Au facut si nazistii ceva bun?

NSDAP este cu siguranţă una dintre cele mai rău famate organizaţii politice din istoria omenirii, un prototip al cruzimii duse la extrem şi al comportamentului absolut inuman. Şi totuşi, guvernul nazist a implementat o serie de politici care au fost favorabile dezvoltării societăţii şi, în mod surpinzător încă mai sunt de actualitate. Desigur că asta nu scuză opresiunea exacerbată practicata de nazişti, ci doar arată că binele se poate strecura uneori în cele mai obscure contexte. Să vedem cum.

Interzicerea vivisecţiei. Germania nazistă a fost prima ţară care s-a pronunţat împotriva vivisecţiei, implementând o interzicere totala în aprilie 1933. Măsura era de o importanţă deosebită şi a fost înaintată Reichstag-ului încă din 1927. Nazişti de renume precum Hermann Göring, Heinrich Himmler şi chiar Adolf Hitler se preocupau foarte mult de protecţia animalelor, în special privind modul în care acestea erau măcelărite. Majoritatea legilor în vigoare acum în Germania, dar şi în lume, derivă din legile avansate de nazişti. Este incredibil de ironic să observi discrepanţa dintre tratamentul aplicat oamenilor, supuşi unui genocid, şi cel aplicat animalelor, apărate cu îndârjire. Hermann Göring, prim-ministrul prusac, spunea că: “O interzicere completă şi permanentă a vivisecţiei nu este numai o lege necesară pentru a proteja animalele şi a simpatiza cu durerea lor, dar este şi o lege pentru întreaga umanitate…Prin urmare vă anunţ că practica nu mai este permisă şi în caz contrar devine caz penal. Până se pronunţă o sentinţă acuzatul va fi internat într-un lagăr de concentrare”.



Programe de ajutor social. Germania nazistă beneficia de unele dintre cele mai ample programe de asistenţă social din istorie, bazate pe idea că toţi locuitorii ar trebui să se bucure de un standard de viată decent. Un exemplu faimos este acela al ajutorului de iarnă, când atât cetăţeni obişuniţi cât şi nazişti notorii strângeau pomeni pentru săraci. Nu numai că era o metodă propagandistică eficace, dar si un ritual pentru producerea unui sentiment de bunăstare generală şi de empatie cu cei nevoiaşi. Posterele îndemnau oamenii să doneze mai degrabă decât să ofere direct cerşetorilor pe stradă. Goebbels, care controla radio-ului, televiziunea şi propaganda, se implica adesea în evenimentele de caritate. Dar de unde proveneau fondurile pentru ajutorarea săracilor? Mai ales din confiscările bunurilor celor consideraţi inamicii regimului. Regimul nazist a sustras mari sume de bani pentru a finanţa o schemă de bunăstare generala care de fapt viza doar anumiţi membri ai societăţii.

Literal însemnând maşina poporului, automobilul era prezentat drept o
achiziţie pe care şi-o putea permite oricine. Designul care semăna cu o
gâză fusese sugerat de Hitler. Maşina a avut un succes enorm, pentru că s-a
oferit cetăţenilor cu o reducere, atingând suma de doar 9990 de mărci,
cam cât costa o motoretă. Dar spre finele războiului disponibilitatea
de cumpărare se redusese şi Volkswagen-ul a devenit mai mult un vehicul de
război. Asta nu a împiedicat însă ascensiunea sa în rândul celor mai
populare maşini din lume.

