SITUATIA POLITICA ÎN BALCANI SI ÎN BAZINUL MARII NEGRE ÎN SEC. I a. Chr.
În 75 -73 a. Chr., romanii ajung pentru prima oara, sub conducerea lui Scribonius Curio, guvernatorul Macedoniei, la Dunare, în urmarirea scordiscilor si dacilor. Se tem sa o treaca, speriati de desimea codrilor de dincolo de fluviu.
Cel mai important dusman al Romei din Bazinul Marii Negre, Mithridates al VI-lea Eupator, regele Regatului Pontului (111-63 a. Chr.) a facut eforturi pentru constituirea unei coalitii antiromane în care a atras statele din zona, populatiile barbare din bazinul Marii Negre, dar si orasele-state grecesti din Pont (Olbia, Chersones, Histria, Callatis, Apollonia). De asemenea, Mithridates a cucerit o serie de teritorii precum Regatul Bosphorului cimerian, Armenia Mica si Colchida. Cu exceptia Bithyniei, care a fost de partea romanilor, întreaga zona din jurul Marii Negre, inclusiv Armenia si Partia, au fost aliate cu Mithridates.
Regele pontului a avut trei razboaie cu romanii. Primul razboi s-a desfasurat între 89-85. Mithridates a cucerit Bithynia si o mare parte din Asia Mica, dupa care s-a îndreptat spre Grecia, a cucerit Athena si a instaurat aici un guvern democratic în frunte cu filozoful Ariston. În 87 a. Chr., Sylla porneste ofensiva romana, asediaza Athena si o cucereste. Mithridates este înfrânt si, prin pacea de la Dardanes din 85, renunta la cuceririle din Asia, îsi preda flota si se obliga a plati mari despagubiri de razboi. Primeste în schimb titlul de prieten si aliat al poporului roman. În ciuda titlului primit, a ramas, pâna la moarte, un înversunat dusman al Romei. De altfel se înarmeaza si începe pregatirile de razboi imediat dupa încheierea pacii, motiv pentru care, în 83-81, romanii declanseaza cel de-al doilea razboi. Ultimul razboi are loc in perioada 73-63. Initial Mithridates colaboreaza cu regele Tigranes al Armeniei, care era ginerele sau, având mai multe lupte cu generalul Licinius Lucullus. În cele din urma este tradat de Tigranes, ba chiar si de cei doi fii. Ramas singur, se sinucide. Confruntarile romanilor cu Mithridatres au facut sa scada pentru o vreme interesul roman pentru Pen. Balcanica, iar permanentul conflict dintre cele doua parti i-a dat posibilitatea lui Burebista sa treaca la o politica expansiva.
Dupa Scribonius Curio, al doilea roman care a ajuns la Dunare a fost M. Terentius Varo Lucullus ( fratele vitreg al lui Licinius Lucullus) în anul 71 a. Chr. El ii urmarea pe moesi si pe besii. Se pare ca, în realitate, prezenta generalului roman reprezenta o diversiune organizata împotriva lui Mithridates care, la vremea cu pricina, purta lupte grele cu romanii în Cyzic si Insula Lemnos. Cu acest prilej, Terentius Varo Lucullus distruge Apollonia, iar restul cetatilor grecesti probabil se predau. În ele se instaleaza garnizoane romane. Tot de acum inceteaza emisiunile monetare locale ale cetatilor grecesti din Pont. Este posibil ca generalul sa fi încheiat tratate de alianta cu cetatile grecesti. De la Callatis s-a pastrat textul unui foedus, dar data lui este discutabila. Unii cercetatori cred, insa, ca el dateaza de acum. Politica impopulara, vexatorie, impozitele foarte mari percepute de romani au facut ca cetatile grecesti sa se rascoale ulterior. Guvernatorul Macedoniei, Antonius Hybrida, pornit sa le pedepseasca, a fost umilit prin înfrângerea catastrofala suferita lânga cetatea Histria, în anul 61. Se pare ca bastarnii au contribuit în mare masura la înfrângerea romanilor.
EPOCA BUREBISTA
Informatiile scrise cu prvire la Burebista sunt extrem de putine. Cel mai important izvor literar este Geografia lui Strabon, urmat de informatiile date de Iordanes. Dintre izvoarele epigrafice cel mai important este decretul dat în cinstea lui Acornion din Dionysopolis. În ciuda faptului ca informatiile sunt foarte putine, exista o imensa literatura referitoare la epoca Burebista. Dintre istoricii preocupati de aceasta perioada pot fi amintiti: Ion Horatiu Crisan (Burebista si epoca sa, Civilizatia geto-dacilor), Nicolae Gostar, Constantin si Hadrian Daicoviciu, Mihail Macrea, Radu Vulpe.
Din parcurgerea literaturii, se remarca frecventa unor probleme si întrebari care devin obsesive:
1. Care a fost nucleul politic de la care a pornit Burebista opera de unificare si de cucerire
2. Formatiunea politica întemeiata de Burebista a fost sau nu stat, iar, daca a fost stat, de ce tip a fost
3. Care a fost capitala lui Burebista
4. Care este succesiunea cronologica a expeditiilor lui Burebista
5. Prin ce mijloace a reusit Burebista supunerea formatiunilor politice getice si dacice si unificarea lor
IZVOARELE SCRISE
Orice discutie si încercare de a raspunde la aceste întrebari trebuie sa porneasc| de la cele trei izvoare fundamentale, drept pentru care vom începe cu ele.
1. Strabon-Geografia
Strabon s-a nascut la Amaseia, în jur de 64/63 a. Chr.si trait pâna pe la 21 a. Chr., deci a fost contemporanul lui Burebista, iar informatiile lui sunt foarte pretioase.
