Secretele sufletului si ale vetii de apoi
Întotdeauna oamenii au plecat capul în fața celui mare mare mister, moartea. Se spune că atunci când corpul experimentează moartea, sufletul se ridică şi pleacă în lumea sa. Dar până la urmă ce este sufletul şi care este rolul său în organism? La această întrebare a încercat să răspundă un cercetător, Duncan MacDougall, încă de la începutul secolului trecut, 1901, când a pus bazele unui experiment inedit. A pus sub supraveghere șase bolnavi de tuberculoză pe care i-a cântărit înainte să moară şi după ce au murit. Surpriza a fost imensă pentru că toţi cântăreau cu 21 de grame mai puţin după moarte.
În opinia cercetătorului aceasta este greutatea sufletului, de 21 de grame. MacDougall contrariat de ceea ce descoperise a efectuat același experiment şi pe câini. Surpriza a fost uluitoare pentru ca animalele moarte aveau aceeași greutate cu cea înainte de moarte. Doctorul a putut să facă o deducție simplă, omul are suflet şi cântărește 21 de grame, în timp ce animalele sunt lipsite de această energie venită din alte dimensiuni.
Cercetările omului de ştiinţă au fost redate în presa vremii, în ziare precum New York Times, iar oamenii de știință sustin în unanimitate descoperirea lui MacDougall.
Dispozitivul prin care se vede sufletul
În 1910 un alt experiment interesant a fost efectuat de cercetătorul Walter Kilner, care a construit un aparat dotat cu un set special de filtre care permitea vizualizarea câmpului energetic al unei persoane. Dispozitivul a fost folosit pentru a observa câmpul energetic al unui muribund. Atunci când pacientul a murit, s-a observat un câmp energetic considerabil de mare care învăluia corpul. La scurt timp acesta dispărând în neant. Kilner a concluzionat că acel câmp energetic vizibil fusese sufletul celui care tocmai murise, care se ridicase spre cer.
Etapele mortii
Savantul de renume mondial, Raymond Moody, a strâns mărturiile mai multor persoane care experimentaseră moartea clinică şi le-a expus în cartea sa “Viaţă de după viaţă“. Aici întâlnim toate etapele prin care sufletul trece până a ajunge în lumea celor drepţi.
Conştientizarea
Pacientul aflat în această stare înțelege şi vede perfect medicii, anunțând propriul verdict de moarte, aflându-se totuşi în imposibilitatea de a resimţi exact ceea ce se petrece. Au existat cazuri în care pacientul a putut repeta medicilor cuvânt cu cuvânt conversația lor şi le-a descris diferite faze ale operaţiei
Starea de pace
Mărturiile celor ce au experimentat moartea clinică conțin cuvinte precum: calm, pace, bunăstare, dispariţia emoţiilor şi a fricii, senzaţie de frumuseţe, perfecţiune.
Sunetul
Înaintea intrării în zona întunecată apare un fenomen sonor asemănător cu timbrul unei sonerii, unui vuiet, unei muzici armonioase sau chiar al unui clopot, iar alteori era foarte liniște. Descrierile diferă, dar aceasta nu reflectă aspectul imaginar, ci diversitatea unei lumi care nu ne este accesibilă în mod direct, în cadrul corpului.
Zonă obscură
Pacientul realizează intrarea într-o zonă întunecată, însoțită de o stare de pace profundă. Pentru a trece de la un nivel la celălalt este nevoie să depășească o frontieră denumită barieră de lumină. Aceasta este frontiera universului cunoscut
Ieșirea din trup
Reprezintă părăsirea corpului, care este însoțită de o modificare a sensului percepției de către simțuri, a înțelegerii timpului şi a spaţiului.
Marea întâlnire
Se realizează cu persoane care au părăsit planul fizic înainte, ce pot fi cunoscute sau necunoscute
Înaintarea în lumină
Lumina este intensă şi se manifestă ca o prezență călduroasă şi tonică. Aici persoana care are o astfel de experienţă poate să întâlnească fiinţe de lumină.
Vizionarea vieții
Nu sunt atât imagini, cât mai ales forme ale gândirii. Deseori persoanele respective au relatat că şi-au perceput întreaga viaţă derulându-se precum un film.
Granița
