Secrete.

Se afișează postările cu eticheta Kinetoterapia:. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Kinetoterapia:. Afișați toate postările

joi, 7 iulie 2011

Gimnastica medicala in afectiunile coloanei vertebrale

Gimnastica medicala in afectiunile coloanei vertebrale


Afectiunile coloanei vertebrale sunt mai frecvent cele de natura traumatica, degenerative si tulburarile de statica. In toate aceste situatii gimnastica medicala este foarte importanta in recuperare. Recuperarea trebuie sa se faca cu o grija deosebita si cu numeroase precautii in cazurile in care este vorba despre afectiunile posttraumatice.

Recuperarea coloanei vertebrale in cazul tulburarilor de statica (scolioza, cifoza, lordoza) presupune uneori chiar posturari cu ajutorul corsetelor sau cu ajutorul unor aparate speciale care aplica forte de tractiune asupra segmentelor vertebrale afectate. Aceste aparate de posturare sunt adesea foarte incomode si tractiunile sunt la inceput dureroase. Astfel, gimnastica medicala trebuie dublata de masaj si uneori chiar de medicatie antialgica (antiinflamatoare nesteroidiene). Insa, in general in corectarea curburilor coloanei vertebrale sunt necesare doar diferite exercitii active si educarea posturii. Exercitiile au rolul de a creste tonusul musculaturii paravertebrale sau mai bine zis, de a echilibra tonusul musculaturii vertebrale astfel incat coloana sa fie mentinuta drepta. Daca tonusul muscular este echilibrat, dar nu se da importanta educarii posturii corecte, tratamentul nu poate fi eficient. In tulburarile ce privesc curburile coloanei vertebrale, gimnastica medicala singura este curativa (vindeca) doar atunci cand gradul curburii este mai mic de 30 de grade (in general). In curburile mai accentuate sunt necesare corsetarile si uneori chiar interventiile chirurgicale, dar si in aceste cazuri gimnastica medicala se impune pentru intretinere.

Osteoporoza este o afectiune sistemica (afecteaza intreg scheletul), dar care are cel mai mare impact negativ asupra coloanei vertebrale. Osteoporoza apare mai ales la femeile care intra la menopauza, si presupune o demineralizare generalizata a scheletului. Densitatea osoasa poate scadea atat de mult incat sa existe chiar riscul fracturilor multiple in urma unor traumatisme mici. Exercitiile fizice in acest caz, presupun tonifierea generala a musculaturii, educarea coordonarii si echilibrului si imbunatatirea starii generale de sanatate astfel incat sa fie prevenite accidentarile. In plus, exercitiile aerobice dar si cele anaerobice (cu greutati) stimuleaza remineralizarea osoasa prin actiunea fortelor externe asupra periostului.

Coloana vertebrala - recuperarea dupa interventiile asupra coloanei lombo-sacrate

Coloana vertebrala - recuperarea dupa interventiile asupra coloanei lombo-sacrate
Trimite pe messenger Versiune pentru tiparire

Coloana vertebrala - recuperarea dupa interventiile asupra coloanei lombo-sacrate
In acest modul vom include unele programe de gimnastica medicala selectiva, cu o larga aplicativitate, in reabilitarea afectiunilor coloanei rtebrale, afectiuni care au impus dirse interntii chirurgicale, rezumindu-ne la cele efectuate asupra coloanei lombo-sacrate, in scolioze, fracturi si luxatii ale coloanei rtebrale si in torticolis.


Coloana lombo-sacrata, legata prin structura ei de necesitatile de adaptare la statiunea bipeda si de solicitarile biomecanice deosebite la care este supusa in cadrul dirselor exercitii fizice, reprezinta sediul numeroaselor afectiuni in care interntiile chirurgicale de diferite tipuri isi gasesc adesea indicatia.
Interntiile chirurgicale ce se efectueaza se pot imparti, din punct de dere al diferentierii conditiilor de recuperare, in trei mari grupe :
A. Interntiile care se adreseaza exclusiv tesuturilor moi ; excizia nodurilor fibro-lipomatoase sacro-iliace (sindromul Copemann-Ackeman), ramisectia plexului sacro-cocci-gian dupa tehnica Sicard sau varianta Baciu in coccigodinie, excizia cicatricei fibroase interlaminare in spina bifida oculta, fenestrarea interlaminara in hernia de disc etc.
B. Interntiile ce se adreseaza segmentului osteoarticu-lar, fara a urmari fixarea acestuia : laminectomii, ridicarea arcului rtebral posterior in spondiloliza (operatia Gill) etc.
C. Interntiile care se adreseaza segmentului articular cu scopul de a-l fixa : toate tipurile de artrodeze sacro-lom-bare posterioare, postero-laterale, intertransrsale etc.
Natura exercitiilor fizice ce urmeaza a fi recomandate depinde insa in primul rind de conditiile biomecanice specifice de functionare ale coloanei lombo-sacrate.
Notiuni elementare de biomecanica. Coloana lombo-sacrata ofera conditii optime realizarii unui important procent din amplitudinea totala de miscare a coloanei rtebrale. 40� din totalul de 160� amplitudine de flexie a intregii coloane, 30� din totalul de 145� amplitudine de extensie si 35� din totalul de 165� amplitudine de inclinatie laterala (de o parte si de alta) se realizeaza din segmentul lombar si lombo-sacrat. Pozitia de tranzitie intre trenul superior si cel inferior transforma coloana lombo-sacrata intr-un riil centru al solicitarilor biomecanice, atit in statica, cit si in dinamica corpului omenesc. Aceste solicitari se concretizeaza prin exercitarea unor presiuni de valori deosebite asupra nucleelor pul-poase ale discurilor interrtebrale, nuclee care joaca, dupa cum se stie, rolul de rulmenti axiali.
In conditii statice, la un individ de 80 kg, asupra nucleului pulpos al discului interrtebral L5-S1 se exercita urmatoarele forte : in decubit dorsal (culcat pe spate) aproape 25 kg, in decubit lateral (culcat pe o latura) peste 70 kg si in orto-statism (stind in picioare) peste 100 kg.

