Oculta mondială face ritualuri satanice cu sacrificii
Sursa- on by searchnewsglobal
Analiza : CLUBUL 27, Amy Winehouse si SACRIFICIUL RITUALIC
Moartea sa a fost un eveniment trist dar ne-a adus multora un sentiment de deja-vu. Intr-adevar, se numara printre artistii decedati la varsta de 27 de ani si multele celebritati care si-au pierdut viata in circumstante stranii. Este ceva dincolo de aparente in privinta acestor decese?
Cunoscuta pentru vocea sa distinctiva si stilul insufletit dar si pentru controversele sale incluzand abuzul de droguri, Amy Winehouse intruchipeaza dihotomia starului rock: geniul artistic si tendinta de auto-distrugere. Moartea sa timpurie la varsta de 27 de ani este ingredientul final pentru a deveni un star rock memorabil: tineretea vesnica. Dincolo de muzica sa, va fi amintita ca facand parte din grupul celor care au „trait intens si au murit tineri” si va ramane cu aceasta aura mistica specfica celor ce au murit in floarea varstei. Nu o vom vedea pe Amy Winehouse imbatranind si pierzandu-si tenacitatea. Nu o vom vedea devenind o „epava” aparand in reclame de doi bani ca sa-si plateasca facturile. Murind la varsta de 27 de ani, Amy Winehouse va ramane in amintirea noastra ca diva infocata ce a inspirat, socat, a atras si a provocat repulsie in acelasi timp. Mai important, murind la varsta de 27 de ani, Amy Winehouse a devenit cel mai nou membru al Clubului 27.
Club Un poster simbolic portretizand cei mai faimosi membri ai Clubului 27 Clubul 27 (sau Forever 27) este numele dat unui grup de personalitati influente decedand la varsta de 27 de ani. Desi sunt zeci de artisti inclusi in Clubul 27, cei mai notabili sunt Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jim Morrison si Kurt Cobain. Majoritatea au avut vieti tulburate cu cauza mortii invaluita de mister. Intr-adevar, investigand circumstantele decesului in cazul lui Jim Morrison, Jimi Hendrix sau Kurt Cobain se ajunge la intrebari fara raspuns si anormalitati stranii. Lipsa autopsiilor concludente si rapoartele vagi sunt norma in astfel de cazuri de profil inalt. Pe scurt, putem gasi tot ce este necesar pentru a genera „teorii alternative”, inclusiv omuciderea. Din pacate, Amy Winehouse pare candidatul ideal pentru Club. Desi este discutabil daca a fost o artista emblematica si revolutionara precum Hendrix si altii, are multe similitudini: Un stil unic, o baza de fani numeroasa, consumul excesiv de droguri si alcool, o tendinta de depresie si alte probleme mintale, relatii esuate si, in final (si cel mai important), intrebari fara raspuns in privinta mortii sale. Mega-Ritualuri Fenomenul starurilor decedand in tinerete in circumstante ciudate nu se limiteaza la cunoscutul Club 27. In timp ce Clubul este „rezervat” canteretilor murind la varsta exacta de 27 ani, multi alti artisti au decedat in circumstante misterioase in jurul varstei de 30 de ani. Recent, decesele lui Heath Ledger ((vezi articolul “The Imaginarium of Doctor Parnassus” and Heath Ledger’s Sacrifice)) si Brittany Murphy s-au desfasurat dupa acelasi tipar. In mod straniu, de obicei inaintea decesului astfel de indivizi sunt expusi atentiei mass-mediei relatand despre comportamentul bizar sau problemele personale. Sunt crime premeditate facand parte dintr-un ritual abject al unei elite oculte la carma industriei? Starurilor carismatice li se confera statutul pentru a fi sacrificate in cele din urma, dand nastere unui mega-ritual mondial? Socul si durerea provocate de astfel de evenimente este exploatata de ocultisti puternici? Aceste concepte ar putea parea ridicole pentru o persoana obisnuita da pentru initiati, puterea magica a sacrificiului uman a fost recunoscuta in ritualurile multor civilizatii stravechi. In Societati Secrete si Razboiul Psihologic , autorul Michael A. Hoffman II scrie: “Manipularea mentala prin cuvinte ezoterice si simboluri incifrate intr-o piesa, o productie media sau un ritual este grea de inteles pentru oamenii obisnuiti. De aceea sunt considerati cu dispret ca ,profani’ sau ,goimi’ de catre initiatii societatilor secrete.” In legatura cu mega-ritualurile, Hoffman scrie: „[Unele omocideri] sunt crime ritualice implicand un cult protejat de guvernul american si media corporatista, avand si legaturi cu politia. Astfel de crime sunt de fapt ceremonii coregrafiate intr-un mod obscur; interpretate initial intr-un cadru secret intre initiati pentru a fi programati, apoi la o scala grandioasa, amplificata de media electronica. Este un ritual simbolic difuzat pentru milioane de oameni, o inversare satanica; o liturghie neagra la care „scaunele” sunt ocupate de o natiune intreaga si prin care umanitatea este brutalizata si dezaxata in aceasta faza ,Nigredo’ a procesului alchimist. – Michael A. Hoffman II, Secret Societies and Psychological Warfare In anii ’40, poetul si regizorul teatral Antonin Artaud a prezis aparitia mega-ritualurilor oculte mediatizate. Artaud era adeptul anumitor forme de ocultism, constient de puterea marcanta a ritualurilor teatrale; a infiintat notoriul „Teatru al Cruzimii” intentionand sa schimbe profund mentalitatea audientei. In legatura cu procesarea Mintii colective, Artaud scria: „In afara de trucurile marunte, sunt numere de magie hoodoo la nivel global la care participa constiinta colectiva … Astfel forte oculte sunt trezite si transportate catre bolta astrala, catre cupola intunecata construita din … agresivitatea otravitoare a mintilor malefice majoritatii oamenilor … formidabila asuprire tentaculara a unui fel de magie civica care in curand va fi vizibila.” La Hollywood, subiectii acestor ritualuri sunt deseori manipulati si controlati mental iar mortile sunt „anuntate” cumva prin lucrari simbolice. In The Imaginarium of Doctor Parnassus, ultimul film in care a jucat regretatul actor Heath Ledger, tema sacrificiului este esentiala. Intr-o scena importanta vedem fotografiile a trei celebritati ce si-au pierdut viata in tinerete : Rudolph Valentino, James Dean si Printesa Diana. Privindu-le, o femeie ii zice lui Johnny Depp – unul dintre inlocuitorii lui Heath Ledger – „Acesti oameni … sunt toti morti.” Depp raspunde: „Da … dar nemuritori oricum. Nu vor imbatrani, nu se vor ingrasa. Nu se vor imbolnavi sau subrezi. Nu au temeri pentru ca sunt … tineri pentru vesnicie. Sunt zei … si tu te poti alatura lor.” Apoi a adaugat: „Sacrificiul tau trebuie sa fie pur.” Aceste replici ar fi fost rostite de Heath Ledger.
Un portret realizat de Vincent Fantauzzo, prietenul lui Ledger, infatisand alter-ego-uri soptindu-i la ureche. A fost terminat cu putin inaintea mortii. Si Brittany Murphy a aparut in cateva fotografii iesite din comun intaintea mortii sale timpurii. Unele fac aluzie la programul de control mental Monarch si ritualuri oculte.
Fotografie a lui Brittany Murphy referitoare la controlul mental
Brittany Murphy inconjurata de indivizi mascati intr-un decor ritualistic ocult cu putin inaintea mortii sale Cazul lui Amy Winehouse La momentul scrierii acestui articol, cauza exacta a mortii este inca nedeterminata (adeseori se face referire la sevrajul alcoolic). Precum in alte cazuri similare, publicul va ramane cu o explicatie vaga punandu-se accent pe droguri sau alcool, anumite amanunte vor iesi la iveala contrazicand versiunea „oficiala”, dand nastere la zvonuri, speculatii si versiuni alternative. Deja sunt martori care au descris intamplari stranii dinaintea mortii. Intr-un artcol, un vecin sustine ca a auzit „tipete, urlete si batai de tobe” din casa ei in noaptea mortii. Moartea lui Amy Winehouse: Un vecin din Camden a auzit ‚tipete si urlete’ Unul dintre vecini este convins ca a murit in dimineata zilei de Vineri datorita tipetelor auzite. „Ceva s-a intamplat in acea noapte. Parea un joc sexual straniu. Erau tipete si urlete.” Barbatul, care doreste sa-si pastreze anonimatul, sustine ca a fost trezit la ora 2 AM. „Suna foarte ciudat si fiul meu mi-a zis ca a auzit batai de tobe.” Dupa-amiaza a vazut cum prietenii lui Winehouse plangeau in casa, realizand ce s-a intamplat. Crede ca un prieten a condus-o acasa dupa o seara petrecuta in oras si s-a intors dupa-amiaza descoperind cadavrul. „Era o presoana discreta si auzind acele sunete, parea foarte bizar. I-am spus fiului ‚O fi vreun drog.’” In urma cu trei saptamani a vazut-o fiind ajutata sa intre in casa de escorte, neputand sta in picioare la 10 AM. „Nu se putea misca, de-abia putea pune un picior in fata celuilalt.” Pisica sa, Sky, obisnuia sa vina in casa lui ca sa manance si sa doarma, a declarat. Patronul unui restaurant local, Ze Silva de 56 de ani, sustine ca Winehouse venea de doua ori pe saptamana. A intalnit-o martea trecuta pentru ultima oara, spunea ca se lasase de bautura. „Nu dorea nimic de baut. Mi-a spus ‚Draga, nu mai vreau alcool, m-am lasat’.” „Era normala. Discuta cu toata lumea, facea poze cu copiii, le dadea autografe.” „Era o fata buna, sunt foarte intristat.” Winehouse frecventa restaurantul A Baia ca sa joace snooker cu bodyguarzii ei si ii trimitea sa ii ia micul dejun. Flori, ursuleti si lumanari langa banda de semnalizare a politiei. Cineva a scris intr-un bilet: „Nu vei fi uitata de Camden. Te iubim cu totii si vom continua sa te iubim. Legenda ta traieste.” – London 24, Amy Winehouse death: Neighbour in Camden heard ‘screaming and howling’ Asta ne duce la cea mai importanta intrebare: A fost moartea lui Amy Winwhouse o crima sau, poate, un sacrificiu ritualic? Era sub control mental si a fost ucisa de manipulanti? Este moartea sa pur si simplu o consecinta a expunerii la o industrie degenerata? Dupa moartea sa, cantareata Kelly Clarkson a scris pe Tweeter acest mesaj: „Am auzit stirile. Sunt foarte trista. N-am cunoscut-o dar ne-am intalnit de cateva ori si am auzit-o cantand inainte de a ceda. Era o fata frumoase si talentata. Sunt furioasa. Ce pierdere a unei persoane inzestrate. E tragic ca n-a avut nicio speranta si si-a continuat viata asa. Am trecut si eu prin astfel de trairi emotionale si mentale, este coplesitor. Nu stiu de ce unii dintre noi scapa in timp ce altii devin exemple. Sunt foarte trista, nu stiu de ce ma afecteaza atat de mult. Uneori cred ca aceasta ocupatie ne va aduce moarte tuturora, sau cel putin moartea emotionala. Poate de aceea am invatat la scoala de Duminica ca Dumnezeu nu accepta zei falsi sau idoli. Credeam ca este egoist din partea Lui dar inteleg acum. Nu voia ca noi sa urmam persoane sau lucruri imperfecte, nu atat de mult pentru adepti ci pentru idolii care nu se pot ridica asteptarilor. Stia ca nu putem rezista presiunii, rusinii, gloriei sau puterii din lumina reflectoarelor. Sunt indurerata. Dar in acelasi timp sunt recunoscatoare pentru persoanele care ma iubesc si sustin. Fara asemenea prieteni si familie, nu stiu unde as fi ajuns. Sunt alaturi cu gandurile si rugaciunile de prietenii si rudele sale. Imi pare rau de pierderea suferita, ma rog sa regasiti pacea in inimi.” Aruncata din Trenul Libertatii?
Amy in copilarie.
O sculptura profetica din 2008 intitulata „Singurul Star Rock Bun e un Star Rock Mort”. O infatiseaza pe Amy Winehouse impuscata in cap zacand fara viata. Langa ea, e o masca Minnie Mouse sinistra ce poate reprezenta cotrolul mental Illuminati (desi sculptorul sustine ca masca face referire la inregistrarea video notorie in care se joaca cu pui de soareci). In Formula Illuminati de a Crea un Sclav Controlat Mental, Fritz Springmeier scria: „Sunt conditionati de programatori sa se astepte sa fie ‚aruncati din trenul libertatii’ la varsta de 30 de ani. (Trenul Libertatii este un cod pentru contolul mental Monarch bazat pe trauma. A fi aruncat din Trenul Libertatii inseamna moartea.)’ Victimele controlului mental adeseori mor la varste tinere din diverse motive. In primul rand, conform expertilor controlului mental traumatic, hartuirea, tortura si controlul exercitat nu pot fi suportate decat pana la o limita. La un moment dat, de obicei in jurul varstei de 30 de ani, programarea se uzeaza, victimele redobandind luciditate. Contactul cu realitatea este adeseori traumatic, victimele devenind depresive, aratand simptome a unor boli mintale precum dedublarea personalitatii, ajungand la dependenta de droguri si alcool. Daca subiectii (in special daca au influenta) nu mai raspund si deprind un comportament tulburator si imprevizibil, sunt adeseori „aruncati din trenul libertatii”. Unele victime cu caracter si o vointa puternica reusesc intr-o oarecare masura sa se elibereze. Pentru a-i preveni sa faca dezvaluiri, sunt de asemenea urmariti si „aruncati din trenul libertatii”. „Daca un sclav nu se conformeaza sau trebuie aruncat din Trenul Libertatii, poate deveni o statistica utila. Pur si simplu declanseaza tendinta de a ucide si apoi priveste cum politia ii vaneaza. NOM castiga inca un caz prin care sa sperie populatia sa accepte confiscarea armelor.” Era Winehouse sub influenta controlului mental si a fost „aruncata din trenul libertatii”? Greu de spus. Clar afisa simptomuri ale unei „victime a industriei” si unele dintre relatiile ei (cel mai notabil in cea cu Blake Fielder-Civil) este aparent rolul de „manipulant” (similar cu relatia dintre Mariah Carey si Tommy Mottola sau relatia regretatei Anna-Nicole Smith cu Howard K. Stern). Sunt mai multe niveluri de controle mental si probabil ca Winehouse nu a fost supusa procesului de programare Monarch. Totusi, plasand o persoana vulnerabila in mediul toxic al industriei muzicare si punand masina ce celebritate in miscare, pe langa hartuirea constanta din partea mediei, este suficienta pentru a induce instabilitatea mentala necesara. In ciuda succesului, Winehouse nu a fost o „marioneta a industriei”. Refuzul (sau inabilitatea) de a se adapta ar putea fi cauza incetarii din viata. Fina si protejata sa, Dionne Bromfield, pare ca se potriveste curentului perfect.
Ultimul cadru al videoclipului „Foolin”, lansat cu doua luni inaintea mortii lui Winehouse. Bromfield afiseaza semnul „pionilor industriei Illuminati”. In Concluzie Desi nu putem sti cu certitudine cauza mortii lui Amy Winehouse, cazul nu este unic. Este un tipar ce se repeta in cazul mortilor celebritatilor tinere. Daca am compara vietile si circumstantle ducand la moarte, am observa multe similitudini si am realiza ca „piese de puzzle” esentiale lipsesc din versiunile oficiale. De la inceputuri umile, ajung la un inalt nivel de popularitate. Dar, la un moment dat, ceva merge rau si o prabusire umilitoare, alimentata de droguri, urmeaza aproape inevitabl. Este acest lucru piesa lipsa din puzzle? Chiar daca acesti artisti n-au fost supusi programulu de control mental Monarch, oricum exista un „manipulant” in anturajul lor, influentandu-i spre un comportament auto-distructiv. Media amplifica problemele starului, portretizandu-l ca un dependent de droguri bolnav. Cand moartea este anuntata, lumea e socata, dar nu prea surprinsa. Drogurile si alcoolul sunt tapii ispasitori ideali. Cazul este inchis. De ce este cultura populara obsedata de sex si moarte, unde starurile in ascendenta capturand dragostea a milioane de oameni sunt doborate? Intr-o industrie patrunsa de simbolism ocult, condusa de oameni si organizatii ce cred in puteri oculte, este posibil ca ritualuri oculte sa fie desfasurate? Este socul colectiv folosit pentru o psihodrama menita sa imprime in constiinta colectiva? Desigur, nu toate sunt rezultatele ritualurilor si multe survin deoarece astfel de lucruri se mai intampla. Un lucru ramane constant, mortile sunt simptomatice realitatii crude a show-business-ului, toxic la multe niveluri. A fi prins in acest taram si a incerca sa evadezi este, citand un cantec al lui Winehouse, Un Razboi Teribil.
Lady Gaga şi Noua Ordine Mondială
Lady Gaga şi Noua Ordine Mondială
Videoclipurile muzicii Lady Gaga au in comun si fara indoiala nici un blogger nu poate sustine contrariul, o încărcatura oculta ,plina de simbolistica masonica si satanista.
Lady Gaga : o o marionetă Iluminatilor ?
Cei care cred ca au citit suficient din exegezele on-line referitoare la Lady Gaga si au vazut toate productiile ei video ,cu siguranta nu au trecut dincolo de suprafaţa lucrurilor, nefiind la curent cu analizele VIGILANTES,cei care stiu sa vada mesajele din spatele mesajelor de la suprafata….
O blogger anonim canadian ,a explicat totul despre filmul de anul trecut al Lady gaga intitulat Paparazzi, si a descifrat mesajele privind programul de control al mintii -CIA MK- ULTRA.
Analizand trimiterile la filmul Metropolis al lui Fritz Lang , Ochiul lui Horus şi la Baphomet capra – zeu ,acesta o concluzionat ca Gaga este indubitabil o marionetă a ” Iluminatilor ” .
Cetăţeanul Vigilant are resurse pentru un critic muzical credibil si un comentator al lumii muzicale .
Pe site - ul sau , vigilantcitizen.com, el insusi se descrie ca fiind un absolvent în domeniul comunicaţiilor şi politicii şi un producător al ” unor destul de bine cunoscuti artişti urbani “.
Omul nostru a petrecut cinci ani studiind “Teosofia , Francmasoneria , Rosacrucianismul , Illuminatii bavarezi şi Ocultismul “,ceea ce il recomand fara indoiala a fi un expert in astfel de probleme .
Toate aceste preocupari ale sale i-au permis sa faca analize detaliate ale clipurilor lui Lady gaga din punctul de vedere al simbolisticii şi al semnificatiei versurilor acestora..Acelasi lucru il putem spune despre videoclipurile lui Jay Z,Black Eyed Peas , Ozzy Osborne, KISS , S.A.
Cei care nu au studiat simbolismul ascuns pot spune ca totul ar putea părea “total pedant şi ridicol “,dar pentru cei care “stiu “,lucrurile sunt evidente.
Atunci cind derulezi cu incetinitorul mesajele din clipurile artistei ,constati ca foarte des ea isi acopera un ochi,asa cum fac şi o mulţime de vedete pop, care intr-adevar pretind a fi roboti.”
Dupa cum este explicat pe pagina de web a “Vigilant citizen”, este vorba despre inducerea in subconstientul oamenilor a acceptarii “robotizarii corpului uman si a introducerii treptate a unei politii statale virtuale”.
In alte eseuri, obiceiul lui Gaga de a-si acoperi un ochi este explicat ca fiind respingerea lui Dumnezeu si admiterea ei ca preoteasa luciferica.
Cetăţeanul Vigilent a dat interpretari unor numeroase secvente din clipurile video ale unor cantareti celebri,si a concluzionat ca acestia sunt reprezentantii unei mistici oculte , menita să spele creierul maselor.
Sunete lipsite sens, onomatopee de genul ” Bum bum be- dum “,prezente in cantecul Disturbia al Rihannei ,de exemplu ,au fost decriptate ca vrand în insemne de fapt:” Tu acum nu esti bun de nimic , esti stupid si ai ajuns un prost ,de aceea opreste-te din gândit lasa-te hipnotizat şi posedat !. “
Citez din articolul Lady GaGa moare in videoclipul Alejandro (must see):
Alejandro, cel mai nou videoclip al cantaretei Lady GaGa,
a fost lansat in urma cu cateva ore. Desi are peste 8 minute, cu
siguranta nu-ti ajunge o singura vizionare ca sa-l intelegi.
Alejandro va starni controverse, asa cum ii place artistei.
Nu te-ai gandi ca o piesa ca aceasta poate avea un asemenea videoclip,
dar cand e vorba de Lady GaGa trebuie sa te astepti la orice.
De la trimiterile religioase (tunsorile, roba de calugarita, crucile,
mataniile, ritualul de inmormantare, simbolurile) si pana la scenele
sado-maso cu androgini, totul este ciudat, surprinzator, poate chiar
revoltator.
Videoclipul incepe cu Lady GaGa care poarta pe brate inima inghetata a
celui care i-a fost iubit, Alejandro. Urmeaza un ritual funerar, cu
dansul barbatilor si scene care amintesc de videoclipul Madonnei, Vogue.
In final, Lady GaGa moare si se descompune.
Pentru vizionarea videoclipului ”Alejandro” accesati :
v=niqrrmev4mA&feature=player_embedded”>http://www.youtube.com/watch?v=niqrrmev4mA&feature=player_embedded
Comentariu saccsiv:
Site-ul cu articolul nu e nici pe de parte anti-sistem si totusi autorul a observat cate ceva. Ca si unii dintre cei ce au comentat acolo.
Sa vedem insa ce aflam din articolul Lady Gaga blasfemiaza Crestinismul cu videoclipul “Alejandro” dedicat homosexualilor :
In popularul show TV Larry King Live, Lady Gaga a declarat ca videoclipul pentru piesa “Alejandro”, recent difuzat in media, este “o celebrare si o admiratie pentru iubirea homosexualilor. Este o marturie a invidiei mele in fata curajului si vitejiei de care trebuie ei sa dea dovada ca sa fie impreuna. Nu am putut descoperi aceste lucruri cu un barbat heterosexual in viata mea. In videoclip, cersesc iubirea prietenilor mei gay, dar ei nu ma doresc”
Oare sa fie numai asta? Ce cauta atunci simbolurile si reprezentarile religioase crestine, masonice, satanice, naziste si jidovesti in videoclip? De ce aduce blasfemii Crestinismului in general, prin batjocorirea Sfintei Cruci, si Catolicismului in special, prin inghitirea rozariului (in mod pervers) si imbracarea robei de latex rosie ca sa arate precum calugaritele catolice? Sa fie oare Lady Gaga, de fapt, o Illuminati Girl, care face jocurile altora prin ceea ce canta si filmeaza? Sa incepem insa cu inceputul…
In dreapta, unul dintre dansatori tine in mana Steaua lui David (simbol evreiesc), iar in stanga altul tine o piramida (simbol masonic). Ceilalti dansatori din spate tin in mana cercuri, probabil simbolul globului pamantesc.
Lumina puternica din spate sugereaza iluminarea. Umbrele formeaza, alaturi de decor, in mod imaginar, Steaua lui David
Nu stiu ce semn este acela, probabil al “pacii” , insa nu mai apare pe mana ei in secventele urmatoare.
Mai jos cred ca este imaginea unei “inimi incatusate”. Ea este ferecata in lanturi cu ghimpi si are cateva cuie si piroane care o strapung, asemeni ritualului de indepartare a strigoilor.
Gaga se imbraca in batjocura intr-o roba de culoare rosie facuta din latex care sta mulata pe corpul ei.
Steven Klein (regizorul)> “Scena in care Gaga inghite margelele rozariului incearca sa reprezinte placerea de a inghiti sfintenia”.
Mie mi se pare ca acel rozariu, din contra, este folosit in mod pervers si simbolic, pentru a produce imaginea sexului oral.
Cred ca fotografia de mai jos sugereaza o practica oculta. Ceva asemanator se poate vedea si in controversatul film “Cu ochii larg deschisi” a lui Tom Cruise si Nicole Kidman.
Apare acum, in mod vizibil, semnul crucii, stilizat in asa masura incat sa para ca o sageata, just in case the Vatican... De culoare rosie pe material alb, ea apare intoarsa invers (“crucea” lui Satan), fiind pozitionata pe toate locurile posibile si imposibile ale corpului ei, in semn de batjocura la adresa Crestinismului, desi Gaga a fost crescuta intr-un mediu catolic.
Steven Klein>“Simbolismul
religios nu este menit ca sa desemneze ceva negativ, ci reprezinta
lupta personajului cu fortele intunericului acestei lumi si mantuirea
spirituala a sufletului “.
A, deci este vorba pana la urma de simbolism religios, adica de blasfemie, pentru ca asta inseamna sa blasfemiezi, folosind, in mod batjocoritor, simboluri religioase in alt scop decat cel destinat. Fiind intoarsa invers, se explica acum usor si urmatoarele fotografii de mai jos, reprezentand, cred, scena ofrandei satanice.
Ofranda pare, la inceput, ca o “rastignire”
Crucea inversa “pubiana” parca despica crucea mare de la deschizatura hainei
“Ofranada” este adusa, “jertfa” inaltata. Cui?…
Lady Gaga la Larry King Live> “Deci, presupun ca ai putea spune ca sunt o femeie cam religioasa, care este foarte confuza in privinta Religiei”.
Eu cred, insa, ca ea stie exact ce a vrut sa arate prin acest videoclip. La fel si cei care au regizat totul. Un om confuz in cele ale religiei nu batjocoreste in halul acesta Sfanta Cruce, precum vedeti mai jos.
Katy Perry (cantareata americanca) pe Twitter, referitor la videoclipul “Alejandro”>“Sa folosesti blasfemia ca mijloc de divertisment este la fel de ieftin precum un comediant care spune o gluma rasuflata”.
In fundal, spre finalul videoclipului, o “cruce” cu laturile laterale sprijinite…
Steven Klein> “Astfel, la sfarsitul filmului, ea alege sa fie calugarita, si motivul pentru care ochii si gura ei dispar se datoreaza faptului ca ea isi retrage simturile din lumea raului si merge inauntrul ei, pentru rugaciune si contemplare”.
Ciudata imagine si bizara explicatie. Mi se pare mai degraba ca o descompunere in neant; petele dand imaginea putreziciunii.
Piesa “On To The Next One” a lui JAY-Z
In el apare foarte des cifra 3 – 3 linii, 3 sticle, 3 pastile, 3 degete, etc. Sunt prezente si niste cranii, coarne, si 3 oameni ce par mai degraba demoni: intai apare unul cu o cioara/corb pe piept, apoi unul ce pare mort, si ultimul, un demon-samurai.
Titlu: On to the next one (ne apropiem de urmatorul). Urmatorul ce? Raspunsul ni se arata obsedant in videoclip prin cifra 3. Al treilea ce? Pai daca ne luam dupa gura din care curge sange si craniile insangerate si ele, cel mai probabil e vorba de al treilea razboi mondial.
Sa le luam pe toate pe rand:
1:12 - apare o fata cu un tricou pe care sunt scrise cifrele 00. Sa fie o numaratoare inversa care acum a ajuns la 0:0?
1:28 – demonul cu cioara pe piept e calm si se misca in ritmul muzicii
1:33 – demonul mort e calm si se misca in ritmul muzicii
1:38 – sangele incepe sa curga pe craniul uman – iar Jay-Z striga: FREEZE (“Nu misca! STAI CA TRAG!” -> acesta este sensul acestui cuvant in engleza). [Simbolul craniului uman a avut dintotdeauna o importanta mare pentru masonerie. Cavalerii Templieri (parintii Francmasoneriei) ii puneau pe noii membri sa bea vin (ce simboliza sangele) dintr-un craniu uman, ca parte din initierea lor. Practicanti ai acestei "traditii" exista si azi in cateva rituri masonice.]
