Civilizatii Stravechi..

  

I Giganti delle Pietre di Ica

Le incisioni presenti sui celebri manufatti peruviani mostrano stupefacenti tecnologie da parte di uomini che sembrerebbero raffigurare un popolo di giganti che si scontrò con i dinosauri

Abbiamo già affrontato l'argomento pietre di Ica in un altro articolo, focalizzando l'attenzione sui dinosauri sopra raffigurati; ora vogliamo ritornare sull'argomento perché riteniamo che ci sia ancora tanto da dire sui misteriosi sassi in andesite e tanto altro ancora da analizzare. Se, come noi pensiamo, questi oggetti sono realmente antichi, possono essere stati incisi con strumenti tecnologici da un enigmatico popolo che visse in epoche assai remote, visti i contenuti dei disegni e della durezza del materiale che molto difficilmente possono essere scalfiti con semplici strumenti metallici; ebbene proprio su questo popolo vogliamo concentrare la nostra attenzione. Di sassi incisi ne sono stati rinvenuti a migliaia nella valle di Ica, i manufatti variano di dimensione l'uno dall'altro da una grandezza che va da quella di piccoli ciottoli pesanti 20 grammi circa a massi enormi del peso di mezza tonnellata. Ciò che si vede ritratto è veramente sorprendente: a parte la questione già stupefacente delle scene che vedono dinosauri interagire con uomini, il che fa pensare che una stirpe sconosciuta di esseri umani evoluti avrebbe visuto sulla Terra al tempo dei dinosauri, quindi se così fosse, l'origine dell'umanità è più antica di quanto crediamo, e probabilmente da quello che si intuisce è che questi uomini erano giganti. Non solo, ma dai disegni delle diverse scene raffigurate sulle pietre fanno pensare che avessero grandi conoscenze scientifiche e quindi fossero un grado di utilizzare tecnologie anche superiori a quelle attuali. Ci rendiamo conto che tutto agli occhi di uno scienziato e all'immaginario comune questo potrebbe sembrare solo fantascienza; ma se riflettiamo attentamente sui vari particolari di tutta la faccenda, forse ci si rende conto che proprio fantascienza non sembra. Infatti l'Archeologia ufficiale nega fermamente che le pietre di Ica possano essere degli artefatti vecchi di migliaia o forse di milioni di anni, di conseguenza ogni volta che si fa riferimento alle Pietre di Ica in un qualsiasi testo, si parla sempre di clamorosi falsi senza però mai prendesrsi la briga di studiarle da vicino seriamente, ma anche se così fosse la scienza continuerebbe a negare a tutti i costi. Un'altra delle ragioni per cui le pietre sono considerate false, è perché alcune di esse furono trovate all'interno di tombe antiche di alcune migliaia di anni, ma ciò non significa che non debbano essere molto più vecchie, potrebbero essere state considerate oggetti di culto dalle antiche popolazioni che vivevano nella valle e comunque come potevano allora conoscere la fisionomia dei dinosauri se il primo ritrovamento fossile fu rinvenuto solo alla fine del 1700, o le complesse tecnologie chirurgiche o addirittura le macchine volanti incise su alcune di esse? La polizia del luogo afferma che i sassi siano in realtà stati prodotti da una coppia di contadini per venderli ai turisti. Come abbiamo già accennato nell'articolo "L'uomo è vissuto con i dinosauri?", un lavoro del genere svolto su cinquantamila pietre sarebbe praticamente impossibile da compiere da parte di due persone, anche lavorando ventiquattr'ore al giorno; inoltre le operazioni chirurgiche e le tecnologie sono troppo complesse per essere state disegnate dai due contadini peraltro rivelatisi semianalfabeti. Per di più poi i due furono messi alla prova facendo loro incidere alcuni disegni su massi della stessa conformazione delle pietre, ma questi come c'era da aspettarsi non erano minimamente paragonabili a quelli originali, sia nei contenuti che per quanto riguarda i solchi di incisione. Se fossero veramente false, come spiegare il fatto che le tracce di ossidazione, una patina di sporco che si accumula in migliaia di anni, siano presenti tanto sulla parte scura non incisa quanto sulla parte lavorata più chiara? E' evidente che il processo di ossidazione iniziò al tempo della scultura delle pietre, non essendo riproducibile artificialmente se non per mezzo di procedimenti complessi realizzabili solo in laboratori specializzati. (Sopra a sinistra) Il deserto della piana di Ica, in Perù: qui sono state rinvenute a migliaia le misteriose pietre, trasportate da un luogo sconosciuto fin lì da un'alluvione secoli fa. (Al centro) Particolare di una delle pietre, si nota come l'incisione sia stata effettuata in rilievo, quasi come un bassorilievo. (A destra) Le pietre di Ica raffigurano scene di vita quotidiana, come operazioni chirurgiche complesse. Qui si può notare una tracheotomia. Si è affermato che chi incise le pietre non tenne in considerazione le proporzioni e la prospettiva perché gli uomini sembrano troppo grandi rispetto ai dinosauri, ma è proprio qui che ci viene il dubbio: se questi uomini erano così evoluti tecnologicamente, perché commettere errori così banali? Su molti dei manufatti si vedono uomini cavalcare stegosauri, altri invece cavalcare animali estinti come lama e cavalli con cinque dita, altri ancora che vengono mangiati dagli stessi sauri, un altro uomo invece taglia la testa ad un apatosauro. Su di un sasso è addirittura riprodotto un uomo che pratica un parto cesareo ad un dinosauro! Quindi se non si fosse trattato di un gigante, come avrebbe potuto fare una tale operazione su di un animale altrettanto gigante? Inoltre la cosa sconcertante è che si vede nel grembo della bestia il piccolo già formato e non in un uovo! Questo significa che, contrariamente a quanto si pensava fino ad oggi, i dinosauri non erano quindi solamente rettili, ma questo dimostra anche che molti di essi erano mammiferi preistorici. Infatti alcune pietre mostrano un apatosauro che partorisce i piccoli come un qualsiasi altro mammifero comune, mentre su un'altra si vede che da un uovo di stegosauro usciva fuori una specie di girino, quindi significa che si riproducevano più come anfibi che come rettili. (Sopra, a sinistra) Un uomo di Ica a cavallo di un triceratopo: le dimensioni dell'essere umano appaiono imponenti rispetto al dinosauro, che era lungo otto metri. Il rapporto implica una statura dell'uomo di oltre tre metri. (Al centro) Una scena drammatica ma eloquente: un uomo taglia la testa a un dinosauro a collo lungo, simile a un Apatosauro, mentre lo stesso, evidentemente una femmina, allatta i suoi piccoli! Questa scena, sconcertante in tutti i sensi, mostra i cuccioli succhiare il latte dalle mammelle, proprio come nei mammiferi. (A destra) Ancora un uomo a cavallo di un Apatosauro, con intenzioni minacciose. Tuttavia l'animale, una femmina, sta partorendo il suo piccolo. Notare anche qui le mammelle da mammifero, che confermerebbero la tesi di alcuni paleontologi secondo i quali alcuni dinosauri sarebbero stati appunto appartenti all'Ordine dei Mammiferi. (Sopra, da sinistra) Altra pietra che raffigura una scena sconcertante: scolpita in una straordinaria incisione sfumata, si nota un uomo che preleva dal corpo di un dinosauro femmina decapitato un feto. Ma non erano solo gli uomini a uccidere i dinosauri: a lato e al centro si vede come la convivenza tra umani e sauri non fosse affatto facile... (A destra) Altra scena di complessa chirurgia toracica mostra l'interno di un corpo umano. Secondo alcuni si tratterebbe di un'autopsia. Tra le tante conoscenza tecnologiche che mostrano i disegni tra cui botanica, medicina, astronomia e chirurgia, si vedono addirittura ulcuni uomini che volano su di una specie di uccelli meccanici che magari potrebbero rappresentare una sorta di aerei, e che questi guardavano dall'alto con un cannochiale i dinosauri come dimostrano altri disegni ancora. Da ciò possiamo dedurre che questi uomini potrebbero essere gli stessi che tracciarono le famose linee di Nazca visibili solo dall'alto, guardacaso infatti la valle di Ica si trova vicino a quella di Ocucaje e di Nazca, e magari le famose miniature colombiane che sembrano raffigurare a tutti gli effetti antichi aerei, potrebbero proprio essere stati i loro velivoli. Magari questi stessi uomini disegnarono le misteriose "Mappe Impossibili" anche queste probabilmente tracciate da grande altezza come abbiamo approfondito nell'articolo de "Le cartine dell'era preglaciale". Infine dando un'occhiata ai costumi e alle acconciature delle figure incise sui manufatti, notiamo che ricordano molto sia quelle dei Nativi americani, sia a quelle delle Amazzoni, che a quelle indoeuropee o celtiche; tutte queste culture infatti usavano portare una fascia intorno alla testa e capelli lunghi tranne i celti che invece usavano solo la fascia senza piume. Possiamo pensare che gli uomini delle pietre di Ica preferirono lasciare incisi i loro insegnamenti scientifici e i loro messaggi con disegni comprensibili anziché lasciare tutto scritto in un linguaggio che per noi sarebbe stato forse impossibile da decifrare. Che fossero questi gli Dei giganti descritti nelle varie tradizioni e che tramandarono il sapere ai propri discendenti e alle civiltà che nacquero dopo le glaciazioni e che scolpirono mappe stellari sui megaliti? (Sopra, a sinistra) In un cielo illuminato da due soli, due uomini sul dorso di un essere sconosciuto, forse un cavallo primitivo, sorvolati da un altro uomo a bordo di una specie di pteranodonte o un uccello dal lungo becco. Forse si tratta di una macchina volante, come chiaramente mostra la foto al centro in cui gli uomini a bordo osservano una cometa dirigersi verso il Sole. In basso un dinosauro bruca l'erba placidamente. (A destra) Una delle famose miniature in oro ritrovate in Colombia mostra quello che appare a tutti gli effetti come un aereo, con tanto di ali a freccia e timoni di coda. Questo oopart può raffigurare i favolosi aerei degli uomini di Ica? (Sotto, a sinistra) Una delle pietre più sconvolgenti è quella che riproduce con assoluta perfezione i disegni della Piana di Nazca, visibili solo dall'alto. Molti hanno ipotizzato che Nazca fosse in realtà una pista di atterraggio per questi antichi aeromobili. (Al centro) La cultura di Ica adorava il Sole e costruiva piramidi a gradoni? Questa pietra sembra confermarlo. (A destra) Il dottor Cabrera era il massimo studioso e collezionista di Pietre di Ica: qui è fotografato nel suo museo che contiene migliaia di pietre, gravemente danneggiato alcuni anni fa da un'alluvione.