In conditii dinamice, fortele care actioneaza cresc in raport cu tipul exercitiului efectuat (. 38). Miscarile coloanei pe bazin se realizeaza conform principiilor pirghiilor de gradul I, cu punctul de sprijin la mijloc (S), reprezentat de nucleul pulpos L5-S1. Insertiile maselor musculare agoniste pe arcurile rtebrale posterioare reprezinta punctul de aplicare a fortei motorii (F), iar greutatea capului, gitului, trunchiului si membrelor superioare reprezinta rezistenta (R). In pozitia ortostatica, de exemplu, in timpul miscarii de flexie a trunchiului (aplecare inainte), un calcul simplu poate scoate in relief urmatoarele valori orientati ale fortelor care actioneaza :

Este necesar deci ca masele musculare agoniste (masele sacrolombare si muschii santurilor rtebrali, care in aceasta miscare se contracta izometric) sa actioneze cu o forta de 111 kg pentru a se controla flexia trunchiului in pozitia ortostatica realizata prin interntia fortelor gravitationale. Asupra punctului de sprijin vor actiona insa atit greutatea trenului superior (47 kg), cit si forta maselor musculare (111 kg), adica o forta totala de 158 kg.In cazul in care, in aceleasi conditii, miscarea de flexie a trunchiului se realizeaza cu membrele superioare ridicate pe linga cap, bratul rezistentei se mareste, ajungind sa fie de patru ori mai lung decit bratul fortei. Rezulta ca :

F~=(17x 4)+ (30X2)�68 + 60=128 kg.
Deci asupra punctului de sprijin B, reprezentat de coloana lombo-sacrata, actioneaza o forta totala de 47 kg + + 128 kg=175 kg.
In cazul in care aceeasi miscare se executa cu o greutate in miini, aceasta se va adauga si ea, marind astfel si mai mult valoarea bratului rezistentei R, care astfel trebuie invinsa de forta musculara agonista F, ceea ce va aa ca urmare o ridicare a fortelor de presiune exercitate asupra punctului de sprijin S.
Plecind de la aceste consideratii de ordin biomecanic, care redau edificator valoarea importanta a fortelor care actioneaza asupra coloanei lombo-sacrate in efectuarea diferitelor exercitii, este usor de inteles de ce in organizarea programelor de recuperare se impune o selectionare sera a diferitelor tipuri de exercitii fizice si o planificare plina de cliscernamint a gradarii intensitatii sedintelor de recuperare.
Etapele recuperarii. ul terapeutic postoperator de recuperare se desfasoara in cinci etape succesi :
Etapa I � perioada postoperatorie de imobilizare la
pat ;
Etapa a H-a � reluarea pozitiei ortostatice si a mersului cu segmentul sacro-lombar blocat ;
Etapa a IH-a � reluarea progresiva a miscarilor la nilul segmentului sacro-lombar ;
Etapa a IV-a � readaptarea profesionala si sportiva ;

Etapa a V-a � reintrarea in activitatea normala.
Ca durata, aceste etape succesi variaza in raport cu tipul interntiei chirurgicale efectuate. in medie, trecerea la o etapa urmatoare se face dupa cum urmeaza (in el durata este redata in zile postoperatorii) :