1:41 – demonul mort incepe sa dea seamne de agitatie
2:00 – demonul razboinic-samurai incepe sa se miste
2:05 – sangele curge de-a binelea pe craniu acum
2:13 – apar niste coarne
Coarnele din imaginea de mai sus nu seamana cu cele ale lui Baphomet, zeul care este slavit in satanism?
2:56 – demonul mort are deja framantari puternice si incepe sa se comporte ca un nebun
2:58 – demonul mort incepe sa urle si sare spre camera
3:00 - FIX la minutul trei – demonul samurai sare la lupta
3:03 – din nou jay-z, iar apoi iarasi demonul razboinic in prim-plan
3:05 – un craniu de animal cu sange pe el si un sunet ciudat
3:07 – alt simbol ciudat – 7 masele dispuse in cerc in jurul a ceva (oare cei 7 regi care i se vor inchina lui antihrist?)
3:12 – demonul razboinic e in punctul culminant al atacului (12 – multiplu de trei)
3:16 – demonul mort o ia razna de-a binelea
3:20 – 3 pastile
3:33 – 3 degete
3:36 - 3 linii pe un perete
3:39 – un crucifix
3:51 – (51 – multiplu de 3) un glonte, iar apoi imediat coarne
Observati si semnul pe care il face Jay-Z cu mana: preinchipuieste coarnele diavolului, in timp ce are o aura in jurul capului. Poate fi un fel de… “profet” al diavolului?
Si in tot videoclipul danseaza “desfranata Babilonului?”
Se pare ca nu se mai ascund cu simbolurile. Deja sa face totul pe fata.
Regizorul clipului, Sam Brown, a declarat pentru Vibe.com: “Eu cred ca atunci cand au de a face cu niste imagini abstracte, oamenii incearca sa le lege intre ele pentru ca acestea sa aiba sens.”
Nu, aici nu e nevoie sa te chinuiesti sa le legi intre ele, pentru ca sunt pur si simplu evidente. Este clar ca lumina zilei ca ei ne cred atat de incuiati, incat isi expun simbolistica intr-un mod cat mai evident, si apoi neaga ca ar fi folosit o anume simbolistica, ci pur si simplu au pus niste imagini la intamplare… Pai, tu, cantaret cunoscut in toata lumea, faci videoclip cu 3 poze alese aleatoriu de pe Google pe care le pui la distanta de 3 secunde fara niciun scop precis?
Am citat din articolul “ VIDEO: Ultimul clip al lui Jay-Z (“On To The Next One”) – un AVERTISMENT?”Whitney Houston, victima lui “Big Pharma”, industria farmaceutică globală interesată doar de profituri
Trecerea în nefiinţă a celebrei cântăreţe Whitney Houston marchează încă un eveniment trist din lunga serie de decese din rândul artiştilor care şi-au devastat trupul ca urmare a folosirii medicamentelor pe bază de prescripţie medicală. Faimosul site de mondenităţi TMZ relatează faptul că Whitney n-a fost găsită având la ea droguri ilegale, ci medicamente cu reţetă, ce ar fi putut-o ucide sau determinat-o să se înece în cada de baie.
Cântăreaţa americană a luat o serie de sedative, inclusiv Lorazepam, Valium, Xanax şi un medicament de somn, care a fost găsit în camera ei de hotel. Medicamentele prescripse se află în custodia Departamentului de Poliţie din Beverly Hills. Familia lui Houston susţine că Whitney folosea des Xanax, un puternic medicament psihotropic, fiind folosit pe scară largă în psihiatria modernă. Dar oare câţi ştiu că acest gen de medicamente provoacă un comportament instabil, precum şi gânduri de sinucidere?Iată care sunt efectele adverse ale Xanax-ului:
* Agresiune;
* Furie şi ostilitate;
* Convulsie şi tremurături;
* Agitaţie
O supradoză de Xanax poate cauza:
* Ameţeală;
* Leşin;
* Comă;
* Moarte
A nu se uita că Michael Jackson şi Elvis Presley au murit tot ca urmare a administrării greşite a unor medicamente. Şi marele actor Heath Ledger a murit în 2008 tot ca urmare a consumului de medicamente prescripse. Citim din raportul de autopsie: “Dl Heath Ledger a murit ca urmare a intoxicării acute rezultate în urma efectelor combinate ale oxycodonului, hydrocodunului, diazepamului, temazepamului, alprazolamului şi doxylaminei.”
Whitney Houston e una din sutele de mii de victime anuale ale lui “Big Pharma” (industria farmaceutică globală), o industrie căreia nu-i pasă decât de profituri şi nu de vieţile oamenilor.
Whitney Houston – o dispariţie ritualică în cadrul industriei muzicale
Ce se știe despre moartea lui Whitney Houston
Pe
11 februarie 2012, Whitney Houston a fost găsită moartă în camera sa de
la hotelul Beverly Hills Hilton, în aceeași zi și la același hotel unde
renumitul producător Clive Davis organiza petrecerea premergătoare
decernării premiilor Grammy, la care cântăreaţa fusese şi ea invitată.
Whitney Houston a fost descoperită în cadă, sub apă, de un membru al
anturajului ei cu câteva ore înainte de ora la care ea ar fi trebuit să
apară la respectiva petrecere.
Rapoartele medicale asupra analizelor făcute la
câteva ore după ce Whitney Houston a fost găsită moartă susţin că ar fi
decedat ca urmare a unui amestec de valium, xanax şi alcool. Ulterior,
cei de la investigaţii au putut face publice datele obţinute, iar
companiile de ştiri au răspândit cauzele morţii lui Whitney Houston pe
întregul glob. După cum veţi observa în continuare, aceste ştiri erau
parţiale, dar fundamental contradictorii.
Daily Mail afirma că Whitney
Houston a murit datorită unui cocktail de xanax, alte medicamente
puternice și alcool şi nu prezenta suficientă apă în plămâni care să
susţină ipoteza morţii prin înecare.
În CBS News, purtătorul de cuvânt al
legiştilor, Craig Harvey, a spus că în organismul cântăreței au fost
găsiţi metaboliţi ai cocainei, consideraţi a fi un factor ce a
contribuit la moartea ei. El a declarat că rezultatele analizelor au
arătat că artista era o consumatoare cronică de cocaină.
Într-o declaraţie dată la ABC News, şeful
Los Angeles County Coroner, acelaşi Craig Harvey, a expus rezultatele
din raportul preliminar al autopsiei: „există un procent de 60% de
ocluzie în arterele îngustate. Această condiţie, complicată de consumul
de cocaină, au condus la înecarea ei. Cauza finală a morţii a fost
stabilită ca fiind înecarea datorită ateroscleozei cardiace şi a
utilizării de cocaină.”
Pe alte site-uri de ştiri s-a spus că Whitney avea în
organism cocaină, marijuana, xanax, flexeril şi benadryl, dar că
acestea nu au contribuit la moartea sa. De asemenea s-a spus că nu s-au
găsit traumatisme corporale, iar în plămâni nu era suficientă apă ca să
producă moartea prin înecare.
O altă ştire referitoare la moartea lui Whitney suna astfel: „Moartea
lui Whitney Houston s-a datorat înecării accidentale. Boala cardiacă şi
consumul cronic de cocaină au contribuit și ele. În organismul ei a
fost găsită cocaină şi urme de marijuana, xanax, flexeril şi benadryl,
deşi acestea din urmă nu au contribuit la tragica ei moarte (…) Mai
multe tipuri de pilule au fost găsite la locul respectiv incluzând
xanax, ibuprofen şi midol. Oricum, investigatorii nu au găsit nicio urmă
de cocaină în camera de hotel”.
Aşa cum spun şi cei de la ABC News, „în
ciuda anunţului făcut (în legătură cu moartea cântăreţei), există în
continuare întrebări rămase fără răspuns cu privire la natura morţii
starului pop, după ce aceasta a fost găsită sub apă, fără cunoştinţă,
în cada de baie din camera sa de la hotelul Beverly Hilton, pe 11
februarie. Nu este clar cât de mult a contribuit abuzul cronic de
cocaină la moartea sa, la vârsta de 48 de ani, şi dacă ea era deja
inconştientă atunci când s-a înecat.”
Toate medicamentele care s-a spus că au fost găsite
în organismul ei provoacă somnolenţă şi letargie. Acestea ar fi putut
provoca adormirea în cadă şi apoi, fiind incoştientă, scufundarea şi
înecarea ei. Dar noi respirăm şi în somn, deci ar fi trebuit să inspire
apă care să ajungă în plămâni şi să o sufoce, chiar dacă reflexul de
tuse ar fi fost abolit datorită medicamentelor. Însă aşa cum aţi
observat mai sus, anumite ştiri au anunţat, citând surse oficiale, că
Whitney Houston nu avea suficientă apă în plămâni pentru a se sufoca şi
că a murit înainte să ajungă sub apă.
Un alt aspect: boala cardiacă. Se spune că starul
prezenta o boală coronariană, caracterizată de îngustarea arterelor
cardiace cu 60%. Această afectare cardiacă prezintă anumite simptome,
cele mai caracteristice fiind durerile în piept sau o senzaţie de
presiune, de strângere, arsură sau înţepătură în piept, scurtarea
respiraţiei, bătăi ale inimii mai rapide sau neregulate. Aceste simptome
se spune că apar la o îngustare a arterelor coronare care depăşeşte 50%
şi ele necesită medicaţie. Legiştii au spus că Whitney prezenta o
îngustare a arterelor de 60%, dar în camera de hotel nu au fost găsite
medicamente pentru această problemă.
Pe de altă parte, Sarah Gordon, purtătoarea de cuvânt de la San Diego Medical Examiners Office a declarat pentru MSNBC faptul că „cocaina, ca şi alte stimulente pot exacerba o boală cardică preexistentă, cum ar fi boala coronariană sau hipertensiunea”. Ea a mai afirmat că „în prezenţa unor cauze preexistente, cocaina poate determina insuficienţă cardiacă, atac de cord sau moarte subită.”
Toate bune şi frumoase, dar autopsia nu a revelat nici atac de cord,
nici insuficienţă cardiacă şi nici moarte subită cardiacă şi s-a spus că
în cameră nu s-au găsit urme de cocaină. Unii consideră că amestecul de
xanax, flexedril şi benadryl, împreună cu alcool ar fi putut provoca
decesul, pe când alţii neagă acest aspect.
Puse cap la cap, toate informaţiile furnizate nu reuşesc să explice cu adevărat moartea cântăreţei
Ca să fie totul şi mai interesant, Daily Mail
a anunţat că fiica cântăreţei, Bobby Kristina, în vârstă de 18 ani, a
adormit și ea în cadă, în camera sa din acelaşi hotel, cu 24 de ore
înainte de moartea mamei sale. Ştirile TMZ au afirmat că a fost chemată securitatea hotelului pentru a descuia uşa şi a o ajuta pe tânără.
Ulterior, în timpul emisiunii lui Oprah cu familia Houston, cumnata lui Whitney, Patricia Houston a afirmat: „Era în cadă. Nu ştiu cum a ajuns acolo. Au trebuit să o scoată din cadă şi încercau să o resusciteze”.
Nancy Grace, jurnalistă şi gazdă pentru diferite emisiuni TV, a apărut la CNN în data de 13 februarie 2012, la 2 zile de la moartea lui Whitney, spunând că doreşte să ştie „cine a lăsat-o (pe Whitney Houston) să alunece în cadă sau a împins-o sub apă?” Ea a adăugat: „aparent, niciun semn de forţă sau traumă nu există pe corpul ei. Cine a băgat-o să ajungă sub apă?”
Ulterior, Nancy Grace a făcut nişte comparaţii cu moartea lui Anna
Nicole Smith şi Michael Jackson. Grace a mai apărut şi la emisiunea Good Morning, America la canalul de ştiri ABC.
Gazda, Robin Roberts, a afirmat că Nancy a reuşit să enerveze mulţi
oameni cu comentariile ei. Baldwin a reafirmat că, în continuare, cauza
morţii lui Whitney Houston rămâne necunoscută.
Ansamblul acestor informaţii conturează o imagine
care a mai fost întâlnită şi în cazul morţii altor celebrităţi:
mass-media care imediat distribuie imaginea unei persoane dependente de
droguri, comportamentul ciudat al oficialilor, datele conflictuale,
informaţiile extrem de vagi – chiar dacă aparent ele erau foarte precise
(doar) ca denumire – referitoare la cauza morţii persoanei. În cazul
lui Whitney Houston se mai adaugă spectacolul extrem de ciudat de a doua
zi, din cadrul premiilor Grammy, dar despre acesta vom vorbi puţin mai
târziu.
Despre Whitney Houston
Whitney Houston a fost cunoscută ca fiind un om
sensibil, cu suflet bun şi o inimă mare. Toţi cei cu care lucra îi erau
devotaţi. A avut o copilărie liniştită, urmând cursurile şcolii
romano-catolice Mount Saint Dominic Academy. La vârsta de 11 ani a
călcat pe urmele mamei sale şi a început să cânte ca solistă în corul de
juniori ai bisericii la New Hope Baptist Church în Newark, unde a
învăţat să cânte şi la pian. Avea o puritate şi o rară sensibilitate.
Acest aspect, din păcate, a ajuns să se întoarcă împotriva ei în ultima
parte a vieţii sale.
În
anul 2010, în interviul realizat în cadrul emisiunii lui Oprah, Whitney
a recunoscut că fundalul căderii ei a fost lansarea filmului The Bodyguard.
Succesul repurtat de coloana sonoră a filmului a fost unul dintre cele
mai mari din industria muzicală. Muzica din film a devenit cea mai
vândută muzică a tuturor timpurilor. Înregistrarea respectivă a fost
vândută ca atare în SUA în mai bine de 10 milioane de exemplare, în
peste 17 milioane de copii, iar pe glob depăşeşte numărul de 42 de
milioane de copii. I will always love you, ca single, s-a vândut în mai
bine de 12 milioane de exemplare pe glob. După lansarea acestui film,
cântăreața s-a căsătorit cu Bobby Brown, pe 18 iulie 1992. Toţi cei care
au urmărit viaţa cântăreţei au afirmat că acest film a fost un moment
de cotitură în viaţa sa, în sensul mărturisit de cântăreaţă chiar la
emisiunea respectivă – „fundalul căderii ei”.
În cadrul show-lui lui Oprah, Whitney a mărturisit că Bobby Brown „era drogul ei” şi că „îi plăcea că Bobby preluase controlul asupra relaţiei”. De
asemenea a recunoscut că este dependentă de droguri. În acel interviu,
Houston a mai mărturisit un aspect foarte interesant din punct de vedere
al ocultismului malefic: faptul că Bobby Brown începuse să picteze ochi
„a-toate-văzători”: „în dormitor erau doar ochi – pe dulap, pe pereţi,
pe covor”. Ceea ce Houston nu a revelat public în emisiunea lui Oprah a
fost că ea era hărţuită de aceşti ochi şi nu numai de „ochii
a-toate-văzători”, ci şi de demoni. În conformitate cu cele afirmate de
Tina Brown, sora lui Bobby Brown, cu care cuplul obişnuia să consume
cocaină în reşedinţa lor, „Whitney halucinează şi vede demoni când este drogată; se muşcă şi se bate, dar dă vina pe demoni pentru acestea”. Tina spunea că Whitney vede „demoni” oriunde merge şi se molestează spunând că „o loveşte necuratul”.
Tina Brown nu credea ce îi spunea Whitney şi presupunea că drogurile au făcut-o atât de paranoidă încât „vede” apariţii demoniace. Odată, Whitney a făcut o gaură în perete ca să privească prin ea demonii din propria baie. Tina Brown zicea: „ea arăta cu degetul spre podea şi zicea: «uite demonul ăsta. Îţi spun eu că cineva îi face ceva lui Bobby». Ea întotdeauna credea că lucrurile acestea au de-a face cu Bobby.”
Tina Brown nu credea ce îi spunea Whitney şi presupunea că drogurile au făcut-o atât de paranoidă încât „vede” apariţii demoniace. Odată, Whitney a făcut o gaură în perete ca să privească prin ea demonii din propria baie. Tina Brown zicea: „ea arăta cu degetul spre podea şi zicea: «uite demonul ăsta. Îţi spun eu că cineva îi face ceva lui Bobby». Ea întotdeauna credea că lucrurile acestea au de-a face cu Bobby.”
Credeţi că toate acestea erau simple închipuiri sau
halucinații? Sau mai degrabă ceea ce vedea în momentul în care consuma
cocaină era real, cocaina şi sensibilitatea ei înnăscută făcând posibil
accesul ei la acele percepţii din planurile subtile?
În acelaşi timp, Whitney părea să aibă premoniţii în
legătură cu propria sa moarte. Unii reporteri au descris-o ca fiind
„maniacă” şi agitată, în timp ce alţii susţin că Whitney simţea că
„zilele îi sunt numărate”. La puţin timp înainte de moartea sa, Whitney a
fost văzută dându-i un mesaj cântăreţei Brandy, a cărui conţinut a
rămas, însă, un mister.
Dar…
cine era Bobby Brown? Bobby Brown este un cântăreţ de hip-hop. Există o
poză în care Brown poartă un tricou cu un desen foarte „interesant” din
punctul de vedere al simbolismului malefic. Crucea de pe tricoul său
seamănă cu crucea lui Baphomet, cu singura diferenţă că în interiorul
crucii e un trandafir. Crucea roşie din interiorul desenului de pe
tricoul lui Bobby este o emblemă ocultată a „iluminaţilor”, este crucea
roşie a cavalerilor templieri şi a așa-zișilor „illuminaţi”. Este ca şi
cum acest tricou ar spune: „inima şi sufletul meu sunt cu «iluminaţii», necuratul este Dumnezeul meu”.
Despre industria muzicală şi influența ei în viaţa lui Whitney Houston
Informaţiile pe care le expunem în continuare vor
putea lega verigile morţii lui Whitney Houston şi vor răspunde la unele
întrebări rămase fără răspuns.
John Todd, manager muzical în anii ’70, a vorbit
public despre ce se petrece în industria muzicală americană. El a spus
că există un aspect clar: tot ce se difuzează public este planificat mai
întâi în spatele uşilor închise, de către societăţile secrete, iar
industria muzicală nu face excepţie de la aceasta. Pentru a fi siguri de
supunerea artiştilor şi pentru a-i putea controla, industria muzicală
atrage persoane inocente şi cu talent, le convinge să semneze un
contract, apoi le stoarce de energie până când acestea devin
nefolositoare.
John Todd spunea că fiecare muzician sau artist de la
Hollywood care dorea să se lanseze şi să aibă succes trebuia să fie
iniţiat ca magician sau vrăjitoare (în ritualuri malefice) înainte de a
li se oferi un contract de înregistrare, inițiere care însemna de fapt
că ei îşi vând sufletul lui Lucifer. Ceea ce doresc anumite persoane
care cunosc dedesubturile industriei muzicale ca toată lumea să ştie
este că această industrie este un cult şi că odată ce un anumit artist
semnează un contract de înregistrare, aceasta presupune că el este
iniţiat şi că va face parte din acest cult toată viaţa. Odată depus
jurământul, persoana devine proprietatea firmelor de înregistrări şi a
corporațiilor şi nu se mai poate retrage. Se spune că nu este decât o
singură modalitate de a ieşi din acest joc macabru: moartea.
De asemenea, în industria muzicală nimic nu se
petrece fără consimţământul firmei angajatoare. Nici întâlnirea şi
ulterior căsătoria dintre Houston şi Brown nu a făcut notă discordantă.
Bobby Brown urma să fie „păpuşarul” ei şi să îi controleze fiecare
mişcare din industria muzicală, ceea ce a şi făcut, așa cum afirma chiar
Whitney: „Bobby a preluat controlul relaţiei noastre”. De fapt
a făcut mult mai mult – preluase și controlul asupra ei. Ceea ce vedea
Houston când era drogată şi faptul că Bobby Brown desena peste tot numai
ochi „a-toate-văzători” confirmă aceste lucruri dezvăluite de John
Todd.
Whitney Houston a avut o carieră strălucitoare. A
fost o persoană cu multe calităţi și foarte apreciată. Dar cei din
umbră, adoratorii întunericului, s-au săturat de atâta strălucire şi
frumuseţe şi au orchestrat căsătoria ei cu Bobby Brown, pentru ca
poveştile despre ea să devină mai „picante”, iar vânzarea lor să aducă
profit.
Există un eveniment muzical care precede cu câteva
luni moartea lui Whitney Houston şi care, prin interpretare şi substrat,
aduce argumente în sprijinul ideii că moartea lui Houston a fost
planificată (şi apoi provocată) de către cei din industria muzicală.
Acest eveniment este lansarea videoclipului We found love (Am găsit
dragostea) al cântăreţei Rihanna, cu aproximativ trei luni şi jumătate
înainte de moartea lui Houston. Prin similarităţile pe care le prezintă,
videoclipul pare a fi ilustrarea relaţiei Houston – Brown şi a
sfârşitului lui Whitney Houston. Videoclipul ilustrează povestea a doi
oameni îndrăgostiţi, dar a căror relaţie ajunge în registrul negativ
clasic de abuz de droguri, violenţă și sex degradant. Principalul vers
al cântecului este „am găsit dragostea într-un loc fără speranţă”. Sunt
mai multe aspecte interesante, prin asemănare cu moartea lui Whitney
Houston, în acest videoclip: 1) la un moment dat, protagonista, evident
drogată în urma unui cocktail de droguri, coboară într-o cadă plină cu
apă, alunecând sub apă; 2) sunt secvenţe cu medicamente care zboară
peste tot. Şi cel mai interesant aspect este asemănarea dintre cele două
cântăreţe (pe internet există multe poze care atestă acest lucru). Un
alt aspect: în săptămânile care au urmat morţii lui Whitney, a existat
tentativa de a se realiza un film biografic al cântăreţei decedate,
având-o pe Rihanna în rolul principal. Mulţi consideră că Rihanna este o
figură controlată de „iluminaţi”, dată fiind creşterea fulminantă a
popularităţii ei la doar 24 de ani, fără a avea un talent de excepţie.
De asemenea, cu un an înainte, în timpul premiilor Grammy din 2011, Lady
Gaga afirma despre melodia ei Born This Way pe care a lansat-o atunci:
„Trebuie să-i mulţumesc lui Whitney Houston. Vreau să-i mulţumesc lui
Whitney Houston, deoarece atunci când am scris «Born This Way», mi-am
imaginat-o pe ea cântând acestă piesă, fiindcă nu aveam suficientă
încredere în mine încât să mă consider un superstar. Deci, Whitney, mi
te-am imaginat pe tine cântând «Born This Way» atunci când am compus-o.”
Born This Way a fost lansată pe data de 11 Februarie 2011. La exact un
an mai târziu Whitney Houston moare, pe 11 Februarie 2012. Ştia Lady
Gaga sau programatorii ei ceva ce noi restul nu ştiam? Costumaţia lui
Lady Gaga arăta în mod evident că ideea de moarte era în mintea ei sau a
programatorilor ei, deoarece artiştii îşi iau de obicei garderoba
pentru ceremonii, bine aleasă, cu mult timp înainte.
Din cauza faptului că nu mai putea cânta ca odinioară
datorită abuzului de droguri, Whitney Houston nu mai era de niciun
folos industriei muzicale. Drogurile şi demonii storseseră din ea toată
vlaga. Ca şi în cazul lui Michael Jackson, Whitney Houston începuse să
devină mai valoroasă moartă decât vie pentru așa-zișii „iluminaţi”.
Ca urmare, Whitney Houston a fost sacrificată cu o zi
înainte de festivalul decernării premiilor Grammy, ca un ritual al
industriei muzicale. Ea s-a născut pe 9 august şi a murit pe 11
februarie. 9-11 este un cod numeric utilizat de elita întunecată pentru a
face ritualuri cu sacrificii umane şi se pare că Whitney nu a fost o
excepţie de la aceasta. În cercurile elitei oculte, numărul 11 este
considerat „număr maestru” (pentru că nu poate fi redus) şi, deoarece
depăşeşte numărul 10 (numărul perfecţiunii) cu 1, este de obicei asociat
cu magia neagră. Încă un fapt real: numărul camerei lui Whitney era 434
– care în Cabala este egal cu 11 (4+3+4).
Mai există un aspect foarte semnificativ legat de
utilitatea lui Whitney Houston în industria muzicală: peste un an avea
să îi expire contractul. Ca urmare, trebuia să fie „folosit” la maximum
tot ceea ce ea le mai putea „oferi”. Nemaiavând vocea şi apariţia
scenică de altădată, Whitney Houston mai avea „de oferit” doar propria
energie vitală. Astfel, a murit cu o zi înainte de decernarea permiilor
Grammy. Deoarece în cadrul sacrificiilor rituale energia celui care
moare poate fi folosită în scopuri precise, unii ocultişti au afirmat că
energia sa a fost folosită la spectacolul de a doua zi.
Whitney Houston şi mega-ritualul de la Premiile Grammy din 2012
Premiile Grammy 2012 au primit titlul de „cea mai
importantă noapte a muzicii”. Aceasta părea o sintagmă care să emuleze
iubitorii de muzică, dar în fapt nu era decât un cod vehiculat de elita
ocultă care conduce industria muzicală.
Datorită morţii lui Whitney Houston, ediţia din 2012 a
Premiilor Grammy a avut o atmosferă stranie, aproape palpabilă chiar şi
privită doar la televizor.
Moartea starului pop a avut loc în timpul zilei, însă cadavrul a fost descoperit doar seara târziu. În acest timp, cina lui Clive Davis cu ocazia premiilor Grammy avea loc la parter, în sala de bal, care era plină cu 800 de invitaţi în momentul aflării veştii. Whitney nu a fost mutată decât cu câteva momente înainte de a se încheia petrecerea, puţin după miezul nopţii. (sursa: Forbes)
Moartea starului pop a avut loc în timpul zilei, însă cadavrul a fost descoperit doar seara târziu. În acest timp, cina lui Clive Davis cu ocazia premiilor Grammy avea loc la parter, în sala de bal, care era plină cu 800 de invitaţi în momentul aflării veştii. Whitney nu a fost mutată decât cu câteva momente înainte de a se încheia petrecerea, puţin după miezul nopţii. (sursa: Forbes)
Faptul că trupul ei a stat acolo ore în şir, în timp
ce o petrecere pre-Grammy avea loc dedesubt este cam ciudat. De ce nu a
fost pur şi simplu anulată petrecerea? Nu este oare moartea unei
cântăreţe legendare un motiv suficient de bun pentru ca o petrecere care
are loc în acelaşi hotel să fie anulată în momentul aflării veştii?
A
doua zi, ceremonia premiilor Grammy a început şi ea ciudat: Bruce
Springsteen a ţipat la mulţime: „sunteţi vii acolo?” Apoi, a interpretat
melodia We Take Care of Our Own (Avem grijă de ai noştri), un refren
care a tot fost repetat de-a lungul serii. Probabil cântăreața nu mai
era „una de-a lor”, după cum afirma Clive Davis cu o zi înainte de
moartea lui Whitney Houston – faptul că Jennifer Hudson este „următoarea
Whitney”. După ce a fost descoperită la emisiunea American Idol, Hudson
şi-a început cariera chiar după asasinarea violentă a mamei şi fratelui
ei în 2008.
La Premiile Grammy din 2012, cine credeţi că a fost
aleasă pentru a oferi tribut artistei decedate, interpretând cel mai
mare hit al acesteia I Will Always Love You? Hudson. A fost plasată la
propriu „în lumina reflectoarelor” în timp ce o poză a lui Whitney
Houston plutea desupra ei. Dar ceremonia simbolică a Premiilor Grammy nu
putea fi completă fără un ritual adevărat care să contribuie cu
elemente oculte.