Ajungând în fruntea neamului sau, care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a înalÛat atât de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci încât , în câÛiva ani, a faurit un stat puternic(megale arhe) si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba înca a ajuns sa fie temut si de romani. C|ci trecând plin de îndrazneala Dunarea si jefuind Tracia, pâna în Macedonia si Illyria a pustiit pe celtii care eau amestecati cu tracii si illyrii si a nimicit pe de-a întregul pe boii aflati sub conducerea lui Critasiros si pe taurisci. Spre a tine în ascultare poporul, el si-a luat ajutor pe Deceneu, un sarlatan care ratacise multa vreme în Egipt, învatând acolo semne de prorocire, multumita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba înca de un timp fusese socotit si zeu, asa cum am aratat când am vorbit despre Zalmoxis. Ca o dovada pentru ascultarea ce i-o dadeau (getii) este si faptul ca ei s-au lasat înduplecati sa taie vita de vie si sa traiasca fara vin. Cât despre Burebista, acesta a pierit din pricina unei rascoale, mai înainte ca romanii sa apuce sa trimita o armata împotriva lui. Urmasii acestuia la domnie s-au dezbinat, farâmitând puterea în mai multe parti. De curând, când împ|ratul August a trimis o armata împotriva lor, puterea era împartita în 5 state. Atunci însa, stapanirea se împartea în 4. Astfel de împartiri sunt vremelnice si se schimba când întru-un fel, când într-altul.
2. Iordanes a trait in sec. al VI- lea p. Chr., fiind un got romanizat din Moesia. Scriind o istorie a gotilor le-a atribuit acestora, se pare intentionat, Õi unele fapte ale getilor, lasând posteritatii impresia ca i-ar fi confundat.
Apoi, în timpul domniei la goti a lui Burebista, a venit în Gotia Deceneu, pe vremea când Sylla a pus mâna pe putere la Roma. Primindu-l pe Deceneu, Burebista i-a dat o putere aproape regala. Dupa sfatul acestuia, gotii au început sa pustiasca pamânturile germanilor pe care acuma le stapânesc francii ... Comunicând acestea si alte multe gotilor cu maiestrie, Deceneu a devenit în ochii lor o fiinta miraculoasa, încât a condus nu numai pe oamenii de rând, dar chiar si pe regi caci atunci a ales dintre ei pe barbatii mai de seama si mai întelepti pe care i-a învatat teologia, i-a sfatuit sa cinsteasca anumite divinitati si sanctuare facâdu-i preoti si le-a dat numele de pilleati, fiindca, dupa cum cred, având capetele acoperite cu o tiara, pe care o numim cu un alt termen pilleus, ei faceau sacrificii. Restul poporului a dat ordin sa se numeasca capillati, nume pe care gotii îl reamintesc pana astazi în cântecele lor, deoarece i-au dat o mare consideratie. Iar dupa moartea lui Deceneu, ei au avut în aproape aceeasi veneratie pe Comosicus, fiindca era tot asa de iscusit. Acesta era considerat la ei si ca rege si ca preot supremn si ca judecator, datorita priceperii sale si împartea poporului dreptate ca ultima instanta. Parasind si acesta viata, s-a urcat pe tron, ca rege al gotilor, Coryllus, care a condus timp de 40 de ani popoarele sale din Dacia.
3. Inscriptia de la Dionysopolis a fost descoperit| în sec. al XIX-lea la Balcic. Partea ei superioara lipseste. Se pastreaza 49 de rânduri, dar primele 9 sunt mutilate, de pe unele dintre ele fiind lizible doar 2-3 cuvinte. În primele rânduri apare un toponim în acuzativ, Argedavon Õi cuvantul parinte, în aceasta localitate, poate resedinta tribala, ajungând la un moment dat Acornion si reusind sa obtina si o dezlegare, poate de tribut.
Despre Burebista ni se spune ca este cel dintâi si cel mai mare dintre regii din Tracia si ca a stapânit dincolo si dincoace de Dunare. Acornion a ajuns în mare prietenie cu Burebista, a obtinut foloase pentru cetatea sa si l-a sfatuit pe rege, care i-a devenit binevoitor. Acornion a fost si sol al lui Burebista pe lâng| Pompeius cu care s-a întâlnit la Heracleea Lyncestis (Bitolia), reusind sa obtina bunavointa romanilor.
Nucleul si capitala lui Burebista
Discutia a avut ca punct de plecare si de sprijin localitatea Argedava care este pomenita de decretul de la Balcic. S-a crezut ca parintele aici pomenit in partea superioara a inscriptiei a fost tatal lui Burebista, deci amplasarea în spatiu a Argedavei ar fi fost importanta pentru depistarea formatiunii politice de la care a pornit Burebista opera de unificare si de cucerire. În discutia pentru identificarea Argedavei s-au implicat C. Daicoviciu, Radu Vulpe, Nicolae Gostar. Radu Vulpe credea ca Argedava este orasul de pe Argesius, care trebuie sa fi fost numele antic al Agesului. Singura dava identificata arheologic pe Arges era cea de la Popesti, care a fost sapata chiar de R. Vulpe. Trebuie spus ca initial Popesti-ul a fost identificat de R. Vulpe cu localitatea Sornum. Radu Vulpe credea ca Popestiul, unde a fost surprins în sapatura un palat de tip elenistic, putea îndeplini rolul de capitala, mai ales ca parea a fi si dezvoltat din punct de vedere economic si bine plasat pe un drum comercial. Este foarte putin probabil, insa, ca Argesis sa fi fost numele Argesului. Izvoarele (Herodot si Polybios) folosesc pentru desemnarea acestui râu termenul de Ordesos. În plus davele nu prea si-au luat numele de la râurile care le strabat.