Exceptie de la tipul C face operatia Rombold, recomandata in rezolvarea spondilolistezisului si care consta dintr-o artrodeza postero-laterala, cu ridicarea partiala a lamelor rtebrale, care permite controlul si rezolvarea entualelor hernii discale. Dupa aceasta operatie si dupa interntiile de tipul B, etapele programului de recuperare se pot scurta.
Etapa I. Perioada imediat postoperatorie are o durata variabila in raport cu tipul interntiei chirurgicale. Dupa interntiile din categoria A, ea este de numai 1�2 zile. Nu este vorba de o imobilizare absoluta, ci de una relativa, lasindu-i bolnavului libertatea de a-si schimba pozitia in pat, alegind-o pe cea mai connabila.
Dupa interntiile din categoria B, imobilizarea la pat are acelasi caracter de relativitate. Durata mai lunga de 5�10 zile impune ca, din a treia zi de la operatie, din pozitia sezind sa se inceapa miscari respiratorii (inspiratii si expiratii profunde), miscari ale capului (rotatii, flexii si extensii), miscari ale membrelor superioare (ridicari de brate prin lateral sau prin inainte) si ale membrelor inferioare (flexii-extensii, ab-ductii-adductii ale soldurilor, flexii-extensii si rotatii ale picioarelor).
Dupa interntiile din categoria C, imobilizarea la pat capata un caracter absolut. ul patului trebuie sa fie dur, bolnavul repauzindu-se pe cit posibil fara perna si facind rasuciri in pat dupa orar fix (la 2�3 ore) ele fiind asistate si dirijate. Miscarile recomandate dupa interntiile din categoria B ramin valabile, cu exceptia membrelor inferioare, care, impunind intrarea in actiune a psoasului iliac, influenteaza negativ procesul de consolidare a artrodezei sacro-lombare, mobilizind segmentul lombar pe sacru. Masajul trunchiului (evitindu-se bineinteles regiunea lombo-sacrata), al membrelor superioare si in special al celor inferioare reprezinta in a-ceasta etapa un pretios adjuvant. Culcat pe spate
� Exercitii libere de respiratie (5�10 respiratii).
� Exercitii de respiratie insotite de miscari de brate : ridicarea bratelor, alternativ sau simultan, cu inspiratie (1), renire cu expiratie (2).
� Exercitii de respiratie dirijata : se comanda bolnavului sa inspire in 2, 4, 6 timpi si sa expire in 2, 4, 6 timpi.
� Miscari de cap si git : ridicari, inclinari stinga-dreap-ta, rasuciri stinga-dreapta.
� Contractii izometrice ale muschilor cvadriceps (cite 5 minute la fiecare ora).
� Contractii izometrice ale muschilor fesieri, abdominali.
� Miscari de glezne : flexii, extensii, circumductii.
� Miscari de umeri : ridicarea si coborirea umerilor, cu inspiratie si expiratie.
� Miscari de brate : ducerea bratelor alternativ prin inainte sus sau lateral, incrucisari de brate.
� Flexii alternati sau simultane ale antebratelor pe brate, flexia si extensia pumnilor.In cazul imobilizarii in decubit ntral, se recomanda, de exemplu :
Culcat inainte

� Exercitii de respiratie libera.
� Exercitii de cap si git : inclinari si rasuciri stinga si dreapta (2X4 pina la 4x8).
� Miscari ale labelor picioarelor : flexii, extensii, circumductii.
� Contractii izometrice ale muschilor fesieri.
La indicatia medicului, schimbarea pozitiei in culcat pe o latura, pozitie in care se efectueaza exercitii de respiratie � libere si insotite de ridicarea si coborirea bratului (. 39),
Etapa a Ii-a. Un moment important in programul de recuperare il reprezinta trecerea de la pozitia culcat la pozitia stind, care se face numai la indicatia chirurgului ortopedist.
Dupa interntiile de tip A, " trecerea se poate face dupa 2�3 zile si nu ridica probleme deosebite. in acest caz se utilizeaza o centura lombostat din pinza cu balene de otel, desi bolnavul are tendinta de a-si bloca antalgic segmentul saero-lombar prin interntia reflexa a corsetului muscular.
Dupa interntiile de tip B, se poate trece la pozitia stind dupa 5-l0 zile, sub protectia unei centuri lombostat.
Dupa interntiile de tip (', trecerea este posibila dupa 30 zile, obligatoriu insa sub protectia unui corset ortopedic sau corset ghipsat cu sprijin pe puba si pe stern.
Reluarea pozitiei stind si a mersului impune o readaptare a programelor acestei situatii nou create, conlinuincl insa sa domine miscarile ele respiratie, ele cap si membre. Se recomanda reluarea pozitiei ort-istatice si a mersului cu segmentul Iombn-saerat blocat. Culcat p:> sp:itc
-�-- Ridicare in sezincl cu picioarele indoite, trunchiul aplecat, cuprinzind genunchii cu miinile (cocos de pusca), apoi trecere pi� latura stinga si pe dreapta, pastrind pozitia ghemuit (de la 2x4 pina la 4x81) (. 40). � Trecere in pozitia sezincl pe marginea patului (cu ajutorul kinetoterapeutuiui) (1); renire (2) (2x4 � -4>


Galerie de imagini si poze medicale: coloana vertebrala
imagine cu coloana vertebrala

Kinetoterapia la copii

Kinetoterapia la copii

Prin exercitiile specifice pe care le ofera, kinetoterapia este o solutie pentru problemele de sanatate ale copiilor, invatându-i in acelasi timp ca miscarea reprezinta un mod de viata sanatos si armonios.

