Dionisie Areopagitul

Dionisie Areopagitul

Sfântul sfinţitul mucenic Dionisie Areopagitul a fost botezat de Sfântul Pavel în Atena, şi s-a numărat prin cei Şaptezeci de Apostoli. Dionisie provenea dintr-o familie bună din Atena, şi a fost instruit în cele ale filosofiei vremii atât acasă, cât şi în celebrele şcoli ateniene, devenind membru (sfetnic) al Areopagului. A fost căsătorit, şi a avut mai mulţi copii. După convertirea sa la creştinism, sfântul Pavel l-a făcut episcop. Mai apoi, Dionisie a plecat cu Pavel în călătorii misionare. Astfel, a mers la Ierusalim, unde a văzut-o pe Maica Domnului, şi a scris despre această întâlnire în una din cărţile sale. De asemenea, a fost printre Apostolii şi Episcopii prezenţi la Adormirea Maicii Domnului. Văzând pe apostolul Pavel primind mucenicia (la Roma, în anul 67), Sfântul Dionisie s-a umplut şi el de dorinţa de a fi mucenic pentru Iisus Cristos. A mers deci şi a predicat Evanghelia în Occident, şi în special în Galia (Franţa de azi), împreună cu ucenicii săi, Rustic preotul şi Elefterie diaconul. Aici a convertit pe mulţi barbari la creştinism, dar a şi avut multe de îndurat. În sfârşit, în anul 96, sub domnia împăratului Domiţian, sfântul Dionisie a fost prins şi chinuit pentru credinţă, împreună cu Rustic şi Elefterie. Au murit toţi trei la Paris, tăindu-li-se capetele. Trupurile lor au fost părăsite de păgâni ca să fie mâncate de fiarele sălbatice, dar creştinii din oraş le-au ascuns un timp, până ce Catula, o creştină înstărită, le-a îngropat pe toate cum se cuvine, într-un cavou zidit cu cheltuiala ei. Aceasta s-a făcut într-o zi de 3 octombrie, care a şi rămas ziua pomenirii sfântului. Cele mai cunoscute texte ale sfântului Dionisie sunt aceste patru tratate:     * Despre numirile dumnezeieşti sau Despre numele divine     * Despre teologia mistică;     * Despre ierarhia cerească;     * Despre ierarhia bisericească. Acesta, întrecând pe toti cu bogatia, cu slava, cu mintea si cu întelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat si a fost hirotonit episcop. Fiind învatat tainele cele de negrait si dumnezeiesti de înteleptul Ierotei, a lasat si carti minunate si foarte înalte. Însa acest sfânt Dionisie tâlcuind si Tipicul bisericestii orânduieli, dupa aceea s-a dus spre partile Apusului, pe vremea împaratiei lui Domitian si aratând multe minuni, i s-a taiat capul în cetatea Parisului. Si primindu-si capul în mâinile sale, a umblat doua mile de loc pe picioarele sale, facând ca sa se minuneze cei ce îl vedeau, si nu l-au lasat pâna nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula. Si oprindu-se din dumnezeiasca pronie, l-a pus în palmele ei ca un odor. Asijderea si ucenicii sai, Rustic si Elefterie, taindu-li-se capetele si aruncându-li-se trupurile împreuna cu mucenicescul trup al sfântului propovaduitor ca sa-l manânce fiarele cele salbatice si pasarile. Oarecare credinciosi le-au luat si le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigatori; si dupa ce s-au dus aceia, le-a asezat Fericita Catula într-o casa, la trei ale lunii octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, uscativ, albenet, cam galben, putinel cam scobit la nari, cu sprâncenele dese, cu ochii adânciti si cu urechile mari, carunt paros, cu barba cam lunga si rara putinel, cam pântecos, degetele mâinilor lungi. Si se savârseste soborul lui în preasfânta marea Biserica. "Un înger este un chip al lui Dumnezeu, o manifestare a lumii nevăzute, o oglindă arzătoare, luminoasă, neîntinată, fără pată, nici cusur, primind (dacă-mi este îngăduit să spun aşa) toată frumuseţea absolutei bunătăţi dumnezeieşti şi aprinzând în ea însăşi, ca o iradiere nestricăcioasă, bunătatea tăcerii tainice"