 

URIASII DIN SCAIENI

Publicat la: 2005-01-17 în categoria Diverse | Autor: ADINA MUTAR | Sursa: Ziarul ZIARUL

Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului, atestata ca obste mosnaneasca pe la 1600. Satenii spun ca, in vremuri de demult, pe cand zmeii se bateau prin fundaturile padurilor, acolo fusese o "asezare tatarasca", adica locuita de uriasi. Necropola acelui sat pierdut in negura timpului este plina de schelete umane ce masoara in jur de 2,40 m.

In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor. Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li se spune in unele locuri. Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre acestia.

NECROPOLA DE URIASI

Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului. Cateva case rasfirate pe o culme si coborand pe ulite atat de abrupte, incat greu te pastrezi drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata. Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca "povestile" oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la "culmea" unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: "Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu'. Noi stiam ca aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii vorbeau si de oameni inalti ca brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba".

MERELE CAT PEPENASII

Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva, restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile in asa fel incat sa le ocoleasca. Erau numai schelete? "Si cioburi", ne lamureste nea Ilie. Adica fragmente de olarie. Nu a suscitat interes autoritatilor sau arheologilor? "Pai, in plan era sa se planteze livada. Am strans scheletele si cioburile si le-am predat, au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si masurate. Aveau in jur de 2,40 metri". De atunci, nimeni n-a mai dat importanta necropolei de uriasi, de parca ar fi fost ceva obisnuit, la ordinea zilei. Pentru satenii din Scaieni, chiar nu mai reprezinta o curiozitate. S-au mai mirat ei la prima recolta de mere. "Desi erau un soi obisnuit, fructele s-au facut mari cat niste pepenasi. Ne-am gandit ca din cauza uriasilor ingropati aici". Ilie Dragoi se ofera sa sape, sa ne arate si noua un schelet, dar trebuie sa urce iar ulita aceea abrupta, sa ia de acasa o lopata, un harlet. Cand sa plece, se intuneca din senin si incepe un vant aprig ce ne da fiori. Locul devine parca o imagine din filmele cu strigoi. Mai teama ne e de drumul desfundat care coboara in Bozioru. Daca incepea ploaia, aveam sanse sa ramanem pe acolo. Renuntam si, cum ajungem la drumul principal, vremea se indreapta la fel de brusc. Vantul se opreste si apare soarele. Ce sa fi fost asta? "Nimic", ne linisteste nea Ilie. "Asa e pe aici".

MOSNENII DIN SCAIENI

Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe familii, apoi in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza langa tinutul colchilor ( astazi Colti, in vecinatatea tinutului vechilor mosneni). Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si aveau forma de turn, denumite astazi "cule". Ele erau construite din trunchiuri intregi de copaci, taiati la o margine de padure. "Talpa" turnului sau fundatia era formata din primii patru copaci doborati - carora din taiere li se dadea directia de cadere - sub care se asezau pietre mari. Si astazi satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita, pe care numai uriasii o aveau. Familiile de mosneni au dat cei mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul erou despre care exista o multime de legende, dar care nu a fost identificat. Se spune ca acest Negru Voda avea si el o inaltime impresionanta, judecand dupa "scaunele" sale sapate in stanci, pe culmile muntilor din zona. Mosnenii ( sau muntenii cum li se spune astazi) erau pastratorii multor "tainite".

STALPII TAINITEI

Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizasera un sistem foarte eficient de aparare, bazat pe puncte de supraveghere asezate pe cele mai inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari, unde se puteau adaposti satenii cu vite cu tot si palcuri de calareti care stiau cum sa rasara ca din pamant asupra navalitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata. Reteaua de "tainite" folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda era foarte veche, dupa cum reiese din "Legendele plaiului", povestiri din batrani culese de Ilie Mandricel, profesor de romana in comuna Bozioru. "Doua subterane construite sub niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor". Vom vedea despre care "tatari" este vorba. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile ideale erau asezarile rupestre si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe muntele cu acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, "stalpi colosali de piatra care se ridica in forma de coloane in mijlocul padurii inaccesibile" si care nu au putut fi cercetati, deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra dura, cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari inaltimi, "scaunele" domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu poporul de navalitori, ci "ceilalti", care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia au preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii ale acestei civilizatii preistorice sunt numite in popor "salisti tatarasti". Cum este si Silistea Scaienilor.

SAT FARA CAINI

Nu putem sa nu ne intrebam de ce o asemenea descoperire a ramas tot in negura uitarii. Sa fi fost in alta tara, auzea tot mapamondul. Vedem in documentarele de pe Discovery arheologi straini care curata cate un ciob mititel si-l prezinta cu veneratie. La noi, oamenii dau intamplator peste o necropola de uriasi, si cei in drept sa cerceteze locul nici nu sughita. Sa nu mai vorbim despre saci intregi de "cioburi" gasite pe meleagurile Boziorului, apartinand unei civilizatii necunoscute, ce nu a putut fi incadrata intr-o anume epoca, dupa cum sustine Vasile Rudan si Alexandru Mironov, doi cercetatori care au lucrat mult in zona. Nu numai ca nu s-a luat nici o masura la nivelul Ministerului Culturii, dar cele mai importante fragmente ceramice, trimise spre datare in tari care detin tehnologia necesara, au "uitat" drumul de intoarcere. Din acest punct de vedere, Romania este ca un sat fara caini. Nu este prima data cand din vestigii cu totul iesite din comun raman in tara doar pozele.