Kinetoterapia, in acceptiunea sa cea mai larga, are ca principiu miscarea sistematizata sub forma de exercitii fizice, având ca obiectiv un scop terapeutic. Sfera de cuprindere a specialitatilor medicale care beneficiaza de aportul kinetoterapiei este extrem de larga si vizeaza atât prevenirea imbolnavirilor, cât mai ales restabilirea starii de sanatate. Contraindicatiile apar foarte rar, doar in bolile in care copilul este intr-o situatie de risc vital. In majoritatea cazurilor, evolutia motorie a copiilor care beneficiaza de kinetoterapie este favorabila. Exista insa situatii in care apar dificultati in activitatea motrica a copilului si evolutia este lenta sau problematica. In aceste cazuri, kinetoterapia are mijloace specifice de interventie, mentinând mobilitatea motrica a copilului.
Principii si metode

Aparent simpla, kinetoterapia impune reguli stricte de aplicare ce tin in acelasi timp si de copil, si de kinetoterapeut. Respectarea principiului „primum non nocere“, adica in primul rând sa nu faci rau, este de importanta capitala. Regula „non dureri“ alaturi de cea a gradarii efortului sunt principii de baza in kinetoterapie. Salile de tratament amenajate pentru kinetoterapia copiilor reprezinta, prin crearea unui cadru adecvat vârstei, un principiu motivant pentru ca micutii sa nu se plictiseasca, sa poata percepe terapia ca pe o joaca. Abilitatile kinetoterapeutului reprezinta un factor esential in procesul de tratament. Inventivitatea si creativitatea acestuia pot transforma exercitiile kinetoterapeutice in adevarate ore de joaca, iar copiii devin motivati pentru a reveni la tratament. Miscarea din perspectiva kinetoterapiei este activa sau pasiva. In kinetoterapia activa, copilul invata intr-un context bine definit prin motricitate exercitii care ajuta la mentinerea functiei de echilibru si miscari grosiere pâna la executarea de miscari fine si complicate.
Când copilul nu are la dispozitie resursele biologice care sa comande si sa execute miscarea, kinetoterapeutul intervine prin terapia pasiva pentru a reorganiza „centrul de comanda“ care este responsabil de informatiile necesare initierii miscarilor, dar si de refacerea integritatii aparatului locomotor. Uneori, miscarea pasiva preda stafeta dupa o perioada de tranzitie celei active.
Efectele terapiei

Interventia kinetoterapeutica are efecte strict fiziologice - formarea unor noi programe motorii corecte, mentinerea mobilitatii articulare, mentinerea troficitatii tesuturilor in jurul articulatiilor, normalizarea tonusului muscular. Are rolul de a antrena intregul corp in miscare si de a pregati organismul copilului pentru efort, formeaza obisnuinta unor miscari corecte si coordonate. Prin kinetoterapie, se pot corecta diferite deformari ale coloanei vertebrale, datorate pozitiei incorecte a micutilor in banca sau pe scaun in timpul pregatirii lectiilor. Kinetoterapia trateaza afectiuni ale coloanei vertebrale precum cifoze, lordoze, scolioze. Prin kinetoterapie se pot trata si afectiuni ale aparatului locomotor la copii: luxatiile congenitale de sold, platfusul sau asa-zisii „genunchi in X“. Copiii cu afectiuni din sfera neurologica, hemipareze, parapareze, pot beneficia, prin executarea unor exercitii kinetoterapeutice, de o sanatate mai buna. Rahitismul, obezitatea si alte afectiuni metabolice se pot trata, de asemenea, prin kinetoterapie.

Material realizat in colaborare cu Marius Cupsa, kinetoterapeut la Centrul de Recuperare Medicala si Terapii Complementare „Sfântul Grigorie Decapolitul“ (incinta Liceului de Chimie, Craiova)

Recuperarea medicala in afectiunile coloanei vertebrale




Kinetoterapia urmareste sa redea bolnavului posibilitatile sale fizice ce au fost limitate de boala sau accidente si sa aduca compensari deficitului motor instalat. Prin exercitiile fizice practicate, bolnavul reuseste sa creeze adaptari motrice de inlocuire si isi recapata sentimentul de independenta in fata celorlalti.