C. Daicoviciu, la randul sau, a crezut ca lectura toponimului este incompleta si ca a existat înaintea cuvântului Argedava un S, deci lectura completa ar fi Sargedava, ceea ce ar fi putut fi dava de pe SargeÛia, râu care este pomenit de Dio Cassius, care spune ca în albia acestui râu si-ar fi ascuns Decebal tezaurul. El a tras concluzia ca resedinta nu putea fi decât în Transilvania, cel mai probabil la Costesti. Sargetia pare a fi, totusi, o fictiune istorica, caci în mod evident Dio Cassius a preluat povestea cu ascunderea tezaurului de la Diodor din Sicilia, care a consemnat ca ( pe la 300a Chr.), regele peonilor, Audolion, si-a îngropat tezaurul în râul Sargentia. Ulterior, Daicoviciu si-a schimbat pozitia si a spus ca Argedava ar putea fi în Dobrogea. De altfel a renunÛat s| mai fie atât de patetic pentru ca, între timp, aparuse îndoiala ca parintele pomenit de inscriptia de la Balcic ar fi tatal lui Burebista, deci discutia nu mai avea legatura cu capitala lui Burebista. La scurta vreme a fost descoperitǎ o inscriptie databila în sec.al II-lea. p. Chr. care pomenea în Dobrogea, foarte aproape de Histria, un vicus numit Arcidava. Modestul sat nu putea fi, însa, o capitala de formatiune politica getica, mai ales ca el se afla în coasta Histriei.
O localitate Argidava este consemnata si de Ptolemeu în Indreptarul geografic, ca fiind în Banat. Ea a fost identificata cu Varadia si mai apare si în Tabula Peutingeriana si la geograful din Ravena.
Nicolae Gostar crede ca înaintea Argedavei din inscriptie sunt doua linii orizontale paralele si ca lectura corecta este Zargedava, ori o Zargedava este pomenit| de Ptolemeu în sudul Moldovei, la est de Siret. El crede ca doar dou| pot fi davele care au purtat acest nume, fie Racatau , fie Brad, unde au fost descoperite cetati.
Se remarca in aceste discutii o mare doza de subiectivism care tine de patiotismul local al cercetatorilor. Oricum se pare cǎ Argedava nu are nici o legatur| cu Burebista, pentru ca parintele pomenit de inscriptie nu este al lui Burebista, numele regelui get aparnd doar mult mai jos în inscripÛie. Este posibil sa fie vorba de un rege get anterior lui Burebista, foarte probabil din sudul Moldovei, cum crede Gostar, la care sa fi fost trimis Acornion care, de-a lungul vieÛii, a avut mai multe misiuni diplomatice.
Este ciudat ca pentru depistarea nucleului initial nu a fost exploatat chiar textul lui Strabon care este vrednic de crezare si care spune clar ca Burebista este un barbat get. Strabon avea bine definite notiunile de dac si get, de altfel chiar el ni le explica si noua în acelasi text, facand precizarea ca getii sunt cei de pe Dunǎrea Inferioara si dinspre Pont, iar dacii cei dinspre Dunarea Superioara si dinspre germani, ei vorbind însa o limba asemanatoare. În plus, inscriptia de la Balcic ne spune despre Burebista ca este un rege al Traciei care a stapânit ambele maluri ale Dunarii. Reiese ca axul teritoriul stapânit a fost Dunarea , iar termenul de Tracia este îndoilenic ca ar fi putut fi folosit pentru zona de dincolo de Carpati.
Problema capitalei
Sunt în literatura vehiculate trei localitati suspectate ca ar fi putut fi capitale : Costesti, Sarmizegetusa Basileion si Popesti. La Costesti si Popesti s-a ajuns pornindu-se de la discutia nucleului initial. I. Glodariu crede si el ca cetatea de la Costesti a fost prima resedinta a lui Burebista. Singurul argument al acestuia este acela ca aceasta cetate ar fi cea mai timpurie dintre cetatile din Muntii Orastiei. Chiar daca una dintre aceste localitati ar fi fost initial capitala a formatiunii politice conduse de Burebista, este putin probabil ca ele sa fi ramas capitale dupa extinderea teritoriala. I. H. Crisan crede ca capitala era acolo unde se afla Burebista, asa cum s-a întâmplat pe vremea lui Alexandru Macedon. Este clar ca Pella, initial capitala a regatului macedonean, nu a mai fost capitala mai târziu, capitala fiind intineranta, asa cum era firesc pentru un conducator care s-a aflat mereu în razboi si în miscare, cum pare sa fi fost si Burebista. Sarmizegetusa Basileion este putin probabil ca a existat pe vremea lui Burebista. Nu este nici o dovada stratigrafica si nu exista nici materiale arheologice de pe vremea lui Burebista la Sarmizegetusa. Ea cu greu ar fi putut îndeplini rolul de capitala pentru ca se afla într-un loc foarte putin accesibil, la 1200 m înaltime, departe de drumurile comerciale, greu de aprovizionat. Chiar pe vremea lui Decebal, când cu siguranta a existat, este mai probabil sa fi fost cetate regala de refugiu în caz de pericol si nu capitala. Astfel s-ar putea explica titulatura de basileion folosita de Ptolemeu. Daicoviciu crede ca capitala se afla undeva în Transilvania, poate la Costesti, pentru ca altfel nu s-ar explica, spune el, de ce primele campanii ale Burebista au fost îndreptate spre vest, împotiva celtilor. Argumentul este destul de slab pentru ca nu avem nici o dovada sigura ca prima campania ar fi fost îndreptata împotriva celtilor. Tot el crede ca în Transilvania a fost centrul de putere pentru ca numai aici se constata o continuitate a regalitatii si pentru ca numai aici este un sistem de fortificatii coerent, facut cu mult| truda, cu un scop bine determinat. Ideea ca cetatile din Muntii Orastiei ar apara capitala Sarmizegetusa nu este înca demonstrata. Despre aceste cetati s-a afirmat de multe ori ca au doua etape de fortficare, prima contemporana cu Burebista, a doua contemporana cu Decebal. În realitate unele dintre ele nu au existat pe vremea lui Burebista, altele au fost folosite si dupa Decebal.
În concluzie, pare mai probabila ipoteza ca centrul formatiunii conduse de Burebista a decazut dupa unificare si extinderea teritoriului si ca capitala regelui Burebista era itineranta.