GIGANTII

Exista multe legende care amintesc despre vremurile cand pe pamant traiau uriasi. Mitologiile sumeriana, egipteana, hitita, greaca au un intreg "capitol" despre razboaiele purtate de zeii cei batrani cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe pamant traiau doar zeii. Gigantii aveau si alte defecte in afara de statura colosala. Aveau mai multe brate, capete sau fete, adesea doar un ochi in frunte, din care cauza erau numiti ciclopi, si erau cam tantalai. Buni de munca grea, dar sa nu te fi aflat in calea lor cand se suparau. Aruncau cu stanci colosale de se cutremura pamantul. Fiii "normali" ai zeilor s-au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrani. Pana la urma, gigantii au pierit in razboaiele dintre zei, dar se pare ca au lasat in urma "gena gigantismului", responsabila de boala care-i poarta numele si care determina dezvoltarea anormala a oaselor.

CAND FIII LUI DUMNEZEUâ₏Œ

Dupa disparitia gigantilor a urmat o alta generatie iesita din comun: cea a uriasilor. "Uriasi erau pe Pamant in vremurile acelea, dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau vitejii care au fost in vechime". Acest pasaj din Geneza (6.4.), cuprins in Vechiul Testament, a dat multa bataie de cap celor care cercetau Cartea Sfanta. Si totusi, a fost inclus in Biblie, desi de atunci toti credinciosii se intreaba cine erau fiii lui Dumnezeu. "Cartea lui Enoh", care cuprinde 366 de manuscrise, da toate raspunsurile, daca ar putea fi citita. Marii intelepti au hotarat insa ca aceasta "carte" este mult prea grea pentru a putea fi inteleasa de mintea omeneasca. In "Dictionarul de mitologie generala" a lui V. Kernbach gasim cateva repere despre Enoh, timpul in care a trait si cartile sale. Aflam ca Enoh a fost un patriarh antediluvian, "care a trait in a saptea generatie terestra", indiferent ce o insemna aceasta. Nu era un semizeu (urias), dar era pe placul "mesagerilor lui Dumnezeu", pe care i-a insotit timp de 200 de ani, timp in care acestia l-au invatat toate tainele Pamantului si Cerului, pe care l-au pus sa le scrie, sa le lase mostenire omenirii. Enoh descrie foarte detaliat cum au aparut pe lume uriasii si cate probleme au avut "mesagerii" din aceasta cauza.

SAMYZA SI JURAMANTUL MESAGERILOR

Enoh spune ca mesagerii lui Dumnezeu pe pamant erau 200 si aveau 18 sefi, iar cel care ii conducea pe toti se numea Samyza. "1. Cand oamenii s-au inmultit in acele zile, au inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si frumoase; 2. Si cand ingerii, copiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu ele; 3. Atunci Samyza, seful lor, le-a spus: eu ma tem mult ca voi nu va veti atinge scopul; 4. Si daca asa veti face, ma tem ca eu voi suporta singur pedeapsa crimei voastre; 5. Insa ei au jurat ca n-or sa renunte; 6. Si s-au jurat intre ei cu blesteme reciproce (â₏Œ) 10. Si ei si-au ales fiecare cate o femeie si s-au apropiat si au trait cu ele si ei le-au invatat magia, toate incantarile si proprietatile radacinilor si ale arborilor; 11. Si aceste femei au conceput si au nascut uriasi" ("Cartea lui Enoh", dupa V. Kernbach). Mai departe, se povesteste cum mesagerii lui Dumnezeu, care si ei aveau o statura impresionanta, de 2 - 3 metri inaltime, i-au invatat pe fiii lor toate tainele Cerului si Pamantului, iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat renumele.

SEMIZEII

Enoh s-a bucurat de simpatia mesagerilor, care l-au luat in calatorii spatiale atat de departe, incat "Pamantul nici nu se mai vedea si domnea un intuneric deplin". L-au pus sa scrie tot ce-i aratasera si-l invatasera, apoi l-au mai lasat un an printre ai lui, sa-i instruiasca in citirea celor 366 de manuscrise, dupa care l-au luat cu ei. Apostolul Pavel consemneaza ca "Enoh a fost stramutat, asa incat nu a mai vazut moartea si nu s-a mai aflat". Si mesagerii pacatosi au plecat, lasand in urma pe fiii lor uriasi, eroii din vechime, instruiti cum sa-i conduca pe muritorii de rand. Acestia, in mitologii, sunt denumiti semizei, iar faptele lor se mai povestesc si astazi.

"TATARII"

Herodot amintea de unul dintre cele mai glorioase si nobile triburi ale vechimii: teutarii, carora le mai spunea si tartari sau tatani. Din aceste denumiri deriva "tatarii", cu intelesul de "tatani", strabuni, neavind nici o legatura cu tribul nomad care a aparut in istorie multe secole mai tarziu. Acelor "teutari" strabuni li se atribuie tumulele (movile tuguiate din pamant, care indica morminte) si fortificatiile muntilor Carpati, acele ziduri ciclopice ce se intind pe culmile muntoase, ale caror ruine se vad si astazi intre Turnu Rosu, Sibiu, Miercurea, Sebes, Orastie, Hateg, Vulcan si-n muntii Buzaului. Peste tot unde se gasesc aceste fortificatii, impreuna cu cioburi de vase purtand simboluri stranii, oamenii spun ca acestea au apartinut uriasilor sau tatarilor stravechi. Homer relateaza ca acestia erau "favoritii zeilor" si ca ii intreceau pe toti in inaltime, forta si frumusete", de aceea erau daruiti cu o viata mai lunga decat toti ceilalti oameni. Ei au fost cei dintai care au ridicat altare zeilor, iar aceste mese pentru ofrande erau enorme. Tot ei au fost cei care au inaltat dolmene si menhire si au confenctionat cel mai frumos cizelate unelte din piatra. Aristotel le atribuie cele dintai constructii sub forma de turnuri si fortificatiile ciclopice de aparare, ridicate pe culmi.

 

 

 

Pomeniţi de toate mitologiile lu­mii, uriaşii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi de pe Pământ. Există multe zvonuri că ar fi fost găsite morminte ale unor asemenea fiinţe, dar nu a existat nici un om care să fi spus că le-a vă­zut cu ochii lui. Liber­tatea a mers pe ur­me­le u­riaşilor şi a gă­sit un om care a participat la săpătu­rile arheolo­gice de la Ar­gedava, judeţul Giurgiu. Io­niţă Florea (80 de ani) a văzut

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Pomeniţi de toate mitologiile lu­mii, uriaşii au fost una dintre cele patru rase de umanoizi de pe Pământ. Există multe zvonuri că ar fi fost găsite morminte ale unor asemenea fiinţe, dar nu a existat nici un om care să fi spus că le-a vă­zut cu ochii lui. Liber­tatea a mers pe ur­me­le u­riaşilor şi a gă­sit un om care a participat la săpătu­rile arheolo­gice de la Ar­gedava, judeţul Giurgiu. Io­niţă Florea (80 de ani) a văzut scheletele giganţilor. Iar arheologii ne-au explicat, de fapt, des­pre ce e vorba.

"Aici era Nucetul. Pă­rin­­ţii mei spuneau că în a­ceste locuri stăteau u­riaşii. Ei le spu­neau ji­dovi, că aşa îi nu­meau aici pe uriaşi. Cre­deam că sunt po­­veşti, dar am a­vut oca­zia să văd un sche­let", spu­ne Io­ni­ţă Flo­rea, în vâr­stă de 80 de ani, din co­mu­na Popeşti, judeţul Giur­giu. Despre ce e vor­ba?

În nordul acestei lo­ca­lităţi a fost desco­perită, în anul 1926, o cetate dacică, ie­şită din co­mun prin mărime. Cel­ care a făcut săpături aici a fost arheologul Vasile Pârvan, care era convins că a gă­sit pri­ma capitală a lui Bu­re­bis­ta. S-au efectuat săpături în mai mul­te rân­duri, pâ­­­­nă a­proa­­­­pe de anul 2000. S-a dove-dit în timp că a fost, în­tr-a­devăr, pri­ma cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi toate triburile dacilor şi a de­ve­nit un rege ce stăpânea aproa­pe jumătate din Eu­ropa.