Kinetoterapia ofera, in cazul afectiunilor coloanei vertebrale, programe de recuperare adaptate la particularitatile bolnavilor, bine dozate, urmarindu-se recuperarea functiilor fizice si a celor socio-profesionale.
Se poate vorbi de o profilaxie, de o prevenire a acestor afectiuni, daca se apeleaza la un specialist inca de la primele semne ale unei afectiuni.
Lipsa de miscare este unul dintre factorii determinanti ai durerilor de spate - lombalgia, care, in functie de stilul de viata, pot evolua destul de repede spre o hernie de disc. Multi oameni nu stiu ca durerea de spate poate fi o afectiune a coloanei vertebrale si se trezesc pierzându-si multe dintre capacitatile naturale ale organismului, fiind fortati sa-si intrerupa serviciul cu concedii medicale. Acesta este unul dintre motivele pentru care este mult mai putin costisitor sa fiti atenti la semnalele pe care le primiti de la corpul dumneavoastra, sa preveniti decât sa tratati.
Kinetoterapia se adreseaza majoritatii afectiunilor coloanei vertebrale

Afectiunile coloanei vertebrale se impart in doua grupe: deviatii ale coloanei vertebrale (cum sunt lordoza, cifoza, spatele plan, torticolisul) si algiile vertebrale care pot fi procese degenerative - hernia de disc, sciatica, artrozele vertebrale, procese inflamatorii vertebrale, ca spondilita anchilozanta, osteoporoza. Persoanele care sufera de algii, cum sunt anomaliile vertebrale, tasarea ultimului disc lombar sau de paraplegii, tetraplegii pot, prin programe de exercitii adaptate la fiecare tip de afectiune, sa obtina o imbunatatire substantiala a calitatii vietii.
Unele afectiuni ale coloanei vertebrale apar la anumite vârste

Fiecare perioada din viata omului influenteaza intr-un anumit fel coloana vertebrala, prin boli specifice vârstei. In copilarie si adolescenta apar modificari structurale congenitale sau dobândite, care se manifesta prin durere, dar si prin contractura musculaturii paravertebrale. Pot aparea tulburari statice ale coloanei vertebrale, cu limitari ale mobilitatii articulare. In aceste cazuri, kinetoterapia ofera programe corective care, pe lânga dezvoltarea armonioasa a muschilor, determina si corectarea tulburarilor de pozitie ale coloanei vertebrale. La adulti apar procese degenerative ale coloanei vertebrale si afectiuni discovertebrale. Malformatiile congenitale (din nastere) neobservate pâna la aceasta vârsta, deci netratate, duc, in special in zonele de suprasolicitare cervicala si lombara, la leziuni degenerative. Când starea bolnavilor permite, kinetoterapia urmareste obtinerea unei musculaturi a trunchiului suficient de echilibrata.
La vârsta inaintata, toate aceste afectiuni se accentueaza, durerile sunt din ce in ce mai intense si mai dese, iar la acestea se adauga si osteoporoza. La aceasta vârsta, kinetoterapia este foarte solicitata, dar intr-o forma mai moderata, adaptata la osteoporoza si la rezistenta scazuta la efort a batrânilor.
Programul de exercitii necesita supervizarea unui kinetoterapeut

Elaborarea unui program de exercitii necesita o evaluare completa, un bilant al posibilitatilor fizice, musculare si articulare, o analiza a potentialului pe care il are bolnavul. Toate acestea trebuie facute de un specialist. In cursul executiei programului de recuperare, supervizarea unui kinetoterapeut este strict necesara pentru evitarea executiei incorecte, a accidentelor si pentru sustinerea bolnavului prin tehnici specifice. In functie de evolutia bolnavului, programul de exercitii sufera modificari adaptate la starea din momentul respectiv si obtinerea unei recuperari rapide si eficiente. Desfasurarea programului kinetoterapeutic intr-o sala de recuperare dotata corespunzator mareste considerabil sansele de reusita prin materialele cu care se lucreaza si mijloacele specifice pe care le pune la dispozitie.

miercuri, 6 iulie 2011

Kinetoterapia in afectiunile varstei a treia.

Kinetoterapia in afectiunile varstei a treia

Varsta a treia este perioada de viata de la 60 de ani in sus si conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) se imparte in urmatoarele grupe: virstnici (60-74 de ani), batrini (75-89 de ani) si longevivi (90 de ani si peste).

Care sint principiile generale ale kinetoterapiei la virsta a treia?

1. Sa nu faci rau. Kinetoterapeutul trebuie sa cunoasca foarte bine cum si cind aplica anumite procedee terapeutice, care sint posibilitatile, dar si limitele lor, care este specificul kinetoterapiei la virsta a treia, precum si notiuni generale de patologie ale acestei virste. Este necesara colaborarea permanenta intre kinetoterapeut si medicul care trateaza pacientul.

2. Participarea constienta si activa a pacientului. Este deosebit de importanta pentru motivatia pacientului. Kinetoterapeutul trebuie sa fie sigur ca pacientul a inteles modul in care se efectueaza fiecare exercitiu fizic si cum il poate ajuta kinetoterapia in afectiunea pe care o are.

