În ce măsură au influenţat armata română cei şcoliţi în URSS? Partea a II-a
Românii nu s-au afirmat niciodată la nivel de naţiune; au aşteptat
să-i afirme mereu alţii şi alţii. Abia în momentul în care alţii au
dovedit că respectivul român a avut dreptate şi folosesc deja ideea lui,
mulţimea de români izbucneşte : „Ţi-am spus eu!”.
Paul Romano Cheler a urmat cursurile liceului la Târgovişte
(1947), şcolii de ofițeri de artilerie de la Sibiu (1947-1949) fiind
repartizat la comanda unui pluton și apoi a unei baterii de artilerie
(1949-1950). A fost selectat apoi pentru a urma şcoala superioară de
tancuri și auto în URSS (1950-1951), la un an după absolvirea căreia a
fost înaintat la termen la gradul de locotenent major (1952). Cinci ani
mai târziu, trecut prin funcţiile de comandant de companie şi de
batalion, a îndeplinit condiţiile pentru a da examen la academia
militară de comandă şi stat major, pe care a absolvit-o în URSS
(1957-1959) ca șef de promoție.
Nouă ani mai târziu, în iulie 1968, colonelul Cheler a fost
numit comandant al Diviziei 6 Tancuri „Horia, Cloşca şi Crişan” de la
Târgu Mureş. În această calitate, din 20 august 1968, Paul Cheler
împreună cu alţi doi ofiţeri superiori din statul său major, asistau la
aplicația tactică a Diviziei 13 tancuri din Mlado, la invitația
ministerul Apărării din RS Cehoslovacia. Invazia trupelor sovietice şi a
celor din Tratatul de la Varşovia a început la primele ore ale zilei de
21 august 1968, prin aterizarea avioanelor de transport greu ale
Diviziei 24 din Forţele Aeriene Strategice ale URSS, militari sovietici
ocupând aeroportul din Praga. Ceauşescu a convocat, în aceeaşi zi de 21
august, o mare adunare populară în faţa sediului CC, în care a condamnat
actul de agresiune asupra Cehoslovaciei, acesta fiind un act de mare
curaj care îi face cinste atât lui, cât şi României. Pe acest fond
ostil, prezenţa celor trei militari români pe teritoriul Cehoslovaciei
putea da naştere unei înscenări menite să justifice o intervenţie armată
similară şi în România.
Colegii cehi i-au transmis lui Cheler ordinul sovieticilor
care le cerea să-i predea pe români pentru a fi îmbarcaţi într-un avion
militar, cu destinaţia Moscova. Pe 22 august 1968, militarii armatei
cehoslovace au reuşit să-i deghizeze pe membrii delegației române,
transportându-i în ambulanţe, pentru a trece de filtrele sovieticilor şi
a-i preda teferi ambasadei României de la Praga. Cei trei militari
români au revenit în țară pe 30 august 1968, fiind avansaţi la
excepţional de Nicolae Ceauşescu. Generalul a rămas la comanda diviziei 6
Tancuri până în 1972.
Fiind considerat foarte capabil şi patriot de către
Ceauşescu, generalul Paul Cheler, care îndeplinea funcţia de înlocuitor
la comanda Comandamentului Infanteriei şi Tancurilor (1977-1981), a fost
desemnat responsabil cu aplicaţiile operativ-strategice în cadrul
Tratatului de la Varşovia, devenind comandantul „Frontului Român”.
Pentru a spulbera zvonurile lansate de sovietici că transportorul
amfibiu blindat românesc (TAB) nu ar fi la fel de competitiv ca al lor,
în 1978 generalul Cheler a organizat şi condus prima aplicaţie de
forţare a fluviului Dunărea de mare amploare de după cel de-al doilea
război mondial. Cu acel prilej Cheler a prezentat în premieră şi podul
mobil al geniştilor peste Dunăre, cu trei căi de rulare (din care o cale
pentru tancuri), construit de industria de apărare românească.
Pentru a arăta membrilor Tratatului de la Varşovia că
România nu e Cehoslovacia, Cheler a conceput scenariul astfel încât să
utilizeze în operaţia de forţare a fluviului cele trei divizii din
organica Armatei 1, cu efectiv complet, de la general până la bucătar.
Toate cele 1.135 de maşini blindate româneşti, cu echipaje complete,
reuşind să traverseze apele fluviului, abordând malul opus prin
sectoarele de forţare special amenajate. Ulterior, în zona Galaţi, sub
comanda lui Cheler, s-au mai făcut 8-10 exerciţii demonstrative la
Dunăre, de mai mică amploare. Din anul 1972 şi până în 1985 generalul
Cheler, care în cuvinte puţine şi prin exemplul personal, reuşea să
insufle în rândul tinerilor ofiţeri acea forţă morală necesară ducerii
la îndeplinire a oricăror misiuni, a coordonat şi îndrumat realizarea a
două simulatoare cu televiziune cu circuit închis pentru trageri cu
armamentul de pe tanc şi conducerea maşinilor de luptă, ambele brevetate
ca invenţii româneşti. Unul dintre discipolii de excepţie ai lui Cheler
a fost generalul Roland Pârlogeanu, despre care subordonaţii săi
afirmau că avea sânge kaki în vene.