«Când găseam oasele, ne trimiteau acasă»

Ceea ce a frapat la Ar­ge­dava sunt informaţiile con­f­orm cărora în timpul săpătu­rilor arheologice s-ar fi des­co­perit sche­letele a 80 de uriaşi, adică uma­noizi î­nalţi de aproximativ 4 me­tri. Acest lucru s-ar fi în­tâm­plat prin 1946-1954. Informaţii despre sche­­­lete de uriaşi descope-rite pe teritoriul Româ­niei au mai existat. Dar până acum nu s-a găsit nici o persoană care să declare că le-a văzut. "Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu - n.r.) foarte ma­re, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheolo­gilor. Æeful era atunci Ro­setti (Dinu V. Rosetti - n.r.). Ne-a trimis imediat aca­să pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când gă­seam oasele, arheologii ne tri­miteau a­casă, să nu ve­dem noi ce e acolo. Dar noi ve­deam, că nu eram orbi. Æi uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâ­na mea în 1950", a spus Ioniţă Flo­rea.

La Argedava s-au mai găsit şi calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele de uriaşi, nu se ştie unde.

Novac e cel mai renumit

Au rămas legendele u­riaşilor porecliţi "Ji­dovi", nu se ştie de ce, peste tot în zona de sud a Mun­teniei. La sud de Popeşti există o vale care se înt­in­de de la Olt până la Giurgiu. Legenda spune că un uriaş, pe nume No­vac, cel mai renumit dintre toţi, s-a luptat cu un ba­laur care le făcea rău oa­menilor. Simţindu-se în­vins, balaurul a fugit şi a lăsat o dâră pe pământ. Aceasta este "Brazda lui Novac".

În Tangâru, la aproximativ 15 kilometri de Popeşti, se află o altă ridicătură de pământ, tot o fostă cetate dacică, atestată arheologic.

"Măgura asta a fost făcută de jidovi, de uriaşi. Aşa spun poveştile din bătrâni. De aici până dincolo de Teleorman o să vedeţi asemenea măguri (movile - n.r.) făcute de uriaşi", ne-a spus Ion Ene, de 71 de ani, din comuna Tangâru, judeţul Giurgiu


«Au venit la noi, din Est, cu 7000 de ani în urmă»"Cu aproximativ 7000 de ani în urmă, în zo­na României se dezvoltase o civilizaţie îna­intată, sedentară, cu o cultură strălucitoa­re. Peste ei au venit populaţii din Est, nu­mi­te de arheologul american Maria Gimbutas civilizaţia kurganelor. Diferenţa dintre po­pulaţiile autohtone şi cele invadatoare era în primul rând de înălţime, cei veniţi fiind mai înalţi - lucru atestat arheologic - răz­boi­nici, buni metalurgi şi constructori de ce­tăţi aşezate pe înălţimi. Aşa se explică faptul că în legende toate cetăţile vechi sunt con­stru­ite de uriaşi, iar agricultura perfor­man­tă este legată de plugul metalic adus de ei. Altfel spus, uriaşii au venit din Est, cu 7000 de ani în urmă. Răspândirea acestor populaţii de uriaşi în toată Europa, apoi în Ori­en­tul Mijlociu şi nordul Africii, a dus, se pa­re, la naşterea legen­delor despre uriaşi. E foarte posibil ca ei să se fi a­si­miliat în marea masă a populaţiilor autoh­to­ne, mai mici de înălţi­me, aşa cum spun, de altfel, şi legendele, şi astfel să fi dispărut. Reminiscenţe ale acestor uriaşi le vedem cu ochii noştri: se mai nasc din când în când oameni foarte înalţi. Me­dicii le spun persoane bolnave de gigantism. Æi aici este de amintit faptul că mito­lo­giile vorbesc despre uriaşi ca despre o ra­să umanoidă degenerată, nereuşită", ne-a explicat arheologul Traian Popa (foto).



Giganţi sau titani există, sub o formă sau alta, în mitologiile şi legendele multor popoare. Dăm e­xemplu Biblia, unde apar în mai multe rânduri.

-  Prima referire o găsim în capitolul Geneză din Biblie: "Uriaşii erau pe pământ în vremea aceea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dum­nezeu cu fetele oamenilor". Sau: "... nişte neamuri mai mari şi mai puternice decât tine, ... un popor mare şi înalt la statură, copiii lui Anac, ... despre care ai auzit zicându-se: Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac?" (capitolul Deuteronomul).
- Celţii considerau că primele fiinţe care au locuit Pământul au fost giganţii, abia după ei venind oamenii. Pietrele de la Stonehenge au şi ele poveşti ce se re­feră la un gigant care a cumpărat pie­tre uriaşe, magice, de la o vrăjitoare. Apoi le-a transportat prin aer până în Câmpia Salisbury.
- Mitologia greacă pomeneşte de titani, fraţi ai zeilor, ca­re s-au răsculat împotriva acestora, dar au pierdut lupta şi au fost în­chişi în în­tu­nericul veşnic.
- Mitologia ro­mâ­nă spune că e­xistenţa umanoidă a cunoscut mai multe "rase" şi a început cu căpcăunii, forme nere­u­şite de umanizare, ca­re au dispărut. După ei au venit uriaşii, care s-au ridicat împotriva lui Dumnezeu. Divinitatea a trimis Potopul şi i-a omorât pe toţi. După uriaşi au venit oamenii, care vor fi înlocuiţi cu blajinii, o rasă de fiinţe mici de statură, cu suflet bun, care sunt pe placul lui Dumnezeu.

În general, toate legendele consideră că rasa uriaşilor a dispărut, iar locul ei a fost luat de oameni.

Micuţul David l-a ucis pe uriaşul Goliat

În Vechiul Testa­ment e descrisă o lup­tă în­tre filisteni şi israeliţi. Au fost puşi faţă în
fa­ţă doi luptători. Ar­­ma­ta ce­lui care pier­­dea lupta trebuia să se consi­de­re învinsă. Din par­tea filistenilor a fost trimis uriaşul Go­liat, iar din par­tea is­ra­eliţilor, micu­ţul Da­vid. Cel din urmă a în­vins: i-a aruncat o piatră în frunte uriaşului, l-a ameţit, apoi i-a tăiat capul.

Mai mult: «Am dezgropat uriaşi cu mâna mea, în 1950» | Libertatea.ro

 

 

                                                         Civilizatii Stravechi..

                                 

Monday, October 24, 2011

Crucea cu raze de la Tartaria, cel mai vechi simbol religios al lumii

Posted by karma police at 11:49 AM

In anul 335, crestinii ortodocsi au preluat imaginea ca semn al Invierii! Complexul de cult de la Tartaria este un izvor de cunoastere transmisa neintrerupt de peste 7000 de ani. Printre alte simboluri, a daruit omenirii „crucea cu raze, odor veselitor al Cuvantului”

Arheologul italian Marco Merlini a observat ca la Tartaria (sus) s-a trecut la alt cult decat cel de tip matriarhal de la Parta (jos).

Cultura Tartaria s-a dezvoltat in mileniul V i.C. in arealul actualului judet Alba, de-a lungul malului stang al Muresului si a fost descoperita de cercetatorul clujean Nicolae Vlassa.

Religia practicata este una solara, evidentiata de simboluri sacre care dainuie pana in prezent, atat in forma imagistica, dar si ca forme de ritual ramase in traditia folclorica romaneasca.

Ceea ce deranjeaza cel mai mult pe istoricii ”clasici” este stramutarea primei civilizatii din spatiul mesopotamian – asa cum se instituise la nivel international prin recunoasterea primordialitatii civilizatiei sumeriene – in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Tablitele confectionate din lutul autohton, acoperite cu semne pictografice, gasite langa un schelet, devanseaza istoria cu peste un mileniu, fiind anterioare celor asemanatoare, descoperite la Djemer Nasr, Kis si Uruk, datate la 3300 i.C.

Profesorul italian Marco Merlini, unul dintre cei mai renumiti arheologi contemporani ai Europei, a avansat ipoteza ca „Tartaria marcheaza o tranzitie de la un cult de tip matriarhal, al Mamei Primordiale, zeita a fecunditatii, la o alta forma de cult”.

Altarul Taurului Solar

Un alt simbol sacru primordial, scarita „H”, indica divinitatea

Observatia profesorului Marco Merlini este foarte valoroasa si se poate dovedi printr-o comparatie cu alta descoperire extraordinara de pe teritoriul tarii noastre, aceea a sanctuarului numit de arheologi ”Casa cerbului” de la Parta, din manoasa lunca a Timisului, unde au inflorit asezari sedentare in aceeasi perioada, mileniul V i. C.