Slujba Neagră
Nikki Minaj şi-a făcut apariţia la ceremonia
premiilor Grammy într-o pelerină roşie ritualică, care în ocultismul
malefic semnifică culoarea focului iadului, a sacrificiului şi a
iniţierii. Era oare o referire la sacrificarea lui Whitney?
Chiar
dacă ceremonia Premiilor Grammy a început cu o rugăciune pentru Whitney
Houston, s-a încheiat cu o slujbă neagră satanică. De la intrarea ei pe
covorul roşu până la interpretarea muzicală, Nikki Minaj a jucat rolul
unei femei posedate de un demon numit „Roman Zolansky”. Premiile Grammy
din 2012 au fost alese aparent pentru a „exorciza” acest demon din Nikki
şi pentru a-l prezenta lumii ca noul ei alter-ego. Într-o industrie
muzicală pătrunsă de conceptul de control mental, prezentarea unei
alter-persona (altă persoană) ce este complet diferită de artist este
acum ceva normal. La Premiile Grammy de anul trecut, Lady Gaga a
prezentat de asemenea o nouă persoană pentru Born This Way: o Gaga cu
coarne.
Pe
scurt, show-ul lui Minaj prezintă lumii noul ei alter-ego ce va
interpreta rap pe următorul ei album. Interpretarea ei a făcut să fie
foarte clar faptul că Roman Zolanski nu este altceva decât un demon ce a
fost creat cu Minaj şi „exorcizat” din ea printr-un ritual de slujbă
neagră. Chiar dacă show-ul în sine a fost suficient să îi tulbure pe
spectatori, când suprapunem şi contextul morţii lui Whitney Houston –
care se petrecuse doar cu 24 de ore înainte – o cântăreaţă ce nu şi-a
ascuns niciodată credinţa creştină, totul capătă o dimensiune cu mult
mai stranie şi terifiantă. Cu amintirea morţii lui Whitney încă
proaspătă în minţile tuturor, slujba neagră ce a fost prezentată cu
mândrie la Premiile Grammy 2012 a avut o mult mai mare forţă negativă de
impact asupra spectatorilor din lumea întreagă.
În timp ce viaţa lui Whitney Houston a luat sfârşit
în circumstanţe bizare şi a fost înfăţişată de către mass-media ca fiind
consecinţa dependenţei de droguri, o nouă generaţie de artişti
controlaţi şi aprobaţi de așa-zișii „Iluminaţi” au fost plasaţi în
lumina reflectoarelor, participând la ritualul ocult al premiilor
Grammy.
Mărturii ale altor cântăreţe de renume referitoare la consecinţele implicării în lumea show-business-ului
În timpul unui interviu la Good Morning, America,
Céline Dion a învinuit în mod direct „proasta influenţă” a
show-business-ului pentru moartea lui Whitney. A afirmat chiar că
trebuie „să vă temeţi” de show-business. „Este păcat că drogurile,
oamenii răi sau influenţa negativă au preluat controlul. Au preluat
controlul asupra viselor ei, asupra iubirii şi instinctului matern.
Atunci când ne gândim la Elvis Presley, Marilyn Monroe, Michael Jackson
şi Amy Winehouse, să se apuce de droguri în felul acesta, orice motiv ar
fi avut… Este datorită stresului şi a influenţelor negative? Ce se
petrece atunci când ai totul? Atunci când ai iubire, suport, familie? Ai
responsabilităţi ca şi mamă şi apoi ceva se petrece şi distruge totul.
Din acest motiv eu nu merg la petreceri şi nu socializez. De aceea nu
fac parte din show-business. Trebuie să ne fie teamă. Întotdeauna am
spus că trebuie să te distrezi să faci muzică, dar niciodată să nu faci
parte din show-buisness pentru că nu ştii în ce te bagi. Trebuie să-ţi
faci treaba şi să ieşi de acolo”. (Vancouver Sun)
O altă divă legendară, Chaka Khan, a fost şi mai
directă atunci când a explicat cauza reală a morţii lui Whitney. În
timpul unui interviu cu Piers Morgan, ea afirma: „Noi cu toţii ca
artişti suntem oameni extrem de sensibili, iar acestă maşinărie, această
aşa-zisă «industrie muzicală» este ceva demoniac. Sacrifică vieţile
oamenilor şi esenţa lor pentru bani… Un manager mi-a spus la un moment
dat: «Ştii că valorezi mai mult moartă decât vie.» Am plâns pentru ea
mult de-a lungul anilor, de multe ori. Într-un fel o jeleam, deoarece
simţeam că ceva se va petrece pentru că era mult prea aproape de firul
de foc.” (Eoline)
Ritual satanic la deschiderea campionatului american de Super Bowl
Anul acesta, deschiderea campionatului de Super
Bowl a fost plină de simboluri masonice: coroana lui Hathor, Isis,
simbolism egiptean, simbolismul „ochiului atoatevăzător” luciferic,
soarele „înaripat”, litera „M” (care este a 13-a literă a alfabetului şi
reprezintă cele 13 „linii de sânge” satanice, reprezentând totodată
cele 13 trepte pe care păşeşte un mason, după a fost acceptat în
francmasonerie) prezentă peste tot.
Madona a fost aleasă, de data aceasta, să fie
protagonista ritualului satanic ce a deschis campionatul american.
Partea cea mai ciudă a acestei „performanţe” este spre final. În
momentul în care Madonna a rostit cuvântul „Home”, s-a deschis o trapă,
care a înghiţit-o. Razele de lumină din fundal, versurile cântecului
(care pregăteau scena finală), fumul care se ridica din „groapa” în care
căzuse Madonna, toate acestea ne duc cu gândul la infern şi la Lucifer,
îngerul decăzut!În fotografia de mai jos o puteţi vedea pe Madonna, în
deschiderea ritualului, într-o costumaţie semnată Givency…
În continuare, o apariţie care nu putea să lipsească dintr-un ritual satanic: Baphomet…
Litera M îşi face şi ea apariţia… Aripile lui Baphomet au şi ele forma literei M.
Pentagrama inversata …
Madonna, având pe cap coroana lui Hathor, simbol masonic…
Apoi, un înger căzut îi dă Madonnei o harpă, pentru a-şi compune muzica…
Remarcaţi pentagramele inversate de pe ambele
mănuşi ale Madonnei, precum şi crucea inversată de pe harpă (simbolurile
divine inversate sunt simboluri satanice).
Soarele înaripat… În prima fotografie se poate vedea imaginea lui într-un templu masonic …
Finalul se desfăşoară în acordurile melodiei „Like a Prayer” (Ca o rugăciune)
Iată câteva din versurile acestei melodii, în care Madonna îl invocă pe Lucifer…
Iată câteva din versurile acestei melodii, în care Madonna îl invocă pe Lucifer…
When you call my name it’s like a little prayer
(Când mă strigi pe nume, e ca o mică rugă)
I’m down on my knees, I wanna take you there
(Sunt îngenunchiată, vreau să te duc acolo)
In the midnight hour I can feel your power
(În miez de noapte îţi pot simţi puterea)
Just like a prayer you know I’ll take you there…
Ca într-o rugăciune, ştii că te voi duce acolo…
(Când mă strigi pe nume, e ca o mică rugă)
I’m down on my knees, I wanna take you there
(Sunt îngenunchiată, vreau să te duc acolo)
In the midnight hour I can feel your power
(În miez de noapte îţi pot simţi puterea)
Just like a prayer you know I’ll take you there…
Ca într-o rugăciune, ştii că te voi duce acolo…
Urmează nelipsitul ochi atoatevăzător (al francmasoneriei) şi o imagine a continentelor…
Imaginile vorbesc de la sine…
Articol preluat de pe
Aleister
Crowley (1875-1947) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi satanişti din
secolul al XIX-lea. Bestia, aşa cum el însuşi îşi spunea, a fost
homosexual şi pedofil. Născut în Marea Britanie, Crowley avea legături
stabile cu serviciile secrete. El a încercat pentru prima dată să îl
contacteze pe diavol în 1898, atunci când a intrat în ordinul Golden
Dawn. În 1900, Crowley s-a alăturat politicienilor masoni,
aristocraţilor şi familiei regale britanice, pe care îi iniţia. A fost
fondatorul grupării O.T.O. (Ordo Templi Orientis). În cartea sa Magic,
acesta scrie: „Diavolul este Satana, el este dreptatea şi dragostea, el
este lumina…“ În această carte, Crowley prezintă metode de contactare a
demonilor. El îi îndeamnă pe oameni să facă acest lucru şi să se
pregătească pentru o Nouă Ordine a lui Anticrist pe Pământ. Recunoscut
şi apreciat la vremea sa, Crowley a scris Cartea legii, lucrare dictată,
după cum susţine el însuşi, de Satana, în care spune: „La o parte cu
Creştinismul. Voi construi un rai şi un Pământ nou… doresc blasfemie,
crimă, furie, revoluţie, tot ce este rău…; îi sunt devotat marelui meu
stăpân Satana…; jur să detest şi să nu îmi pese de nimic, decât de a-i
face pe plac dumnezeului meu, diavolul“. Crowley susţinea că poate
deveni un geniu în muzică prin practica satanismului. Un alt scop al său
era acela de a crea o revoluţie a drogurilor, pentru ca „astfel,
demonii să se poată manifesta prin oamenii care se vor droga“ şi o
revoluţie sexuală. În 1969, revista London Times l-a declarat pe Crowley
„unul din marii creatori ai secolului XX“. Un jurnalist englez,
aparţinând bisericii lui Satana a declarat: „este frumos să vezi cum
adepţii lui Crowley îi transmit mesajul mai departe prin muzică;
predicţiile lui Crowley se adeveresc, suntem în epoca lui Horus. Oamenii
au început să facă ceea ce îi deprimă (ofileşte).“
Interpreţi
sau formaţii ca U2, Elvis Presley, Rolling Stones, Bono, Red Hot Chilli
Peppers, Beatles, Marylin Manson, David Bowie, Drayl Hall, Black
Sabbath, Jim Morrison, Ozzy Osbourne, Noel Gallagher, Nirvana, Prince,
Jerry Lee Lewis, Michael Jackson, Madonna, Alice Cooper, Judith Priest,
Joe Cocker, AC/DC, Joni Mitchell, Jimi Hendrix, Pearl Jam, Meat Loaf,
David Lee Roth, Queen, Bon Jovi, KMFDM, Rammstein, David Lee Roth, Kiss,
Lil Wayne, Easy-E, Dr. Dre, Snoop Dogg, DMX, Belinda, Cher, Justin
Timberlake, Jessie J, Willow Smith, Jay-Z, Kayne West, Robbie Williams,
Alicia Keys, Katy Perry, Rihanna, Beyoncé, Lady Gaga, Pink, Taylor Swift
etc, reprezintă nişte instrumente de propagare a violenţei, a
consumului de droguri, a sexualităţii vulgare, a tot ceea ce este imoral
şi josnic. Ei promovează legi noi, în care moda, sexul, banii şi
răzbunarea sunt mai presus de orice. Majoritatea acestor artişti, care
şi-au vândut atât talentele, cât şi sufletele diavolului, s-au lăsat
influenţaţi de forţele răului şi conduc mai departe generaţiile de
tineri spre decăderea totală.
Toţi aceşti „artişti de primă mână“ au declarat, la un moment dat, că
şi-au vândut sufletul diavolului sau că sunt posedaţi. Este important
să realizăm că toţi aceşti artişti au fost şi sunt iniţiaţi în ştiinţele
oculte. Ei cunosc şi folosesc energii subtile şi simboluri specifice
malefice pentru a controla masele de oameni sau, cel puţin, pentru a le
atrage atenţia şi a-i influenţa într-un mod demoniac.
Jimi
Hendrix (1942-1970) a fost un faimos chitarist, compozitor şi cântăreţ
american, considerat a fi cel mai mare chitarist de muzică rock din
istoria muzicii. Jimi Hendrix recunoştea în faţa prietenei sale, Fayne
Pridgeon, că este posedat de un demon, că nu ştie de ce interpretează
într-un anumit mod şi nici de ce spune ceea ce spune. Cântecele ieşeau
pur şi simplu din el. „Uneori se trăgea de păr, izbucnea în hohote de
plâns… Oh, Doamne, era aşa de trist să-l vezi plângând şi chinuit… Era
obsedat de ceva demoniac“, spunea prietena lui. Jimi Hendrix a declarat:
„Dacă unele persoane nu au talent muzical sau nu au inspiraţia de a
scrie versuri, cu siguranţă că, dacă devin posedate, vor putea face cu
uşurinţă aceste lucruri.“ (John Nervius, Demon Possession,1894, pag. 58)
Eminem
a declarat că a urmărit mereu să fie „un model” pentru copiii care îi
ascultă muzica, pentru că ştie că acei copii îl privesc ca pe Dumnezeu:
„muzica mea este special creată să apese pe butoanele receptive ale
ascultătorilor.“ (SMS, 2000) Când Eminem a fost arestat pentru tentativă
de omor, mii de adolescenţi au ieşit în stradă, ameninţând cu
incendierea secţiei de poliţie dacă starul nu va fi eliberat. Într-una
din melodiile lui, Eminem cântă: „iau fiecare cap degenerat şi caut să
văd dacă este influenţat de mine, dacă ascultă muzica mea. Dacă a căzut
în această prostie este o victimă inocentă şi devine o marionetă.“
Versurile melodiilor lui Dr. Dre, Eminem, DMX au fost declarate de către
departamenul de poliţie Albert Hills a fi „generatoare de delicvenţe în
cazul minorilor, încurajatoare a consumului de droguri şi pornografie.“
Publicul
larg percepe în general satanismul ca pe o noţiune confuză care
desemnează, la grămadă, tot felul de ciudăţenii şi aberaţii, obiceiuri
nefireşti care, toate laolaltă, conturează imaginea bolnavă a unor
grupuscule antisociale perverse, dar izolate. Pentru cei atenţi şi
lucizi, incidenţa din ce în ce mai mare a satanismului arată că
societatea contemporană în general se prăbuşeşte spiritual şi moral,
fiind din ce în ce mai mult sub influenţa răului. Este sigur că
recurgerea la anumite ritualuri satanice de către unii
„iniţiaţi“depăşeşte puterea de înţelegere a omului de rând, care nu
percepe o ameninţare directă, concretă în aceasta. Totuşi, la o analiză
atentă şi lucidă, este evident deja că personalităţile din domeniul
public care promovează şi militează pentru Noua Ordine Mondială (care în
realitate se referă, sub această denumire în aparenţă nevinovată, la
statul unic planetar, de tip fascist, plănuit de capii „Iluminaţi“ ai
Francmasoneriei mondiale) folosesc toate atuurile pe care le au şi
toate mijloacele de care dispun, inclusiv ritualuri de tip satanic, care
implică, după mărturii credibile care au transpărut în presă, chiar şi
sacrificii umane. Toate acestea vizează punerea în practică a unui
proiect mondialist din care noi, cetăţenii de rând ai acestei lumi, nu
percepem decât o mică parte, fără a avea acces la imaginea de ansamblu.
Vă
propunem să analizăm împreună scenariul unui filmuleţ care a fost
difuzat de postul de televiziune MTV pe 25 decembrie 2007, aparent, cu
scopul de a ura un Crăciun fericit telespectatorilor. Este vorba despre
un clip pervers, kitsch şi „defect“, în tonul materialelor difuzate de
obicei pe MTV, care este totuşi canalul muzical de televiziune cu cea
mai mare audienţă din întreaga lume. Acest videoclip are un scenariu
relativ simplu: acţiunea se desfăşoară în seara de Ajun, într-o familie
„creştină“ care sărbătoreşte Crăciunul conform tradiţiei. Chiar înainte
de a lua masa de Crăciun, bunica pleacă la bucătărie cu nepoata sa
pentru a face ultimele pregătiri şi a aduce sosul care va însoţi
tradiţionalul curcan din ajun. ( În unele ţări, printre care şi SUA,
există obiceiul de a servi curcan la masa de Crăciun)
În
sufragerie este o atmosferă de sărbătoare. Părinţii scot şampania. Doi
băieţi gemeni şi un al treilea personaj sunt aşezaţi la pian şi
intonează un cântec de Crăciun. Pentru a întregi tabloul familial, ni se
arată şi un câine care doarme într-un coş. Cât despre bunic, acesta
trage un pui de somn într-un scaun. Bradul de Crăciun tronează în colţul
camerei. Pe scurt, iată gata pregătit tabloul idilic al unei seri de
Crăciun. Dintr-o dată, fetiţa, care se întoarce de la bucătărie, loveşte
cu piciorul o minge – pentru a se juca cu câinele.
Mingea
loveşte o lumânare, iar aceasta, căzând, dă foc cadourilor. Plăcutul
tablou de la început se transformă atunci, foarte repede, într-un
adevărat coşmar. Dopul de la sticla de şampanie sare şi îl loveşte
brutal în frunte pe bunic. Acesta cade pe spate şi, în cădere, trage
după el trofeul de vânătoare de pe perete, trofeu care ajunge apoi să-i
acopere în întregime capul. Scena provoacă panică atunci când cadourile,
bradul şi bunicul iau foc, rând pe rând. Tatăl smulge perdelele şi se
grăbeşte către bunic pentru a stinge incendiul care s-a declanşat. Pe
drum, se loveşte de fetiţă, care cade şi varsă sosiera pe rochia ei
albă. Mama leşină. Bărbatul de la pian aleargă să o ajute şi încearcă să
o trezească. La rândul lor, gemenii o prind de braţe pe fetiţă pentru a
o ridica.
Exact
în acest moment de paroxism al catastrofei, bunica revine de la
bucătărie, aducând curcanul. Efect „comic“ garantat: camera de filmare
ne arată scena, încremenită într-un fel de nou „tablou“, dar de data
aceasta nu mai este vorba de un tablou idilic, ci de unul apocaliptic.
Pe ecran apare propoziţia: „MTV vă urează un Crăciun fericit“. Chiar
dacă este vorba de un „umor“ macabru, videoclipul pe care vi l-am
povestit poate părea, la prima vedere, „simpatic“ şi „amuzant“, nu?
Demonstraţia
sa, sub forma unui montaj video intitulat „MTV vă urează un Crăciun
masonic, satanic, baphometic!“, postată pe pagina de internet: http://www.youtube.com/watch?v=KDhUi2rzMoE
este revelatoare şi tulburătoare. Conform lui JustAFreeMind
(pseudonimul poate fi tradus ca „spirit liber“ sau „pur şi simplu, o
minte liberă“), atunci când ajungem să cunoaştem simbolismul şi riturile
păgâne şi satanice care se practică, în conformitate cu mai multe
mărturii credibile, şi în zilele noastre, descoperim în spatele acestei
scenete „comice“ o blasfemie anticristică a „Iluminaţilor“.
Argumentele
pe care vi le oferim în continuare demonstrează cu prisosinţă faptul că
acest videoclip nu a fost realizat dintr-o „pură întâmplare“! Cu
siguranţă, fiecare detaliu din film a fost atent analizat şi a fost
realizat intenţionat în acest fel, producătorii săi cunoscând foarte
clar semnificaţia simbolurilor folosite şi corelaţia lor cu sacrificiile
umane care se fac în ritualurile satanice. Cumplita „coincidenţă“ a
scenelor din videoclip cu anumite elemente din ritualurile satanice,
„coincidenţă“care nu lasă loc nici inspiraţiei, nici hazardului, ne face
să descoperim că acest videoclip a fost structurat cu un tupeu şi un
cinism incredibil. Vă oferim în continuare decriptarea simbolismului
ascuns al acestui videoclip.
Actul 1: Scena cu sarea
Un
exemplu semnificativ este jocul interactiv Pokemon (Pocket Monster –
„monştri de buzunar“), lansat în 1996 de japonezi. Numeroşi cercetători
au semnalat existenţa unui cod satanic, ascuns în interiorul arcanelor
din acest joc. Ei au afirmat că jocul este, în realitate, un mijloc de o
abilitate diabolică pentru familiarizarea tineretului cu simbolismul
satanic. Exemplu: pe coperta Pokemon Kadabra putem distinge o stea cu
cinci colţuri, steaua în flăcări a lui Baphomet. Această pentagramă
răsturnată simbolizează capul de ţap şi are o conotaţie malefică,
satanică. Cei care vor avea ocazia de a-l vedea pe acest Pokemon vor
observa pe pieptul său prezenţa a trei litere „SSS“, sub forma unor
fulgere, precum acela care apare pe faţa lui Harry Potter. Cercetătorii
au mai remarcat şi asemănarea posturii de pe efigia care se află pe
carte cu „salutul încornorat“, salut satanic prin excelenţă.
O
altă piesă-cheie din această lume stranie este personajul Mew.
Analiştii sunt interesaţi în mod special de acest personaj ocult prin
definiţie, căci este de negăsit, poate fi descărcat, dar nu poate fi
transmis pe consolele de jocuri. Dacă scriem „MEW“ cu majuscule, putem
vedea că acest nume regrupează singurele trei litere ale alfabetului
care se aseamănă cu tridentul, mai precis trei litere „W“ înclinate
diferit, în aşa fel încât să formeze un „E“ (rotaţie de 90º) şi un „M“
(rotaţie 180º). Or, litera nume „W“ este, în limba ebraică, cifra 6.
Este şi a 23-a literă a alfabetului: 2×3 = 6. Astfel, pentru analişti nu
este nicio îndoială că MEW corespunde într-un anume mod numărului 666,
la fel ca şi secvenţa www care precede toate domeniile de web. Oricine
are curiozitatea de a se documenta cu privire la aspectele evocate aici
poate descoperi cu uşurinţă, la rândul lui, numeroase alte exemple de
infiltrare a satanismului: „Harry Potter“, „Stăpânul inelelor“ etc.
De remarcat, în trecere, faptul că Lady Gaga i-a fost prezentată
reginei Marii Britanii cu ocazia unei serate caritabile. După clipul său
„Just dance“ (2006), plin de simboluri satanice (ea arbora atunci un
fulger luciferic pe obraz) cum ar fi, mai ales, un evident cap de ţap
agăţat de perete; clipul său, „Bad Romance“, depăşeşte orice evidenţă în
materie de revelaţii. De această dată, codul satanic al „Iluminaţilor“
este pus în evidenţă, multiplicând aluziile la lumea vampirilor şi a
extratereştrilor reptilieni. De văzut în acest sens videoclipul
explicativ de pe site-ul Dailymotion: http://www.dailymotion.com/video/xbfs2e_lady-gaga-bad-romance-d%C3%A9bunk%C3%A9_news.
Astfel, în zilele noastre, răspândirea codului secret al „Iluminaţilor“
prin intermediul mass-media tinde să se generalizeze, intenţiile
acestora devenind tot mai clare acelora care au urechi de auzit şi ochi
de văzut. Ne confruntăm, de fapt, cu un adevărat asalt al satanismului.
Lespedea Masonică din piatră
Acest material este preluat ! http://elorodelosdioses.blogspot.ro/
Un mesaj abject repetat de suficient de multe ori ajunge să fie acceptat fără rezistenţă
Dacă un anumit mesaj este repetat timp de mai multe
decenii, mereu şi mereu, unor oameni (chiar dacă aceştia iniţial nu îl
acceptă), ei ajung să se obişnuiască cu ideea respectivului mesaj şi,
astfel, încetează să i se mai opună (deşi, teoretic, ei o resping!). O
dată ce oamenii nu i se mai opun (lasă garda jos), mai devreme sau mai
târziu, respectiva idee, evocată mai mereu, va prinde rădăcini în
subconştientul lor. Deoarece acest proces de implementare şi acceptare a
anumitor idei este foarte lent şi subtil, persoanele respective nu sunt
conştiente de el. Acest proces este recunoscut în psihologie şi aplicat
în toate domeniile. Acelaşi fenomen îl întâlnim şi în divertisment
(entertainment, în limba engleză). Filmele, emisiunile TV, moda, muzica…
toate acestea ne prezintă cel mai adesea mesaje, idei şi acţiuni
imorale, pe care, mai devreme sau mai târziu, oamenii le acceptă şi, mai
grav, le pun în aplicare.
De-a lungul timpului, s-a observat că anumite mesaje
şocante, care ar fi fost respinse de public mai demult (în urmă cu două
decenii, de exemplu), sunt acceptate cu mare uşurinţă în prezent. Am
selectat în continuare unele exemple frapante despre genul de mesaje şi
influenţe prezente în industria muzicală, despre mentorii şi forţele
care stau în spatele succesului de care se bucură marea majoritate a
„artiştilor“ de talie internaţională.
Aleister Crowley – promotorul diavolului
Aleister
Crowley (1875-1947) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi satanişti din
secolul al XIX-lea. Bestia, aşa cum el însuşi îşi spunea, a fost
homosexual şi pedofil. Născut în Marea Britanie, Crowley avea legături
stabile cu serviciile secrete. El a încercat pentru prima dată să îl
contacteze pe diavol în 1898, atunci când a intrat în ordinul Golden
Dawn. În 1900, Crowley s-a alăturat politicienilor masoni,
aristocraţilor şi familiei regale britanice, pe care îi iniţia. A fost
fondatorul grupării O.T.O. (Ordo Templi Orientis). În cartea sa Magic,
acesta scrie: „Diavolul este Satana, el este dreptatea şi dragostea, el
este lumina…“ În această carte, Crowley prezintă metode de contactare a
demonilor. El îi îndeamnă pe oameni să facă acest lucru şi să se
pregătească pentru o Nouă Ordine a lui Anticrist pe Pământ. Recunoscut
şi apreciat la vremea sa, Crowley a scris Cartea legii, lucrare dictată,
după cum susţine el însuşi, de Satana, în care spune: „La o parte cu
Creştinismul. Voi construi un rai şi un Pământ nou… doresc blasfemie,
crimă, furie, revoluţie, tot ce este rău…; îi sunt devotat marelui meu
stăpân Satana…; jur să detest şi să nu îmi pese de nimic, decât de a-i
face pe plac dumnezeului meu, diavolul“. Crowley susţinea că poate
deveni un geniu în muzică prin practica satanismului. Un alt scop al său
era acela de a crea o revoluţie a drogurilor, pentru ca „astfel,
demonii să se poată manifesta prin oamenii care se vor droga“ şi o
revoluţie sexuală. În 1969, revista London Times l-a declarat pe Crowley
„unul din marii creatori ai secolului XX“. Un jurnalist englez,
aparţinând bisericii lui Satana a declarat: „este frumos să vezi cum
adepţii lui Crowley îi transmit mesajul mai departe prin muzică;
predicţiile lui Crowley se adeveresc, suntem în epoca lui Horus. Oamenii
au început să facă ceea ce îi deprimă (ofileşte).“
„Discipolul” său într-ale satanismului, Timothy Leary
a fost investit să ducă mai departe cultul lui Satan fondat de Crowley.
După cum el însuşi a declarat, rolul principal al lui Leary era să
răspândească cultul lui Crowley în America, ţară considerată de
satanişti ca având „un potenţial valoros” din acest punct de vedere.
După „revoluţia” societăţii americane din anii ’60, oamenii erau
deschişi faţă de orice ar fi reprezentat libertate, nou; astfel, cărarea
era pregătită pentru ca Timothy Leary şi Henry Hay, un alt discipol al
lui Crowley, să împlinească sarcinile date de acesta (care era demult
decedat, dar care, după afirmaţiile lui Leary, îl contacta şi îl îndruma
pe acesta în misiunea sa). Henry Hay, iniţiatorul revoluţiei
homosexualităţii (în anii ’60), profesor de muzică, a afirmat că
„limbajul, forma unei piese şi dansul pot fi folosite cu succes în
muzică pentru a comunica idei, planuri şi probleme publicului, chiar sub
nasul autorităţilor – ca şi armă… Muzica a avut întotdeauna puterea de a
isca revolte şi revoluţii… Pentru două treimi din populaţia planetei,
muzica este un limbaj de comunicare, organizare, educaţie, mobilizare…“
(The Trouble with Henry Hay, 1990, pag. 178)
Demonii folosesc muzica pe post de armă şi metodă de propagare pentru a instaura regatul Anticristului pe pământ
Crowley a influenţat o mulţime de cântăreţi care au
devenit faimoşi peste noapte. Asemeni lui Crowley, Rex Church, preot
satanist, susţine că demonii folosesc muzica pe post de armă şi metodă
de propagare, pentru a răspândi în întreaga lume un curent împotriva
religiei lui Iisus, pentru a instaura regatul Anticristului pe pământ.