3. Gradarea treptata a efortului. Se va incepe totdeauna cu exercitiile simple care nu necesita eforturi mari. Pe masura ce pacientul isi imbunatateste conditia fizica, se poate trece la exercitii mai complicate, avind grija ca la aparitia semnelor de oboseala sa se intrerupa sedinta de lucru. Patologia cardiovasculara la aceasta virsta poate fi agravata de efortul fizic.

4. Individualitatea tratamentului. Kinetoterapia este in esenta exercitiu fizic individualizat, in functie de: afectiunea pacientului, gradul de pregatire fizica anterioara, capacitatea de adaptare a organismului la efort, virsta si de celelalte afectiuni asociate, cind este cazul. Este obligatorie adaptarea programelor de kinetoterapie pentru fiecare pacient, chiar daca acestia au aceeasi afectiune.

5. Comunicarea eficienta intre kinetoterapeut si pacient. Este necesara pentru realizarea unei atmosfere de lucru favorabila scopului terapeutic, pentru sustinerea pe plan psihic a eforturilor depuse de pacient.

Care sint exercitiile interzise la virsta a treia?

Ca masura de precautie, la virsta a treia sint interzise anumite tipuri de exercitii, cum ar fi:

- exercitiile izometrice;

- exercitiile anaerobe;

- exercitiile cu greutati mari;

- exercitiile in care capul coboara sub orizontala fata de trunchi;

- exercitiile cu schimbari bruste de pozitie.

Kinetoterapia in cifoza

Cifoza senila apare la unele persoane in virsta, fiind provocata de slabirea musculaturii spatelui si de modificari degenerative ale vertebrelor si articulatiilor intervertebrale. Deoarece la virsta a treia cifozele nu se mai pot corecta, scopul principal al exercitiilor este inlaturarea pe cit posibil a impactului nefavorabil al cifozei asupra aparatului respirator si cardio-vascular. De aceea, pe linga exercitiile care incearca redresarea coloanei, accentul se va pune pe exercitiile de respiratie.

Exercitii pentru cifoze:

1. mers cu o carte pe cap;

2. mers fandat cu un baston tinut la nivelul omoplatilor;

3. cu bastonul tinut la spate de la ambele capete, mers cu extensia bratelor si ducerea bastonului inapoi, inspiratie, revenire cu expiratie;

4. din pozitia stind, cu bastonul tinut de ambele capete, ducerea bastonului sus cu arcuirea bratelor, privirea urmareste bastonul, inspiratie, revenire cu expiratie;

5. din pozitia asezat, cu bastonul tinut de ambele capete, un brat sus vertical, celalalt lateral, se duce bastonul spre spate, inspiratie, revenire cu expiratie;

6. din pozitia stind, cu bastonul tinut de ambele capete si sprijinit de omoplati, inspiratie, aplecarea trunchiului inainte, cu arcuirea spatelui, capul sus, privirea inainte, expiratie, revenire cu inspiratie;

7. din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, capul sus, privirea inainte, ridicarea alternativa a unui picior, membrul inferior fiind in extensie, inspiratie, revenire cu expiratie;

8. din pozitia pe genunchi, cu sprijin pe palme, capul sus, privirea inainte, ridicarea bratului si piciorului opus, ambele membre fiind in extensie, inspiratie, revenire cu expiratie.

Kinetoterapia in osteoporoza

Evitarea posturilor lordozante si cifozante impreuna cu evitarea aplecarii inainte a capului constituie regula de aur in kinetoterapia osteoporezei. Exercitiile in osteoporoza au ca scop: tonificarea musculaturii paravertebrale si abdominale, determinind astfel cresterea densitatii coloanei vertebrale osteoporozante si excitarea periostului oaselor prin exercitii fizice, ce constituie un stimul pentru formarea de os.

Exercitii pentru osteoporoza

1. alergare pe loc timp de 30 de secunde;

2. din pozitie verticala, bratele lateral, coatele in extensie, se fac miscari circulare cu bratele, crescind treptat amplitudinea, apoi scazind-o, timp de 30 de secunde, pauza 5 secunde, apoi se reia exercitiul in sens invers;

3. din pozitie verticala cu picioarele usor departate se tine in echilibru pe frunte o minge, timp de 10 secunde;

4. din pozitia stind se tine in echilibru o minge de cauciuc pe un picior ridicat de pe podea timp de 10 secunde, dupa care se schimba piciorul;

5. din pozitie verticala cu miinile pe solduri se fac miscari circulare de bazin in ambele sensuri;

6. din pozitia culcat pe spate, coapsele la 90 de grade fata de bazin, se fac miscari de pedalare;

7. se sare coarda timp de 30 de secunde;

8. genuflexiuni;

9. din pozitia stind, miinile pe solduri, inclinari laterale ale trunchiului;

10. pozitia ghemuit, deplasare inainte (mersul piticului);

11. pozitia stind, miinile la ceafa, rotatia coatelor inainte si inapoi;

12. pozitia stind la o lungime de brat de perete, palmele sprijinite de perete, coatele in extensie, flexia coatelor cu apropierea pieptului de perete, revenire.