Sanctuarul, o constructie facuta din lut si nuiele, in care comunitatea isi venera zeitatea duala, era compartimentat in doua camere, cea a altarului si cea in care se aduceau ofrandele.

In camera altarului se afla un soclu de forma paralelipipedica, lucrat din lut, pe care erau asezate doua statuete care faceau corp comun, dar aveau doua capete, unul de taur, iar celalalt un cap de femeie cu fata acoperita de o masca rituala.

Aceasta alaturare dintre taur si femeie simboliza forta creatoare. Era un cult al fecunditatii si fertilitatii, venerat in organizarile de tip matriarhal.

Placuta dreptunghiulara de la Tartaria reprezinta un astfel de sanctuar, cu sala altarului care adaposteste zeitatea duala, in centru, precedata de camera in care avea loc ablutiunile (dreapta) si urmata de camera unde se aduceau ofrandele (stanga).

Zeitatea duala din camera altarului de la Tartaria difera de cea de la Parta doar printr-un simbol: in dreapta capului taurin nu mai apare femeia cu masca ritualica, ci crucea cu raze (vezi foto)!

S u.Re.Anu

Sumerul mesopotamian, crucea cu raze era simbolul zeului suprem ANU

Pana la ora actuala, la Tartaria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea cu raze. Interpretarile care s-au dat simbolurilor de pe placutele de la Tartaria sunt multiple, multi sugerand ca nu pot fi puse in corelare cu simbolurile sumeriene, care aveau sa apara o mie de ani mai tarziu.

Numai ca in Sumerul mesopotamian au aparut ca scriere deja structurata! Conform scrierii sumeriene, pe placutele ritualice de la Tartaria apar zeul Su (pronuntie Saue), reprezentat de simbolul „H” – scarita – si zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”.


Este pentru prima data in istorie cand apar ambele simboluri religioase. Casta preoteasca a perpetuat aceste simboluri, oriunde a ajuns in peregrinarile misionare.

Si poate nu intamplator Tartaria se afla la poalele Muntilor Su.Re.Anu, trei ipostaze ale divinitatii solare primordiale, regasite in cultul de la Tartaria, in religia egipteana si in religia mesopotamiana. Toate avand ca simbol crucea cu raze si ca animal devotat sarpele, simbol al energiei. Su sau Saue de la Tartaria este cel mai vechi si cel mai enigmatic zeu al timpurilor de inceput.

Este reprezentat cu doua fete privind in directii opuse si a fost venerat, dupa cum s-a dovedit arheologic, pentru prima data pe aceste meleaguri, in sanctuarul de la Tartaria. O mie de ani mai tarziu a fost preluat sau pur si simplu ”dus” cu vreun val migrator in Sumer, unde era zeitate secundara, numit Saue – grafic ”H”-, Usmu si Ara.

El i-a cedat locul de zeitate suprema si simbolul (crucea cu raze) lui Anu, asa cum reiese dupa un cilindru neobabilonian aflat in Muzeul Britanic (vezi foto). In Egipt, apare mai tarziu ca Re si Ra, avand ca simbol initial crucea in cerc, apoi discul inaripat.

Crucea cu raze apare la noi si pe ceramica din Muntii Orastiei (vezi foto fragment de ceramica, din colectia cercetatorului Vasile Rudan), iar zeul cu doua capete apare pe monedele dacice.

Ion, fiul lui Saue

Pe icoanele de sticla, mesterii populari ii infatiseaza pe Sfintii Constantin si Elena intre Sfanta Cruce cu raze

Virgiliu a lasat marturie ca un zeu cu doua capete ajunsese si pe meleagurile italiene, cand populatia autohtona traia in semisalbaticie. Tot de la Virgiliu stim ca il chema Ion (rebotezat de romani Yanus) si era fiul Soarelui facut cu o pamanteanca, fiica regelui Atenei.

Deci un semizeu, fiu al lui Saue, care ii preluase insigna de zeu cu doua capete, dar si furca solara, „Y”. Misteriile cultului lui Sa se regasesc si azi in dansul solar al calusarilor.

Crucea cu raze mai apare si pe ceramica foarte veche si necercetata din Muntii Buzaului, iar in Argedava, cetatea lui Burebista, apare si in zilele noastre in cimitirul din Popesti-Novaci, pe cruci din secolul trecut (vezi foto).

Casta razboinicilor

O contopire a celor doua simboluri, taur si Soare, a fost descoperita in satul Cumpana

Odata cu preluarea puterii religioase si laice de catre barbati, crucea cu raze apare si pe scuturile razboinicilor. Din nou, cea mai veche reprezentare apare in Romania, mai stilizata, in mormantul getic regal de la Agighiol, sec. IV i.C., fiind un element protector obligatoriu pe coifurile daco-getilor (vezi foto).

Apoi il vedem mai elaborat pe scuturile dacilor, de pe Columna lui Traian si identic pe un sigiliu sumerian, reprezentand trei credinciosi care aduc ofrande in templul zeului Anu! (vezi foto).

Vedem, deci, acest simbol transmis in timp si spatiu de casta preotilor Zeului-Soare, apoi de colegiile militare, iar ulterior de colegiile funerare, care l-au folosit pe cruci pana in sec. XIX, dupa cum se poate vedea in cimitirul din Argedava si din Scaieni.

Ipoteza halucinanta a runelor maghiare

Crucea cu raze se regaseste pe multe vase ceramice antice din Muntii Orastiei, pana in Muntii Buzaului

E bine de amintit ca pe Internet circula „istoria” halucinanta a unor cercetatori maghiari, cum ca toate simbolurile descrise mai sus fac parte din ”scrierea runica maghiara”.

Sandor Forrai a si publicat un volum intitulat ”Scrierea runica ungureasca antica”, in care ”identifica” runele maghiare (?) cu simbolurile aparute in cultura Tartaria, Turdas – Vinca! Maine-poimaine vom citi in ”analele” unor astfel de cercetatori despre vechimea naucitoare – 7000 ani – a prezentei maghiare in acest areal!

Noroc cu Muzeul Virtual organizat la Departamentul XIV al Primariei din Roma, care acorda un amplu spatiu unui studiu, cu expertize competente, asupra artefactelor si asupra scheletelor gasite ”in situm” la Tartaria si care au confirmat existenta aceleiasi tipologii umane ca a populatiei care a trait intotdeauna pe aceste meleaguri.

Si care „a inventat pentru prima data in istoria civilizatiilor scrierea sacra, ca mod de comunicare cu Zeul Soare”, dupa cum se exprima cercetatoarea americana Maria Gimbutas.

Sfanta Cruce cu raze la cre stini

Pe crucile din secolul trecut din cimitirul din Argedava, crucea cu raze simboliza Invierea

La crestinii ortodocsi, crucea, cu raze in centrul ei, este semnul Invierii, e crucea datatoare de viata.

Inaltarea Sfintei Cruci se sarbatoreste la 14 septembrie, din anul 335, de cand episcopul Macarie al Ierusalimului a aratat pentru prima data sfantul lemn al Crucii pe care a fost rastignit Cristos.

In Acatistul Sfintei Cruci, in Icosul 2, imparateasa Elena i-a adus acest minunat si incarcat de semnificatii cant de slava, care nu poate sa nu ne aminteasca de vechimea si importanta religioasa a simbolurilor „H” si crucea cu raze, „odor veselitor al Cuvantului”:

”Bucura-te, semnul adevaratei bucurii/
Bucura-te, izbavirea vechiului blestem/
Bucura-te, comoara, pentru zavistie in pamant ascunsa/
Bucura-te, cea ce Te-ai aratat cu stele inchipuita / Bucura-te, Cinstita Cruce cu impatrite raze in chipul focului /
Bucura-te, scara pe inaltime rezemata, mai inainte aratata („H”)/ Bucura-te, lumina ingerilor cea cu alinare inchipuita /
Bucura-te, rana demonilor, cea mult suspinata / Bucura-te, odor veselitor al Cuvantului /
Bucura-te, stingatoarea focului ratacirii /Bucura-te, Cinstita Cruce, aparatoare a deznadajduitilor /
Bucura-te, tare aparatoare a celor ce bine calatoresc /
Bucura-te, Cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!”.