Sute de milioane de oameni de toate vârstele, dar în special tinerii,
sunt victimele acestui fenomen.
Interpreţi
sau formaţii ca U2, Elvis Presley, Rolling Stones, Bono, Red Hot Chilli
Peppers, Beatles, Marylin Manson, David Bowie, Drayl Hall, Black
Sabbath, Jim Morrison, Ozzy Osbourne, Noel Gallagher, Nirvana, Prince,
Jerry Lee Lewis, Michael Jackson, Madonna, Alice Cooper, Judith Priest,
Joe Cocker, AC/DC, Joni Mitchell, Jimi Hendrix, Pearl Jam, Meat Loaf,
David Lee Roth, Queen, Bon Jovi, KMFDM, Rammstein, David Lee Roth, Kiss,
Lil Wayne, Easy-E, Dr. Dre, Snoop Dogg, DMX, Belinda, Cher, Justin
Timberlake, Jessie J, Willow Smith, Jay-Z, Kayne West, Robbie Williams,
Alicia Keys, Katy Perry, Rihanna, Beyoncé, Lady Gaga, Pink, Taylor Swift
etc, reprezintă nişte instrumente de propagare a violenţei, a
consumului de droguri, a sexualităţii vulgare, a tot ceea ce este imoral
şi josnic. Ei promovează legi noi, în care moda, sexul, banii şi
răzbunarea sunt mai presus de orice. Majoritatea acestor artişti, care
şi-au vândut atât talentele, cât şi sufletele diavolului, s-au lăsat
influenţaţi de forţele răului şi conduc mai departe generaţiile de
tineri spre decăderea totală.
Ozzy Osbourne (n. 1948) este solistul vocal şi
fondatorul celei mai cunoscute formaţii de heavy metal, Black Sabbath.
Acesta a recunoscut că secretul succesului său a fost că a urmat
instrucţiunile lui Aleister Crowley, declarându-l un „fenomen al tuturor
timpurilor.“ Ozzy Osbourne cânta despre inspiratorul său satanic,
Aleister Crowley, îl invoca pe scenă, îl adora în faţa fanilor săi.
Cântăreţul englez de muzică rock, David Bowie (n. 1947) a fost membru de
seamă al grupărilor O.T.O şi Golden Dawn. Poza lui Crowley a apărut pe
un album al trupei Beatles, printre alte figuri de seamă. Toţi
cântăreţii de talie internaţională, mai devreme sau mai târziu şi-au dat
arama pe faţă şi au recunoscut, mai în glumă, mai în serios, că şi-au
vândut sufletul diavolului. Membrii formaţiei Red Hot Chilli Peppers
i-au mulţumit în mod public, la MTV Music Awards, şi „în mod special“
lui Satana pentru susţinerea în cariera muzicală.
Vedetele plătesc cu sufletul preţul faimei
Jimi
Hendrix (1942-1970) a fost un faimos chitarist, compozitor şi cântăreţ
american, considerat a fi cel mai mare chitarist de muzică rock din
istoria muzicii. Jimi Hendrix recunoştea în faţa prietenei sale, Fayne
Pridgeon, că este posedat de un demon, că nu ştie de ce interpretează
într-un anumit mod şi nici de ce spune ceea ce spune. Cântecele ieşeau
pur şi simplu din el. „Uneori se trăgea de păr, izbucnea în hohote de
plâns… Oh, Doamne, era aşa de trist să-l vezi plângând şi chinuit… Era
obsedat de ceva demoniac“, spunea prietena lui. Jimi Hendrix a declarat:
„Dacă unele persoane nu au talent muzical sau nu au inspiraţia de a
scrie versuri, cu siguranţă că, dacă devin posedate, vor putea face cu
uşurinţă aceste lucruri.“ (John Nervius, Demon Possession,1894, pag. 58)
„…Am devenit faimoşi de atunci. Câştigurile au
crescut continuu. Muzica noastră este cea mai cunoscută. Oamenilor le
place să danseze pe muzica noastră. În realitate, spiritele preiau
controlul asupra noastră – sau cu alte cuvinte, ne posedă – şi noi, la
rândul nostru, transmitem această influenţă oamenilor.“ (Şeful unei
trupe de jazz)
Tori Amos (n. 1963) este recunoscută a fi o bună
pianistă, compozitoare şi cântăreaţă. Ea a afirmat în revista Spin,
ediţia din martie 1996: „Nu consider că Lucifer este o forţă malefică,
cu toţii putem cădea la un moment dat în curentul energiei
deformate.[...] Simt o mare tristeţe pentru el. Simt prezenţa şi muzica
lui… Simt că vine şi se aşează pe pianul meu atunci când cânt. Este o
fiinţă dulce şi importantă. Mă înmoi toată când mă gândesc ce forţă
importantă este.”
John Bon Jovi (n. 1962), cântăreţ de muzică rock,
declara la un moment dat: „Când eram un băieţel, diavolul m-a luat de
mână, m-a dus de acasă… m-a dus jos, jos, jos…“ „Mi-aş omorî mama pentru
muzica rock, mi-aş vinde sufletul.“ (Smash, mai 1995) Vocalistul şi
textierul trupei The Doors, Jim Morrison (1943-1971) a relatat: „În acel
an am fost vizitat de multe energii. Am plecat de la şcoală şi am mers
pe plajă. Am dormit pe un acoperiş… L-am cunoscut pe Spiritul muzicii.
Acea apariţie era a demonului, l-am văzut pe Satana…“ Primele două
albume ale trupei The Doors au fost scrise cu ajutorul acelei entităţi
care apărea pe acoperişul unde Morrison îşi petrecea nopţile (The Lost
Writings of Jim Morrison, 1988, pag. 36-37). Biograful lui Morrison
povestea despre cântăreţ că „ se deschidea ca să fie folosit de orice
entitate. Acest fapt îi oferea o anumită inspiraţie în muzică, dar avea,
de asemenea, repercusiuni tragice pentru viaţa lui. Morrison ştia că
scopul acestor entităţi era să influenţeze masele de oameni.“ (Break on
Trough, pag. 200) Morrison a recunoscut că motivul pentru care consuma
alcool era să „facă vocile demonilor din el să tacă“. Frank Lisciandro,
fotograf şi prieten cu Jim Morrison declara: „Jim bea pentru ca să facă
să tacă demonii, fantomele şi spiritele care implorau pentru eliberare…
Bea pentru că erau demoni şi spirite care vociferau în capul lui, iar el
a descoperit că singura cale ca să îi liniştească era să consume
alcool.” Robert Johnson, considerat a fi părintele muzicii rock a
recunoscut că a început să aibă succes „numai după ce şi-a vândut
sufletul diavolului“. Glen Benton, solistul trupei Deicide susţine că
„misiunea lui este să deschidă porţile iadului cu muzica sa pentru
ceilalţi oameni.“
Beyoncé mărturiseşte: „Sunt puţin timidă, mai degrabă
rezervată pe scenă şi de aceea o las pe Sasha să se manifeste prin
mine, ea nu are teamă. Ea poate să facă lucruri pe care eu nu le pot
face… Sasha s-a născut când am filmat Crazy in love.“ (People Magazine,
noiembrie 2008) Dacă o urmăriţi pe Celine Dion în concert, veţi fi
surprinşi să vedeţi cât de des ea foloseşte semnul încornoratului. Este
important de ştiut că artista face acest semn cu mâna dreaptă, chiar şi
atunci cânt o ţine pe lângă corp şi nu doar în aer. Michael Jackson a
recunoscut la un moment dat, într-o declaraţie publică: „Nu industria
muzicală, ci sistemul profită în urma celebrităţilor. Sistemul
manipulează prin mass-media, manipulează prin modificarea istoriei în
cărţile noastre, manipulează prin vedetele pe care le formează…“
Copiii sunt şi ei vizaţi…
Eminem
a declarat că a urmărit mereu să fie „un model” pentru copiii care îi
ascultă muzica, pentru că ştie că acei copii îl privesc ca pe Dumnezeu:
„muzica mea este special creată să apese pe butoanele receptive ale
ascultătorilor.“ (SMS, 2000) Când Eminem a fost arestat pentru tentativă
de omor, mii de adolescenţi au ieşit în stradă, ameninţând cu
incendierea secţiei de poliţie dacă starul nu va fi eliberat. Într-una
din melodiile lui, Eminem cântă: „iau fiecare cap degenerat şi caut să
văd dacă este influenţat de mine, dacă ascultă muzica mea. Dacă a căzut
în această prostie este o victimă inocentă şi devine o marionetă.“
Versurile melodiilor lui Dr. Dre, Eminem, DMX au fost declarate de către
departamenul de poliţie Albert Hills a fi „generatoare de delicvenţe în
cazul minorilor, încurajatoare a consumului de droguri şi pornografie.“
Chris Brown cântă despre povestea sa de dragoste cu
un înger decăzut, alungat de Dumnezeu (Fallen Angel). În autobiografia
sa, The Doggfather, Snoop Dogg scrie că a fost vizitat de diavol, iar
acesta i-a propus un pact prin care îi oferea faimă şi bogăţie în
schimbul sufletului său. Snoop a acceptat această ofertă şi din acel
moment (aşa cum el însuşi susţine), „cel care s-a numit Calvin Broadus a
murit şi s-a născut Snoop Dogg.“ În piesa sa Murder was the case, Snoop
Dogg prezintă clar acest fapt. Rapper-ul DMX a punctat foarte clar
jocul diavolului. Acesta a explicat că Satana se manifestă prin anumiţi
oameni şi că el a acceptat jocul propus de reprezentanţii diavolului
pentru a ajunge un rapper vestit.
Schimbarea artiştilor de la un album la altul este
tot mai evidentă. Aceştia nu se mai feresc să ascundă că sunt adoratori
ai lui Satana. Este suficient să le privim videoclipurile, să le
ascultăm versurile… Suntem bombardaţi de simboluri oculte demoniace
peste tot în jurul nostru. În acest mod, suntem influenţaţi în fiecare
clipă. Tocmai de aceea este foarte important să ne creăm obişnuinţa de a
ne eleva în mod constant nivelul de vibraţie (prin rugăciune, practica
spirituală, meditaţie) pentru a nu intra deloc în stare de rezonanţă (şi
a fi astfel la adăpost) cu energiile satanice şi demoniace de care
suntem asaltaţi.
Vă propunem în continuare să vizionaţi integral un
film în care celebri cântăreţi de talie internaţională recunosc că sunt
posedaţi sau că şi-au vândut sufletul diavolului şi că, prin cântecele
lor, ei influenţează publicul în sensul de a adopta satanismul. Ce
se ascunde, în realitate, sub aparenţa unui „nevinovat“ videoclip
„amuzant“ difuzat de MTV: mesajele secrete ale „Iluminaţilor“, sub forma
unor aşa-zise „urări de Crăciun“, pline de simboluri satanice şi
masonice.
Publicul
larg percepe în general satanismul ca pe o noţiune confuză care
desemnează, la grămadă, tot felul de ciudăţenii şi aberaţii, obiceiuri
nefireşti care, toate laolaltă, conturează imaginea bolnavă a unor
grupuscule antisociale perverse, dar izolate. Pentru cei atenţi şi
lucizi, incidenţa din ce în ce mai mare a satanismului arată că
societatea contemporană în general se prăbuşeşte spiritual şi moral,
fiind din ce în ce mai mult sub influenţa răului. Este sigur că
recurgerea la anumite ritualuri satanice de către unii
„iniţiaţi“depăşeşte puterea de înţelegere a omului de rând, care nu
percepe o ameninţare directă, concretă în aceasta. Totuşi, la o analiză
atentă şi lucidă, este evident deja că personalităţile din domeniul
public care promovează şi militează pentru Noua Ordine Mondială (care în
realitate se referă, sub această denumire în aparenţă nevinovată, la
statul unic planetar, de tip fascist, plănuit de capii „Iluminaţi“ ai
Francmasoneriei mondiale) folosesc toate atuurile pe care le au şi
toate mijloacele de care dispun, inclusiv ritualuri de tip satanic, care
implică, după mărturii credibile care au transpărut în presă, chiar şi
sacrificii umane. Toate acestea vizează punerea în practică a unui
proiect mondialist din care noi, cetăţenii de rând ai acestei lumi, nu
percepem decât o mică parte, fără a avea acces la imaginea de ansamblu.
Credeţi, cumva, că cei care trag semnalul de alarmă
privitor la pericolele acestei „Noi Ordini Mondiale“ suferă de vreun
delir paranoic, aşa cum afirmă vehement agenţii masonici din presă? Noi
credem că mai degrabă au probleme psihice grave cei care, în mod
dovedit, realizează aceste ritualuri satanice! Este adevărat, însă, că
este greu să judecăm corect ceea ce se petrece dacă nu avem anumite
noţiuni iniţiatice de bază. Astfel, puterea de judecată a publicului
este pusă la grea încercare, mai ales pentru că în ultima vreme,
simbolismul satanic ocult, destinat celor „care ştiu“, este din ce în ce
mai prezent în vieţile noastre, deseori fiind vehiculat prin
intermediul mass-media.
Videoclipul MTV
Vă
propunem să analizăm împreună scenariul unui filmuleţ care a fost
difuzat de postul de televiziune MTV pe 25 decembrie 2007, aparent, cu
scopul de a ura un Crăciun fericit telespectatorilor. Este vorba despre
un clip pervers, kitsch şi „defect“, în tonul materialelor difuzate de
obicei pe MTV, care este totuşi canalul muzical de televiziune cu cea
mai mare audienţă din întreaga lume. Acest videoclip are un scenariu
relativ simplu: acţiunea se desfăşoară în seara de Ajun, într-o familie
„creştină“ care sărbătoreşte Crăciunul conform tradiţiei. Chiar înainte
de a lua masa de Crăciun, bunica pleacă la bucătărie cu nepoata sa
pentru a face ultimele pregătiri şi a aduce sosul care va însoţi
tradiţionalul curcan din ajun. ( În unele ţări, printre care şi SUA,
există obiceiul de a servi curcan la masa de Crăciun)În
sufragerie este o atmosferă de sărbătoare. Părinţii scot şampania. Doi
băieţi gemeni şi un al treilea personaj sunt aşezaţi la pian şi
intonează un cântec de Crăciun. Pentru a întregi tabloul familial, ni se
arată şi un câine care doarme într-un coş. Cât despre bunic, acesta
trage un pui de somn într-un scaun. Bradul de Crăciun tronează în colţul
camerei. Pe scurt, iată gata pregătit tabloul idilic al unei seri de
Crăciun. Dintr-o dată, fetiţa, care se întoarce de la bucătărie, loveşte
cu piciorul o minge – pentru a se juca cu câinele.Mingea
loveşte o lumânare, iar aceasta, căzând, dă foc cadourilor. Plăcutul
tablou de la început se transformă atunci, foarte repede, într-un
adevărat coşmar. Dopul de la sticla de şampanie sare şi îl loveşte
brutal în frunte pe bunic. Acesta cade pe spate şi, în cădere, trage
după el trofeul de vânătoare de pe perete, trofeu care ajunge apoi să-i
acopere în întregime capul. Scena provoacă panică atunci când cadourile,
bradul şi bunicul iau foc, rând pe rând. Tatăl smulge perdelele şi se
grăbeşte către bunic pentru a stinge incendiul care s-a declanşat. Pe
drum, se loveşte de fetiţă, care cade şi varsă sosiera pe rochia ei
albă. Mama leşină. Bărbatul de la pian aleargă să o ajute şi încearcă să
o trezească. La rândul lor, gemenii o prind de braţe pe fetiţă pentru a
o ridica.Exact
în acest moment de paroxism al catastrofei, bunica revine de la
bucătărie, aducând curcanul. Efect „comic“ garantat: camera de filmare
ne arată scena, încremenită într-un fel de nou „tablou“, dar de data
aceasta nu mai este vorba de un tablou idilic, ci de unul apocaliptic.
Pe ecran apare propoziţia: „MTV vă urează un Crăciun fericit“. Chiar
dacă este vorba de un „umor“ macabru, videoclipul pe care vi l-am
povestit poate părea, la prima vedere, „simpatic“ şi „amuzant“, nu?
Un specialist al simbolismului ocult care îşi face
publice opiniile pe internet folosind pseudonimul JustAFreeMind are o cu
totul altă părere. Acest specialist în simboluri satanice consideră că
sceneta, amuzantă numai pentru neavizaţi, ascunde în realitate o oribilă
desfăşurare de simboluri care ţin de un ritual satanic. El
demonstrează, pe baza unei argumentaţii edificatoare, că anumite
persoane iniţiate în satanism din conducerea MTV au vrut să transmită un
mesaj subliminal satanic, batjocorind şi blasfemiind sărbătoarea
Crăciunului prin difuzarea din partea canalului de televiziune a acestor
„urări“ macabre.
Demonstraţia
sa, sub forma unui montaj video intitulat „MTV vă urează un Crăciun
masonic, satanic, baphometic!“, postată pe pagina de internet: http://www.youtube.com/watch?v=KDhUi2rzMoE
este revelatoare şi tulburătoare. Conform lui JustAFreeMind
(pseudonimul poate fi tradus ca „spirit liber“ sau „pur şi simplu, o
minte liberă“), atunci când ajungem să cunoaştem simbolismul şi riturile
păgâne şi satanice care se practică, în conformitate cu mai multe
mărturii credibile, şi în zilele noastre, descoperim în spatele acestei
scenete „comice“ o blasfemie anticristică a „Iluminaţilor“.
Demonstraţia cercetătorului reia filmul secvenţă cu
secvenţă pentru a descoperi cu precizie toate simbolurile. Analiza
intenţionează nu numai să descifreze simbolurile oculte satanice
(demonstrând prin abundenţa lor existenţa unei evidente influenţe oculte
malefice şi a unor iniţiaţi în magie neagră care au regizat acest
videoclip, aflându-se „în spatele“ producerii sale), ci şi să
evidenţieze intenţionalitatea şi „logica“ rece aflată la originea
fiecărei imagini.
Argumentele
pe care vi le oferim în continuare demonstrează cu prisosinţă faptul că
acest videoclip nu a fost realizat dintr-o „pură întâmplare“! Cu
siguranţă, fiecare detaliu din film a fost atent analizat şi a fost
realizat intenţionat în acest fel, producătorii săi cunoscând foarte
clar semnificaţia simbolurilor folosite şi corelaţia lor cu sacrificiile
umane care se fac în ritualurile satanice. Cumplita „coincidenţă“ a
scenelor din videoclip cu anumite elemente din ritualurile satanice,
„coincidenţă“care nu lasă loc nici inspiraţiei, nici hazardului, ne face
să descoperim că acest videoclip a fost structurat cu un tupeu şi un
cinism incredibil. Vă oferim în continuare decriptarea simbolismului
ascuns al acestui videoclip.Actul 1: Scena cu sarea
Încă din prima scenă, observăm pe masă sarea,
aflată într-un vas fără capac. Puţine persoane ştiu că, aşa cum se poate
citi în „Biblie“, sarea era folosită în vechime pentru sacrificii în
cadrul templelor: „Toate prinoasele tale de pâine sară-le cu sare; să nu
laşi jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău; cu
toate prinoasele tale adu Domnului Dumnezeului tău şi sare.“ (Leviticul
2,13); „Şi-I adu înaintea Domnului; preoţii să arunce asupra lor sare şi
să-I înalţe ardere de tot Domnului.“ (Iezechiel 43,24)
Actul 2: Ritualul sacrificial
Trebuie să menţionăm că victimele favorite ale
ritualurilor sacrificiale satanice ale „Iluminaţilor“ sunt chiar fetiţe
blonde precum cea din clip. La fel ca această fetiţă, care poartă o
rochie albă, tinerele fecioare care sunt sacrificate sunt mereu
îmbrăcate în alb. Prezenţa „Porumbiţelor“, aceste tinere îmbrăcate în
alb, în cadrul ceremoniilor anumitor societăţi secrete este o perpetuare
a practicilor sacrificiale ale „Iluminaţilor“. Aici, prin urmare, încă
de la începutul clipului, sarea ne indică faptul că fetiţa va fi
sacrificată. La sfârşitul filmului, rochia sa albă este pătată de sos de
roşii (de culoarea sângelui), la nivelul inimii, iar această le arată
„cunoscătorilor“ că sacrificiul a fost realizat. Comportamentul fraţilor
gemeni, care par să vrea să o susţină pe fetiţă este de o subtilă
ambiguitate, ca şi alte scene din videoclip. De fapt, încearcă ei, oare,
cu adevărat să o ridice? Poziţia ciudată a mâinilor acestora sugerează
mai degrabă că ei o ţin prizonieră şi o împiedică să fugă. Totul depinde
de modul de interpretare a lucrurilor.
De altfel, se poate remarca faptul că cei doi gemeni
sunt îmbrăcaţi absolut identic, în alb şi negru. Evident, nici aceasta
nu este o întâmplare. Pantalonii negri, cămaşa albă şi cravata neagră
constituie ţinuta clasică de intrare în lojele masonice. Şi de fapt, de
ce apar reprezentaţi aici gemenii? Simbolismul subtil al gemenilor este
folosit pentru că „Iluminaţii“ îşi spun „fraţi“ şi se adresează unii
altora folosind apelativul de „frate“.
Micul videoclip, care deja nu mai pare la fel de
umoristic, permite, prin urmare, să decelăm o întreagă serie de detalii
caracteristice unui ritual satanic, revelate prin intermediul codului
secret al „Iluminaţilor“.
Actul 3: Violenţa
JustAFreeMind ne arată, astfel, că în spatele
aparentei poveşti (acţiuni) din videoclip se află o altă poveste, ocultă
şi macabră, întocmai ca în desenele care sunt ascunse într-un alt
desen. Să analizăm acum despre secvenţa în care mama leşină. Bărbatul
care cânta la pian pare că se grăbeşte să o ajute. Aşa să fie, oare?
JustAFreeMind ne face să remarcăm faptul că omul este, de fapt, posedat.
Încearcă el, oare, să o trezească cu adevărat, sau mai degrabă să o
strângă de gât, cum indică poziţia mâinilor sale? Comportamentul lui
(probabil sub pretextul comicului burlesc) este atât de violent, încât
ne face să ne întrebăm dacă până la urmă nu o va omorî pe nefericita
femeie. Iar cercetătorul adaugă acest detaliu zguduitor: în ritualurile
satanice, acest tip de acte violente se termină cu acte de necrofilie.
Actul 4: Baphomet
Capul animalului împăiat care cade pe umerii
bunicului este, de fapt, o reprezentare abilă a lui Baphomet, o altă
imagine a lui Satana, sub forma unui trup de om cu cap de ţap. În
Antichitate, puternicul miros specific al ţapului a condus la asocierea
lui cu Satana. Acest idol demonic, Baphomet, presupus zeu antic, care în
realitate este o reprezentare a lui Satana, este adorat, după mărturia
marelui maestru mason Albert Pike, de cele mai înalte grade ale
„Iluminaţilor“. Numai cei mai mari iniţiaţi, „păstorii turmei“, au acces
la aceste „mistere“, francmasonii de grad mai mic nici măcar nu
realizează că ei, în realitate, se închină lui Satana. În clipul celor
de la MTV, braţul stâng al „ţapului“ ia foc, iar bunicul îşi scutură
mâna în aparenţă pentru a stinge focul, dar în realitate dă impresia că
aţâţă flacăra. Iată aici un simbol care trimite la un alt nume al lui
Satana: Lucifer, „purtătorul de lumină“ [de la lux, lucis = lumină şi
ferre = a aduce]. Simbolul flăcării este foarte puternic şi foarte mult
folosit de Francmasonerie. Îl regăsim la Statuia Libertăţii, dar şi pe
statuia care tronează în vârful coloanei de la Bastilia şi în
simbolismul comuniştilor. Regăsim o flacără şi deasupra Podului Alma,
unde a murit prinţesa Diana. Şi, evident, în ritualul flăcării Jocurilor
Olimpice. Să observăm faptul că focul este un element esenţial în orice
practică spirituală. Prin intermediul lui, sacrificiul poate atinge
lumea zeilor. Focul nu este un simbol nefast, malefic, dar în acest
context al „purtătorului flăcării“ el este un simbol masonic edificator.
Actul 5: „Ceremonia“
Să analizăm acum finalul filmuleţului, final care
este, după părerea lui JustAFreeMind, cea mai importantă scenă. Aceasta
reprezintă ceremonia de încoronare a „Marelui Monarh“, Anticristul. În
această scenă îl vedem pe tată, îmbrăcat complet în negru, ca un preot,
care tocmai a smuls draperia de culoare albă şi îi acoperă umerii
bunicului/Baphomet. În tradiţie, acoperirea unui prinţ cu o pelerină
albă reprezintă, de fapt, ridicarea sa la rang de rege. Nu este o
întâmplare faptul că în „Evanghelie“ se menţionează că, în momentul
răstignirii, lui Iisus I-a fost aşezată pe cap o coroană de spini şi pe
umeri o pelerină/tunică roşie. Culoarea roşie simbolizează faptul că
regele urmează să fie sacrificat.
Videoclipul ni-l arată, deci, pe Baphomet îmbrăcat
cu o pelerină albă, simbol al regalităţii. Astfel este revelat
obiectivul ultim al „Iluminaţilor“ şi anume instaurarea unei Noi Ordini
Mondiale, care va implica înscăunarea „Regelui“ lor pe tronul lumii,
domnind pentru o perioadă de 1000 de ani asupra oamenilor. Această
încoronare este dublată de un alt simbol foarte puternic: distrugerea
prin foc a pomului de Crăciun. Pomul de Crăciun este simbolul prin
excelenţă al spiritului cristic, care trăieşte încă în inimile
oamenilor. Această puternică imagine simbolizează ura nepotolită a
capilor „Iluminaţi“ ai satanismului împotriva lui Iisus Cristos şi a
mesajului cristic de speranţă şi mântuire pentru omenire, pe care
masoneria se străduieşte din răsputeri de două secole să-l pervertească
şi să-l înăbuşe, prin toate mijloacele. Creştinismul însuşi ar urma să
fie redus la cenuşă în momentul încoronării Anticristului.
Concluzie
Exemplul de mesaj satanic difuzat pe canalul MTV pe
care vi l-am prezentat aici nu este nici pe departe singular. Codul
secret al „Iluminaţilor“, masoni, incluzând simboluri satanice şi mesaje
subliminale cu tentă satanică, este din ce în ce mai prezent în
diferite filme, videoclipuri muzicale, dar şi în jocurile pe calculator
sau în jucăriile pentru copii.
Un
exemplu semnificativ este jocul interactiv Pokemon (Pocket Monster –
„monştri de buzunar“), lansat în 1996 de japonezi. Numeroşi cercetători
au semnalat existenţa unui cod satanic, ascuns în interiorul arcanelor
din acest joc. Ei au afirmat că jocul este, în realitate, un mijloc de o
abilitate diabolică pentru familiarizarea tineretului cu simbolismul
satanic. Exemplu: pe coperta Pokemon Kadabra putem distinge o stea cu
cinci colţuri, steaua în flăcări a lui Baphomet. Această pentagramă
răsturnată simbolizează capul de ţap şi are o conotaţie malefică,
satanică. Cei care vor avea ocazia de a-l vedea pe acest Pokemon vor
observa pe pieptul său prezenţa a trei litere „SSS“, sub forma unor
fulgere, precum acela care apare pe faţa lui Harry Potter. Cercetătorii
au mai remarcat şi asemănarea posturii de pe efigia care se află pe
carte cu „salutul încornorat“, salut satanic prin excelenţă.O
altă piesă-cheie din această lume stranie este personajul Mew.