Problema statului
În literatura istorica au existat diferite controverse pe tema ce a însemnat stapânirea lui Burebista- megale arhé. Unii au afirmat ca este neîndoielnic vorba deja de un stat (H. Daicoviciu, I. H. Crisan), altii au fost potrivnici acestei idei (Mihail Macrea, Dionisie Pippidi), considerând ca este vorba doar de o vast| uniune de triburi. Cei care au afirmat ca a fost stat au definit în moduri diferite acest stat ca fiind unul de tip sclavagist începator de tip militar (C. Daicoviciu- autorul capitolului din Tratatul de Istoria Romaniei, varianta anilor 60), un stat de tip tributal sau asiatic (I. H. Crisan) sau au mai existat formulari de tipul stat teritorial extensiv ca cel al odrisilor. Cecetarea straina, ca de exemplu Karl Strobel, mai putin implicata afectiv, afirma ca stapanirea lui Burebista a fost o formatiune politico-militara efemera, care nu a putut rezista decât pe vremea lui Burebista, dupa care s-a dezintegrat, semn ca nu a putut functiona.
Statul presune diferente majore între membrii societatii, de avere, de interese economice. Astea cu siguranta au existat. O dovedesc tezaurele, mormintele princiare, unele constructii fastuoase în comparatie cu celelalte. Statul trebuie sa deÛina pârghii cu care îsi asigura dominatia, de genul armata sau justitie, dar si functionari care sa asigure colectarea impozitelor, supraveghera vamilor si colectarea taxelor vamale, sa supravegheze modul în care populatia îsi îndeplineste sarcinile ce tin de renta în munca. Functionarea sanatoasa a economiei si colectarea impozitelor presupune si adoptarea unui sistem monetar unitar, a unei monede unice, emisa si garantata de o autoritate. Conducerea statului presupune institutii politice abilitate sa conduca: rege, adunari, care se constituie si functioneaza dupa reguli bine stabilite, fiecare avand atributii bine definite. Vârful ierarhiei trebuie sa dispuna, de asemenea, de o cancelarie din care sa emane edictele. De asemenea este nevoie de personaje calificate care sa asigure relatiile cu exteriorul.
Ideea statului sclavagist, fie el si începator, a fost, cum era si firesc, abandonata. Nu a putut fi nicidecum dovedita exstenta sclavilor care sa asigure baza economica a acestui stat. Desigur ca este posibil sa fi existat forme de robie patriarhala, eventual si ceva sclavi casnici, dar ei nu erau multi si rolul lor in economie era limitat. Statul de tip tributal presupune coexistenÛa proprietatii private cu proprietatea comuna. De obicei, cel putin teoretic , monarhul este proprietarul suprem. Populatia este organizata în obsti teritoriale, care detin în proprietate comuna pamântul, indivizii având în proprietate personala doar casa si vitele. Astfel organizata, populatia ar raspunde solidar în fata autoritatilor, fiind obligata sa plateasca dari în bani, în produse, sa echipeze ostasi pentru armata sau sa ridice si sa întretina fortificatii sau drumuri.
Analizând putinele izvoare scrise care exista este greu a dovedi ca stapânirea lui Burebista a fost realmente un stat, fie el si tributal. Pentru existenta obstilor este invocat un text ramas de la Horatiu care nu dovedeste nicidecum ca ar fi existat, ci ca era practicat asolamentul. Burebista poarta titlul de basileu, care este un titlu obisnuit pentru conducatorii marunti ai unor formatiuni politice. El intemeiaza, ce-i drept, o megale arhé = o mare stapânire, care pare sa faca referire la marea întindere a regatului, neasteptat| pentru mediul barbar, la acea vreme. Regalitatea nu pare a fi ereditara, caci Burebista este urmat de Deceneu cu care nu este înrudit. Nu stim care sunt regulile de desemnare a regelui: era desemnat de regele în viata|, de mai marii tarii, din rândul pilleatilor, care par a avea o pozitie superioara sau pur si simplu regele se impunea prin forta, geniu sau bogatie. Care sunt institutiile care asigura guvernarea?. Una a existat cu siguranta- armata care, spune Strabon, ar fi fost de 200.000. Cifra a fost considerata de unii credibila, de altii exagerata. Dupa moartea lui Burebista armata s-ar fi redus la doar 40.000 de soldati. E greu de spus daca cifra este reala pentru ca nu avem studii demografice care sa aprecieze cât de cât corect populatia aflata în sfera de stapânire a lui Burebista. Parerile, nici una autorizat|, sunt foarte diferite. N.Iorga a apreciat populatia regatului lui Burebista la 100.000 de suflete, C. Daicoviciu la 500.000, Pârvan la 1 milion si a crezt ca cifra de 200.000 nu este exagerata, avand în vedere ca Burebista stapânea un spatiu imens, Em. Panaitescu la 2,5 milioane. Exagerata sau nu, cu siguranta ca nu este vorba de o armata permanenta, ci de una adunata în situatii de razboi. Este foarte probabil ca Burebista, la fel ca si capeteniile celtice de la aceea vreme, sa fi avut o armata personala si o garda permanenta. Una dintre institutiile care par a fi sprijinit regalitatea a fost religia, Deceneu fiind acela care prin religie a reusit sa-i tina sub ascultare pe supusi. El este considerat si autorul unei reforme religiase care a avut ca scop asigurarea specialistilor sacrului, alesi dintre pilleati.Cu ajutorul religiei era asigurata si ascultarea poruncilor. Este posibil ca , la fel ca la celti, unde druizi erau si judecatori, la geti si daci preotii sa fi avut responsabilitat asemanatoare.Textul lui Strabon nu pare a se referi la legi care ar presupune existenta unui cod, caci nu se foloseste termenul de nomos ci cel de prostagma care în latina are ca corespondent