ADINA MUTAR via marea enciclopedie a getodacilor

Publicat de pintilie nicolae

cybershamans (karmapolice) / CC BY-NC-ND 3.0

S-ar putea să îţi placă şi:

Comana, manastirea cu oseminte de sfinti

Taigaua în 20 de ipostaze spectaculoase

The Tartaria Tablets: A Mathematical Interpretation

VIMANAS: fabuloasele nave zburatoare din India Antica

Mai tare decat Dan Brown! O carte scrisa cu mii de ani in urma descrie in amanuntime obiectele zburatoare care strabateau cerul Indiei. Un veritabil tratat de aeronautica OZN

Madras, iarna anului 2004: guvernatorul provinciei Tamil Nadu organizeaza o conferinta de presa pentru a comunica un eveniment cultural de exceptie. Imbracat in tinuta de gala, in holul unui palat somptuos mirosind a lemn de santal, el tine o carte in mana, arborand un zambet misterios. "Domnilor, iata o lucrare care o sa va dea cu totul peste cap ideea pe care v-ati facut-o despre istoria lumii", declara el triumfand. Este prima traducere in engleza a unei lucrari stiintifice foarte vechi, care a fost scrisa in limba sanscrita de catre un erudit, cu mii de ani in urma.

Guvernatorul a pus apoi cartea pe masa, lasand sa se vada titlulciudat: "Vaimanika aeronautics". Traducerea fusese facuta de catre Universitatea Oxford, dar nu fusese inca difuzata. Ziaristii prezenti au fost primii occidentali care au luat cunostinta de existenta ei. In secolul al XIX-lea, aparuse un scurt fragment din ea, intitulat "Vymaanika shaastra". Scrierea a fost descoperita in mod misterios si scoasa la lumina de catre un profesor indian, Subbaraya Shastri, prezent si el la intalnire. Dar ce putea oare sa contina misterioasa lucrare, pentru a justifica acea conferinta de presa, tinuta intr-un loc asa de fastuos?

Un tratat de aeronautica preistorica

Spre marea surpriza a invitatilor, era vorba despre un tratat de aeronautica preistorica, descriind mai multe feluri de obiecte zburatoare, precum si capacitatile lor, formele si functiile. La acestea se mai adaugau informatii despre construirea lor, materialele utilizate, modul de propulsie si carburantul folosit, dar si tipurile de masinarii care le permiteau sa zboare, precum si exercitiile de yoga cerute pentru a-i pregati pe pasageri pentru zboruri la altitudini foarte mari. De asemenea, mai erau descrise si costumele pilotilor, precum si regimul alimentar prescris pentru ei.

Partea pur tehnica continea 32 de secrete de pilotaj si de manuire a instrumentelor de zbor. Fiind scrisa in sanscrita, aceasta parte fost cel mai greu de tradus in termeni tehnici aeronautici contemporani.

In textele vechi indiene se vorbeste despre fiinte si obiecte venite din cer. Inteleptii spun ca si unele temple budiste au fost facute de extraterestri.

�

Cu toate acestea, s-a descifrat faptul ca acele nave puteau sa se deplaseze in toate directiile, iar unele dintre ele puteau decola chiar vertical. Aparatele de bord permiteau ca vasele sa fie facute invizibile pentru privirile inamicilor, de asemenea, permiteau captarea imaginilor din exterior si proiectarea lor pe un ecran intern, de asemeni trimiterea unor fascicule luminoase mortale, cu ajutorul unor oglinzi. Alte componente tehnice erau destinate captarii a 7 forme de energie diferite, necesare bunei functionari a navelor. Aceste energii poarta nume sanscrite si sunt greu de identificat, dar se pare ca energia solara si cea antigravitationala sunt mentionate.

Pe de alta parte, propulsia obiectului zburator era asigurata de niste motoare alimentate cu un carburant de culoare galbuie, ce trecea printr-o alta masinarie ce functiona pe baza de mercur, al carei rol inca nu a putut fi stabilit. Prezenta mercurului drept sursa de energie pare a fi o constanta in descrierea vaselor zburatoare "vimanas". Dar cel mai surprinzator lucru din cartea aceea sunt schitele si planurile care vin sa ilustreze textul: astfel, unele nave aveau aripi, altele semanau cu niste constructii mari, de forma conica, care puteau sa se ridice in aer pe verticala, in timp ce un alt tip era de dimensiuni uriase, putand sa transporte armate intregi. Motoare si echipamente tehnice apareau desenate atat pe planuri, cat si pe nave.

O stiinta pierduta

Cu toate acestea, este evident ca era imposibil sa se incerce construirea unor asemeni nave zburatoare doar prin intermediul elementelor din "Vymaanika". Ar fi ca si cum am incerca sa construim un avion Airbus doar utilizand un articol descriptiv dintr-o revista de popularizare.

Reproducere dupa un model de aparat zburator desenat de civilizatiile precolumbiene

�

Astfel de texte nu sunt decat urmele unei memorii stiintifice pierdute de mult, de la posibila prabusire a unei civilizatii care ar fi putut sa atinga un astfel de nivel tehnologic. Aceasta ne face sa ne gandim la Atlantida si la ipoteticul "Imperiu al lui Rama" care a precedat civilizatia hindusilor. Acele obiecte zburatoare puteau apartine unor civilizatii antediluviene, uitate. Doar memoria oamenilor si tenacea traditie orala au mai pastrat mici urme, care au fost incet-incet inghitite de catre miturile si legendele lumii. Carele zburatoare ale zeilor si minunile care se petrec in povestile traditionale pastreaza poate amintirea unui cer traversat de catre nave stralucitoare, pe care regii si eroii aveau dreptul sa le piloteze. In India, de foarte multe ori, diferenta dintre un erou si un zeu este infima: povestile despre ei, relatate inca de la originea civilizatiei, ii fac sa se intalneasca, sa se lupte sau sa se iubeasca ca niste simpli muritori. Zeii din istoria omenirii nu sunt, de fapt, decat niste oameni divinizati datorita realizarilor lor, de catre timp si legenda. Cu cat sunt mai vechi, cu atat se afla in sfere celeste mai inalte. Poate ca unii dintre zei sunt doar niste eroi civilizatori, veniti din alta parte...

O suta de sori si o suta de luni

Cea mai expresiva descriere a unei masini zburatoare se afla in cunoscuta poveste a lui Rama, regele Ayhodiei, si minunata sa sotie, regina Sita. Evenimentul se desfasoara catre sfarsitul povestii, cand Rama, ajutat de catre fratele sau Lakshmana si de catre prietenul sau Hanuman, a reusit, dupa o batalie infioratoare, sa il invinga pe regele din Lanka, care, impins de catre focul dorintei, o rapise pe frumoasa Sita la bordul unei nave zburatoare numita Puspaka.

Rama, cu arcul in mana, Sita, sotia lui, cu securea, si Hanuman, fratele lui Rama, purtand casca de cosmonaut

�

Iata fragmentul intr-o traducere aproximativa: "La venirea zorilor, Rama, luand carul ceresc Puspaka pe care i-l daruise Vibhishana, s-a pregatit de plecare. Acest car mergea de unul singur. Era mare si frumos ornat. Era inalt si avea doua etaje de camere cu ferestre... Cand s-a ridicat in aer si a pornit, in urma sa s-a auzit un sunet melodios. (...) carul Puspaka, care seamana cu soarele, apartine fratelui meu. El a fost cumparat de catre puternicul Ravanna. El zboara prin aer, putand sa ajunga oriunde vrea gandul tau. Seamana cu un nor luminos de pe cer si a fost construit de catre marele Vishvakarman. (...) Mai apoi, Rama, gata sa se intoarca acasa, in Ayhodia, in nordul Indiei, a invitat-o pe Sita, pe Lakshmana si pe Hanuman, precum si pe multi dintre razboinicii care au participat la lupta impotriva lui Ravanna, sa se urce la bord. In 3 zile, el a parcurs cei 5000 de kilometri care il desparteau de palatul sau".