Analiştii sunt interesaţi în mod special de acest personaj ocult prin
definiţie, căci este de negăsit, poate fi descărcat, dar nu poate fi
transmis pe consolele de jocuri. Dacă scriem „MEW“ cu majuscule, putem
vedea că acest nume regrupează singurele trei litere ale alfabetului
care se aseamănă cu tridentul, mai precis trei litere „W“ înclinate
diferit, în aşa fel încât să formeze un „E“ (rotaţie de 90º) şi un „M“
(rotaţie 180º). Or, litera nume „W“ este, în limba ebraică, cifra 6.
Este şi a 23-a literă a alfabetului: 2×3 = 6. Astfel, pentru analişti nu
este nicio îndoială că MEW corespunde într-un anume mod numărului 666,
la fel ca şi secvenţa www care precede toate domeniile de web. Oricine
are curiozitatea de a se documenta cu privire la aspectele evocate aici
poate descoperi cu uşurinţă, la rândul lui, numeroase alte exemple de
infiltrare a satanismului: „Harry Potter“, „Stăpânul inelelor“ etc.
În prezent, regăsim codul secret al „Iluminaţilor“
prin intermediul folosirii unui simbolism ocult satanic în aproape orice
creaţie mediatică concepută pe plan internaţional. Printre cele mai
recente şi intens mediatizate apariţii de acest gen se numără şi
videoclipurile satanice ale lui Lady Gaga, care a primit de curând nu
mai puţin de 13 nominalizări la MTV Video Music Awards. Pentru cei
avizaţi, Lady Gaga este în realitate una dintre sclavele/preotesele
„Iluminaţilor“. Fişa sa biografică de pe Wikipedia abundă în detalii
care trădează această influenţă.
Spectacolul MTV Video Music Awards 2009 a fost şi
el, în întregime, un megaritual masonic ocult închinat Satanei. Sub
aparenţa „spontaneităţii“ şi a „originalităţii“, în desfăşurarea
întregului eveniment au fost vizibile o multitudine de simboluri şi
manifestări oculte, de la ritualul de iniţiere (acceptare) în
Fracmasonerie la rugăciunea colectivă adresată Satanei şi la ritualul
infect de vânzare a sufletului etc.
Pentru cei mai mulţi dintre telespectatorii fideli ai postului MTV, ceremonia premiilor videomuzicale (Video Music Awards) 2009 organizată pe 13 septembrie la New York a trecut probabil drept un spectacol mai „nonconformist”. Însă pentru ochiul unui observator atent şi avizat, sub aparenţa „spontaneităţii” şi a „originalităţii”, în desfăşurarea întregului eveniment au fost vizibile o multitudine de simboluri şi manifestări oculte foarte conforme cu anumite tradiţii. În cele ce urmează vom dezvălui faptul că sub masca show-ului MTV s-a desfăşurat un ritual masonic ocult închinat Satanei, ritual la care au participat, din păcate, sute de milioane de telespectatori din toată lumea, contribuind astfel la amplificarea efectelor sale nocive şi perturbatoare.
Este ceva obişnuit ca ceremoniile premiilor MTV să includă manifestări stranii, vulgare, tenebroase sau chiar oculte. Însă în cadrul spectacolului din acest an, simbolurile şi manifestările ritualice sataniste au fost de-a dreptul ostentative. Privitorii neavizaţi au considerat probabil anumite gesturi, cuvinte, costume sau elemente de scenografie ca fiind discutabile, nebuneşti, şocante, teribiliste sau „originale”. Adevărata semnificaţie a acestor reprezentaţii poate fi identificată numai în cazul cunoaşterii unor minime elemente ale ritualisticii şi simbolismului masonic secret, dezvăluite în ultimii ani de către o serie de publicaţii. Doar astfel putem realiza că, de fapt, întregul spectacol a fost o voalată punere în scena a unor ritualuri malefice, a căror încărcătură subtilă a fost transmisă virtual întregii planete.
Predica Marii Preotese şi evocarea entităţii unui demon sau a unei persoane decedate
Marea Preoteasă a industriei muzicale, Madonna, „înţeleapta” mult venerată a MTV-ului, deschide show-ul cu un moment solemn: elogiul adus lui Michael Jackson. În ciuda faptului că ei doi nu fuseseră nici apropiaţi şi nici nu se cunoscuseră prea bine, Madonna, adeptă a curentului Kabala ce cuprinde învăţături studiate în cadrul lojilor masonice, a fost totuşi cea aleasă să îi aducă un ultim omagiu. Madonna chiar a fost criticată, în urmă cu câţiva ani, de către rabinul Ariel Bar Tzadok, pentru că abuzează în creaţiile sale videomuzicale de simbolismul provenit din tradiţia Kabala, acesta considerând sacrilegii acţiunile cântăreţei de a dezvălui printr-un tatuaj „numele secret al lui Dumnezeu” şi de a imita elemente ale practicilor religioase iudaice. (http://www.koshertorah.com/PDF/madonna%20kabbalah.pdf)
Discursul kabalistic al Madonnei în faţa sălii ridicate în picioare
în semn de omagiu s-a axat pe ideea „Michael Jackson a fost un rege
venit din alte lumi” şi a fost punctat în mod repetat cu afirmaţia „dar
totuşi el a fost şi o fiinţă umană”. Imediat după discurs, pe ecran a
fost proiectat un omagiu video început într-un mod lugubru, cu figura de
cadavru înviat din morţi a lui Jackson, din clipul Thriller (Groaza),
unde acesta juca rolul de zombi dansator, alături de alte personaje în
putrefacţie, proaspăt ieşite din morminte. În timp ce pe scenă o trupă
de artişti reproduce mişcările sacadate din videoclip, din boxe se aude
vocea lui Vincent Price recitând renumitele versuri ale cântecului,
însoţite în final şi de binecunoscutul râs demonic al aceluiaşi actor:
Întunericul se aşterne pe pământ / miezul nopţii e aproape /
creaturi se târăsc în căutare de sânge / ca să terorizeze tot cartierul.
Şi oricine va fi găsit / cu sufletul decăzut / trebuie să stea şi să înfrunte haitele iadului / şi să putrezească în carcasa unui cadavru.
Cea mai infectă duhoare e în aer / spaima celor 40000 de ani / şi siniştri vampiri din fiecare mormânt / se apropie pentru a-ţi pecetlui sfârşitul.
Şi deşi te lupţi să rămâi în viaţă / corpul tău începe să tremure / căci niciun muritor nu poate rezista / maleficităţii groazei (sau filmului „Thriller”; joc de cuvinte).
Desigur, putem consideră că e oarecum normal ca cel mai răsunător succes al lui Michael Jackson să fie inclus într-un memorial. Însă totodată a începe omagiul postum tocmai cu aceste secvenţe, la doar câteva săptămâni după înmormântare, a fost o alegere cel puţin stranie şi macabră. Cineva, undeva, a luat nişte decizii destul de dubioase în organizarea evenimentului, dar, deloc surprinzător, acest lucru s-a potrivit de minune cu vibraţiile întregului spectacol, ce parcă a fost în permanenţă bântuit de fantoma regretatului cântăreţ.
Testarea / umilirea neiniţiatului şi solidaritatea „frăţească” masonică
După acest omagiu pregătitor şi introducerea showului a urmat decernarea primului premiu al serii. Cântăreaţa de pop-country Taylor Swift, o frumoasă americancă în vârstă de 19 ani, reuşeşte performanţa de a câştiga în detrimentul unor vedete „consacrate” precum Lady Gaga, Beyonce, Katy Perry sau Pink, premiul la categoria „Cel mai bun videoclip feminin”, cu un cântec romantic adolescentin (http://www.youtube.com/watch?v=VuNIsY6JdUw), care a contrastat puternic cu melodiile celorlalte nominalizate şi cu întreaga manifestare. Ea a urcat pe scenă pentru a-şi ţine discursul de mulţumire, însă Kanye West, unul dintre cei aparţinând cercului de „iniţiaţi”, cunoscut ca adorator al lui Baphomet (citeşte şi articolul Simboluri oculte satanice într-un videoclip premiat în 2008 la gala premiilor Grammy) apare şi el pe scenă, îi smulge microfonul din mână şi în faţa sălii şi a milioanelor de telespectatori clamează că Beyonce „a avut cel mai bun videoclip din toate timpurile”. Această ieşire a provocat foarte multe controverse în zilele care au urmat, ajungând să fie comentată şi de către preşedintele SUA, Obama.
În mod evident, toată această scenă regizată a reprezentat, de fapt,
iniţierea cântăreţei Taylor Swift în ceea ce este numit „Cercul
aleşilor”, proces specific mai ales fraternităţilor premasonice
masculine sau feminine din campusurile universitare americane sau
bandelor de mafioţi. „Profana” este umilită în faţa colegilor de breaslă
şi i se spune că nu este vrednică să fie pe aceeaşi scenă cu Beyonce,
maestra de ceremonii. Totodată momentul este şi o expresie a
jurământului masonic de apărare, susţinere reciprocă şi loialitate faţă
de „fraţi”, în absolut orice situaţie. Tânăra cântăreaţă Taylor Swift
rămâne fără cuvinte şi se retrage de pe scenă în urma calvarului
emoţional creat de rapperul care i-a stricat primirea primului premiu
din carieră, contestându-i public meritul acestei recunoaşteri.
Rugăciunea către Satan
(înregistrarea video: http://www.youtube.com/watch?v=h_0iXl_wtvU)
Prezentarea premiului pentru cel mai bun videoclip rock este realizată de către actorul de comedie Jack Black. El apare pe scenă îmbrăcat într-o ţinută heavy metal, ţinând în mână o secure uriaşă şi având pe tricou numele unui joc video, bineînţeles ultra-violent, căruia îi face reclamă. Fiind vorba de premiul secţiunii rock, el îndeamnă audienţa să se roage împreună la „diavol” şi să ridice în aer „coarnele diavolului”, adică semnul satanist realizat cu degetul mic şi arătător ridicate în aer, prezent în gesturile multor vedete şi lideri politici. Apoi cere publicului să se ţină de mâini şi începe rugăciunea: „Dragă Satan domn al întunericului…”. Situaţia se pretinde a fi una umoristică, altfel nu vedem cum ar putea fi explicată prezenţa unei astfel de rugăciuni satanice într-un spectacol TV la o oră de maximă audienţă, de exemplu părinţilor pe bună dreptate îngrijoraţi pentru soarta copiilor lor. Începută într-un ton semi-amuzant scena este încheiată de către Jack Black într-o notă mai gravă prin cuvintele: „Te rog să acorzi celor nominalizaţi în această seară succes neîntrerupt în industria muzicală”. Această ultimă frază lipsită de orice haz, a lăsat sala fără cuvinte. Ea releva de fapt adevărul întunecat al industriei divertismentului mondial actual.
Rezultatul net al acestei scene: toată lumea a făcut semnul satanist
„coarnele diavolului”, apoi s-au luat reciproc de mâini şi s-au rugat la
Satana. Poate că această sceneta „comică” „spontană” ar fi trecut drept
o satiră insignifiantă într-un alt spectacol. Însă, în contextul
prezentat, alături de numeroase elemente ale unor alte momente oculte,
aşa-zisa satiră s-a transformat într-o sinistră şi satanică realitate.
Sacrificiul ritual / Vinderea sufletului
Reprezentaţia lui Lady Gaga a fost apreciată ca fiind una „strălucitoare” de către mulţi dintre fanii săi. Dacă aceşti fani ar fi fost întrebaţi ce anume a simbolizat ea, pe feţele acestora ar fi apărut probabil o adâncă nedumerire.
Iată declaraţia cântăreţei referitoare la această reprezentaţie într-un interviu pe gagadaily.com:
- Credeţi că această reprezentaţie va fi unul dintre momentele memorabile ale VMA?
- Ştiu că aşa va fi. Eu am următoarea filozofie: are rost să faci un lucru doar dacă va fi memorabil, doar dacă va schimba ceva, dacă va inspira o mişcare. Prin această melodie şi prin show-ul realizat pe scenă, sper să spun ceva foarte grav despre faimă şi preţul ei.
- Ceva grav? Ce anume?
- O să vedeţi.
- Cu ce te vei îmbrăca?
- Aş spune că recuzita este o reprezentare a celor mai renumiţi şi mai stoici martiri din istorie. Intenţia este de a fi o reprezentare simbolică a oamenilor. După vizionarea spectacolului, dacă îl veţi studia cu atenţie veţi observa cum se revelează referinţele şi simbolurile.
Decorul scenei a fost şi el simbolic. Gaga apare în interiorul unui templu sau palat medieval, cu coloane, candelabre şi tablouri. Cadrul seamănă surprinzător de mult cu descrierile locaţiilor în care „aristocraţia ocultă” desfăşoară ritualuri, experimente de manipulare sau control mental şi chiar sacrificii umane. În centru, fără a putea fi trecute cu vederea, se află o arcadă şi două coloane masive.
Când însângerata Gaga atârnată de un ştreang este ridicată în aer, din spatele scenei, printre coloane, apare o lumină intensă, în timp ce dansatorii ridică braţele spre cer, în semn de slavă. Această scenă finală a sacrificiului sugerează reuşita ritualului: apariţia lui Lucifer, „Purtătorul Luminii”.
Steaua ce răsare (Rising star)
La revenirea în sală, Gaga apare îmbrăcată într-o rochie roşie, care îi acoperă chiar şi faţa, iar pe cap poartă o coroană de aceeaşi culoare, costumaţie deosebit de stranie. Devenită un simbol viu al jertfei sângeroase, ea urcă pe scenă pentru a primi „Premiul pentru cea mai bună nouă speranţă muzicală” (Best New Artist) şi a confirma astfel că efectul vânzării sufletului este obţinerea „bunăvoinţei” infernale şi succesul în industria muzicală. Fanii şi revistele de specialitate continuă să o numească pe Lady Gaga „excentrica, nemaivăzuta, minunata, inegalabila…”. Reprezentaţia sa este cu atât mai şocantă cu cât cântecul în sine nu are un subiect sau o tematică violentă.
Este absolut imposibil ca un mason să privească momentul în care cântăreaţa Pink îşi face apariţia pe scenă şi să nu-şi amintească instantaneu de clipa iniţierii sale în primul grad al masoneriei. Iată aici o descriere sumară a cadrului acestui eveniment:
„Candidatul la iniţiere este deposedat de bunurile materiale şi rămâne îmbrăcat într-o ţinută ciudată. Aceasta include legarea la ochi cu o bucată de pânză şi folosirea unei funii în formă de laţ. Candidatul este condus în camera pentru iniţiere, dar nu poate să vadă ceea ce se întâmplă în jur.” – Mark Stavish, Freemasonry: Rituals, Symbols and History of the Secret Society
Foto stânga: Pink are o pânză neagră legată la ochi şi va fi ridicată
în aer cu ajutorul unei frânghii în forma de laţ. Costumul îi lasă
sânul stâng aparent dezvelit. În locul piciorului stâng dezgolit
costumul său are un model cu pătrăţele în genul tablei de şah, identic
cu cel al podelei standard a templelor masonice (vezi poza următoare,
foto stânga).
Foto dreapta: Candidatul este legat la ochi, cu laţul de frânghie în jurul gâtului, cu piciorul stâng şi cu jumătatea stângă a pieptului dezgolite.
Evoluţia pe scenă sau, mai bine zis, deasupra scenei, a cântăreţei
Pink a fost un ameţitor show de acrobaţie la trapez (foto dreapta) care
fără îndoială, a lăsat audienţa complet dezorientată. În mod evident
aceasta reprezintă încă o trimitere evidentă la ritualul ocult al
masoneriei pentru că de fapt acesta este şi efectul iniţierii în primul
grad al francmasoneriei:
„Ochii îi sunt acoperiţi şi o frânghie în formă de laţ îi este trecută în jurul gâtului. În acest moment novicele intră în stadiul marginal, asociat cu încercările; el nu poate vedea, simţul său de orientare îi este complet perturbat, îmbrăcat fiind ca un condamnat înainte de execuţie.” – J.S. La Fontaine, Initiation – Ritual Drama and secret knowledge across the world
Concluzie
Ceremonii precum cea a premiilor videomuzicale ale MTV definesc şi cristalizează cultura muzicală a unei epoci. Ele consacră anumiţi artişti „aleşi” şi îi lasă în conul de umbră al uitării şi anonimatului pe alţii. După cum se poate vedea mai sus, întregul spectacolul VMA din acest an a fost amestecat cu simbolismul ocult al ritualurilor masonice. Oare de ce MTV expune tineri şi copii care nu ştiu nimic despre ocultism unor astfel de ritualuri mascate? Cine poate estima efectul subliminal al acestor spectacole asupra telespectatorilor? Oare se urmăreşte „educarea” noilor generaţii pentru a accepta aceste simboluri, ca parte a culturii lor cotidiene? Există cu certitudine cel puţin un al doilea nivel de interpretare în multe dintre producţiile MTV (Masonic TV?) Decodificarea acestor simboluri ne poate ajuta să înţelegem resorturile subtile şi adevăratele intenţii ale celor ce se ascund în spatele industriei de divertisment, această industrie ce modelează de ani şi ani de zile idealurile şi gândirea adolescenţilor din întreaga lume, oferindu-le nişte false modele de viaţă capabile de orice compromis pentru faimă şi câştiguri materiale.
Arătam într-un articol anterior că întregul simbolism masonic se
învârte în jurul ideii de lumină. Este vorba însă despre o lumină
artificială, prezentată drept Lumina Divină. Masonii nu vorbesc despre
inaugurarea unei noi loji, ci despre „aprinderea luminilor” în templu.
Când un neiniţiat este primit în masonerie se spune că a fost iluminat,
la fel cum curentul numit Iluminism a proiectat “lumina raţiunii” peste
Europa secolului XVIII.
Veţi spune că lumina este ceva benefic. Depinde însă ce fel de
lumină. Căci în acest caz este vorba despre lumina lui Lucifer. După cum
îi spune şi numele, el este doar purtător al unei lumini care deja
există, deci care are o altă sursă. Orientarea spre acest purtător nu
face decât să inducă în eroare, adică să îl abată pe căutător de la
calea directă şi rapidă către Dumnezeu- Tatăl, care este totodată Lumina
şi sursa ei. Şi totuşi, pe pământ există numeroase locuri ce poartă
pecetea Purtătorului Luminii şi destui creduli care să îl venereze, fără
să îşi dea seama că astfel îl venerează pe Lucifer.
Există
multe legende în care un erou fură lumina de la zei şi o dă oamenilor.
Una dintre cele mai cunoscute legende de acest gen este cea a lui
Prometeu. În New York, în faţa intrării principale din uriaşa clădire
care se numeşte Rockefeller Center există o statuie de aur a lui
Prometeu, purtând o torţă. Rockefeller ştia foarte bine ce face când a
construit această clădire (care este de fapt un uriaş obelisc) şi a
plasat în faţa ei o statuie a purtătorului de lumină (a lui Lucifer în
ultimă instanţă), pe care l-a prezentat oamenilor în mod înşelător drept
Prometeu. În faţa statuii se află un mare patinoar frecventat de un
public numeros.
Un
alt element interesant este şi statuia lui Atlas din acelaşi loc, care
este încărcată cu un simbolism masonic evident. Coloanele din lojile
masonice sunt frecvent reprezentate ca purtând în vârf un glob
pământesc, exact aşa cum Atlas poartă pe umerii lui Pământul.
Semnificaţia ascunsă este că masoneria este cea care susţine şi
controlează întreg Pământul. Iar coloana, care ar trebui să facă
legătura între Pământ (situat jos) şi cer (situat sus), este astfel
construită încât să facă legătura între pământ (simbolizat de soclul
pătratic) şi… pământ. Un simbol divin este pervertit astfel într-unul
masonic.
Mai
mult, începând cu 1936, chiar în faţa statuii aurite a purtătorului de
lumină se celebrează de milioane de oameni momentul aprinderii luminilor
în uriaşul brad de Crăciun, ceremonie care a devenit o tradiţie a New
Yorkului. Astfel, sărbătoarea Crăciunului se transformă din aniversarea
naşterii lui Iisus în trăirea la unison de milioane de oameni a
momentului aprinderii luminilor (exact ca la inaugurarea unei loji
masonice) sub ochii mulţumiţi ai lui Lucifer – purtătorul de lumină.
În portul New York se află unul dintre cele mai grandioase simboluri ale adorării purtătorului de lumină: Statuia Libertăţii.
Statuia Libertăţii a fost dăruită SUA de fraţii masoni francezi. Ea a
fost construită în Franţa, transportată peste ocean, asamblată şi
inaugurată în 1886. 38 de ani mai târziu a fost declarată monument
naţional şi în prezent este un bine cunoscut obiectiv turistic,
care produce anual un venit de 160 milioane de dolari.
Cu
ocazia restaurărilor din 1984-1986 au fost făcute copii la aceeaşi
scară a diferitelor elemente ale statuii. Piciorul drept, făclia şi
capul sunt expuse acum în mărime naturală în muzeul amenajat în cadrul
complexului. Pasionaţii de acest monument au descoperit imediat o
particularitate extrem de interesantă a picioarelor dezgolite ale
statuii. Statuia este bolnavă. Suferă de o deformaţie a labelor
picioarelor care face ca al doilea deget să fie mai lung decât degetul
mare, iar degetul mic să fie exagerat de scurt. Specialiştii în
ortopedie arată că mai mult de 70% din populaţie are ceea ce se numeşte
neoficial “picioare egiptene” adică degetul mare mai lung şi celelalte
care descresc proporţional. Există şi o categorie de oameni care au ceea
ce se numeşte “picioare greceşti”, nume dat după faptul că statuile
Greciei Antice erau reprezentate cu al doilea deget mai mare decât
celelalte. Aceasta este o boală care duce şi la deformarea gambelor,
slăbirea gleznelor şi frecvente luxaţii (în imagine este ilustrat un
fragment din statuia împăratului Constantin datând din anul 330 în. Ch.
alături de piciorul Statuii Libertăţilor).
Ce ascunde în spate o asemenea reprezentare, ne explică simbolistul Paul Diel, care arată că “piciorul este un simbol al tăriei sufleteşti căci el este baza poziţiei verticale, proprie omului. Piciorul vulnerabil, şchiopătarea, orice deformare a piciorului dovedesc o slăbiciune sufletească” (din Dicţionarul de simboluri, Jean Chevalier&Alain Gheerbrant, Editura Artemis, 1999). Dacă adăugăm aici şi cunoştinţele legate de corespondenţele subtile ale fiecărui deget, vom înţelege imediat de ce al doilea deget este mai mare şi al cincilea este extrem de mic.
Statuia Libertăţilor de la Paris – celălalt picior al “Noului Colos”
Puţini
ştiu însă că în lume există de fapt două Statui ale Libertăţilor
identice dar de mărimi diferite, care stau faţă în faţă, la mare
depărtare una de cealaltă, una în Franţa pe o insulă de pe Sena şi
celaltă pe o altă insulă, în portul New York. Exact aşa cum la intrarea
în lojă stau de o parte şi de alta cele două coloane purtând în
vârf globul pământesc. Cele două statui implantate strategic reprezintă
de fapt simbolul dominaţiei 
puterii
iluminate (nu luminoase) a masoneriei asupra globului. Acest secret ne
este dezvăluit de placa aflată la baza statuii din New York care ne
lămureşte că avem de-a face cu „Noul Colos”.
După cum ştim, Colosul din Rodos era una dintre cele opt minuni ale
lumii antice. Gigantica statuie stătea cu un picior pe un mal şi cu
celălalt pe celălat mal. Iar în pictura alăturată (o
reprezentare ulterioară) vedem că în mâini Colosul poartă o flacără.
Statuia din Paris a fost făcută cadou de americani francezilor în 1889.
Este făcută din bronz (prima este din cupru şi oţel) şi are 35 de
picioare înalţime faţă de 300 cât are prima. A fost amplasată pe o
insulă numită Ile de Cygnes lângă podul Grenelle.
Alte
Statui ale Libertăţilor apar şi alte colţuri ale lumii. La Tokyo în
port a fost ridicată în decembrie 2000 o Statuie a Libertăţilor, un
sfert cât cea din New York. Tot în Tokyo găsim Statui ale Libertărţilor
pe acoperişurile motelurilor rău famate care închiriază camere cu
ora, tot în zona portului. Găsim Statui ale Libertăţilor, mult mai mici
ca mărime, în Las Vegas, într-un parc din Paris, în Germania, într-un
mic orăşel din Franţa numit St Cyr sur Mer, etc.
De Halloween se vând costumaţii tip Statuia Libertăţilor pentru
copii. Imaginea ei a apărut pe miliarde de cărţi poştale, fotografii,
monede, medalii, tricouri şi pe numeroase suveniruri din lumea
întreagă. Şi astfel se perpetuează la scară planetară modelul
purtătorului luminii, în speţă modelul lui Lucifer.
“Zeiţa Democraţiei” şi “Îngerul Libertăţii”
În 1989 în Piaţa Tian An Men din Beijing au avut loc ample
manifestaţii împotriva regimului comunist, înăbuşite cu multă violenţă.
Spre sfârşitul demonstraţiilor, pe 30 mai, studenţii Academiei
Centrale de Arte Frumoase din Beijing au ridicat în piaţă în faţa
portretului lui Mao Zedong o statuie înaltă de 10 metri a Zeiţei
Democraţiei. Făcută din foi de hârtie lipite unele peste altele cu
spumă, aceasta era o copie a statuii cu acelaşi nume din Parcul
Libertăţii ( Rosslyn, Virginia). O replică a acesteia fost ridicată de
Thomas Marsch în 1999 în Portmouth Square (San Francisco, China Town).
După cum puteţi vedea şi această statuie poartă cu ambele mâini
nelipsita torţă aprinsă.
Coloana din Place de la Bastille Paris
Alţi
purtători de lumină se găsesc în Finlanda- în Vaasa Center Square, pe
vârful Capitoliul din Georgia, în fostul Stalingrad unde se află
impunătorul monument al Mamei Rusia. Şi am trecut în revistă doar câteva
dintre cele mai cunoscute, mai sunt încă multe altele.
Un
alt exemplu evident este unul dintre monumentele importante ale Franţei
numit Statuia Republicii şi situat în Paris, în piaţa cu acelaşi
nume. Monumentul are în centru Republica şi la bază trei statui
reprezentând Egalitatea, Fraternitatea şi Libertatea, cele trei elemente
ale sloganului masonic ce a dominat revoluţia franceză. Evident că
Statuia întruchipând Libertatea poartă în mâna stângă o făclie.
Statuia Libertăţii de pe US Capitol - „Libertatea triumfând în război şi pace”.
Dacă
pentru oamenii de rând există o Statuie a Libertăţilor, clădirea
masonică a guvernanţilor poartă deasupra semnul privilegiului lor – tot o
Statuie a Libertăţii numită de data aceasta Statue of Freeedom. Pe
Domul Capitoliului se află din 1863 cea mai înaltă statuie din
Washington D.C. Statuia este orientată cu faţa spre est ca şi templul
masonic. O copie mult mai mică a acestei statui se află în acelaşi parc
al Libertăţii din Rosslyn, Virginia.
Francmasonul
Thomas U Walter, arhitectul Capitoliul prevăzuse existenţa unei statui a
libertăţii în vârful Domului iar aceasta a fost realizată de sculptorul
Thomas Crawford. I s-a spus: „Avem prea mulţi Washingtoni, prea multe
Americi în pericol. Victoriile şi Libertăţile sunt mai degrabă embleme
păgâne dar o Libertate este exact ce avem 
nevoie”.