În imaginea de mai jos îl vedeţi pe tatăl meu (absolvent
al şcolii militare de ofiţeri şi al academiei de comandă şi stat major,
ambele din România) alături de unul din „monştri” la proiectarea şi
construirea cărora şi-a adus o modestă contribuţie. Este vorba de un TAB
77/73de concepţie românească, cu turelă adaptată de la MLI şi dotată cu
un tun 2A28 de calibrul 73 mm, prevăzut să lanseze pe lângă întreaga
gamă de proiectile perforante, explozive şi încărcături cumulative
îmbunătăţite de aruncător reactiv AG-9. Proiectilele de AG-9 erau
capabile să penetreze blindaje cu grosimea de 400-550 mm, precum cel al
tancului german Leopard, al tancurilor britanice Chieftain şi
Challenger, al celui american M60A3 şi al tancului sovietic T-72. TAB-ul
mai era prevăzut, cu rampe laterale de lansare ale rachetelor antitanc
dirijate 9M14 Maliutka-M şi cu o mitralieră AA de 12,7 mm. Această
maşină de luptă era considerată la vremea apariţiei ei aproape o
premieră mondială, motiv pentru care în martie 1990, noii conducători ai
armatei române au decis scoaterea ei din producţie.
Şcoala românească de blindate nu s-a predat încă şi nu
scoate tâmpiţi. O dovedeşte din plin transportorul blindat Saur 2, creat
să corespundă cerinţelor moderne ale câmpului de luptă actual. Deşi
responsabilii MApN au optat în locul său pentru importul a 31 de
transportoare 8×8 Piranha III C, asemănătoare Stryker-elor de la
brigăzile de infanterie americane şi care sunt pline de defecte tehnice,
slab protejate la încărcături explozibile. Problema este una ce ţine de
calitatea generalilor care conduc armata română, numiţi în funcţii pe
criteriul apartenenţei la familia care guvernează România, fapt ce a
condus la indisponibilizarea a 60% din tehnica de luptă, aşa cum o
dovedeşte Carta Albă a Apărării.
Întorcându-ne la tanchistul Cheler, el a publicat frecvent
articole pe teme profesionale în ziarele şi revistele militare, a
coordonat concepţia a patru regulamente de luptă pentru arme întrunite
şi tancuri, două regulamente de tragere cu armamentul de infanterie şi
de pe tanc, un regulament pentru conducerea maşinilor de luptă.
Generalul Cheler fiind cel care a readus memoria lui şi lucrările lui
Ion Antonescu în instituţia construită chiar de acesta pe 6 decembrie
1939, Şcoala Superioară de Război, devenită Academia de Comandă şi Stat
Major din Bucureşti.
În 1984, cu prilejul pregătirilor pentru defilarea
trupelor de la 23 august, Cheler s-a ambalat într-o dispută
profesională, terminată cu îmbrânceli, cu ministrul Apărării Naţionale,
generalul Constantin Olteanu. Căruia i-a amintit cu palmele că e aceeaşi
promoţie ca şi el (1949), dar a şcolii de ofițeri Politici de la Ineu.
Şi că poartă insigna Academiei Militare pe care a absolvit-o tot la
secţia Politică. Ca urmare a „corecţiei” aplicate de namila de Cheler
vărului Elenei Ceauşescu, primul a fost trecut în rezervă, prin decretul
nr. 30, din 28 februarie 1985.
Paul Cheler a fost rechemat în rândul cadrelor active ale
armatei, prin decretul din 28 decembrie 1989 al Consiliului Frontului
Salvării Naționale, fiind numit comandat al Diviziei 57 Tancuri. Pe 7
februarie 1990, Ion Iliescu a considerat că era mai bine să-l trimită pe
Cheler cât mai departe de Bucureşti şi l-a numit în funcția de
comandant al Armatei a 4-a „Transilvania”, cu sediul la Cluj, funcție pe
care a îndeplinit-o până în 1995. Despre rolul jucat de Cheler în
acţiunile Comitetului de Iniţiativă pentru Democratizarea Armatei (CADA)
care a condus la destituirea lui Militaru din funcţia de ministru al
Apărării şi în cel de simpatizant al PRM, apărător al Transilvaniei în
graniţele României, pe timpul evenimentelor din martie 1990 de la Târgu
Mureş, voi vorbi într-un material ulterior.
Valentin Vasilescuhttp://romanian.ruvr.ru/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.