Unii cercetatori ai istoriei antediluviene cred ca Rama se afla in fruntea unui imperiu care se intindea din Himalaya pana in Sri Lanka. Marile epopee ale Indiei, cum ar fi "Ramayana" si "Mahabharata", ar putea contine amintirea acestor evenimente majore, care au avut loc intr-un imperiu disparut. Si Mahabharata ne vorbeste despre "vimanas". Iata un fragment semnificativ: "Gurkha, zburand cu puternicul si rapidul sau Vimana, a aruncat catre cele trei orase ale vrishnilor si andhakas un proiectil incarcat cu toata puterea universului. O coloana de foc si de fum la fel de luminoasa ca mii de sori s-a ridicat in toata splendoarea sa. O stralucire de metal, un gigantic mesager al mortii, care a redus la cenusa locuitorii acestora. Corpurile lor erau arse. Parul si unghiile le cadeau, venele lor se spargeau din senin, iar pasarile s-au albit. Dupa cateva ore, intreaga lor mancare era stricata. Pentru a scapa de acest rug de foc, unii dintre soldati s-au aruncat in rau"...

"Aflat in carul sau zburator, Saubha s-a oprit pe cer la mare distanta. El a aruncat atunci sageti, topoare, lanci si flacari, fara incetare. Pe cer pareau sa fie o suta de sori, o suta de luni si miriade de stele. Nu se mai putea distinge ziua de noapte. Mai apoi, Krishna a raspuns la acest atac tragand cu propria sa arma : un disc de foc care a taiat in doua nava zburatoare a dusmanului, care a cazut pe pamant, zdrobindu-se".

Aceste relatari de lupte aeriene abunda, la fel ca si descrierea armelor devastatoare utilizate in timpul ostilitatilor. "O dara de foc incandescenta, fara fum... mii de sageti de foc au cazut asupra dusmanului. Intunericul s-a asternut peste intreaga lume. Din nori ploua cu cenusa, vantul batea cu putere, iar intreg pamantul s-a cutremurat sub puterea acelor arme. Elefantii au luat foc, iar animalele mureau tarandu-se." Sa fie vorba doar de fantezia unui rapsod popular?

Cuptorul cu mercur

Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in "Rig Veda", textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in "Puranas", cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.

O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: "Samaranganasutradhara". In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice. Astfel, se ofera sfaturi pentru construirea lor si aflam ca modul lor de propulsie este un rezervor cu mercur. "Corpul lui vimana trebuie sa fie solid si rezistent, precum o pasare uriasa, facuta din materiale usoare. In interior, trebuie instalat motorul cu mercur, cu furnalul de fier asezat deasupra. Gratie puterii continuta in mercur, este pusa in miscare elicea si astfel omul aflat in interior poate calatori o mare distanta pe cer. Vimana se poate misca si pe verticala, dar si inainte sau inapoi. Gratie acestor masinarii, oamenii pot zbura prin aer, iar fiintele celeste pot cobori pe Pamant".

Krishna, unul dintre cei mai populari zei ai hinduismului

�

Daca astfel de cunostinte stiintifice au putut inflori in antichitate, ele erau, ca si in zilele noastre, apanajul unei elite religioase si stiintifice. Ele trebuiau pastrate secrete, fiind transmise de la maestru la discipol. Din aceasta cauza, memoria colectiva a pierdut esentialul acestor cunostinte antice, nepastrand decat o amintire difuza, intrata in legenda. Cat despre tratatele tehnice, precum "Vymmanika shaastra", ele au ramas prea vagi pentru ca inginerii de astazi sa poate trage un real prostic stiintific de pe urma lor.

In orice caz, aceste cunostinte par sa fi fost intotdeauna protejate cu sfintenie de catre dinastiile initiatilor, ele transmitandu-se doar prin traditie orala. Imparatul budhist Ashoka, in secolul al III-lea inainte de Hristos, a infiintat un colegiu din 9 intelepti, pentru a reuni in 9 carti totalitatea stiintelor si tehnicilor cunoscute la vremea respectiva. Una dintre aceste lucrari trata antigravitatia. Ele au fost mai apoi ascunse intr-un loc sigur, pentru ca nimeni sa nu le poata folosi in scopul razboiului. Acum cativa ani, guvernul chinez a trimis la universitatea din Chandigarh un manuscris descoperit la o manastire budhista din Lhassa. Acesta a fost tradus de catre orientalistul britanic Ruth Reyna si trimis inapoi in China. Chinezii au afirmat ca il folosesc in cadrul programului lor spatial, pentru ca textul trata tehnici folosite in calatoriile catre alte planete. Reyna a afirmat ca tehnicile descrise se bazau pe antigravitatie, utilizand o forta care le permitea pilotilor yoghini avansati sa leviteze. Manuscrisul mai releva si secretul invizibilitatii si programa o expeditie catre Luna.

Vimana de pe malul marii

O intamplare extraordinara a avut loc intr-o dimineata din anul 1895, pe plaja Chowpathy, in apropiere de Bombay, in fata unei multimi aflate la o manifestatie, condusa de catre liderul nationalist Mahadeva Govinda Ranade. Un straniu obiect zburator s-a ridicat din ocean in aer, de unul singur, fara pilot, pana la peste 500 de metri deasupra oamenilor incremeniti, s-a clatinat pe cer, apoi s-a prabusit precum un meteorit pe nisipul plajei.

La vremea respectiva, evenimentul a fost comentat pe larg in ziarul "Poona", fiind reluat mai apoi in "Deccan Herald", pe 19 decembrie 2003. Autorul "minunii" era un sanscritist eminent: Shivkar Bapuji Talpade, nascut in Bombay, in 1864. Dar care este legatura intre studiul sanscritei si inventia unui aeroplan? Faimosul "Vymaanika Shaastra" despre care am vorbit mai sus, dar si alte tratate vechi despre vimanas, pe care Talpade le studiase inca din tinerete. Ceea ce l-a frapat imediat a fost combinarea motorului cu mercur cu energia solara. El a reusit astfel sa decripteze textele si sa construiasca un vimana pe care l-a facut sa zboare pana la 500 de metri altitudine. Obiectul sau a fost insa uitat, pentru ca autoritatile britanice nu au apreciat in mod deosebit evenimentul, interzicandu-i lui Talpade sa repete acea experienta. Resturile ramase din vimana au fost vandute unor cumparatori straini. Talpade a murit in 1916, fara sa cunoasca gloria pe care o merita.

Lhasa, capitala spirituala a budhismului. Multe manastiri tibetane ascund manuscrise vechi de mii de ani

�

Si mitologia chineza este plina de zeitati care calatoreau cu care zburatoare. Si din textele biblice putem afla ca poporul evreu a fost ghidat de catre faimosii elohimi, care s-au insurat cu fiicele oamenilor, pentru ca erau frumoase, despre bravul Ezechiel, care isi pazea linistit oile, cand un vimana, avand forma "unor roti de fonta cu ochi de jur imprejur", a aterizat chiar langa el. Cat despre Enoch, el a fost imbarcat intr-o nava zburatoare pilotata de catre "elohimi", care l-au dus astfel pana la Ierusalim. Foarte speriat, si tremurand de frica, el a vazut Pamantul rasturnandu-se, orizontul inclinandu-se la decolare.

Se pare ca si civilizatiile antice mesopotamiene au avut contacte permanente cu fiinte civilizatoare care calatoreau pe calea aerului. In Egipt, s-a gasit un obiect de lemn, avand forma unui avion. Acelasi tip de obiect, dar facut din metal, a fost descoperit si in America precolumbiana. In templul din Abydos, niste hieroglife stranii amintesc de propriile noastre avioane si elicoptere.

Unele picturi medievale europene arata niste vimanas pilotate de oameni plutind pe cer. Intrebarea esentiala ramane fara raspuns: cine sunt constructorii acestor obiecte zburatoare? Cine sunt autorii vimanas-urilor din India antica? Cine sunt acei elohimi civilizatori si toti acei zei veniti pe care celeste, pentru a se amesteca in destinul omenirii, batandu-se intre ei si incercand prin toate metodele sa le impuna legile lor oamenilor? Despre ce razboaie infioratoare vorbesc textele stravechi indiene si de unde veneau cei ce pilotau acele nave zburatoare, inarmate pentru un razboi al stelelor?