Astfel Crawford a desenat „Libertatea (freedom) triumfând în război şi
pace”. Pentru cei avizaţi această singtamă simbolizează masoneria care
este deasupra lumii (aşa cum statuia care o personifică stă deasupra
Capitoliului) şi în acelaşi timp deasupra (şi de cel mai multe ori în
spatele) războaielor sau al păcii. Câteva elemente atrag atenţia, sabia
cu vârful în jos, laurii, vulturul, fasciile, inscripţia “E Pluribus
Unum”. Aceeaşi inscripţie o regăsim pe o monedă comemorativă pe care
apare de această dată cealaltă statuie, cea a Libertăţilor din New
York. Există persoane, din rândul masonilor, care vorbesc despre
asemănărea dintre această statuie şi zeiţa Atena.
În
Grecia antică la fiecare 4 ani se organiza Panathenaia, o sărbătoare
consacrată aceleiaşi zeiţe Atena. În cadrul acestui eveniment unul din
ritualurile religoase erau cursele cu torţe aprinse. Flacăra era luată
de pe altarul lui Prometeu şi dusă cu mare atenţie pentru a nu se
stinge la altarul Atenei din capitala Greciei care îi poartă numele.
Am trecut în revistă doar câteva dintre situaţiile în care simbolismul adorării lui Lucifer – purtătorul de lumină apare în mod public, în locuri sau în cadrul unor evenimente de mare amploare, ce angrenează milioane de persoane. Şi toate aceste “ritualuri” se petrec pe faţă, la lumina zilei, ascunse de ochii celor ignoranţi doar de propria lor neştiinţă.
Nu este nimic interesant în legătură cu asta (astfel de subiecte fiind normale la Tabu) dar o poză mi-a atras atenția, la sugestia lui ROrtodox.
Nimic special la poza de mai sus. Aceeași temă a industriei muzicale a omului android. Dar la poza de mai jos priviți mâna.
Frumoase coarne … nu?
Noul album al Christinei Aguilera şi videoclipul piesei “Not Myself Tonight” (Nu sunt eu însămi noaptea aceasta)
prezintă fanilor o schimbare radicală de stil a artistei. Cântăreaţa
acum se mulează perfect pe șablonul industriei muzicale oculte prin
încorporarea tematicilor şi simbolulilor satanice în arta ei. Ne vom
uita la mesajele ascunse ale noului ei videoclip “Not Myself Tonight” şi vom vedea conexiuniea dintre noul ei album și restul industriei muzicale.
Întotdeauna am considerat-o pe Christina Aguilera ca fiind cu o
măsură deasupra majorităţii cantăreţilor pop datorită faptului ca ea
poate de fapt să şi cânte. Cu toate acestea, pentru a avea succes în
continuare, se ştia că e doar o chestiune de timp până la momentul când
va ajunge la același nivel cu toate vedetele pop de pe piaţă. Tot ce
ţine de noul ei album este îmbâcsit de simboluri Iluminati (satanice) si primul ei single “Not Myself Tonight”
simbolizează de fapt o iniţiere. Conţine multe elemente văzute şi în
alte videoclipuri ale cântăreţilor cotaţi foarte sus la ora actuală.
Unii au acuzat-o pe artistă că prin această piesă încearcă să copieze
piesa lui Lady Gaga “Bad Romance“. Vom vedea ca prin acest plagiat, de fapt, Christina doar urmează direcțiile pe care trebuie să le urmeze artiştii pop.
Ea cântă Hollywood, un cântec despre oraşul care simbolizează
industria de divertisment, poarta de acces la statutul de superstar.
Madonna este un reprezentant al industriei oculte şi invită si pe
Britney Spears şi pe Christina Aguilera să i se alăture. Ea cântă:
Ar trebui să nu uităm că aceste versuri sunt din cântecul Hollywood:
*** Imaginea: La stânga este Britney cu literele ebraice Mem-Hey-Shin tatuate pe ceafă, unul din cele 72 de nume al lui Dumnezeu. Acesta reprezintă ‘vindecare’. La dreapta este Christina cu tatuajul cu literele ebraice Yud și Bet, aparent dedicate soțului ei Jordan Bratman.
În anii ce au urmat Christina a urmat calea aparent obligatorie a idolilor Illuminati prin sexualizării performanțelor ei artistice și a fost implcată în proiecte ce au avut legătură cu magia neagră și controlul mental.
*** Ședință foto Magie Neagră. Păpușă sacrificată, pentagramă cu lumânări negre.
*** Dezumanizare și dublă personalitate reprezentată prin manechin.
Ultimul ei efort creativ se conformează perfect agendei Illuminati exploatând tema transumanismului. Titlul albumului «Bi-on-ic» and și coperta sunt explicite în privința combinării omului cu mașina. Capul ei este reprezentat printr-un mecanism programabil, concept al controlului mental. “Bi-on-ic” (Bisexual on ICE) pare să însemne și Bisexuală drogată fiindcă ICE este termenul jargon pentru metamfetamină. Deci, sub influența acestui drog ea devine bisexuală. Știind că metamfetamina este des folosit în controlul mental, în mod special în programarea sexuală, titlul albumului ei ne dă fiori reci.
*** Christina este un robot programabil (control mental) și motivul obligatoriu al evidențierii unui singur ochi.
Subiectul melodiei este dedublarea personalității Christinei care nu se mai simte ea însăși noaptea, ceea ce reprezintă dorința de a-și pierde controlul și de a săruta băieții și fetele. Dar partea vizuală adaugă și alte substraturi care se referă la controlul mental, inițierea în ocultism și dubla personalitate. Tema cântecului este dedublarea personalității și eliberarea de constrângeri și inhibiții, tema asociată, prin simbolism programării Monarch sau posesiei supranaturale (demonice). Aceasta este deseori reprezentată de clasicele coarne cum se văd mai jos în imaginea promoțională a acestei piese.
Precum am menționat deja, ea doar urmează tendințele prestabilite de industria muzicală.
Programarea Monarch este o formă de control mental ce se bazează pe crearea unei personalități alternative prin utilizarea torturii și a abuzului ritual. Autori ce acoperă subiectul, precum Ron Patton, au menționat utilizarea în programarea Monarch a unor tehnici oculte antice, reminiscențe ale posesiilor spirituale (demonice). Versurile cântecului reflectă crearea unui alter-ego:
Această practică este prezentă în filmul despre controlul mental: Clockwork Orange de Stanley Kubrick (cel cu Ochii larg închiși).
*** Imagine din filmul Clockwork Orange unde Alex este forțat să privească scene extrem de violente, parte din reprogramarea sa.
Creare personalităților alternative este prezentată în videoclip prin flancarea Christinei de multiple clone. Ea joacă rolul celui ce o controlează mental însuși.
*** Sado-masochism, submisivitate și multiple personalități sunt portretizate în acest ‘tribut’ adus melodiei Express Yourself (Exprimă-te) a Madonnei.
La jumătatea videoclipului Christina este îmbrăcată în negru, are trăsături masculine și stă între doi stălpi pseudo-masonici.
Această scenă este similară evoluției de la VMA unde Madonna juca rolul maestrului de ceremonii. Christina joacă același rol în această scenă. Stă în partea superioară a scărilor, lângă un portal misterios, simbolizând rangul ei înalt în ierarhia internă. Monoclul ei acoperă un ochi care face referință la structura de conducere Illuminati. Maestrul de ceremonii dă startul inițierii Xtinei, Sex Kitten (sclava sexuală).
În scena următoare, Xtina trece printr-un portal ce reprezintă trecerea prin porțile inițierii ei.
Xtina își dă foc la haine, arătând cum își distruge singură vechea personalitate și își îmbrățișează noul eu.
Inițierea este pecetluită prin nimic mai puțin decât o orgie într-o biserică.
Scena din biserică da conotații spirituale inițierii. Orgia într-un loc sacru este o formă de desacralizare reminiscență a ritualurilor de magie neagră. Acest videoclip nu este despre o fată dornică să se destrăbăleze ci despre o inițiere în întuneric.
Pentru finalizarea inițierii de sclavă a controlului mental, Xtina este acoperită de lapte negru sau de spermă neagră.
Transformarea completă a Christinei Aguillera pentru albumul Bionic și adoptarea totală a simbolisticii aferente ar trebui să trimită un mesaj clar. Există o agendă în industria muzicală și un pretendent la statutul de superstar trebuie să se muleze pe cerințe clare. Aceasta nu garantează succesul mondial dar este obligatoriu pentru a avea o șansă să îl atingi.
Multora vi se vor părea exagerări cele citite mai sus, imaginație debordantă combinată cu o evidentă supra-expunere la filme SF sau gen Teoria Conspirației. Problema este că de fapt realitatea este chiar mai bolnavă, incredibilă și deviantă decât cele de mai sus. Implicarea directă a satanei este clară, fiindcă deși totul pare foarte complex se poate reduce la următorii pași simpli.
Dumnezeu să-i lumineze pe cei ce încă mai au o șansă de revenire (voi pune un post nou cu un revenit) și să ne țină tari în credință pe noi.
MTV Video Music Awards 2009 – un megaritual masonic ocult închinat Satanei
Pentru cei mai mulţi dintre telespectatorii fideli ai postului MTV, ceremonia premiilor videomuzicale (Video Music Awards) 2009 organizată pe 13 septembrie la New York a trecut probabil drept un spectacol mai „nonconformist”. Însă pentru ochiul unui observator atent şi avizat, sub aparenţa „spontaneităţii” şi a „originalităţii”, în desfăşurarea întregului eveniment au fost vizibile o multitudine de simboluri şi manifestări oculte foarte conforme cu anumite tradiţii. În cele ce urmează vom dezvălui faptul că sub masca show-ului MTV s-a desfăşurat un ritual masonic ocult închinat Satanei, ritual la care au participat, din păcate, sute de milioane de telespectatori din toată lumea, contribuind astfel la amplificarea efectelor sale nocive şi perturbatoare.
Este ceva obişnuit ca ceremoniile premiilor MTV să includă manifestări stranii, vulgare, tenebroase sau chiar oculte. Însă în cadrul spectacolului din acest an, simbolurile şi manifestările ritualice sataniste au fost de-a dreptul ostentative. Privitorii neavizaţi au considerat probabil anumite gesturi, cuvinte, costume sau elemente de scenografie ca fiind discutabile, nebuneşti, şocante, teribiliste sau „originale”. Adevărata semnificaţie a acestor reprezentaţii poate fi identificată numai în cazul cunoaşterii unor minime elemente ale ritualisticii şi simbolismului masonic secret, dezvăluite în ultimii ani de către o serie de publicaţii. Doar astfel putem realiza că, de fapt, întregul spectacol a fost o voalată punere în scena a unor ritualuri malefice, a căror încărcătură subtilă a fost transmisă virtual întregii planete.
Cântăreaţa Lady Gaga, în timpul reprezentaţiei
Spectacolul MTV Video Music Awards (VMA) 2009 a fost foarte diferit
faţă de cele precedente, fiind focalizat pe un număr redus de artişti şi
ignorându-i pe foarte mulţi alţi muzicieni sau trupe de succes. Cei
„aleşi” au devenit personaje ale ceremoniei MTV şi au interpretat
diferite scene ale dramei ritualice. Desigur această afirmaţie poate
părea greu de crezut în ochii telespectatorilor obişnuiţi ai postului
MTV. Însă prin identificarea elementelor oculte ale lojilor masonice şi
aceştia vor putea să decodifice referinţele simbolice ale anumitor
ceremonii malefice de sorginte satanică ce au inspirat acest spectacol.Predica Marii Preotese şi evocarea entităţii unui demon sau a unei persoane decedate
Marea Preoteasă a industriei muzicale, Madonna, „înţeleapta” mult venerată a MTV-ului, deschide show-ul cu un moment solemn: elogiul adus lui Michael Jackson. În ciuda faptului că ei doi nu fuseseră nici apropiaţi şi nici nu se cunoscuseră prea bine, Madonna, adeptă a curentului Kabala ce cuprinde învăţături studiate în cadrul lojilor masonice, a fost totuşi cea aleasă să îi aducă un ultim omagiu. Madonna chiar a fost criticată, în urmă cu câţiva ani, de către rabinul Ariel Bar Tzadok, pentru că abuzează în creaţiile sale videomuzicale de simbolismul provenit din tradiţia Kabala, acesta considerând sacrilegii acţiunile cântăreţei de a dezvălui printr-un tatuaj „numele secret al lui Dumnezeu” şi de a imita elemente ale practicilor religioase iudaice. (http://www.koshertorah.com/PDF/madonna%20kabbalah.pdf)
Şi oricine va fi găsit / cu sufletul decăzut / trebuie să stea şi să înfrunte haitele iadului / şi să putrezească în carcasa unui cadavru.
Cea mai infectă duhoare e în aer / spaima celor 40000 de ani / şi siniştri vampiri din fiecare mormânt / se apropie pentru a-ţi pecetlui sfârşitul.
Şi deşi te lupţi să rămâi în viaţă / corpul tău începe să tremure / căci niciun muritor nu poate rezista / maleficităţii groazei (sau filmului „Thriller”; joc de cuvinte).
Desigur, putem consideră că e oarecum normal ca cel mai răsunător succes al lui Michael Jackson să fie inclus într-un memorial. Însă totodată a începe omagiul postum tocmai cu aceste secvenţe, la doar câteva săptămâni după înmormântare, a fost o alegere cel puţin stranie şi macabră. Cineva, undeva, a luat nişte decizii destul de dubioase în organizarea evenimentului, dar, deloc surprinzător, acest lucru s-a potrivit de minune cu vibraţiile întregului spectacol, ce parcă a fost în permanenţă bântuit de fantoma regretatului cântăreţ.
Testarea / umilirea neiniţiatului şi solidaritatea „frăţească” masonică
După acest omagiu pregătitor şi introducerea showului a urmat decernarea primului premiu al serii. Cântăreaţa de pop-country Taylor Swift, o frumoasă americancă în vârstă de 19 ani, reuşeşte performanţa de a câştiga în detrimentul unor vedete „consacrate” precum Lady Gaga, Beyonce, Katy Perry sau Pink, premiul la categoria „Cel mai bun videoclip feminin”, cu un cântec romantic adolescentin (http://www.youtube.com/watch?v=VuNIsY6JdUw), care a contrastat puternic cu melodiile celorlalte nominalizate şi cu întreaga manifestare. Ea a urcat pe scenă pentru a-şi ţine discursul de mulţumire, însă Kanye West, unul dintre cei aparţinând cercului de „iniţiaţi”, cunoscut ca adorator al lui Baphomet (citeşte şi articolul Simboluri oculte satanice într-un videoclip premiat în 2008 la gala premiilor Grammy) apare şi el pe scenă, îi smulge microfonul din mână şi în faţa sălii şi a milioanelor de telespectatori clamează că Beyonce „a avut cel mai bun videoclip din toate timpurile”. Această ieşire a provocat foarte multe controverse în zilele care au urmat, ajungând să fie comentată şi de către preşedintele SUA, Obama.
Rugăciunea către Satan
(înregistrarea video: http://www.youtube.com/watch?v=h_0iXl_wtvU)
Prezentarea premiului pentru cel mai bun videoclip rock este realizată de către actorul de comedie Jack Black. El apare pe scenă îmbrăcat într-o ţinută heavy metal, ţinând în mână o secure uriaşă şi având pe tricou numele unui joc video, bineînţeles ultra-violent, căruia îi face reclamă. Fiind vorba de premiul secţiunii rock, el îndeamnă audienţa să se roage împreună la „diavol” şi să ridice în aer „coarnele diavolului”, adică semnul satanist realizat cu degetul mic şi arătător ridicate în aer, prezent în gesturile multor vedete şi lideri politici. Apoi cere publicului să se ţină de mâini şi începe rugăciunea: „Dragă Satan domn al întunericului…”. Situaţia se pretinde a fi una umoristică, altfel nu vedem cum ar putea fi explicată prezenţa unei astfel de rugăciuni satanice într-un spectacol TV la o oră de maximă audienţă, de exemplu părinţilor pe bună dreptate îngrijoraţi pentru soarta copiilor lor. Începută într-un ton semi-amuzant scena este încheiată de către Jack Black într-o notă mai gravă prin cuvintele: „Te rog să acorzi celor nominalizaţi în această seară succes neîntrerupt în industria muzicală”. Această ultimă frază lipsită de orice haz, a lăsat sala fără cuvinte. Ea releva de fapt adevărul întunecat al industriei divertismentului mondial actual.
Sacrificiul ritual / Vinderea sufletului
Reprezentaţia lui Lady Gaga a fost apreciată ca fiind una „strălucitoare” de către mulţi dintre fanii săi. Dacă aceşti fani ar fi fost întrebaţi ce anume a simbolizat ea, pe feţele acestora ar fi apărut probabil o adâncă nedumerire.
- Ştiu că aşa va fi. Eu am următoarea filozofie: are rost să faci un lucru doar dacă va fi memorabil, doar dacă va schimba ceva, dacă va inspira o mişcare. Prin această melodie şi prin show-ul realizat pe scenă, sper să spun ceva foarte grav despre faimă şi preţul ei.
- Ceva grav? Ce anume?
- O să vedeţi.
- Cu ce te vei îmbrăca?
- Aş spune că recuzita este o reprezentare a celor mai renumiţi şi mai stoici martiri din istorie. Intenţia este de a fi o reprezentare simbolică a oamenilor. După vizionarea spectacolului, dacă îl veţi studia cu atenţie veţi observa cum se revelează referinţele şi simbolurile.
Decorul scenei a fost şi el simbolic. Gaga apare în interiorul unui templu sau palat medieval, cu coloane, candelabre şi tablouri. Cadrul seamănă surprinzător de mult cu descrierile locaţiilor în care „aristocraţia ocultă” desfăşoară ritualuri, experimente de manipulare sau control mental şi chiar sacrificii umane. În centru, fără a putea fi trecute cu vederea, se află o arcadă şi două coloane masive.
Decorul reprezentaţiei lui Gaga. Observaţi cele doua
coloane şi arcada. Acestea sunt simboluri masonice inconfundabile după
cum putem observa şi din litografia alăturată.
Referinţele evidente la secta francmasoneriei sunt sugerate şi prin
elementele oculte ritualice ale scenetei. Masonii având grade mici
obişnuiesc să regizeze în templele lojilor ritualuri ce evocă momente
alegorice. Folosirea acestor elemente oculte în contextul mesajului
transmis de cântecul Paparazzi, simbolizează obţinerea rapidă a faimei
şi succesului prin realizarea ritualurilor masonice în care sunt
realizate sacrificii umane simbolice, acestea fiind sugerate de prezenţa
din belşug a sângelui pe corpul şi faţa cântăreţei. Spre deosebire de
gradele mici, gradele înalte ale masoneriei practică ritualuri de magie
neagră în care sunt sacrificate animale şi chiar fiinţe umane pentru a
fi obţinut ajutorul şi „bunăvoinţa” entităţii guvernatoare reprezentată
de Baphomet/Satana/Lucifer (http://www.showbiz.ro/muzica/4893580-lady-gaga-a-cantat-plina-de-sange-la-vma-poze)Când însângerata Gaga atârnată de un ştreang este ridicată în aer, din spatele scenei, printre coloane, apare o lumină intensă, în timp ce dansatorii ridică braţele spre cer, în semn de slavă. Această scenă finală a sacrificiului sugerează reuşita ritualului: apariţia lui Lucifer, „Purtătorul Luminii”.
Steaua ce răsare (Rising star)
La revenirea în sală, Gaga apare îmbrăcată într-o rochie roşie, care îi acoperă chiar şi faţa, iar pe cap poartă o coroană de aceeaşi culoare, costumaţie deosebit de stranie. Devenită un simbol viu al jertfei sângeroase, ea urcă pe scenă pentru a primi „Premiul pentru cea mai bună nouă speranţă muzicală” (Best New Artist) şi a confirma astfel că efectul vânzării sufletului este obţinerea „bunăvoinţei” infernale şi succesul în industria muzicală. Fanii şi revistele de specialitate continuă să o numească pe Lady Gaga „excentrica, nemaivăzuta, minunata, inegalabila…”. Reprezentaţia sa este cu atât mai şocantă cu cât cântecul în sine nu are un subiect sau o tematică violentă.
Gaga în timpul spectacolului (foto stânga) şi la primirea primului său premiu: „Acest premiu este pentru Dumnezeu şi pentru gay (homosexuali)” (foto dreapta)
Iniţierea ucenicului (primul grad masonic)Este absolut imposibil ca un mason să privească momentul în care cântăreaţa Pink îşi face apariţia pe scenă şi să nu-şi amintească instantaneu de clipa iniţierii sale în primul grad al masoneriei. Iată aici o descriere sumară a cadrului acestui eveniment:
„Candidatul la iniţiere este deposedat de bunurile materiale şi rămâne îmbrăcat într-o ţinută ciudată. Aceasta include legarea la ochi cu o bucată de pânză şi folosirea unei funii în formă de laţ. Candidatul este condus în camera pentru iniţiere, dar nu poate să vadă ceea ce se întâmplă în jur.” – Mark Stavish, Freemasonry: Rituals, Symbols and History of the Secret Society
Foto dreapta: Candidatul este legat la ochi, cu laţul de frânghie în jurul gâtului, cu piciorul stâng şi cu jumătatea stângă a pieptului dezgolite.
„Ochii îi sunt acoperiţi şi o frânghie în formă de laţ îi este trecută în jurul gâtului. În acest moment novicele intră în stadiul marginal, asociat cu încercările; el nu poate vedea, simţul său de orientare îi este complet perturbat, îmbrăcat fiind ca un condamnat înainte de execuţie.” – J.S. La Fontaine, Initiation – Ritual Drama and secret knowledge across the world
Concluzie
Ceremonii precum cea a premiilor videomuzicale ale MTV definesc şi cristalizează cultura muzicală a unei epoci. Ele consacră anumiţi artişti „aleşi” şi îi lasă în conul de umbră al uitării şi anonimatului pe alţii. După cum se poate vedea mai sus, întregul spectacolul VMA din acest an a fost amestecat cu simbolismul ocult al ritualurilor masonice. Oare de ce MTV expune tineri şi copii care nu ştiu nimic despre ocultism unor astfel de ritualuri mascate? Cine poate estima efectul subliminal al acestor spectacole asupra telespectatorilor? Oare se urmăreşte „educarea” noilor generaţii pentru a accepta aceste simboluri, ca parte a culturii lor cotidiene? Există cu certitudine cel puţin un al doilea nivel de interpretare în multe dintre producţiile MTV (Masonic TV?) Decodificarea acestor simboluri ne poate ajuta să înţelegem resorturile subtile şi adevăratele intenţii ale celor ce se ascund în spatele industriei de divertisment, această industrie ce modelează de ani şi ani de zile idealurile şi gândirea adolescenţilor din întreaga lume, oferindu-le nişte false modele de viaţă capabile de orice compromis pentru faimă şi câştiguri materiale.
Flacăra libertăţii şi adorarea «purtătorului de lumină»
Arătam într-un articol anterior că întregul simbolism masonic se
învârte în jurul ideii de lumină. Este vorba însă despre o lumină
artificială, prezentată drept Lumina Divină. Masonii nu vorbesc despre
inaugurarea unei noi loji, ci despre „aprinderea luminilor” în templu.
Când un neiniţiat este primit în masonerie se spune că a fost iluminat,
la fel cum curentul numit Iluminism a proiectat “lumina raţiunii” peste
Europa secolului XVIII.
Rockefeller Center – New York
Există
multe legende în care un erou fură lumina de la zei şi o dă oamenilor.
Una dintre cele mai cunoscute legende de acest gen este cea a lui
Prometeu. În New York, în faţa intrării principale din uriaşa clădire
care se numeşte Rockefeller Center există o statuie de aur a lui
Prometeu, purtând o torţă. Rockefeller ştia foarte bine ce face când a
construit această clădire (care este de fapt un uriaş obelisc) şi a
plasat în faţa ei o statuie a purtătorului de lumină (a lui Lucifer în
ultimă instanţă), pe care l-a prezentat oamenilor în mod înşelător drept
Prometeu. În faţa statuii se află un mare patinoar frecventat de un
public numeros.Un
alt element interesant este şi statuia lui Atlas din acelaşi loc, care
este încărcată cu un simbolism masonic evident. Coloanele din lojile
masonice sunt frecvent reprezentate ca purtând în vârf un glob
pământesc, exact aşa cum Atlas poartă pe umerii lui Pământul.
Semnificaţia ascunsă este că masoneria este cea care susţine şi
controlează întreg Pământul. Iar coloana, care ar trebui să facă
legătura între Pământ (situat jos) şi cer (situat sus), este astfel
construită încât să facă legătura între pământ (simbolizat de soclul
pătratic) şi… pământ. Un simbol divin este pervertit astfel într-unul
masonic.Mai
mult, începând cu 1936, chiar în faţa statuii aurite a purtătorului de
lumină se celebrează de milioane de oameni momentul aprinderii luminilor
în uriaşul brad de Crăciun, ceremonie care a devenit o tradiţie a New
Yorkului. Astfel, sărbătoarea Crăciunului se transformă din aniversarea
naşterii lui Iisus în trăirea la unison de milioane de oameni a
momentului aprinderii luminilor (exact ca la inaugurarea unei loji
masonice) sub ochii mulţumiţi ai lui Lucifer – purtătorul de lumină.
Statuia Libertăţii din New York – „Libertatea iluminând lumea”
În portul New York se află unul dintre cele mai grandioase simboluri ale adorării purtătorului de lumină: Statuia Libertăţii.
În limba engleză liber se spune free. Cuvântul libertate ar trebui tradus mai degrabă prin freedom. În schimb, statuia Libertăţii se numeşte, în limba engleză, Statue of Liberty. Studiind nuanţele limbii engleze înţelegem şi de ce. Freedom desemnează dreptul, privilegiul, independenţa pe când Liberty
are nuanţa de permisiune, de “ceea ce se permite într-un anumit cadru”,
deci nicidecum ceea ce înţelegem noi prin cuvântul libertate.
Chiar masonii se numesc în engleză free-masons, adică
zidari liberi, semn că au privilegii şi drepturi- libertate şi nu
libertăţi – permisiuni. Ei au purtat acest atribut de-a lungul istoriei
tocmai pentru că erau scutiţi de taxe şi nu aveau restricţii de
călătorie ca oamenii obişnuiţi. Aruncaţi o privire în jur şi veţi vedea
că şi astăzi este la fel. Oamenii obişnuiţi pot fi “liberi” (adică pot
avea anumite libertăţi) doar atât cât le permit free-masonii. În acest
context poate că ar fi mai corect să numim acest monument Statuia
Libertăţilor. De altfel la origine statuia se numea „Libertatea
iluminând lumea”.
Statuia Libertăţii a fost dăruită SUA de fraţii masoni francezi. Ea a
fost construită în Franţa, transportată peste ocean, asamblată şi
inaugurată în 1886. 38 de ani mai târziu a fost declarată monument
naţional şi în prezent este un bine cunoscut obiectiv turistic,
care produce anual un venit de 160 milioane de dolari.
Nu numai că statuia este o purtătoare a luminii, dar
este amplasată pe o bază în formă de stea (vezi mai sus), iar clădirea
care îi serveşte drept fundaţie are forma clasică a unui templu masonic,
aşa cum se pot vedea multe în SUA.
Statuia Libertăţilor mai ascunde însă multe secrete.
Observând-o cu atenţie, ne dăm seama că nu este deloc o statuie care stă
cuminte pe piedestalul ei, ci este o statuie vie, suprinsă în plină în
mişcare. Piciorul ei drept este ridicat de pe sol în plin avânt, lucru
ce îi permite să rupă “lanţurile tiraniei şi sclaviei” care îi înlănţuie
piciorul stâng.