Kinetoterapia in afectiunile aparatului cardiovascular

In efortul fizic, gradul de solicitare a inimii depinde de: natura efortului, grupele musculare angrenate in efort, gradul de dificultate al exercitiilor, intensitatea si durata contractiei musculare, volumul de lucru si ritmul de executie al exercitiilor. In recuperarea afectiunilor cardio-vasculare la virsta a treia se folosesc urmatoarele tipuri de miscari: miscarea pasiva – mobilizarea articulatiilor de catre kinetoterapeut si miscarea activa – exercitii de gimnastica, mers simplu, mers codificat cu intervale, bicicleta ergonomica, banda rulanta.

Kinetoterapia in cardiopatia ischemica

In aceasta afectiune tratamentul medicamentos este asociat cu antrenamentul fizic in scopul de a dezvolta circulatia coronariana colaterala, pentru a incetini evolutia bolii si a obtine adaptarea inimii la necesitatile fizice cotidiane. Kinetoterapia se va aplica cu prudenta si numai la recomandarea medicului, dupa ce s-a stabilit pragul de efort la care apare durerea.

In cardiopatia ischemica kinetoterapia consta in: mers simplu 3-5 km pe zi, exercitii de gimnastica medicala, mers pe covorul rulant si pedalare la bicicleta ergonomica. Bicicleta ergonomica este folosita cu succes, deoarece odata stabilit pragul de durere al unui pacient, permite dozarea cea mai exacta a efortului ca timp, incarcatura si frecventa de executare.

Kinetoterapia in infarctul miocardic

In infarctul miocardic acut, ce evolueaza fara complicatii, pacientul trebuie sa fie mobilizat cit mai repede pentru a preveni efectele nocive pe plan fizic, psihic si metabolic ale repausului prelungit la pat. Evolutia afectiunii a fost impartita in trei perioade:

1. Perioada acuta

Perioada acuta corespunde perioadei de spitalizare a bolnavului si dureaza 5-6 saptamini. Scopul kinetoterapiei in aceasta perioada este de a asigura pacientului conditia fizica pentru rezolvarea necesitatilor minime: spalat, imbracat, deplasari de scurta durata. In primele doua zile pacientul executa miscari la nivelul tuturor articulatiilor membrelor superioare si inferioare, in ritm lent, timp de 3-5 minute. Miscarile vor fi insotite de exercitii respiratorii, pentru a combate staza pulmonara. In zilele a treia si a patra este permisa timp de 5 minute. In zilele a cincea si a sasea pacientul face exercitii cu membrele superioare si inferioare in pozitia sezind pe scaun. Poate sta in fotoliu 10 minute. In ziua a saptea, din pozitia stind in picioare, pacientul executa miscari usoare de membre, timp de 5 minute. In zilele urmatoare, treptat, se pot face plimbari in jurul patului, in camera, pe culoar. In saptamina a treia pacientul urca 4-5 trepte, de doua ori pe zi. Se va mari numarul de trepte in asa fel incit pina la sfirsitul saptaminii sa poata urca un etaj. In saptamina a patra se executa, din pozitiile culcat, sezind si stind, flexii si extensii incepind cu degetele de la miini si picioare si rotatii ale membrelor alternativ si simultan. Se adauga plimbari in aer liber pe distanta de 100 de metri, de doua ori pe zi.

2. Perioada de convalescenta

Perioada de convalescenta dureaza 8-10 saptamini. Kinetoterapia consta in aceleasi exercitii ca in perioada de spitalizare, numai ca numarul de repetari al fiecarei miscari poate sa creasca pina la 10. Plimbarile pe strada se vor face intr-un ritm lent, crescind treptat distanta, astfel incit la sfirsitul perioadei de convalescenta pacientul sa poata realiza plimbari de 30 de minute, de doua ori pe zi.

3. Perioada de intretinere

Perioada de intretinere dureaza un an, timp in care pacientul va face kinetoterapie de 3 ori pe saptamina, in sedinte de 30 de minute, constind in exercitii fizice si pedalare la bicicleta ergonomica.

Kinetoterapia in varicele membrelor inferioare

Varicele sint dilatatii venoase patologice, permanente, datorate in principal insuficientei valvulelor de pe traiectul venei. Scopul kinetoterapiei in varicele membrelor inferioare este de a tonifica musculatura gambelor si de a favoriza intoarcerea venoasa.

Exercitii pentru varicele membrelor inferioare

1. din pozitia corpului intins la orizontala, rotatii in ambele sensuri la nivelul gleznei;

2. din pozitia corpului intins la orizontala, departarea picioarelor in lateral si revenire;

3. din pozitia corpului intins la orizontala, flexii ale gambei pe coapsa si ale coapsei pe bazin;

4. din pozitia corpului intins la orizontala, miscari de pedalare;

5. din pozitia stind, ridicari pe virfuri urmate de trecerea greutatii corpului pe calciie;

6. mers pe malul marii, apa depasind glezna;

7. mers pe virfuri;

8. mers pe calciie.