edictum, adica un act emis de o cancelarie. Aceste edicte ar fi singurul indiciu ca exist| si un emitent, respectiv o cancelarie. Spre a se dovedi existenta unei cancelarii este citat un text din Martial care vorbeste de un ravas trimis de Decebal lui Domitian, ravas care avea un sigiliu. Textul lui Martial este, însa, irelevant pentru ca se refera la alta perioada, post Burebista. Existenta unei cancelarii pe vremea lui Decebal nu presupune ca ea ar fi existat si pe vremea lui Burebista. Cel mai greu de probat este existenta unor functionari si institutii abilitate cu strângerea impozitelor, darilor în natura sau care sa urmareasca modul în care supusii se achita de obligatiile lor în munca. Este folosit ca dovada, si de aceasta data, un text care face referire la o alta epoc|, este vorba de medicul lui Traian, Criton care spune ca, pe vremea lui Decebal, existau un fel de sefi peste cei care muncesc pamântul si peste cei care se ocupau de fortficatii. Ciudat este faptul ca Burebista nu bate în nume propriu o moneda, în conditiile în care conducatori obscuri barbari o fac. Este drept ca dispar emisiunile monetare tribale, ceea ce este un semn ca ele devenisera desuete si ca disparusera emitentii locali si ca denarul roman republican pare a deveni moneda unica. Este însa interesant ca s-a preferat falsificarea denarului roman Õi nu emiterea unei monede proprii. Poate aceasta a fost o faza premergatoare, tranzitorie, Burebista nemaiapucând sa emita propria lui moneda, fiind angajat în tot felul de lupte. Trebuie ca a existat un oarecare haos financiar, pentru ca denarii republicani romani nu s-au batut doar la Tilisca, ci si în alte localitati, nu stim cât de autorizate sa o faca. Toate acestea la un loc, par a îndreptati ideea ca Burebista, preocupat de cuceriri, nu avut ragazul sa de-a stapânirii sale o forma coerent|, motiv pentru care, imediat dupa moartea lui, st|pânirea lui s-a dezintegrat.
Urcarea pe tron
Cei mai multi cercetatori considera ca inceputul domniei lui Burebista trebuie situat în jur de 82. i.e.n., poate putin mai devreme. Textul lui Iordanes este unicul care ofera un indiciu cronologic. El spune ca, pe vremea lui Burebista, a venit în tara gotilor Deceneu, care a aparut în momentul în care Sylla a preluat puterea la Roma. Se stie ca Sylla s-a proclamat dictator în anul 82 i.e.n. Burebista nu putea fi de mult| vreme rege, mai ales ca a domnit foarte mult.
Politica interna
Este de presupus ca, înainte de a-si fi început campaniile de cucerire spre vest sud si pe litoralul Marii Negre, Burebista a facut un efort de a unifica formatiunile politice ale getilor si dacilor. Izvoarele nu ne spun nimic despre cum a procedat Burebista. Ni se da de înteles doar ca neamul lui Burebista era istovit de razboaie. Cum primele campanii pentru cucerirea de noi teritorii par a începe pe la 60 i.e.n., înseamna ca Burebista si-a consumat cam jumatate din domnie pentru a unifica aceste formatiuni. Este greu de crezut ca au prevalat mijloacele pasnice, poate doar casatoriile ar fi putut reprezenta un mijloc nonviolent de convingere. Se constata arheologic ca multe cetati, precum cele de la Cârlomanesti, Zimnicea, Radovanu, Cascioarele, Crasani, Cetateni au urme de distrugere în sec. I a. Chr. Ar putea fi argumente pentru o supunere prin violenta. Altfel nu existau motive care sa determine pe micii sefi locali sa renunte la autoritatea lor caci nu exsta nici un factor extern de presiune. Roma nu avea gânduri de cucerire în Pen. Balcanica, fiind total ocupata cu extinderea posesiunilor sale în Asia, puterea celtilor era, dupa toate aparentele, în regres, devenisera sedentari, ba chiar sunt frecvente afirmatiile ca multt, cei care au convieÛuit cu autohtonii, ar fi fost asimilati de daci. În ciuda acestor evidente, sunt multi aceia care cred ca pericolul celtic sau roman i-ar fi determinat pe micii conducatori de triburi sa accepte stapânirea lui Burebista. Chiar daca aceste pericole ar fi fost reale, este greu de crezut ca acesti conducatori marunti le-ar fi putut percepe. Stim însa ca mâna dreapta a lui Burebista a fost Deceneu care a reusit sa impuna supusilor ascultarea poruncilor, sobrietatea, ba chiar i-ar fi determinat sa-si taie vita de vie (stire neconfirmat| arheologic).
Campaniile de cuceriri
Strabon prezinta cuceririle lui Burebista în urmatoarea ordine:
1. trece Dunarea si jefuieste Tracia, Macedonia si Illyria, ocazie cu care, poate la întoarcere, îi pustieste pe celtii care traiau amestecati cu tracii si illyrii- mai mult ca sigur este vorba de scordisci, situati la sud de fluviu si la vest de Morava, în zona de varsare a Savei în Dunare
2. nimiceÕte pe de-a întregul pe boii aflati sub conducerea lui Critasiros Õi pe taurisci.
Pare a fi vorba de doua campanii diferite. Dacǎ Strabon respecta ordinea evenimentelor, campania sudic| a fost prima. Cercetatorii de la Cluj, C. Daicoviciu si I. H. Crisan cred ca cea vestica a fost cea dintâi.
Textul lui Strabon nu ne da de înteles ca Burebista ar fi alipit teritoriile neocupate de romani de la sud de Dun|re, scopul campaniei sudice pare a fi mai ales jaful. TotusiI, decretul în cinstea lui Acornion precizeaza ca Burebista a stapânit teritoriul de o parte si de alta a Dunarii. Desigur ca afirmatia ar putea sa se refere strict la cursul inferior al Dunarii, deci sa aiba în vedere Dobrogea si nu si zona de la sud de Romania. Cercetarile arheologice arata ca, dupa campania lui Burebista, scordiscii au ramas pe loc, nu au fost dizlocati.
