Cum l-a învins Ştefan cel Mare pe Matia Corvin la Baia
După urcarea sa pe tron, Ştefan cel Mare a îmbunătăţit
relaţiile cu Polonia, vecinul nordic al Moldovei, care, în anii
anteriori, cunoscuseră momente de tensiune. Expresie acestei orientări a
fost tratatul de la Overchelăuţi (4 aprilie 1459), prin care Ştefan s-a
recunoscut vasal numai regelui polon Cazimir al IV-lea Jagello
(1447-1492), obţinând, în schimb, îndepărtarea lui Petru Aron, fostul
domn, de graniţele Moldovei. Un asemenea gest a stârnit animozitatea
regatului ungar, condus de Matia Corvin.
Relaţiile cu acesta au devenit şi mai tensionate după ce Petru Aron s-a
refugiat în Transilvania (1460), fapt ce l-a determinat pe Ştefan să
organizeze mai multe incursiuni militare la Vest de Carpaţi. Dar, cel
mai important motiv de dispută a fost cetatea Chilia, cedată de Petru al
II - lea, domnul Moldovei, lui Iancu de Hunedoara (1448).
Ştefan cel Mare a atacat cetatea la 22 ianuarie 1462, dar încercarea
s-a dovedit infructuoasă. Trei ani mai târziu, el a asediat şi cucerit
Chilia, în care a instalat o puternică garnizoană. Moldova a câştigat o
poziţie strategică şi comercială deosebită, fapt care a adâncit
conflictul cu Ungaria, dar şi cu Poarta Otomana şi Ţara Românească.
Organizarea campaniei în Moldova
Încercând să prevină o reacţie a regatului ungar, Ştefan cel Mare a
sprijinit răscoala nobilimii şi a oraşelor din Transilvania împotriva
regelui Matia Corvin din vara anului 1467. Răscoala a fost înăbuşită,
iar regele ungar a decis organizarea unei expediţii militare la est de
Carpaţi pentru a-l înlocui pe Ştefan de pe tron şi a readuce Moldova în
sfera sa de influenţă.
Concentrarea oştirii regale a avut loc în regiunea Braşov, la sfârşitul
lunii octombrie-începutul lunii noiembrie. Efectivele mobilizate de
regele ungar diferă în funcţie de sursa utilizată. Jan Dlugosz vorbeşte
de circa 40.000 de oameni, ceea ce pare a fi exagerat, în timp ce alte
izvoare dau cifra de 25.000 de oameni, mai aproape de adevăr. La rândul
său, Ştefan a dispus de 12.000 de oameni, număr care a fost acceptat de
majoritatea specialiştilor.
Un fapt este cert: oastea lui Matia Corvin era superioară numeric şi
sub aspectul înzestrării, dispunând, între altele de o numeroasă
artilerie, inclusiv de asediu. Organizând o expediţie în plină iarnă,
Matia Corvin a mizat pe realizarea surprizei, spre a nu-i da
posibilitatea domnului moldovean să-şi concentreze forţele şi mijloacele
şi să facă apel la oastea cea mare. El a hotărât să pătrundă la est de
Carpaţi prin trecătoarea Oituz, să urmeze valea Siretului, să ocupe
Suceava, capitala ţării şi să-l înlocuiască pe Ştefan de pe tron cu
Petru Aron, pretendent care se găsea în oastea sa. Intuind planul
adversarului, Ştefan a blocat toate trecătorile şi a trecut la apărarea
strategică, fapt ce a implicat o permanentă hărţuire a forţelor
invadatoare.
La 19 noiembrie 1467, după o săptămână de confruntări violente în
trecătoarea Oituz, armata ungară a ajuns în Târgul Trotuşului. După ce a
incendiat oraşul, forţele lui Matia Corvin s-au deplasat către Bacău,
apoi la Roman, localitate unde a ajuns la 29 noiembrie. Aici, pentru a
câştiga timp, Ştefan a iniţiat tratative cu adversarul său care nu au
dus la niciun rezultat. Armata ungară a rămas în Roman până la 7
decembrie, de unde s-a îndreptat spre Baia, fostă capitală a Moldovei.
În acea vreme, Baia era un târg prosper, unde exista o biserică catolică
şi o colonie de saşi, ceea ce oferea condiţii relativ optime pentru
cantonarea oastei ungare. Ştefan a hotărât să dea bătălia decisivă aici,
întrucât nu dorea să-i ofere răgazul necesar regelui pentru organizarea
asediului Sucevei, acţiune pentru care armata invadatoare dispunea de o
artilerie puternică. De asemenea, până în acel moment, domnul moldovean
a adoptat o atitudine defensivă, ceea ce a generat tendinţele
centrifuge ale unor mari boieri.