Cu
ocazia restaurărilor din 1984-1986 au fost făcute copii la aceeaşi
scară a diferitelor elemente ale statuii. Piciorul drept, făclia şi
capul sunt expuse acum în mărime naturală în muzeul amenajat în cadrul
complexului. Pasionaţii de acest monument au descoperit imediat o
particularitate extrem de interesantă a picioarelor dezgolite ale
statuii. Statuia este bolnavă. Suferă de o deformaţie a labelor
picioarelor care face ca al doilea deget să fie mai lung decât degetul
mare, iar degetul mic să fie exagerat de scurt. Specialiştii în
ortopedie arată că mai mult de 70% din populaţie are ceea ce se numeşte
neoficial “picioare egiptene” adică degetul mare mai lung şi celelalte
care descresc proporţional. Există şi o categorie de oameni care au ceea
ce se numeşte “picioare greceşti”, nume dat după faptul că statuile
Greciei Antice erau reprezentate cu al doilea deget mai mare decât
celelalte. Aceasta este o boală care duce şi la deformarea gambelor,
slăbirea gleznelor şi frecvente luxaţii (în imagine este ilustrat un
fragment din statuia împăratului Constantin datând din anul 330 în. Ch.
alături de piciorul Statuii Libertăţilor).Ce ascunde în spate o asemenea reprezentare, ne explică simbolistul Paul Diel, care arată că “piciorul este un simbol al tăriei sufleteşti căci el este baza poziţiei verticale, proprie omului. Piciorul vulnerabil, şchiopătarea, orice deformare a piciorului dovedesc o slăbiciune sufletească” (din Dicţionarul de simboluri, Jean Chevalier&Alain Gheerbrant, Editura Artemis, 1999). Dacă adăugăm aici şi cunoştinţele legate de corespondenţele subtile ale fiecărui deget, vom înţelege imediat de ce al doilea deget este mai mare şi al cincilea este extrem de mic.
Statuia Libertăţilor de la Paris – celălalt picior al “Noului Colos”
Puţini
ştiu însă că în lume există de fapt două Statui ale Libertăţilor
identice dar de mărimi diferite, care stau faţă în faţă, la mare
depărtare una de cealaltă, una în Franţa pe o insulă de pe Sena şi
celaltă pe o altă insulă, în portul New York. Exact aşa cum la intrarea
în lojă stau de o parte şi de alta cele două coloane purtând în
vârf globul pământesc. Cele două statui implantate strategic reprezintă
de fapt simbolul dominaţiei puterii
iluminate (nu luminoase) a masoneriei asupra globului. Acest secret ne
este dezvăluit de placa aflată la baza statuii din New York care ne
lămureşte că avem de-a face cu „Noul Colos”.
Statuia din Paris a fost făcută cadou de americani francezilor în 1889.
Este făcută din bronz (prima este din cupru şi oţel) şi are 35 de
picioare înalţime faţă de 300 cât are prima. A fost amplasată pe o
insulă numită Ile de Cygnes lângă podul Grenelle.
În 1916, cu ocazia celebrării aprinderii luminii
electrice în torţa Statuii Libertăţilor, ambasadorul Franţei Jule J.
Jusserand a declarat: „nu unui om, nu unei naţiuni i-a fost ridicată
această statuie. A fost ridicată pentru o idee. O idee mai mare decât
Franţa sau SUA, ideea de Libertate (Liberty nu Freedom în original)”
O copie a flăcării purtată de Statuia Libertăţilor
din New York, placată cu aur, a fost plasată în Paris în perioada în
care a avut loc restaurarea Statuii Libertăţillor. Ea se găseşte lângă
capătul de nord al podului Alma, chiar lângă intrarea în pasajul devenit
celebru prin accidentul prinţesei Diana din 1997. Mult timp după
accident puteai vedea încă în Paris admiratori, care plângeau lângă
această „Făclie a Libertăţii”, transformată într-un veritabil altar pe
care erau aşezate flori, lumânări aprinse şi fotografii ale prinţesei.
Alte
Statui ale Libertăţilor apar şi alte colţuri ale lumii. La Tokyo în
port a fost ridicată în decembrie 2000 o Statuie a Libertăţilor, un
sfert cât cea din New York. Tot în Tokyo găsim Statui ale Libertărţilor
pe acoperişurile motelurilor rău famate care închiriază camere cu
ora, tot în zona portului. Găsim Statui ale Libertăţilor, mult mai mici
ca mărime, în Las Vegas, într-un parc din Paris, în Germania, într-un
mic orăşel din Franţa numit St Cyr sur Mer, etc.“Zeiţa Democraţiei” şi “Îngerul Libertăţii”
În 1989 în Piaţa Tian An Men din Beijing au avut loc ample
manifestaţii împotriva regimului comunist, înăbuşite cu multă violenţă.
Spre sfârşitul demonstraţiilor, pe 30 mai, studenţii Academiei
Centrale de Arte Frumoase din Beijing au ridicat în piaţă în faţa
portretului lui Mao Zedong o statuie înaltă de 10 metri a Zeiţei
Democraţiei. Făcută din foi de hârtie lipite unele peste altele cu
spumă, aceasta era o copie a statuii cu acelaşi nume din Parcul
Libertăţii ( Rosslyn, Virginia). O replică a acesteia fost ridicată de
Thomas Marsch în 1999 în Portmouth Square (San Francisco, China Town).
După cum puteţi vedea şi această statuie poartă cu ambele mâini
nelipsita torţă aprinsă.
Pe 15 mai 2005 a început în Las Vegas, Nevada
construirea unui monument “pentru a celebra Spiritul Libertăţii
(Freedom)”. Este vorba despre o altă construcţie monumentală, cu 25 de
picioare mai înaltă decât cea din New York, numită Las Vegas Centennial
Tour care va purta în vârf o statuie numită “Îngerul Libertăţii”.
Personajul feminin are aripi şi ţine deasupra capului o stea. Steaua
va fi iluminată astfel încât din ea să pară că emană raze. Construirea
acesteia se va face chiar sub ochii oamenilor în interiorul unei uriaşe
structuri de oţel cu geamuri transparente, încojurată de cafenele,
terase şi buticuri menite să atragă un număr mare de vizitatori. În
interiorul turnului se va amenaja şi un muzeu dedicat “cetăţenilor şi
forţelor armate care au luptat şi luptă pentru libertate”. Statuia
propriu-zisă va fi realizată după modelul a 12 femei de naţionalităţi
diferite alese în urma unui concurs de “Miss Îngerul Libertăţii”. Coloana din Place de la Bastille Paris
Un alt purtător de lumină, de data aceasta 
un
bărbat, domină din vârful unei coloane locul unde altădată se
afla închisoarea Bastilia din Paris. Pe cap poartă o stea cu cinci
colţuri. Monumentul, plasat tot într-un loc de mare încărcătură istorică
devenit între timp un important obiectiv turistic, reuneşte astfel două
simboluri: cel al purtătorului de lumină şi cel al obeliscului.
un
bărbat, domină din vârful unei coloane locul unde altădată se
afla închisoarea Bastilia din Paris. Pe cap poartă o stea cu cinci
colţuri. Monumentul, plasat tot într-un loc de mare încărcătură istorică
devenit între timp un important obiectiv turistic, reuneşte astfel două
simboluri: cel al purtătorului de lumină şi cel al obeliscului.Alţi
purtători de lumină se găsesc în Finlanda- în Vaasa Center Square, pe
vârful Capitoliul din Georgia, în fostul Stalingrad unde se află
impunătorul monument al Mamei Rusia. Şi am trecut în revistă doar câteva
dintre cele mai cunoscute, mai sunt încă multe altele. Un
alt exemplu evident este unul dintre monumentele importante ale Franţei
numit Statuia Republicii şi situat în Paris, în piaţa cu acelaşi
nume. Monumentul are în centru Republica şi la bază trei statui
reprezentând Egalitatea, Fraternitatea şi Libertatea, cele trei elemente
ale sloganului masonic ce a dominat revoluţia franceză. Evident că
Statuia întruchipând Libertatea poartă în mâna stângă o făclie. Dacă
pentru oamenii de rând există o Statuie a Libertăţilor, clădirea
masonică a guvernanţilor poartă deasupra semnul privilegiului lor – tot o
Statuie a Libertăţii numită de data aceasta Statue of Freeedom. Pe
Domul Capitoliului se află din 1863 cea mai înaltă statuie din
Washington D.C. Statuia este orientată cu faţa spre est ca şi templul
masonic. O copie mult mai mică a acestei statui se află în acelaşi parc
al Libertăţii din Rosslyn, Virginia.
Că este o statuie masonică nu mai încape îndoială,
este plină de simblouri de acest gen şi este aşezată pe o clădire 100%
masonică. În plus găsim imaginea ei pe o medalie a Ritului Scoţian, pe
care aceasta a vândut-o pentru a strânge fonduri în vedere restaurării
statuii.
Francmasonul
Thomas U Walter, arhitectul Capitoliul prevăzuse existenţa unei statui a
libertăţii în vârful Domului iar aceasta a fost realizată de sculptorul
Thomas Crawford. I s-a spus: „Avem prea mulţi Washingtoni, prea multe
Americi în pericol. Victoriile şi Libertăţile sunt mai degrabă embleme
păgâne dar o Libertate este exact ce avem nevoie”.
Astfel Crawford a desenat „Libertatea (freedom) triumfând în război şi
pace”. Pentru cei avizaţi această singtamă simbolizează masoneria care
este deasupra lumii (aşa cum statuia care o personifică stă deasupra
Capitoliului) şi în acelaşi timp deasupra (şi de cel mai multe ori în
spatele) războaielor sau al păcii. Câteva elemente atrag atenţia, sabia
cu vârful în jos, laurii, vulturul, fasciile, inscripţia “E Pluribus
Unum”. Aceeaşi inscripţie o regăsim pe o monedă comemorativă pe care
apare de această dată cealaltă statuie, cea a Libertăţilor din New
York. Există persoane, din rândul masonilor, care vorbesc despre
asemănărea dintre această statuie şi zeiţa Atena.
Flacăra olimpică
În
Grecia antică la fiecare 4 ani se organiza Panathenaia, o sărbătoare
consacrată aceleiaşi zeiţe Atena. În cadrul acestui eveniment unul din
ritualurile religoase erau cursele cu torţe aprinse. Flacăra era luată
de pe altarul lui Prometeu şi dusă cu mare atenţie pentru a nu se
stinge la altarul Atenei din capitala Greciei care îi poartă numele.
Astăzi stră-stră-nepotul acestui vechi ritual
religios precede un mare eveniment sportiv, dar a fost golit de
semnificaţia lui spirituală şi pervertit. Mulţi psihologi recomandă
persoanelor foarte tensionate sau cu prea multă energie să facă sport
pentru că aceasta îi ajută să se descarce de surplusul de energie (în
loc să le înveţe să sublimeze acea energie). Spre deosebire de acele
timpuri în care participanţii ştiau exact spre cine se orientează
energia degajată de ei prin dansuri, curse sau lupte ritualice, astăzi
sportivii şi miliardele de spectatori şi telespectatori habar nu au unde
se duce uriaşa energie degajată de ei în timpul acestor Olimpiade.
Răspunsul l-ar putea afla uşor dacă ar cunoaşte simbolismul flăcării
olimpice, căci începând cu 1936 înainte de deschiderea jocurilor
olimpice are loc un ritual de aprindere a luminilor (observaţi chiar în
penultima figură cele două coloane care transformă stadionul într-un
uriaş templu masonic). Acest ritual nu presupune doar aprinderea unei
flăcări în faţa a milioane de oameni pe stadionul principal unde au loc
jocurile olimpice, ci un întreg periplu al flăcării respective prin
întreaga lume marcat de dansuri, concerte şi mulţimi mari de oameni ce
salută trecerea flăcării olimpice. Deci este vorba şi în acest caz de o
adorare mascată la nivel mondial a purtătorului de lumină Lucifer.Am trecut în revistă doar câteva dintre situaţiile în care simbolismul adorării lui Lucifer – purtătorul de lumină apare în mod public, în locuri sau în cadrul unor evenimente de mare amploare, ce angrenează milioane de persoane. Şi toate aceste “ritualuri” se petrec pe faţă, la lumina zilei, ascunse de ochii celor ignoranţi doar de propria lor neştiinţă.
Loredana Groaza pe coperta revistei Tabu cu «mâna încornorată»
Omul android este subiectul ultimului pictorial Tabu care o are ca protagonistă pe una dintre puținele ființe ce-mi creează o repulsie teribilă (știu ca e un sentiment necreștin): Loredana Groza.Nu este nimic interesant în legătură cu asta (astfel de subiecte fiind normale la Tabu) dar o poză mi-a atras atenția, la sugestia lui ROrtodox.
Frumoase coarne … nu?
Primul videoclip românesc cu o pentagramă … mai timidă: «Dj Rynno feat. Sylvia – STEREO»
Nu țin minte să fi observat până acum o pentagramă într-un videoclip românesc dar aceasta mi-a sărit în ochi. Tot videoclipul piesei «Dj Rynno feat. Sylvia – STEREO» prezintă un ritual magic săvârșit de o serie de bunăciuni dansând într-o stare de aparentă transă în jurul alteia extensiv siliconată. Sunt prezente mai multe simboluri dar acesta este cel mai … tare. Un vers din melodie spune: Nothing is for free (nimic nu este gratis) … și ce dreptate are când se referă la cele lumești.Pentagrama la început
Mâna încornorată
Pentagrama la final
Vă avertizez că videoclipul este smintitor rău de tot:
Christina Aguilera, noua marionetă satanico-masonică ‘nu se mai simte ea însăși’
Articol primit de la ROrtodox, tradus de la VigilantCitizen.
Noul album al Christinei Aguilera şi videoclipul piesei “Not Myself Tonight” (Nu sunt eu însămi noaptea aceasta)
prezintă fanilor o schimbare radicală de stil a artistei. Cântăreaţa
acum se mulează perfect pe șablonul industriei muzicale oculte prin
încorporarea tematicilor şi simbolulilor satanice în arta ei. Ne vom
uita la mesajele ascunse ale noului ei videoclip “Not Myself Tonight” şi vom vedea conexiuniea dintre noul ei album și restul industriei muzicale.Beyonce Knowles Illuminati
De la Christina la Xtina
Christina a fost descoperită de Disney, o companie care s-a specializat în recrutarea de copii care apoi, pe măsură ce trece timpul devin bombe sexy (Miley Cyrus ar fi următoarea). Christina a făcut parte dintr-o ediţie deosebit de prolifică a Mickey Mouse Club.
Christina şi-a folosit talentul deosebit pentru a ajunge pe scena culturii pop cu albumul “Christina Aguilera” din anul 1999 cu aspectul unei “tinere inocente“. Totul s-a schimbat însă în 2002-2003 cu scoaterea albumului “Stripped“. Într-o performanţă plină de simbolism la decernarea premiilor MTV Video Music Awards, aceasta este “consacrată” de Marea Preoteasa Kabbalista Madonna. Acest eveniment foarte mediatizat merită o atenţie sporită.
Desfășurându-se pe o podea cu mozaic
alb-negru specific masonică, această performanţă simbolică este ritualul
de iniţiere al lui Britney Spears şi Christinei Aguilera în ocultul
industriei muzicale. Ceremonia începe cu Britney si Christina apărând pe
scenă dintr-un tort în formă de piramidă cântând melodia Madonnei “Like a Virgin“.
Alegerea melodiei este foarte important ca acesta descrie puritatea
tinerelor cântăreţe înainte de ceremonia de iniţiere. Acest lucru este,
de asemenea, subliniat de rochiile lor albe. Apoi iese preoteasa,
purtând un smoching negru şi un joben masonic.
Everybody comes to Hollywood / Toți vin la HollywoodÎntreaga reprezentație pune în perspectivă dominația și superioritatea Madonnei asupra cântărețelor. La final predă ștafeta celor două cântărețe cu un sărut simbolic.
They wanna make it in the neighborhood / Vor să reușească în showbiz
They like the smell of it in Hollywood / Le place mirosul lui la Hollywood
How could it hurt you when it looks so good? / Cum are putea face rău când arată atât de bine?
Shine your light now / Încearcă-ți norocul acum
This time it’s got to be good / De data asta sigur va ieși bine
You get it right now / Vei reuși acum
Cause you’re in Hollywood / Fiindcă ești în Hollywood
Ar trebui să nu uităm că aceste versuri sunt din cântecul Hollywood:
I lost my memory in Hollywood / Mi-am pierdut memoria la HollywoodMergând pe urmele Madonnei, Christina și Britney par să fi cochetat cu Kabbalah, deși se pare că au intrat în contact cu o variantă de Hollywood a Kabbalei fiindcă tatuajele nu sunt permise în varianta ‘serioasă’.
I’ve had a million visions bad and good / Am avut un milion de viziuni rele și bune
There’s something in the air in Hollywood / Este ceva în aerul de la Holloywood
I tried to leave it but I never could / Am încercat să-l părăsesc dar n-am mai putut
*** Imaginea: La stânga este Britney cu literele ebraice Mem-Hey-Shin tatuate pe ceafă, unul din cele 72 de nume al lui Dumnezeu. Acesta reprezintă ‘vindecare’. La dreapta este Christina cu tatuajul cu literele ebraice Yud și Bet, aparent dedicate soțului ei Jordan Bratman.
În anii ce au urmat Christina a urmat calea aparent obligatorie a idolilor Illuminati prin sexualizării performanțelor ei artistice și a fost implcată în proiecte ce au avut legătură cu magia neagră și controlul mental.
Noua Christina
*** Ședință foto Magie Neagră. Păpușă sacrificată, pentagramă cu lumânări negre.
*** Dezumanizare și dublă personalitate reprezentată prin manechin.
Ultimul ei efort creativ se conformează perfect agendei Illuminati exploatând tema transumanismului. Titlul albumului «Bi-on-ic» and și coperta sunt explicite în privința combinării omului cu mașina. Capul ei este reprezentat printr-un mecanism programabil, concept al controlului mental. “Bi-on-ic” (Bisexual on ICE) pare să însemne și Bisexuală drogată fiindcă ICE este termenul jargon pentru metamfetamină. Deci, sub influența acestui drog ea devine bisexuală. Știind că metamfetamina este des folosit în controlul mental, în mod special în programarea sexuală, titlul albumului ei ne dă fiori reci.
*** Christina este un robot programabil (control mental) și motivul obligatoriu al evidențierii unui singur ochi.
Mai mult simbolism cu un sigur ochi
Conceptul piesei “Not myself tonight” (Nu sunt eu însămi noaptea asta)
Not myself tonight a fost acuzat că ar plagia piesa Bad Romance (Dragoste nocivă) a lui Lady Gaga deși cele două piese au avut doi producători diferiți (Francis Lawrence pentru Gaga și Hype Williams for Christina), ei folosesc tematici similare comune mai multor videoclipuri pop. Deși este ușor să spui “a plagiat-o pe Gaga“, această afirmație nu ia în considerație imaginea de ansamblu a industriei muzicale. Există tematici obligatorii pentru videoclipurile de azi. Industria își definește propriile tendințe și pentru a avea succes, artiștii trebuie să urmeze aceleași tipare și să comunice aceleași mesaje. Not Myself Tonight este doar o continuare a agendei Illuminati prin alt artist, deci exploatează temele specifice cum ar fi controlul mental, transumanismul, inițierea ocult, ș.a.m.d… Priviți videoclipul: (atenție, conținut relativ explicit: nudism, masochism, lesbianism)Subiectul melodiei este dedublarea personalității Christinei care nu se mai simte ea însăși noaptea, ceea ce reprezintă dorința de a-și pierde controlul și de a săruta băieții și fetele. Dar partea vizuală adaugă și alte substraturi care se referă la controlul mental, inițierea în ocultism și dubla personalitate. Tema cântecului este dedublarea personalității și eliberarea de constrângeri și inhibiții, tema asociată, prin simbolism programării Monarch sau posesiei supranaturale (demonice). Aceasta este deseori reprezentată de clasicele coarne cum se văd mai jos în imaginea promoțională a acestei piese.
Precum am menționat deja, ea doar urmează tendințele prestabilite de industria muzicală.
Programarea Monarch este o formă de control mental ce se bazează pe crearea unei personalități alternative prin utilizarea torturii și a abuzului ritual. Autori ce acoperă subiectul, precum Ron Patton, au menționat utilizarea în programarea Monarch a unor tehnici oculte antice, reminiscențe ale posesiilor spirituale (demonice). Versurile cântecului reflectă crearea unui alter-ego:
I’m out of character, I’m in rare form / Sunt afară din rol, în formă crudăCum vom vedea mai departe, simbolismul din videoclip este bazat pe inițiere și pe crearea unei personalități alternative, care este exprimată liric prin: The old me is gone , I feel brand new / Vechiul eu nu mai este, mă simt ca nouă. Tematica piesei este transformarea într-un sine fără constrângeri, mai sălbatic, mai sexy și este deseori prezentă în videoclipuri recente fiind aproape mereu asociată cu dezumanizarea și/sau tortura. Este un caz clar de incongruență cognitivă, unde tortura este calea spre ‘eliberarea’ cuiva. În Not Myself Tonight Christina este legată fedeleș cu ochii deschiși forțat, practică folosită asupra victimelor controlului mental care sunt obligate să urmarească înregistrări ce le vor recconsolida programarea.
And if you really knew me, you’d know its not the norm / Dacă m-ai ști cu adevărat, ai ști că nu sunt eu însămi
Cos I’m doing things that I normally won’t do / Pentru că fac lucruri pe care nu le-aș face în mod normal
The old me is gone , I feel brand new / Vechiul eu nu mai este, mă simt ca nouă
And if you don’t like it, fuck you / Și dacă nu-ți place, e problema ta
Această practică este prezentă în filmul despre controlul mental: Clockwork Orange de Stanley Kubrick (cel cu Ochii larg închiși).
*** Imagine din filmul Clockwork Orange unde Alex este forțat să privească scene extrem de violente, parte din reprogramarea sa.
Programarea “Sex Kitten”
Prima parte a videoclipului prezintă puternice trimiteri la controlul mental şi, mai precis, la programarea “Sex Kitten” (Pisicuță sexuală, sclav sexual). Această tendinţă este ce în ce mai comună în muzică şi industria modei.“BETA. Cunoscută ca si programare sexuală. Această programare elimină toate convingerile morale învăţate si stimulează instinctul sexual primitiv, lipsit de inhibiţii. Caracterul “Pisică” poate să iasă la vedere în aceasta stare. (Ron Patton, Project Monarch)În controlul minţii, programarea Beta, de asemenea, cunoscut sub numele de programarea Sex Kitten creează în victima o dubla personalitate, un alter-ego, care este programat să fie un sclav sexual.
“Mintea va incepe să se dedubleze şi va începe să interschimbe funcţiile primare ale creierului, cum ar fi durerea în plăcere. Mintea omului se rearanjează. Acest lucru este deseori realizat cu modificări Beta sau modele Beta prin care să-i facă să creadă că durerea unui viol sadic este o plăcere. După această inversare în mintea în care “durerea este dragoste“, caracterul paralel de “pisică” sado-maso va ruga stapânul să o pedepsească, să o lege, să o rănească, etc.” (Cisco Wheeler and Fritz Springmeier, The Illuminati Formula Used to Create an Undetectable Total Mind Controlled Slave)Referiri la programarea “Sex Kitten” sunt presărate de-a lungul întregului videoclip.
Creare personalităților alternative este prezentată în videoclip prin flancarea Christinei de multiple clone. Ea joacă rolul celui ce o controlează mental însuși.
*** Sado-masochism, submisivitate și multiple personalități sunt portretizate în acest ‘tribut’ adus melodiei Express Yourself (Exprimă-te) a Madonnei.
Inițiere Rituală
A doua parte a acestui videoclip descrie inițierea Christinei prin sex ritualic. Căteva scene importante și încărcate simbloic spun povestea.La jumătatea videoclipului Christina este îmbrăcată în negru, are trăsături masculine și stă între doi stălpi pseudo-masonici.
Această scenă este similară evoluției de la VMA unde Madonna juca rolul maestrului de ceremonii. Christina joacă același rol în această scenă. Stă în partea superioară a scărilor, lângă un portal misterios, simbolizând rangul ei înalt în ierarhia internă. Monoclul ei acoperă un ochi care face referință la structura de conducere Illuminati. Maestrul de ceremonii dă startul inițierii Xtinei, Sex Kitten (sclava sexuală).
În scena următoare, Xtina trece printr-un portal ce reprezintă trecerea prin porțile inițierii ei.
Xtina își dă foc la haine, arătând cum își distruge singură vechea personalitate și își îmbrățișează noul eu.
Inițierea este pecetluită prin nimic mai puțin decât o orgie într-o biserică.
Scena din biserică da conotații spirituale inițierii. Orgia într-un loc sacru este o formă de desacralizare reminiscență a ritualurilor de magie neagră. Acest videoclip nu este despre o fată dornică să se destrăbăleze ci despre o inițiere în întuneric.
Pentru finalizarea inițierii de sclavă a controlului mental, Xtina este acoperită de lapte negru sau de spermă neagră.
Abuzul sexual [...] este mai puternic când este pus în contextul magiei demonice. Sperma abuzatorului este magică și pecetluiește programarea. Aspectul ritualic și natura repetitivă a abuzului crează anumită forță morală ce acompaniază abuzul, forță ce ar lipsi în cazul unui abuz non-ritualic.
Cisco Wheeler și Fritz Springmeier, The Illuminati Formula Used to Create an Undetectable Total Mind Controlled Slave (Formula Illuminati pentru crearea supunerea psihică completă și nedetectabilă)
În Concluzie
Chiar dacă noua piesă a Christinei este suspectată de plagiere de cățiva observatori ai culturii pop, ei nu înțeleg că ea doar urmează indicațiile clare și obligatorii pentru star-urile pop. Standardizarea industriei muzicale a avut ca rezultat artiști diferiți utilizând același simbolism, acceași tematică și estetică. Deiferențe superficiale definesc fiecare artist, dar conținutul și mesajul muzicii este același.Transformarea completă a Christinei Aguillera pentru albumul Bionic și adoptarea totală a simbolisticii aferente ar trebui să trimită un mesaj clar. Există o agendă în industria muzicală și un pretendent la statutul de superstar trebuie să se muleze pe cerințe clare. Aceasta nu garantează succesul mondial dar este obligatoriu pentru a avea o șansă să îl atingi.
Perspectiva Creștină
Aici îmi dau și eu cu părerea că doar nu mă doare gura.Multora vi se vor părea exagerări cele citite mai sus, imaginație debordantă combinată cu o evidentă supra-expunere la filme SF sau gen Teoria Conspirației. Problema este că de fapt realitatea este chiar mai bolnavă, incredibilă și deviantă decât cele de mai sus. Implicarea directă a satanei este clară, fiindcă deși totul pare foarte complex se poate reduce la următorii pași simpli.
- Artiștii sunt invitați să facă parte dintr-un club exclusivist (după ce ajung la un nivel de succes) dacă vor să treacă la următoarea treaptă. Acceptul lor este necesar pentru a se împlini lepădarea de bună voie.
- Li se cere închinarea satanei și participarea la ritualuri inițiatice (în special sexuale că-s probabil cele mai rele) care îi afundă din ce în ce mai mult în iad și în posesie demonică.
- Are loc programarea mentală iar apoi pecetluirea. Pecetluirea se face prin profanare, blasfemie și hulă împotriva Duhului Sfânt pentru că, fiind făcută oarecum de bunăvoie … duce mai mult ca sigur la împietrirea inimii și imposibilitatea pocăinței (pocaința fiind tot un dar de la Dumnezeu). Astfel diavolul își asigură nu doar un colocatar în iad ci un sclav în această lume (un sclav asupra căruia are înrâurire … totală), sclab ce îi va aduce mai mult ca sigur recoltă bună de suflete slabe în credință.