Campania vestica ar fi avut loc pe la 60 i.e.n. I.H. Crisan considera ca acest razboi ar fi fost nu unul de cucerire, ci unul de eliberare, în urma caruia ar fi fost recuperate de la celti teritoriile dacice din zona Tisei. Boii si tauriscii locuiau în zona Austriei si a Câmpiei Pannonice, respectiv în Ungaria si Slovacia. Campania ar fi fost purtata pân| la Dun|re, în dreptul Bratislavei. Se crede ca Burebista s-a ferit sa mearga mai departe, spre vest, pentru ca ar fi riscat un razboi cu regele suebilor, Ariovist. Rezultatul a fost ca celtii ar fi fost nimiciti cu totul. Se crede ca aceasta campanie a avut loc în anul 60 deoarece Caesar vorbeste la un moment dat despre boii care s-au stabilit pe la 59-58 în teritoriul de azi al Elvetiei. Se crede ca doar campania distrugatoare a lui Burebista i-ar fi putut determina sa se mute în masa. Campania împotriva celtilor ne face sa ne îndoim de temeinicia si adev|rul unor consideratii istorice facute de literatura arheologica. I. H. CriÕan spune ca celtii, la momentul Burebista, nu mai prezentau un pericol, deci ei nu ar fi putut determina unificarea de frica a formatiunilor politice. De asemenea se face frecvent afirmatia ca multi dintre celtii stabiliti în sec. IV-III în Pannonia si în NV României ar fi avut relatii bune cu autohtonii, s-au înmormantat în aceleasi necropole si ca ar fi fost chiar dacizati, deci, cu alte cuvinte, s-ar fi pierdut în masa autohtonilor. Probabil este vorba de anarti. Ceilalti celti, boii si tauriscii, erau asezati si ei de multa vreme, deci devenisera, în virtutea timpului trecut, un fel de autohoni în zona pe care au locuit-o. Daca nu prezentau pericol, de ce Burebista îi nimiceste pe de-a întregul si ce vrea sa recupereze de la ei, ducând acest razboi de eliberare? Teza razboiului de eliberare nu prea are sustinere.
Cucerirea coloniilor grecesti
Fara îndoiala ca atunci când Burebista a pornit la cucerirea cetatilor grecesti a avut serioase motivatii de ordin economic: cetatile nu numai ca erau bogate, aveau o economie prospera, dar stapânirea litoralului asigura si supravegherea comertului pe Marea Neagra. Nu trebuie uitat ca devenise o practica pentru regii sau conducatorii barbari din zona sa protejeze cetatile grecesti (Zalmodegikos, Rhemaxos, Zoltes). Burebista a profitat de doua evenimente care, prin cumul, au contribuit la usurarea efortului militar: moartea lui Mithridathes al VI-lea Eupator în 63a. Chr. si înfrângerea lui Antonius Hybrida, în 61 a. Chr. Vasile Pârvan a facut supozitia ca Burebista ar fi fost aliatul cetatilor grecesti cu ocazia razmeritei acestora, dar ea este puÛin probabila, având în vedere ca, în anul 61 i.e.n., Burebista trebuie ca se pregatea pentru campania împotriva celtilor. Litoralul pontic a fost cucerit în intervalul 59-48, mai probabil 55-48a. Chr. Anul 55 ca an de început al campaniei de cucerire a litoralului este sugerat de Dion Chrisostomos care, vorbind despre Olbia, dar fara a-l pomeni pe Burebista, spune ca la 95p, Chr. ,când a vizitat el Olbia, oraÕul se mai resimtea dupa ce cu 150 de ani mai înainte, getii au cucerit toate orasele grecesti de la Olbia pân| la Apollonia. Întelegem ca constructiile se aflau în stare proasta, iar teritoriul cetatii era considerabil mai mic. Având în vedere ca Olbia trebuie sa fi fost primul oraÕ cucerit, anul de început trebuie sa fi fost 55a. Chr. Campania de cucerire a litoralului era sigur încheiata în anul în care s-a dat decretul în cinstea lui Acornion. S-a ajuns la concluzia ca decretul a foat sapat în piatra cândva în intervalul cuprins între 7 iunie si 9 august 48 a. Chr. Inscriptia a fost sapata în piatra dupa ce Pompeius a obtinut titlul de imperator, deci dupa prim|vara lui 48, dar înainte de a fi înfrânt în batalia de la Pharsalus de catre Pompei, batalie care a avut loc în 9 august. Având în vedere distrugerile suferite de Olbia , este sigur ca colonia a fost cucerita prin lupte. Despre Tyras se crede ca s-ar fi supus de buna voie, pentru ca nu au fost observate distrugeri ale cetatii, care , fara îndoiala, n-ar fi dorit sa aiba soarta Olbiei. La Egyssus au fost constatate arheologic distrugeri, deci probabil ca a fost cucerit prin lupta. Aceeasi soarta a avut-o si Histria. Un decret dat în cinstea lui Aristagoras, fiul lui Apaturios, pomeneste despre distrugerea zidurilor cetatii si arata ca Aristagoras s-a remarcat prin eforturile de refacere a zidurilor. Inscriptia ne da de înteles ca stapânirea a fost de lunga durata, caci, dup| trei ani, averile cetatenilor erau secatuite, iar sanctuarul lui Apollo Tamaduitorul ramasese fara preot. Arheologic au fost constatate urme de distrugere în zona sacra. Despre Tomis si Callatis nu avem informatii, dar se banuieste ca s-au supus de buna voie, evitând sa impartaseasca aceeasi soarta ca Histria. Dionysopolis probabil ca s-a predat de buna voie, judecând dupa bunele relatii pe care le-a avut cu Burebista. O inscriptie de la Odessos (Varna) vorbeste despre întoarcerea unor cetateni din bejenie, care s-ar putea sa aiba leg|tura cu cucerirea orasului de catre Burebista. Mesembria a fost cucerit| cu armele. O inscriptie pomeneste trei strategi care au condus o oaste împotriva lui Burebista. Apollonia este foarte probabil ca s-a predat de bun| voie, caci nu s-a putut apara, era distrusa de generalul Lucullus. I. H. Crisan crede ca, înainte de supunerea cetatilor grecesti, ar fi fost cucerita din mâinile bastarnilor Moldova. Singurul indiciu în acest sens este ca dispare cultura Poienesti -Lukaševka în ultima jumatate a sec. I a. Chr.