Proiectile teleghidate.
Omul care a inventat rachetele aşa cum le ştim azi, Werner von Braun, era membru al Partidului Nazist şi ofiţer SS. A ajutat atât Germania cât şi SUA la producerea de rachete în timpul şi după cel de-al doilea război mondial, obţinând în cele din urmă cetăţenia americană. Deşi a adus inovaţii în multe aspecte, incluzând instalarea rachetelor alimentate cu lichid în aeronave, este cel mai bine cunoscut pentru realizările în cadul NASA. Cea mai însemnată o reprezintă elaborarea rachetei acceleratoare Saturn V, care a contribuit la aselenizarea din ’69. Von Braun a deschis calea către zborul în spaţiu prin inveniile sale, dar a şi creat unul din cele mai distrugătoare mijloace ale omenirii.
Omul care a inventat rachetele aşa cum le ştim azi, Werner von Braun, era membru al Partidului Nazist şi ofiţer SS. A ajutat atât Germania cât şi SUA la producerea de rachete în timpul şi după cel de-al doilea război mondial, obţinând în cele din urmă cetăţenia americană. Deşi a adus inovaţii în multe aspecte, incluzând instalarea rachetelor alimentate cu lichid în aeronave, este cel mai bine cunoscut pentru realizările în cadul NASA. Cea mai însemnată o reprezintă elaborarea rachetei acceleratoare Saturn V, care a contribuit la aselenizarea din ’69. Von Braun a deschis calea către zborul în spaţiu prin inveniile sale, dar a şi creat unul din cele mai distrugătoare mijloace ale omenirii.
Inovaţii în film.
Naziştii erau foarte interesaţi de muzică şi film ca instrumente propagandistice şi stâlpi esenţiali ai culturii. Prima înregistrare pe bandă magnetic este un discurs hitlerist, iar Goebbels a impulsionat tehnici mai complicate de filmare. De pildă filmul propagandistic “Triumful Voinţei”, continuarea “Triumfului Credinţei” este considerat unul dintre cele mai interesante fragmente din istoria cinematografiei. Regizoarea, Leini Riefenstahl, a folosit un număr impresionant de 30 de camere de luat vederi, precum şi 100 de tehnicieni pentru a produce pelicula de 2 ore. Cum filmul beneficia de un buget nelimitat, s-au scos la rampă ultimele tehnologii, inclusiv uzitarea de macarale şi suprastructuri pentru a crea efectul mişcării. Desigur că modelul propagandistic nu mai este relevant, dar tehnicile şi viziunea conceptuală încă mai sunt de actualitate la Hollywood.
Naziştii erau foarte interesaţi de muzică şi film ca instrumente propagandistice şi stâlpi esenţiali ai culturii. Prima înregistrare pe bandă magnetic este un discurs hitlerist, iar Goebbels a impulsionat tehnici mai complicate de filmare. De pildă filmul propagandistic “Triumful Voinţei”, continuarea “Triumfului Credinţei” este considerat unul dintre cele mai interesante fragmente din istoria cinematografiei. Regizoarea, Leini Riefenstahl, a folosit un număr impresionant de 30 de camere de luat vederi, precum şi 100 de tehnicieni pentru a produce pelicula de 2 ore. Cum filmul beneficia de un buget nelimitat, s-au scos la rampă ultimele tehnologii, inclusiv uzitarea de macarale şi suprastructuri pentru a crea efectul mişcării. Desigur că modelul propagandistic nu mai este relevant, dar tehnicile şi viziunea conceptuală încă mai sunt de actualitate la Hollywood.
Contribuţii la modă.
Stilul de uniformă conceput de nazişti este la fel de îndrăzneţ ca stilul de guvernare. Bocancii de piele cu talpă groasă, pălăriile turtite, paltoanele căptuşite sau pălăriile ţuguiate erau doar câteva dintre emblemele modei naziste, în legătură cu care trebuie să amintim nuantele nelipsite de gri, maro sau negru. Organizatia militară SS provoca teamă în rândurile adversarilor când soldaţii apăreau cu bonetele lor negre şi hainele de piele pe care le vor prelua apoi rockerii americani. De fapt la unele subculturi rock, industrial, sau goth se pot remarca reminiscente ale modei întunecate naziste. Romancierul Kurt Vonnegut descria stiulul drept uşor teatral. Mai mult, fondatorul Adidas, Adolf Dassler, era nazist. A produs pantofi pentru Wehrmacht în timpul războiului, furnizând în acelaşi timp atleţilor germani şi americani încălţări la olimpiada de la Berlin. A făcut senzaţie atunci când Jesse Owens a câştigat proba de sprint purtând pantofii lui Adolf. Frateel său era un nazist şi mai convins, care a urmat tradiţia fratelui său înfiinţând o altă companie prolific specializată în produse sportive: Puma.
Stilul de uniformă conceput de nazişti este la fel de îndrăzneţ ca stilul de guvernare. Bocancii de piele cu talpă groasă, pălăriile turtite, paltoanele căptuşite sau pălăriile ţuguiate erau doar câteva dintre emblemele modei naziste, în legătură cu care trebuie să amintim nuantele nelipsite de gri, maro sau negru. Organizatia militară SS provoca teamă în rândurile adversarilor când soldaţii apăreau cu bonetele lor negre şi hainele de piele pe care le vor prelua apoi rockerii americani. De fapt la unele subculturi rock, industrial, sau goth se pot remarca reminiscente ale modei întunecate naziste. Romancierul Kurt Vonnegut descria stiulul drept uşor teatral. Mai mult, fondatorul Adidas, Adolf Dassler, era nazist. A produs pantofi pentru Wehrmacht în timpul războiului, furnizând în acelaşi timp atleţilor germani şi americani încălţări la olimpiada de la Berlin. A făcut senzaţie atunci când Jesse Owens a câştigat proba de sprint purtând pantofii lui Adolf. Frateel său era un nazist şi mai convins, care a urmat tradiţia fratelui său înfiinţând o altă companie prolific specializată în produse sportive: Puma.
Inovaţii medicale.
Decesul eticii din medicina nazistă a condus la atrocităti de neînchipuit şi la una din cele mai acerbe controverse deontologice din istorie. Asta pentru că prin uzanta torturii s-au descoperit informaţii fructificate azi cu discreţie de doctori şi cercetători. De pildă naziştii au studiat şi monitorizat cu atenţie hipotermia în lagărul de la Dachau, supunând victimele unor torturi brutale. Naziştii scufundau victimele în apă semi-îngheţată sau le lăsau în ger, observând modificările de temperatură corporală, ritmul cardiac sau contracţiile musculare. Aceste teste erau mai întâi realizate cu ajutorul soldaţilor voluntari, dar naziştii nu s-au mulţumit cu informaţia achiziţionată şi au început să facă experimente pe internaţii din lagăre. Doreau să depisteze metode de readucere a corpului în limitele normale de temperatură, printr-o tehnică denumită “rapid active rewarming”, frecventă astăzi în Occident.
Decesul eticii din medicina nazistă a condus la atrocităti de neînchipuit şi la una din cele mai acerbe controverse deontologice din istorie. Asta pentru că prin uzanta torturii s-au descoperit informaţii fructificate azi cu discreţie de doctori şi cercetători. De pildă naziştii au studiat şi monitorizat cu atenţie hipotermia în lagărul de la Dachau, supunând victimele unor torturi brutale. Naziştii scufundau victimele în apă semi-îngheţată sau le lăsau în ger, observând modificările de temperatură corporală, ritmul cardiac sau contracţiile musculare. Aceste teste erau mai întâi realizate cu ajutorul soldaţilor voluntari, dar naziştii nu s-au mulţumit cu informaţia achiziţionată şi au început să facă experimente pe internaţii din lagăre. Doreau să depisteze metode de readucere a corpului în limitele normale de temperatură, printr-o tehnică denumită “rapid active rewarming”, frecventă astăzi în Occident.
historia.ro
Sursa: Piatza.net
Sursa: Piatza.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.