut 85 de
ani, poate chiar 95. Totodata, cercetatorul grec este de parere ca
martiriul lui nu ar fi avut loc pe vremea lui Domitian sau Nero, conform
traditiilor grecesti, ci la inceputul celui de-al doilea secol, pe
vremea domniei lui Traian, intre anii 95 d.Hr. si 105 d.Hr. El ia de
baza traditiile romanesti si versiunea Sfantului Grigore de Tours a
“Faptelor lui Andrei”, in care se spune ca inainte de martiriu,
apostolul a avut un vis in care si-a vazut fratele Petru si pe Ioan
Evanghelistul in Rai. Aceasta ar putea fi o referire indirecta la faptul
ca apostolii Petru si Ioan murisera deja. Sfantul Epiphanius spune
acelasi lucru, la fel si Pseudo-Abdia, episcopul Babilonului. De altfel,
traditia greaca plaseaza moartea misterioasa a Sfantului Ioan
Evanghelistul din Efes (cum ca ar fi fost ingropat de viu pana la gat si
apoi corpul lui a disparut pur si simplu) in anul 102 sau 103 d.Hr.
“De fapt, exista si acum cantece populare (romanesti n.n.) care vorbesc
despre o intalnire intre imparatul Traian si Sfantul Andrei”,
concluzioneaza cercetatorul.
Cele patru calatorii ale Sfantului Apostol Andrei
Conform cercetarilor intreprinse de George Alexandrou, Apostolul Andrei
ar fi realizat patru calatorii misionare impresionante, desfasurate
intr-un teritoriu vast intins pe trei continente: Asia, Europa si
Africa. Iata, in sinteza, posibilul traseu strabatut de neobositul
propovaduitor:
Prima calatorie: Gaza - Lidda, in Palestina- Antiohia – Ancara-Edessa –
Urfa (Turcia, in anul 36 d.Hr.) – Bythinia – Capadocia –Galatia –
Pontul grecesc – Armenia – Caucaz – Ierusalim; A doua calatorie:
Ierusalim –Antiohia –Cipru (cu vaporul) –Ephes (unde s-a intalnit cu
Apostolul Ioan) –Antiohia –Niceea –Pont –Georgia –Parthia (Persia) –prin
Kurdistan –Cynocefaloi (azi Balachistan, la granita cu dintre Pakistan
si Iran – Sogdiana (azi Samarkand si Bokhara in Uzbekistan – prin
Pakistan si Afganistan, pe Drumul Matasii) –Massagetae (China)- Altai –
Marea Caspica -Kurdistan – Ierusalim; A treia calatorie: Ierusalim
(anul 49, imediat dupa primul sinod apostolic) – probabil Egipt –
Etiopia- Marile Lacuri (granita din Tanzania, Uganda, Rwana si Congo) –
Zimbabwe – Etiopia- Meroe (in sudul Nilului) –Ierusalim; Aceasta
misiune a fost una speciala, pentru ca ea a vizat, in primul rand,
salvarea Sfantului Matei, capturat de triburi antropofage din zona
actualei Zimbabwe. A patra calatorie: Ierusalim (dupa Adormirea Maicii
Domnului) –Pont –Georgia –Caucaz – Marea Azov –Donetk (Crimeea) –Kiev-
scitii din Ucraina- posibil Novgorod – Lacul Ladoga (Valaam) – posibil
Solovki – posibil Marea Baltica – Scotia – posibil Marea Baltica – prin
Polonia si Slovacia –Dacia –Sevastopol – Sinopae –Patras; Se observa
ca Pontul grecesc a fost vizat in mod special de Andrei. Adica acele
orase porturi de la Marea Neagra infiintate de greci. In acest context,
se poate afirma ca apostolul ar fi putut ajunge in Scythia Minor inca
din prima sa calatorie, unde ar fi putut lua contact si cu populatia
autohtona, adica cu stramosii nostri daci. In decursul anilor, a
revenit cel putin de trei ori in zona, de unde, in ultima calatorie, a
pornit spre locul martiriului: Patras.
Apostolii au strabatut pamantul in lung si-n lat
George Alexandrou este un bine-cunoscut reporter international, de
origine greaca, scriitor si comentator politic, absolvent al
Universitatii din Grecia, un fost hippiot si calator pasionat, luptator
pentru ecologie. A fost directorul unui ziar istoric din Grecia,
director de emisiuni de stiri al unui post de radio din Cipru, a
coordonat apoi un program saptamanal de stiri la Radio “Vocea Greciei”,
pentru grecii din diaspora, calugarii greci ortodocsi din Siberia,
imigranti din Pakistan etc. Este casatorit cu Olga, o ucraineanca de
origine rusa, si are doi copii.