Dupa înfrângerea lui Pompeius, ne spun atât Appianus, cât si Suetonius, Caesar, devenit dusman personal al lui Burebista, a planuit o expeditie împotriva getilor si parÛilor. Suetonius precizeaza ca ar fi fost trimis în acest sens Octavian la Apollonia spre a pregati razboiul. Campania nu a mai avut loc caci, la idele lui Marte, Caesar este asasinat.În acelasi an, în timpul unei r|scoale, moare si Burebista. Se crede ca a fost asasinat pentru a se evita iminentul atac roman, ipoteza care este discutabila . Ea ar fi credibila doar daca moartea lui Burebista ar fi precedat-o pe cea a lui Caesar. Teritoriul stapânit de Burebista s-a dezmembrat initial în 4 parti, mai apoi în 5.
URMAŞII LUI BUREBISTA
Dupa asasinarea lui Caesar la idele lui Marte în 44a.Chr., cel mai important eveniment este razboiul civil ai carui protagonisti au fost Octavianus, adoptat prin testamnt de Caesar, si Marcus Antonius. Deznodamântul acestui razboi se consuma la Actium, în 31a. Chr., când Marcus Antonius este înfrânt.
Conflictul din lumea romana va fi urmarit cu interes de capeteniile dacilor si getilor, care promit ajutor miltar când uneia când alteia dintre cele doua parti. Sunt câteva izvoare literare care fac aluzie la o posibila implicare a getilor si dacilor în razboiul civil, din pacate ele nu sunt foarte explicite. Vergiliu, spre exemplu, în Georgicele, spune ca dacii adesea coboara de la Istru si conspira împotriva noastra. Horatiu, în Satire, are câteva versuri:Oricine îmi iese în cale ma întreaba ce-ai mai auzit despre daci? Cassius Dio, în Istoria romana, ne relateaza ca dacii ar fi trimis o solie la Octavianus, dar n-au c|p|tat nimic din câte au cerut, motiv pentru care au trecut de partea lui Marcus Antonius, fara a-i fi nici acestuia de mare folos caci era foarte dezbinati. Din cele trei izvoare reiese ca urmasii lui Burebista, la fel ca si predecesorul lor, intervin în luptele pentru putere de la Roma, încercând sa obtina maxium de foloase. E greu de crezut ca politica dacilor si getilor i-ar fi îngrijorat prea tare pe romani, cum pare a sugera Horatiu, în conditiile în care puterea lor era în declin ca urmare a împartirii stapânirii lui Burebista. Strabon spune cât se poate de clar ca stapânirea lui Burebista s-a împartit initial în 4, ulterior, adica pe vremea lui Augustus, în 5 parti.
O list| a succesorilor lui Burebista exista doar la Iordanes. Nu stim daca ea este completa. Majoritatea istoricilor cred ca regii pomeniti de Iordanes sunt urmasii lui Burebista din zona de SV a Transilvaniei, care se banuieste a fi fost una dintre cele 4 parti care au rezultat dupa împartirea mostenirii. Potrivit lui Iordanes, urmasul lui Burebista fost Deceneu, care a fost urmat de Comosicus, care a fost în acelasi timp rege, mare preot si judecator suprem, iar mai apoi de Coryllus care ar fi domni timp de 40 de ani peste daci.
Pe lâng| numele atestate de lista lui Iordanes, izvoarele mai amintesc câtiva regi daci si geti. Mai multe referiri se fac la rege Cotiso, care este consemnat de trei izvoare literare diferite: Suetonius, Horatius si Florus. Cele trei izvoare par a face referire la trei momente diferite din domnia acestui rege. Suetonius, în Vietile celor 12 cezari, spune ca, potrivit lui Marcus Antonius, Octavianus si-ar fi fagaduit fiica (Iulia) de nevasta unui rege al getilor numit Cotiso, acesta din urma, la rândul sau, urmând a-si da fata de nevasta lui Octavianus. Este poate vorba de o alianta matrimoniala pusa la cale spre a atrage capetenia barbara de partea lui Octavianus. Horatius, într-o oda pe care a scris-o în anul 29 a. Chr., deci la doi ani dupa victoria de la Actium, spune ca armata dacului Cotiso a pierit. Se banuieste ca este vorba de un conflict cu romanii din anul 29 a. Chr.. cand Cotiso s-a confruntat cu generalul roamn Licinius Crassus, fiind înfrânt. Florus, în Rezumatul istoriei romane, arata ca dacii traiesc nedezlipiti de munti. Din munti coboara adesea, sub conducerea regelui Cotiso, trec Dunarea pe gheata si devasteaza tinuturile de la sud de Dunare. Augustus a hot|rât sa termine cu aceasta populatie agresiva si l-ar fi trimis pe guvernatorul Pannoniei, Cornelius Lentulus împotriva lor. Generalul i-a alungat la nord de Dunare si a asezat la sud de fluviu garnizoane romane. Florus spune ca dacii nu au fost înfrântiI, ci doar respinsi si împrastiati. Evident ca aceste evenimente sunt posterioare anului 27 a. Chr., întâmplându-se cândva la începutul erei noastre. Unele variante ale textului lui Suetonius folosesc în loc de de numele Cotiso pe cel de Coson, de unde a aparut banuiala ca Cotiso ar fi fost emitentul enigmaticelor monede de aur cunoscute sub numele de kosoni. Se observa ca Cotiso, în două izvoare, este dac, în al treilea get. El este plasat într-o zona muntoasa, destul de aproape de Dunare , motiv pentru care istoricii cred ca el a domnit undeva în vestul Olteniei si estul Banatului. Daca aceasta pozitionare este corecta, ea vine în contradictie cu teoria potrivit careia Cotiso ar fi emitentul monedei de tip Koson, moneda care a fost descoperita doar în zona de SV a Transilvaniei.