Dumnezeu să-i lumineze pe cei ce încă mai au o șansă de revenire (voi pune un post nou cu un revenit) și să ne țină tari în credință pe noi.
Aeroportul Internaţional Denver – o bizară construcţie masonică
În acest articol ne-am propus să vă prezentăm unele
dintre ciudăţeniile faimosului aeroport din Denver, Colorado, precum şi
anumite caracteristici ale sale, pe care autorităţile urmăresc să le
muşamalizeze. Acest aeroport a dat naştere la multe controverse din
cauza asocierii sale cu numeroase simboluri masonice şi cu unele imagini
şocante care sugerează instituirea unei Noi Ordini Mondiale.
Denver International Airport (DIA) a fost construit în anul 1995, pe o suprafață de 140 km2.
Finalizarea proiectului a costat în total 4,8 miliarde de dolari, cu
3,1 miliarde de dolari peste bugetul alocat iniţial. El este considerat
cel mai mare aeroport internaţional din SUA şi al treilea ca mărime din
lume.
Cu toate că oraşul Denver avea deja un aeroport operaţional – Aeroportul Internaţional Stapleton – s-a decis construcţia unui nou aeroport, cel existent fiind închis. Motivele pentru care a fost construit noul aeroport sunt învăluite în mister, deoarece el nu este mai avansat tehnologic decât cel vechi şi are un număr mai mic de piste de aterizare. Un singur lucru are în plus în plus aeroportul actual faţă de cel vechi: foarte mult spaţiu. Nu se cunoaşte cu exactitate cum este folosit tot acest spaţiu, dar există dovezi care arată că noul aeroport ar ascunde, de fapt, o bază militară secretă, iar asta ar putea explica de ce suprafaţa sa este atât de mare.
Cu toate că oraşul Denver avea deja un aeroport operaţional – Aeroportul Internaţional Stapleton – s-a decis construcţia unui nou aeroport, cel existent fiind închis. Motivele pentru care a fost construit noul aeroport sunt învăluite în mister, deoarece el nu este mai avansat tehnologic decât cel vechi şi are un număr mai mic de piste de aterizare. Un singur lucru are în plus în plus aeroportul actual faţă de cel vechi: foarte mult spaţiu. Nu se cunoaşte cu exactitate cum este folosit tot acest spaţiu, dar există dovezi care arată că noul aeroport ar ascunde, de fapt, o bază militară secretă, iar asta ar putea explica de ce suprafaţa sa este atât de mare.
Imaginea de ansamblu a noului aeroport a şocat mulţi oameni.
Pistele sale sunt poziţionate în aşa fel încât îl fac să se asemene
izbitor de mult cu o zvastică. Aeroportul a dat naştere la numeroase
controverse nu numai prin forma sa, ci şi prin multitudinea de simboluri
masonice, asociate Noii Ordini Mondiale, prezente în interiorul lui.
Au fost raportate numeroase nereguli în ceea ce
priveşte construcția acestui aeroport. De exemplu, pentru construirea
diferitelor părţi ale aeroportului, au fost angajați contractori
diferiţi iar apoi, după terminarea lucrărilor au fost concediaţi cu
toţii. Acesta a născut întrebarea daca nu cumva această strategie a fost
folosită pentru a ascunde anvergura proiectului şi scopul real al
acestuia.
Un alt fapt straniu, care dă de gândit, este că au fost mutaţi 110 milioane m3
de pământ, o cantitate mult mai mare decât cea în mod normal necesară
în cazul unei asemenea construcţii. Acest fapt a condus la apariţia
suspiciunii că, de fapt, se construieşte „ceva” în subteran.
8500 km de fibră optică au fost instalaţi pentru
comunicaţii (ca termen de comparație, întreaga coastă a SUA are 4800 km
de fibră optică).
Sistemul de alimentare cu carburant al aeroportului
poate pompa 1000 de galoane de carburant, cifră cu totul absurdă pentru
un aeroport comercial.
Cu toate că bugetul alocat iniţial fusese depăşit deja cu mult, s-au importat cantităţi imense de granit, din mai multe părţi ale lumii.
În cadrul aerportului din Denver a fost construit un sistem imens de tuneluri prin care pot circula camioane şi trenuri subterane. Oficialităţile afirmă că cele mai multe dintre ele nu sunt utilizate la momentul actual.
Cu toate că bugetul alocat iniţial fusese depăşit deja cu mult, s-au importat cantităţi imense de granit, din mai multe părţi ale lumii.
În cadrul aerportului din Denver a fost construit un sistem imens de tuneluri prin care pot circula camioane şi trenuri subterane. Oficialităţile afirmă că cele mai multe dintre ele nu sunt utilizate la momentul actual.
Orice fiinţă umană atentă, lucidă şi înzestrată cu bun-simţ îşi
poate da seama cu uşurinţă atunci când vizitează DIA de faptul că
structura gigantică a fost construită pentru a fi mai mult decât un
aeroport. DIA are capacitatea de a gestiona un număr mare de oameni şi
vehicule fapt care a trezit suspiciuni în sensul că structura sa ar
putea ascunde o bază militară sau chiar, că ar putea deveni un lagăr de
concentrare civil în viitorul apropiat. Acestă ultimă ipoteză este
întărită de temele terifiante ale imaginilor care „împodobesc” DIA, care
amintesc de lagărele de concentrare naziste.
Armăsarul Apocalipsei
În apropierea intrării în aeroport este amplasată
statuia unui armăsar impunător, realizat din fibră de sticlă, cu
înălţimea de 10 metri, cu vene care par a pulsa pe întregul trup, cu
ochi roşii demonici, înspăimântatori. Un fapt interesant de precizat
este acela că armăsarul respectiv şi-a ucis creatorul, Luis Jimenez. În
timp ce acesta lucra la construirea statuii calului, o parte din
sculptură s-a sfărâmat şi l-a rănit, provocându-i răni mortale. Acest
fapt straniu i-a făcut pe mulţi să afirme că armăsarul este blestemat.
Se consideră că prin această sculptură s-a dorit să fie reprezentat
în mod simbolic cel de-al patrulea armăsar din Apocalipsa lui Ioan: „Şi
m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt iar numele celui ce şedea pe el
era Moartea; şi iadul se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste a
patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie, cu foamete, cu moarte
şi cu fiarele de pe pământ.” (Apocalipsa 6:8)
Într-un mod profund semnificativ, simbolismul satanic al armăsarului respectiv se aliniază perfect cu restul „amenajărilor” din cadrul DIA.
Într-un mod profund semnificativ, simbolismul satanic al armăsarului respectiv se aliniază perfect cu restul „amenajărilor” din cadrul DIA.
Lespedea Masonică din piatră
Piatra masonică din imagine este situată în „Sala
Mare” a aeroportului (acest termen este folosit de masoni pentru sala
lor de reuniune). Atât pe piatră, cât şi pe „tastatura” pietrei sunt
inscripționate simboluri masonice („tastatura” pietrei pare a fi
inscripţionată într-un limbaj codat, asemănător cu Braille – alfabetul
celor cu deficiențe de vedere).
Inscripţia de pe piatră menţionează existenţa unei „Comisii a
Aeroportului Noii Lumi”, denumirea ce ne duce cu gândul la „Noua Ordine
Mondială”. Nu este cunoscută deocamdată existenţa unei astfel de
comisii.
Sub această piatră se găseşte îngropată o capsulă a timpului, care urmează să fie deschisă în 2094.
Pe podea este poziţionată o plăcuţă ce conţine
simbolurile AuAg. La o primă privire s-ar putea presupune că simbolul
are legătură cu iniţialele aurului şi argintului. Este important de
menţionat că dincolo de aceasta, unul dintre sponsorii aeroportului,
Baruch Samuel Blumberg, a descoperit o tulpină mortală de hepatită,
cunoscută sub numele de Australia Antigen (HBsAg), iar prescurtarea
acesteia este descrisă prin aceleaşi litere, AuAg.
Într-un mod semnificativ, simbolul AuAg este amplasat în faţa unor imagini murale care sugerează Genocidul.
Într-un mod semnificativ, simbolul AuAg este amplasat în faţa unor imagini murale care sugerează Genocidul.
Picturi murale profetice în interiorul aeroportului Denver
La o analiză atentă a simbolismului picturilor murale
din interiorul aeroportului, se poate observa mesajul lor cu caracter
profetic, aceste picturi ilustrând evenimente terifiante ce s-ar putea
petrece în viitorul umanităţii guvernate de Noua Ordine Mondială.
Referinţe specifice, sociale şi politice împreună cu unele detalii
oculte evidenţiază aceste picturi ca fiind în realitate manifeste ale
instituirii Noii Ordini Mondiale.
Iniţial, pictorul Leo Tanguma a confirmat că el a
fost cel care a trasat liniile directoare pentru realizarea tablourilor,
menţionând că pentru primele dintre ele a primit 100.000 dolari.
Ulterior însă, el a negat că a coordonat aceste lucrări şi a respins
orice întrebăre cu privire la semnificaţiile oculte ale picturilor sale.
În mod obişnuit, Leo Tanguma pictează în stilul artei Chicano,
reprezentările sale fiind orientate către scena politică şi comunitate.
În cazul lucrărilor sale pentru DIA, stilul pictorului este foarte
diferit, dând impresia că Tanguma a pictat la comandă, viziunea
altcuiva. Iată una dintre aceste picturi:
Site-ul oficial al aeroportului îşi informează
cititorii că numele acestei picturi murale este „Pace şi armonie cu
natura”. Să fie oare chiar aşa?
Dacă privim cu atenţie, putem observa în centrul picturii nişte copii întristaţi purtând relicve de animale şi specii de plante dispărute. În fundal, este prezentată o pădure în flăcări şi mai în spate, un oraş arzând. În partea de jos a acestei picturi „paşnice” se pot observa trei sicrie deschise, fiecare având în interior câte o femeie (aparţinând unor rase diferite).
Oare nişte creştini ar fi putut comanda picturi cu astfel de teme sumbre şi apocaliptice?
Dacă privim cu atenţie, putem observa în centrul picturii nişte copii întristaţi purtând relicve de animale şi specii de plante dispărute. În fundal, este prezentată o pădure în flăcări şi mai în spate, un oraş arzând. În partea de jos a acestei picturi „paşnice” se pot observa trei sicrie deschise, fiecare având în interior câte o femeie (aparţinând unor rase diferite).
Oare nişte creştini ar fi putut comanda picturi cu astfel de teme sumbre şi apocaliptice?
Societăţile secrete satanice ale francmasonilor
„iluminaţi” au propriul lor sistem de crezuri. Sicriele sunt o parte
importantă a simbolismului masonic, după cum puteţi vedea în imaginea de
mai jos. Simbolismul mormintelor este adesea asociat cu ritualurile
satanice ale faimoasei societăţi secrete americane Skull & Bones
(Craniu şi Oase).
În această pictură murală care „împodobeşte” DIA,
mai mulţi copii aparţinând unor rase şi popoare diferite, îmbrăcaţi în
costume tradiţionale, predau armele înfăşurate în steagurile naţionale
unui băiat german. Costumul bavarez cu care este îmbrăcat acesta, nu
lasă nicio urmă de îndoială asupra etniei căreia îi aparţine copilul.
Băiatul german se află în centrul imaginii, ţinând în mâini un ciocan şi
dând impresia că să pregătește să costruiască ceva. Chiar şi copilul
american (îmbrăcat în cercetaş) pare dornic să predea armele băiatului
german.
Este sugerat astfel cât se poate de clar, că alături de celelalte ţări, chiar şi SUA se predă Germaniei (probabil într-un viitor apocaliptic al unei Noi Ordini Mondiale).
Este sugerat astfel cât se poate de clar, că alături de celelalte ţări, chiar şi SUA se predă Germaniei (probabil într-un viitor apocaliptic al unei Noi Ordini Mondiale).
Această pictură reprezintă în mod evident, statele
lumii care renunţă la armatele şi identităţile lor naţionale pentru
„binele comun” (o altă trimitere la o „Nouă Ordine Mondială”), cu un
singur guvern şi o singură armată. Dar de ce este băiatul german în
centrul tuturor? Există atât de multe aluzii la Germania şi nazism în
acest aeroport, încât aceasta nu poate fi doar o coincidenţă.
Această monstruozitate prezentă pe pereţii DIA şi
care poartă numele de pictură înfăţişează o entitate ce pare a fi un
soldat care vine direct din infern. El este îmbrăcat într-o uniformă
nazistă (simbolul prezent pe şapcă), având un chip ce înspăimântă,
satanic, sub forma unei măşti de gaz. Într-una din mâini ţine o puşcă,
iar în cealaltă o sabie cu care omoară porumbelul purtător de pace. În
partea stângă este ilustrat un şir „nesfârşit” de părinţi care plâng,
strângând la piept trupurile copiilor lor morţi. Această pictură este
atroce, netransmiţând niciun mesaj salvator sau moral. Este revoltător
faptul că un astfel de tablou a fost postat la poarta principală a celui
mai mare aeroport din America.
„Soldatul infernului” este glorificat şi
atotputernic, fiind situat în centrul acţiunii. Oamenii ce sunt
reprezentaţi pe lângă imaginea sa odioasă, satanică sunt lipsiţi de
viaţă, ca şi cum ar fi fost otrăviţi de gazul cenuşiu, mortal, ce emană
din această entitate. Se poate observa că monstrul şi-a aliniat
victimele înspre o scrisoare prezentă în partea din stânga jos a
picturii. Aşa cum apare notat în scrisoare, este vorba despre un mesaj
real, scris de Herchenberg Hama, un copil de 14 ani care a murit în
lagărul de concentrare de la Auschwitz. Prezenţa în această pictură a
unui curcubeu colorat şi a unui ursuleţ, simboluri pe care le asociem
instantaneu cu copilăria şi cu inocenţa, este manipulativă, revoltătoare
şi hidoasă. Sabia încovoiată ce apare în tablou este un simbol des
utilizat în masonerie.
Într-un mod semnificativ, sub aceste imagini murale
cumplite, este aşezată plăcuţa care poartă simbolul AuAg (tulpina de
virus mortal despre care am amintit mai sus). Recent, această pictură
grotească a fost acoperită (dar nu înlăturată definitiv).
Simboluri satanice în cadrul DIA
Psihologii au demonstarat că un mesaj care este
transmis unui subiect fără ca acesta să fie conştient că îl
recepţionează (mesaj subliminal) devine rezonant în subconştientul
subiectului. De asemenea, se ştie că atenţia oamenilor este cu
predilecţie atrasă de scene sau simboluri sexuale. Se pare că
proiectanţii aeroportului au folosit din plin aceste instrumente pentru a
induce anumite mesaje în subconştientul celor care privesc aceste
picturi şi simboluri care abundă în interiorul acestui aeroport
sinistru.
Există anumite dovezi conform cărora regiunea
Denver din statul Colorado este un puternic centru satanist din SUA. Se
pare că proiectanţii aeroportului au folosit din plin aceste
„informaţii” pentru a induce anumite mesaje în subconştientul celor care
privesc aceste picturi şi simboluri care abundă în interiorul acestui
aeroport sinistru.
Unul dintre simbolurile falice satanice ale DIA este statuia albastră a calului, fapt sugerat atât de poziţie, statură cât şi de unele detalii ale sculpturii.
Unul dintre simbolurile falice satanice ale DIA este statuia albastră a calului, fapt sugerat atât de poziţie, statură cât şi de unele detalii ale sculpturii.
Un alt simbol falic poate fi regăsit chiar în
planul aeroportului. O fotografie aeriană a aeroportului făcută pe
timpul iernii, după ce a nins, face ca forma falică a acestuia să iasă
clar în evidenţă.
De adăugat la faptele stranii legate de Aeroportul
din Denver sunt „construcţiile” misterioase din subsol. În planul
iniţial al DIA a fost specificată ridicarea a cinci clădiri, iar după
terminarea lucrărilor, constructorilor li s-a ordonat să le îngroape
deoarece ar fi fost proiectate greşit. În mod normal, astfel de
construcţii greşite sunt demolate, dar în acest caz nu a fost aşa.
La ora actuală există numeroşi muncitori care sunt
trimişi să lucreze periodic în baza uriaşă subterană aflată dedesubtul
Aeroportului Internaţional din Denver dar, atunci când sunt întrebaţi
despre natura muncii lor, toţi refuză să vorbească despre aceasta.
Potrivit celor povestite de muncitorilor angajaţi,
tavanul tunelurilor este prevăzut cu un sistem ciudat de pulverizatoare.
Ce scop ar putea avea acest sistem având în vedere că tunelurile sunt
construite din beton şi se află sub pământ? Oare este posibil să existe o
analogie între simbolurile naziste prezente în imaginile terifiante din
cadrul aeroportului, şi pulverizatoarele din tunelurile subterane? Ar
fi plauzibilă o corelaţie între sistemul subteran de pulverizatoare şi
simbolul AuAg din faţa picturii simbolizând Genocidul, caz în care
pulverizatoarele ar fi menite să elibereze gaze toxice?
Pe lângă spaţiile subterane uriaşe, cum nu se găsesc
în niciun alt aeroport din lume, despre a căror necessitate nu există
justificări plauzibile, cele de mai sus pot constitui şi ele dovezi în
sprijinul ipotezei că uriaşele baze subterane ale DIA vor fi
transformate în lagăr de concentrare.
Gardurile din sârmă ghimpată care le înconjoară, orientate spre interior, şi nu spre exterior, aşa cum ar fi normal, atrag şi ele atenţia. Oare ce anume se vrea a fi reţinut în interiorul DIA prin această măsură de precauţie întâlnită în cazul închisorilor sau a lagărelor de concentrare?
Gardurile din sârmă ghimpată care le înconjoară, orientate spre interior, şi nu spre exterior, aşa cum ar fi normal, atrag şi ele atenţia. Oare ce anume se vrea a fi reţinut în interiorul DIA prin această măsură de precauţie întâlnită în cazul închisorilor sau a lagărelor de concentrare?
Mulţi dintre cei care vorbesc despre simbolurile
masonice ale DIA sunt de părere că prezenţa sistemului de pulverizatoare
într-un aeroport nu are nicio explicaţie logică, decât dacă se face
corelaţia cu viruşii mortali amintiţi anterior şi cu scopurile „Noii
Ordini Mondiale” de a extermina cea mai mare parte a populaţiei
globului.
Dincolo de reacţiile sceptice care pot apărea din
cauza naivităţii şi ignoranţei în care se complac aproape toate fiinţele
umane, în urma faptelor prezentate în acest articol devine evident
faptul că acest aeroport este pe cât de straniu şi dubios pentru noi
(care nu facem parte din gruparea ocultă satanică a francmasoneriei), pe
atât de important pentru cei care au finanţat construirea lui.
Misterele Vaticanului: mitul păgân al zeilor Isis, Osiris şi Horus
pictat în inima Vaticanului ! Cine n-a auzit de Palatul Apostolic, adică
reşedinţa oficială a papei din Vatican? O mică parte din acest palat
superb e alcătuit din aşa-numitul “apartament Borgia”, adică o serie de
camere care au fost restaurate şi folosite de către papa Alexandru al
VI-lea (1431-1503). Pe numele său adevărat, Rodrigo Borgia, Alexandru al
VI-lea a fost papă între 1492-1503, fiind considerat de către mulţi
istorici ca fiind unul dintre cei mai malefici suzerani pontifi.
La sfârşitul secolului al XV-lea, papa l-a însărcinat pe pictorul italian Bernardino di Betto (Pinturicchio) să decoreze acest acest apartament cu diverse fresce. Ele au fost executate între 1492 şi 1494, constituind o complexă reprezentare iconografică, ce-a folosit diverse teme din enciclopediile medievale. Cele cinci camere ale apartamentului Borgia sunt: camera Sibilelor, camera Crezului, camera Artelor Liberale, camera Sfinţilor şi camera Credinţei. Dacă în celelalte camere, majoritatea picturilor şi frescelor sunt de natură religioasă, în camera Sfinţilor avem parte de o surpriză. Pe tavanul ei, găsim pictată povestea lui Isis şi Osiris şi vădesc gustul lui Alexandru al VI-lea pentru ezoterism: alegînd această temă, reprezentantul Bisericii pare că declară că miturile antice prefigurează dogmele creştine. Dar el glorifică în acelaşi timp orgoliul său dinastic. Pentru că Osiris, frate şi soţ al zeiţei Isis, a fost metamorfozat după moarte în animal sfînt – taurul Apis -, reactualizarea acestei legende permite să fie înfăţişat la locul de onoare animalul simbol al neamului Borgia. Un fel de linie genealogică, sau mai degrabă o relaţie de tip totemic, s-a stabilit între papă şi anticul zeu egiptean; aceasta este explicaţia promovată de o lucrare recentă despre Vatican. Dar, în epoca lui Alexandru al VI-lea, dacă umaniştii puteau înţelege această aluzie, majoritatea credincioşilor erau şocaţi de reprezentarea vechilor idoli acolo unde îşi avea reşedinţa şeful suprem al creştinătăţii. Preludiul aventurii zeiţei Isis ocupă cele cinci cadre octogonale din marea arcadă a încăperii. Io, prefăcută în vacă, este dată în pază lui Argus, cel cu trupul acoperit de ochi. Regele zeilor, îndrăgostit de Io, îl trimite pe Mercur care, cântând din fluier, adoarme neîncrederea paznicului. Mercur îl ucide pe Argus şi i-o duce pe vaca Io lui Zeus. Zeus încredinţează Herei vaca pentru a o păzi, apoi o trimite în Egipt unde, prefăcând-o din nou într-o tânără şi frumoasă femeie, şi este proclamată regină sub numele de Isis.
Istoria se continuă în medalioanele pictate pe boltă. Isis se căsătoreşte cu fratele său, regele Osiris, fiul cel mai mare al Cerului şi al Pămfoitului, care îi învaţă pe oameni să are pământul, să planteze viţa de vie şi pomii fructiferi. Dar această operă de binefacere trezeşte gelozia fratelui acestuia Set (sau Tyfon), zeul abisului şi al focului; el îl omoară pe Osiris şi îi taie cadavrul în bucăţi. Isis, îndurerată, adună părţile risipite ale trupului soţului său şi-l reconstituie. Osiris revine la viaţă pentru o clipă şi concepe cu Isis un fiu, Horus, care-i va urma la tronul Egiptului, în timp ce el se va întoarce în regatul de dincolo de moarte pentru a trăi acolo în eternitate, sub chipul tauruiui Apis, adorat de generaţii întregi.
La cererea papei Alexandru, umanistul Pomponius Laetus scrie un comentariu despre aceste fresce cu scopul de a risipi orice ambiguitate şi de a arăta că istoria reprezintă misterul morţii şi al învierii. Fiinţa omenească, scăpând din capcana demonului – răutăciosul Tyfon – ar putea, ca şi Osiris, să renască pentru eternitate. Osiris, Isis şi Horus prevestesc Treimea creştină, cu acea mică diferenţă că una din aceste persoane, Isis, era femeie, o femeie pioasă dar şi pătimaşă în acelaşi timp, aşa cum îi plăcea papei Alexandru.
Vedeţi mai jos, fresca la rezoluţie maximă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5b/Appartamento_borgia%2C_sala_dei_santi%2C_episodi_del_mito_di_iside_e_osiride_02.jpg
La sfârşitul secolului al XV-lea, papa l-a însărcinat pe pictorul italian Bernardino di Betto (Pinturicchio) să decoreze acest acest apartament cu diverse fresce. Ele au fost executate între 1492 şi 1494, constituind o complexă reprezentare iconografică, ce-a folosit diverse teme din enciclopediile medievale. Cele cinci camere ale apartamentului Borgia sunt: camera Sibilelor, camera Crezului, camera Artelor Liberale, camera Sfinţilor şi camera Credinţei. Dacă în celelalte camere, majoritatea picturilor şi frescelor sunt de natură religioasă, în camera Sfinţilor avem parte de o surpriză. Pe tavanul ei, găsim pictată povestea lui Isis şi Osiris şi vădesc gustul lui Alexandru al VI-lea pentru ezoterism: alegînd această temă, reprezentantul Bisericii pare că declară că miturile antice prefigurează dogmele creştine. Dar el glorifică în acelaşi timp orgoliul său dinastic. Pentru că Osiris, frate şi soţ al zeiţei Isis, a fost metamorfozat după moarte în animal sfînt – taurul Apis -, reactualizarea acestei legende permite să fie înfăţişat la locul de onoare animalul simbol al neamului Borgia. Un fel de linie genealogică, sau mai degrabă o relaţie de tip totemic, s-a stabilit între papă şi anticul zeu egiptean; aceasta este explicaţia promovată de o lucrare recentă despre Vatican. Dar, în epoca lui Alexandru al VI-lea, dacă umaniştii puteau înţelege această aluzie, majoritatea credincioşilor erau şocaţi de reprezentarea vechilor idoli acolo unde îşi avea reşedinţa şeful suprem al creştinătăţii. Preludiul aventurii zeiţei Isis ocupă cele cinci cadre octogonale din marea arcadă a încăperii. Io, prefăcută în vacă, este dată în pază lui Argus, cel cu trupul acoperit de ochi. Regele zeilor, îndrăgostit de Io, îl trimite pe Mercur care, cântând din fluier, adoarme neîncrederea paznicului. Mercur îl ucide pe Argus şi i-o duce pe vaca Io lui Zeus. Zeus încredinţează Herei vaca pentru a o păzi, apoi o trimite în Egipt unde, prefăcând-o din nou într-o tânără şi frumoasă femeie, şi este proclamată regină sub numele de Isis.
Istoria se continuă în medalioanele pictate pe boltă. Isis se căsătoreşte cu fratele său, regele Osiris, fiul cel mai mare al Cerului şi al Pămfoitului, care îi învaţă pe oameni să are pământul, să planteze viţa de vie şi pomii fructiferi. Dar această operă de binefacere trezeşte gelozia fratelui acestuia Set (sau Tyfon), zeul abisului şi al focului; el îl omoară pe Osiris şi îi taie cadavrul în bucăţi. Isis, îndurerată, adună părţile risipite ale trupului soţului său şi-l reconstituie. Osiris revine la viaţă pentru o clipă şi concepe cu Isis un fiu, Horus, care-i va urma la tronul Egiptului, în timp ce el se va întoarce în regatul de dincolo de moarte pentru a trăi acolo în eternitate, sub chipul tauruiui Apis, adorat de generaţii întregi.
La cererea papei Alexandru, umanistul Pomponius Laetus scrie un comentariu despre aceste fresce cu scopul de a risipi orice ambiguitate şi de a arăta că istoria reprezintă misterul morţii şi al învierii. Fiinţa omenească, scăpând din capcana demonului – răutăciosul Tyfon – ar putea, ca şi Osiris, să renască pentru eternitate. Osiris, Isis şi Horus prevestesc Treimea creştină, cu acea mică diferenţă că una din aceste persoane, Isis, era femeie, o femeie pioasă dar şi pătimaşă în acelaşi timp, aşa cum îi plăcea papei Alexandru.
Vedeţi mai jos, fresca la rezoluţie maximă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5b/Appartamento_borgia%2C_sala_dei_santi%2C_episodi_del_mito_di_iside_e_osiride_02.jpg
Surse
http://nogovernment.wordpress.com/2011/09/09/analiza-%E2%80%9Evigilant-citizen%E2%80%9D-clubul-27-amy-winehouse-si-sacrificiul-ritualic/ , http://www.lovendal.ro/wp52/whitney-houston-victima-lui-big-pharma-industria-farmaceutica-globala-interesata-doar-de-profituri/ , http://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/mesaje-subliminale/ , http://0-six-5-eight.blogspot.ro/2010/08/beyonce-knowles-illuminati.html , http://www.lovendal.ro/wp52/misterele-vaticanului-mitul-pagan-al-zeilor-isis-osiris-si-horus-pictat-in-inima-vaticanului/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.