Este autorul cartii “El a ridicat crucea pe ghiata”, un volum de 1.000
de pagini dedicat calatoriilor Sfantului Andrei, care exploreaza
sursele, traditiile, rutele si culturile apostolului, volum pe care il
defineste ca fiind “un goblen cultural”. Ideea cartii s-a nascut la
Manastirea Noul Valaamo din Finlanda, unde se retrasese sa scrie o carte
despre kalash, descendentii lui Alexandru cel Mare de la granita de
nord-vest a Pakistanului. Acolo s-a gandit insa ca ar fi mai bine sa
scrie o carte despre sfintii karelieni ortodocsi. De la calugari a aflat
insa ca Apostolul Andrei a fost in Karelia. Odata ajuns in Grecia,
editorul sau i-a sugerat sa scrie despre acest apostol. Asa a ajuns sa
cunoasca legende, traditii, obiceiuri, texte etc. despre Andrei, din
peste 50 de limbi si dialecte si a incercat sa vada daca diferitele
traditii ale calatoriilor acestuia se potrivesc geografic si temporal,
daca sunt macar posibile. Acestea toate au fost coroborate cu comentarii
scrise despre vizita apostolului intr-o zona, ajungand sa descopere ca
spre exemplu, “traditia kazahstana se potrivea din punct de vedere
geografic si temporal cu cea sogdiana din Uzbekistan, aceasta era in
concordanta cu cea partiana, iar aceasta se potrivea cu traditia
siriana. Era ca un tren, un vagon dupa altul, pana cand am ajuns sa-mi
lipseasca doar 20 de ani”, declara acesta intr-un interviu realizat de
jurnalul ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America.
Acesti 20 de ani au fost completati de traditiile si dovezile
romanesti. “Cel mai incredibil lucru a fost acela ca, potrivit vechilor
traditii romanesti, anii pe care i-a petrecut acolo reprezinta exact
perioada care imi lipsea”, spune acesta. In documentarea sa, foloseste
traditii scrise din secolele II si III d.Hr. si este convins ca la acea
vreme apostolii au putut strabate teritorii vaste, dovada fiind
calatoriile din antichitate cunoscute sau hartile lui Ptolemeu, spre
exemplu. Autorul monumentalului volum sustine cu argumente ca marginile
pamantului pana unde le poruncise Iisus ucenicilor sa propovaduiasca
Evanghelia Lui erau foarte exact cunoscute de lumea greco-romana.
Astfel, pentru greci si romani, lumea se termina in abis, la antipozi,
dupa Capul Prasum din Zimbabwe. “Faptul ca apostolii au reusit acest
lucru intr-o oarecare masura este pus in lumina de istoricul Tertullian,
care a scris in 170 d.Hr: “Avem diaconi, avem preoti si avem biserici,
pana la sfarsitul pamantului.” Apoi descrie locurile: Sarmatia, Africa
Subsahariana, Insulele Britanice si Scitia. Teritoriul sarmatienilor,
de exemplu, se intindea de la Marea Caspica la lacul Baikal si de la
Mongolia pana la Siberia”, mai spune cercetatorul grec.
Indreinul kalashilor din Pakistan si Indreanul romanilor
Pentru realizarea monumentalei sale carti, George Alexandrou a utilizat
traditii orale si texte referitoare la Apostolul Andrei din greaca
veche, greaca moderna, pontiana si calabriana, georgiana, abhaziana,
slavona, sarba, rusa, ucraineana, romana, kalasha, baganda, kurda,
etiopiana amharica, copta, araba, siriana aramaica, turca, turcik din
centrul Asiei, iraniana, bulgara, engleza veche, engleza, germana,
italiana, latina, albaneza, finlandeza, kareliana, armeana si foarte
multe dialecte. A fost impresionat sa descopere la oamenii care vorbesc
kalasha, din Pakistan, prezenta unui mesager al lui Dumnezeu cu numele
de Indrein, si sa constate ca, in romana veche, Sfantul Apostol Andrei
era numit Indrean.