Confruntarea de noapte din Baia
În aceste condiţii, Ştefan şi-a deplasat forţele principale dislocate
iniţial la sud-vest de Suceava în împrejurimile fostei capitale a ţării.
Planul domnului moldovean prevedea realizarea unei manevre dublu
învăluitoare, concomitent cu un atac frontal, care să prindă ca într-un
cleşte forţele invadatoare. Având în vedere disproporţia de forţe,
Ştefan a căutat să realizeze surprinderea, dar nu a reuşit, Matia Corvin
fiind avertizat de un secui, care s-a întâlnit întâmplător cu o parte a
cavaleriei moldoveneşti.
Cu
toate acestea, Ştefan a atacat Baia, dându-i în prealabil foc. Bătălia a
fost crâncenă, cu lupte de stradă nocturne şi cu pierderi importante de
ambele părţi. Izvoarele moldoveneşti şi poloneze (Dlugosz este cel mai
ilustrativ) vorbesc de o mare victorie a armatei moldoveneşti, regele
însuşi fiind rănit în luptă de trei ori. Aceleaşi surse estimează că
dacă a treia coloană, condusă de vornicul Crasneş, ar fi atacat împreună
cu celelalte două, dezastrul armatei ungare ar fi fost complet. După
bătălie, el a omorât, conform unui document polonez, pus în circulaţie
de Şerban Papacostea, 24 de mari boieri, între care s-a aflat şi
vornicul Crasneş, alţi 40 de rang inferior fiind traşi în ţeapă. În
schimb, sursele ungureşti sau apropiate lui Matia Corvin subliniază
marile pierderi ale oştii lui Ştefan, numai 5.000 din cei 12.000 de
militari moldoveni scăpând cu viaţă. Baia, după ele, a fost o victorie
fără dubii a lui Matia Corvin.
Dacă înfruntarea din fosta capitală a Moldovei nu a fost o victorie
eclatantă a lui Ştefan, aşa cum indică nu- meroase izvoare, ea nu putea
să fie nici un succes pentru regele Matia Corvin. El a dispus retragerea
din Moldova, oastea fiind urmărită permanent de trupele moldoveneşti şi
de localnici. De Crăciun, Matia Corvin se afla la Braşov, acolo de unde
pornise campania cu aproape două luni în urmă. Obiectivele acesteia –
înlocuirea lui Ştefan de pe tron, instalarea unui nou domn la Suceava,
aducerea Moldovei în sfera de influenţă a regatului ungar – nu au putut
fi atinse, ceea ce a echivalat cu o înfrângere de proporţii pentru
regele ungar.
Bătălia de la Baia reprezintă un moment semnificativ în dezvoltarea
gândirii şi a artei militare româneşti, care au dobândit maturitate.
Inferior numeric, Ştefan a adoptat, în toamna anului 1467, apărarea
strategică, formă cu pronunţat caracter activ. În principiu, ea comportă
următoarele etape: apărarea la graniţă; hărţuirea permanentă a
atacatorului, în scopul diminuării forţei sale combative; bătălia
decisivă; urmărirea în caz de victorie sau retragerea în interiorul
ţării, în caz de înfrângere. Pe timpul campaniei, Ştefan a adoptat o
paletă largă de forme şi procedee de acţiune, cum ar fi rezistenţa
succesivă în localităţi, utilizarea cetăţilor drept centre de
rezistenţă, interzicerea trecătorilor. Întreruperea comunicaţiilor
armatei ungare cu teritoriul de la vest de munţi pe durata campaniei
reprezintă o performanţă semnificativă pentru acea perioadă. Tot o
performanţă deosebită o reprezintă şi bătălia de noapte din târgul Baia.
Spre deosebire de atacul realizat de Vlad Ţepeş asupra taberei otomane
(1462), de data aceasta avem de-a face nu cu un simplu detaşament, ci de
o confruntare între cele două armate, în urma căreia s-a decis soarta
întregului război. În acelaşi timp, prin victoria obţinută împotriva lui
Matia Corvin, Ştefan cel Mare şi-a consolidat domnia, punând capăt,
prin măsuri dure, opoziţiei unei părţi a marii boierimi, iar prestigiul
său internaţional a sporit considerabil. (Articol apărut în volumul: 100 de mari bătălii din Istoria României.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.