Un alt rege al getilor, contemporan cu razboiul civil de la Roma, este amintit de Plutarh în Vieti paralele, în biografia lui Marcus Antonius. Este vorba de Dicomes. Si acest rege s-ar fi amestecat în conflictul dintre Octavianus si Marcus Antonius. El ar fi promis o oaste numeroasa lui Marcus Antonius. Izvorul nu da alte amanunte Acest rege se crede ca ar fi domnit undeva în spatiul extracarpatic, poate în sudul Moldovei sau în Muntenia.
Tot în spatiul extracarpatic este atestat de o inscrptie cu litere grecesti, de pe un vas, basileul Thiamarchos. Inscriptia fost descoperita la Ocnita, în jud. Vâlcea, deci formatiunea lui politica trebuie ca era plasata undeva în zona de nord a Olteniei.
Istoria politica a dacilor si getilor în sec. I p. Chr. este destul de putin cunoscuta. Ceea ce este sigur este ca adeseori ei au atacat provinciile de la sud de Dunare. Romanii, initial, au raspuns la aceste atacuri prin expeditii punitive, iar mai apoi, pentru a-si asigura linistea au utilizat trei mijloace: transbordarea getilor la sud de Dunare, unde erau mai usor de supravegheat, capturarea unor ostateci din rândul aristocratiei, care deveneau garanti ai pacii sau plata unor subsidii. Toate aceste mijloace de represiune sunt atestate de izvoarele epigrafice sau literare. O expeditie împotriva dacilor, potrivit unei inscriptii, ar fi organizat Marcus Vinicius. Strabon arata, la rândul sau, ca Aelius Catus a stramutat de la nord de Dunare în Tracia 50.000 de geti. Actiunea ar fi avut loc în priml deceniu al sec. I p. Chr. În c|teva rânduri getii ataca cetatile din Pont. Informatii despre aceste atacuri avem de la Ovidius. Potrivit acestuia getii (din sudul Moldovei?) au atacat mai întâi cetatea Aegyssus (Tulcea) prin anul 12 p. Chr., iar mai apoi, în anul 15, cetatea Troesmis pe care au cucerit-o, fiind apoi respinsi de catre Pomponius Flacus (legatul Moesiei), caruia i s-ar fi datorat linistea la Dunare. Intensitatea atacurilor în Dobrogea se diminueaza dupa anul 46 p. Chr. când Dobrogea intra sub stapânire romana, fiind integrata provinciei Moesia.
Un alt rege al dacilor este pomenit de Frontinus. Este vorba de Scoryllo, nume foarte asemanator cu Coryllus, cel ce a domnit 40 de ani, din lista lui Iordanes. Cei mai multi istorici cred ca este vorba de acelasi personaj si ca numele corect este Scoryllo. Acest nume este sigur dacic, el fiind consemnat si de alte doua inscriptii. Este vorba de o stampila de pe un vas descoperit la Sarmizegetusa Regia (Decebalus per Scorillo) si de o inscriptie descoperita la Aquincum. Potrivit lui Frontinus, acest Scorillo este contemporan cu un razboi civil care s-a desfasurat la Roma, care nu poate fi altul decât cel din 68-69, deci de pe vremea lui Nero. Frontinus ne da de înteles ca Scoryllo a fost foarte întelept si a evitat sa se amestece în acest razboi civil, de teama ca implicarea sa ar fi putut aduce razbunarea romanilor.
Pentru istoria relatiilor cu romanii sunt importante doua inscriptii, una descoperita la Tibur, alta la Fundi. Inscriptia de la Tibur este un elogiu funebru adus lui Plautius Silvanus Aelianus, guvernator al Moesiei în perioada 60-68, care a stramutat 100.000 de transdanubieni împreuna cu copii, sotiile, principii si regii lor. Cu aceasta ocazie ar fi fost înapoiat unui rege dac fratele care fusese prizonier al romanilor. Inscriptia de la Fundi spune ca guvernatorul Pannoniei, Tampius Flavianus, a obligat neamurile de dincolo de Dunăre sa predea ostateci romanilor.
Ultimul dintre regii daci anteriori lui Decebal, pomenit de izvoare, este Diurpaneus. El apare atât la Orosius cât si la Iordanes. Potrivit lui Iordanes, Diurpaneus a fost contemporan cu Domitianus. Sub acest rege, getii au rupt tratatul ce l-au avut cu împaratii de dinainte caci Domitianus era foarte zgârcit. Cel mai probabil a diminuat stipendiile. Drept urmare, getii au atacat la sud de Dun|re, unde guvernator era Oppius Sabinus, i-au t|iat capul guvernatorului si au jefuit provincia. Îngrijorat, Domitian a venit în Illyria si a trimis o armata împotriva dacilor comandata de generalul Fuscus, care a trecut Dunarea pe un pod de vase. De la prima ciocnire, romanii au fost învinsi, Fuscus ucis, dupa care a urmat jefuirea armatei romane. Orosius se refera la acelasi eveniment, fara a da detalii. Ne da doar de înteles ca Fuscus a suferit o înfrângere dezastruoasa, pe care, însa, Domitian a avut grija sa o prezinte ca pe o victorie, organizându-si un triumph. Cu privire la Diurpaneus exista douǎ pareri: ca ar fi unul si acelasi cu regele Duras sau ca ar fi doar un alt nume al lui Decebal (N. Gostar, V. Lica). Regele Duras este amintit de Excerpta Valesiana ca cedând de buna voie puterea lui Decebal. Motivul nu-l cunoastem, fie a fost prea batrân, fie si-a atras pizma dacilor ca urmare a ruperii tratatului cu Domitian si nu mai putut guverna.