O piesa aparte, care parea a nu completa uriasul puzzle
In timp ce traditiile separate din Bulgaria, Romania, Etiopia, ale
vechilor aramaici, sirieni, copti, cele din Grecia si cele ale
bisericilor care apartin de Roma, referitoare la Apostolul Andrei, se
potrivesc toate, Declaratia de la Arbroath-Declaratia Scotiana de
Independenta fata de Anglia, din 1320, care spunea ca scotienii au
invatat credinta crestina de la Apostolul Andrei insusi, parea a nu se
integra in uriasul puzzle. Dupa lungi cautari, Alexandrou a descoperit
ca exista in antichitate o ruta care lega Scotia de alte locuri in care
se stia ca fusese Andrei. El a identificat astfel un grup de laponi,
numiti “oamenii foca”, vanatori de balene, care locuiau pe coasta
baltica, unde se stia ca a poposit si apostolul. Acesti laponi au facut
in antichitate comert pe mare, din Scandinavia pana la Hebrides,
Orkney, Insulele Shetland si nordul Scotiei, unde exista un loc numit
St. Andrew’s, care pastreaza si astazi relicve crestine de secole. In
secolul I, Roma capturase sudul Britaniei, iar scotienii si pictii din
nord, presati de inchiderea comertului in sud, au inceput sa foloseasca
aceasta ruta celto-lapona veche, urmata probabil si de apostol. Asa
s-ar putea explica mentionarea categorica a prezentei lui in Scotia in
documentul amintit.
Apostolul nostru era umil si avea simtul umorului
Din traditiile studiate de George Alexandrou, s-a conturat imaginea si
caracterul omului Andrei. Asadar, apostolul care i-a crestinat pe
strabunii nostri era un om simplu, umil, dar ciudat. Traditiile din
Kurdistan, Valaamo, Etiopia si Persia il descriu la fel. Avea obiceiul
de a fixa pietre mari sau cruci de fier pretutindeni. Cara un baston
imens cu cruce. Era foarte modest si nu umbla cu prea multi discipoli
dupa el. Nu predica multimilor, ca Petru sau Pavel. Aduna putina
companie, precum un staret de manastire. Era in schimb un om cu simtul
umorului. In acest sens, unele surse spun ca, atunci cand a vazut pentru
prima oara saunele slavilor, la Novgorod, ar fi trimis scrisori
prietenilor spunandu-le: ”Acesti slavi sunt niste oameni asa ciudati: se
autotortureaza cu crengi de mesteacan”. Radea cand se gandea la acest
lucru. A calatorit alaturi de crescatorii de reni din Laponia, cu
hunii, a vorbit cu filozofii greci, comerciantii slavi, cunostea
birocrati chinezi, a vizitat triburi primitive din nordul Pakistanului
si pe berberii din desertul Sahara. A calatorit pe jos, cu barci si
canoe, pe cai, pe camile, reni sau elefanti. Fiind foarte modest, nu a
iesit in evidenta alaturi de triada Petru, Iacov si Ioan, desi a fost
“cel dintai chemat”. Credea ca fiecare persoana pe care o intalneste
este insusi Hristos. Traditia copta spune ca a fost persecutat la
antropofagi. De altfel, el a mai fost persecutat in Kurdistan, la
Sinopae in Pont, la Tesalonic, in Chalandritsa, langa Patras. Din
apocrifa “Faptele lui Andrei” reiese ca era un tip inalt, putin aplecat
de spate, cu spancene stufoase, care se intalneau deasupra unui nas
mare. Avea parul ondulat si o barba carunta, care se separa in doua
spre capat. Avea ochii, probabil, albastri.
De ce iconografia il reda intotdeauna batran pe Andrei
In traditia iconografica, Sfantul Apostol Andrei este redat la fel de
batran ca si fratele sau Petru, desi, potrivit Scripturilor, Sfantul
Andrei era mai tanar decat Petru. Chiar si Leonardo Da Vinci, in celebra
pictura “Cina cea de taina”, l-a infatisat tot in varsta, dupa modelul
icoanelor vechi existente la vremea lui. In Sinai, la Manastirea
Sfanta Ecaterina, unde exista unele dintre cele mai vechi icoane
crestine, Sfantul Andrei este pictat tot batran. Acest lucru se explica
prin faptul ca in iconografie este redat chipul persoanei asa cum a
fost vazut ultima oara. Numai Sfantul Ioan nu este pictat ca un om
batran, deoarece a fost binecuvantat de Dumnezeu sa “salasluiasca pana
cand voi veni”. Toti ceilalti apostoli sunt mereu portretizati la
varsta mortii, intocmai ca si Domnul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.