Pe linga tratamentul kinetoterapeutic al varicelor, se recomanda pacientilor, in timpul zilei sau in momentele prelungite de stat in picioare, purtarea de ciorapi elastici special confectionati in acest scop. Ciorapii elastici imbraca piciorul, lasind libere degetele si calciiul. Marimea lor va fi aleasa astfel incit sa imbrace gamba pina la genunchi. Trebuie evitati ciorapii cu banda de elastic mai puternica sub genunchi.

Gimnastica de intretinere la virsta a treia

Gimnastica de intretinere poate fi aplicata ca profilaxie primara si secundara a patologiei caracteristice virstei a treia. Gimnastica de intretinere se va face pentru mobilizarea si tonificarea intregului organism, dar se va insista pe segmentele care prin actiunea lor sint putin antrenate in activitatile cotidiane. La virsta a treia numarul maxim de repetari al unui exercitiu, in cursul unei sedinte, este de 10 ori. Ca masura de protectie, fiecare exercitiu este bine sa se repete de 5 ori. Nu este obligatoriu ca intr-o singura sedinta sa se execute exercitii pentru toate segmentele. Exercitiile de respiratie vor ocupa un loc important in programul de intretinere.

Exemple de exercitii:

Din pozitia stind cu picioarele departate:

1. miinile pe umeri, rotatia bratelor inainte si inapoi;

2. ambele brate sus, extensii ale bratelor;

3. miinile prinse in fata, bratele pe linga corp, rotatia bratelor spre dreapta si spre stinga;

4. miinile prinse la spate, aplecarea trunchiului la orizontala, privirea inainte.

Din pozitia corpului intins la orizontala pe spate:

1. inclinarea capului spre stinga si spre dreapta pina cind urechea atinge umarul;

2. ducerea barbiei in piept, revenire;

3. flexia gambelor pe coapse si a coapselor pe bazin;

4. miinile lateral, ridicarea ambelor membre inferioare la verticala cu genunchii in extensie;

5. miinile la ceafa, picioarele fixate, ridicarea trunchiului la verticala (abdomene);

6. miinile lateral, departarea membrelor inferioare lateral si revenire;

7. miscari de pedalare.

Din pozitia corpului intins la orizontala lateral:

1. ducerea ambilor genunchi la piept, revenire;

2. departarea piciorului liber (de sus), repetarea exercitiului cu celalalt picior.

Din pozitia corpului intins la orizontala pe abdomen:

1. miinile prinse sub barbie, atingerea miinilor alternativ cu fruntea si barbia;

2. flexii simultane ale gambelor pe coapse;

3. flexia gambei pe coapsa, extensia coapsei;

4. extensia coapsei cu genunchiul extins.

Din pozitia pe genunchi, sprijin pe palme:

1. flexia coatelor, coborirea pieptului, privirea inainte, revenire;

2. ducerea alternativa a unui genunchi la piept;

3. ridicarea alternativa a cite unui membru inferior intins.

Exercitii de gimnastica respiratorie

In timpul exercitiilor respiratorii trebuie respectate urmatoarele reguli:

se inspira pe nas si se expira pe gura

inspiratia va fi lenta si profunda

timpul expiratiei trebuie sa fie de doua ori mai mare decit cel al inspiratiei

in timpul expiratiei se pronunta sunetul S

Exemple de exercitii:

Din pozitia corpului intins la orizontala pe spate:

1. miinile pe abdomen, inspir profund cu ridicarea peretelui abdominal, expir lent cu pronuntarea sunetului S si coborirea abdomenului;

2. cu miinile pe coaste se respira astfel incit in inspir miinile sa se departeze, iar in expir sa se apropie;

3. cu genunchii indoiti, talpile sprijinite de pat, ducerea bratului sting spre soldul drept, concomitent cu ridicarea capului si umerilor, inspiratie, apoi ducerea bratului sting oblic sus, cu rasucirea capului spre stinga, expiratie; acelasi exercitiu se va face si cu bratul drept;

4. cu genunchii indoiti, talpile sprijinite de pat, ducerea ambilor genunchi la piept cu ajutorul bratelor, inspiratie, revenire cu expiratie;

Din pozitia sezind:

1. aplecarea trunchiului inainte cu bratele incrucisate pe abdomen, inspiratie, ridicarea trunchiului cu ducerea bratelor lateral, expiratie;

2. cu miinile sprijinite pe genunchi, expiratie impusa, apoi inspiratie concomitent cu ducerea bratului sting oblic sus, coborirea bratului in pozitia initiala, expiratie; acelasi exercitiu cu bratul drept.