Publicat de https://sites.google.com/site/sardarovasite/ la 10:53

Secretele de la Piramidele Giza

charles de marcello                                              Toată lumea ştie că trăim într-un univers tridimensional trei, şi că timpul este egal cu a patra dimensiune. În timp ce în acelaşi timp, aproape toata lumea a auzit de E = MC ² ,Piramidele din Giza acele adevăruri interconectate în legendele lor fizice . 

Ce este o piramida cu patru fete? Rapid-aleck răspuns inteligent , este o piramida cu patru feţe. În timp ce alt răspuns egal la egal, cu patru laturi piramida este cub a şasea parte , sau o cutie, sau  poate ştiinţa a înţeles greşit.         

În cazul în care acest lucru este adevărat ... şi este matematic adevărat ... atunci ce sunt aceste piramide ce încearcă să spună? Ei bine, Graham Hancock si Robert Duval au putut să răspundă la unele dintre aceste întrebări ... Eu cred în încercarea lor de a fi unica, ei încă a  vrut să fie acceptată de către egiptologul mainstream, astfel încât acestea să fie permisă  unicitatea lor să meargă atât de departe.  pe de altă parte, nu le pasă dacă cineva le spune  mincinosi, sau dacă altcineva este contrariat am folosit Biblia pentru a face punctul. Nu am început această călătorie ingrijorati de modul în care alţii urmau să primească adevărul. Tot ce am cerut era adevărul. Tot ce cautat continu este adevărul.cu peste un deceniu în urmă am descoperit un concept matematic dimensional trei cu care am facut tot în  într-o simplă formulă matematică de clasa a sasea ..., astfel încât oricine care a dorit să înveţe, ar putea. Pentru că am avut deja aceasta experienta, atunci când am început sa  ​​descompun 144,000 şi 666 la început am crezut că a fost o înţelegere simpla ... până când am avut un vis despre numărul 6 ​​... apoi am ştiut o civilizaţie extrem de ascunsa cu un sistem avansat  de ştiinţa în acele numere şi că ei au trait in trecutul nostru foarte îndepărtat, deoarece cele două numere există peste tot în lumea antică. Aşa că am început o călătorie de re-lectură a Bibliei, cu o nouă apreciere . Când am descoperit 03 decembrie 2012, de fapt,  se potrivesc cu Piramidele de la Giza  , am incercat sa dau mai departe.Serios, timp de două săptămâni am spus oamenilor ... hei merge verificati acest lucru. Nimeni nu ar crede asa ca am creat apoi un simplu film şi l-au postat online, uite acum . Am lăsat această descoperire sa stea pentru aproape un an, şi  nimeni nu a luat in serios! Am fost ca ... la naiba! Nu vreau asta ... Dar  există cu adevărat . Aşa că am acceptat teoria mea şi am luat de la cap acest prim proiect. Matematic este complet de netăgăduit. Chiar dacă matematic  a fost întotdeauna corect, nu am fost sigur până când nu am găsit acest simbol alchimic (mai jos) ... Această imagine (cuadratura cercului), mi-am spus că ceea ce am descoperit accidental cu peste un deceniu în urmă a fost de fapt adevărat.Eu încă mai cred ca a fost pur şi simplu un joc insa toata lumea mi-a spus că ar trebui să cred. Pentru a găsi apoi aceleaşi răspunsuri în termen de 144 de mii şi 666 ... totul m-a dus mai departe. Aşa că atunci când am decis să văd ce altceva ascunde piramidele a fost efectiv  ... o dată ce am înţeles ce Graham Hancock şi Robert Duval au descoperit ... am ştiut imediat că nu au mers suficient de departe. Si nu e vina lor, şi pot să spun sincer, fără metoda lor de cercetare niciodată nu aş fi pus doi şi două împreună.Ei merită toate meritele pentru această descoperire. În timp ce Maurice Cotterell merită toate meritele pentru ca ma ajutat sa deblochez adevărul despre realitatea noastră spirituală.Aceste piramide sunt, de fapt,  cu adevărat străvechi strămoşii noştri a zburat în spaţiu ...piramida cu patru fete este, de fapt, 1 / 6 din un cub. Întrebarea devine ceea ce sunt ce încearcă ei să ne spună cu aceste piramide?Prima este Marea Piramida. Ele ne spun ei au înţeles realitatea noastra este de trei dimensionale şi că este exact modul în care acestea au văzut lor / noastre realitate. Dacă utilizaţi matematica aşa cum este descrisa de Graham Hancock şi în loc de a folosi Pământului, utilizarea Sun. Intelege Marea Piramida este explicarea a două lucruri. Una, utilizaţi Marea Piramida ca 1 / 6 dimensionale volumul adevărat a Soarelui nostru ... Apoi, utilizaţi varful piramidei de care ca volumul a Soarelui nostru. Ce face restul de piramida?Rezumat al principalelor dimensiuni medii selectate ale Marii Piramide ( Khufu ):

dimensiune	b. inch	m	regal cub.	palmier	cifră
de bază	9068.8	230.35	440	3,080	12,320
înălţime	5776	146.71	280	1,960	7,840
suma			720	5,040	20,160
pantă	7343.2	186.52	356	2,492	9,968
margine	8630.4	219.21	418	2,926	11,704

Volumul Marea Piramida:

Volumul Piramida = h * B / 3 (Aici h este înălţimea piramidei, B este zona de bază)

= (1 / 3) * * 146.71 (230.35 * 230.35) cu. m = 2,594,865.6 metri cubi (18069333 coţi cubi regal sau 91636814 metri cubi)

Khafre

Baza: 214.5 m (704 ft) pe fiecare parte

Înălţime: 143.5 m (471 ft) inaltime

Unghiul de Incline: 53 grade 7 '48 "

Volume: 2,200,603.543 metri cubi

Menkaure
Baza: 110 m (345.5 ft) pe fiecare parte
Înălţime: 68.8 m (216 ft) inaltime
Unghiul de Incline: 51.3 grade
Volume: 277,465.584 de metri cubi

Interesant relaţia dintre volumele din prima (Khufu) şi 2 (Khafre), Piramida: Dacă volumul Marii Piramide (Keops) este egal cu 1, volumul de piramida lui Khafre (la scara) este de 0.848. În cazul în care volumul de pământ este egal cu 1, volumul de Venus (la aceeaşi scară) este de 0.857.  ... Cu alte cuvinte, ambele relaţii volum sunt diferite de doar 1% (1.01056) .

 Cu a doua piramida pe care încearcă să ne înveţe ei au înţeles cum funcţionează sistemul nostru solar. Timpul nu este rotaţia axială a planetei noastre , indiferent cât de greu a influenţat om de ştiinţă religioase încearcă să forţeze că depăşite ignoranta geocentric pe om. Nu fac nici o greşeală acesta este forţat pe lumea noastră de către o instituţie religioasă. Această instituţie religioasă aceeaşi dată a făcut lumea cred că a fost plat şi universul se învârtea în jurul planetei noastre ... acum le-au lumii noastre crezând universul este plat şi timpul se învârte în jurul individuale. Îmi pare rău că trebuie să fie unul la care expune ca un nonsens pur, dar aceste piramide, şi Biblia apropo, se dovedeşte! Pentru vedeţicreatorii acestor piramide nu a fost înţeleasă doar trei volume dimensionale, ei au înţeles, de asemenea, secretul de timp ... adică ... Steaua lui David ... mai mult pe faptul că, în câteva minute. Pentru că ceea ce piramida cere doua este, ei au înţeles că timp în sistemul nostru solar este măsurată prin rotaţie eliptice a Soarelui nostru în jurul centrului galaxiei noastre. Dar chiar că este doar începutul ... că atunci când vă metru cub timp-T îţi dai seama ei au înţeles, de asemenea, adevărul despre realitatea noastră spirituală.

În timp ce piramida treilea este să ne înveţe adevărul despre lumina! Lumina este pur şi simplu de-produs al materiei, indiferent de cât de repede se mişcă lumina chestiune întotdeauna lasă chestiune la o constantă. Acesta este unul dintre adevărurile legende despre EYE în centrul unei piramide este predare. Cealaltă este modul de vizualizare a realitatii noastre ... sincer ca daca un zeu Privind înapoi în jos la crearea ... în timp ce adevărul treilea este cum de a crea nelimitat de energie. Puteţi face acest lucru prin captarea Lumina. Dacă E = MC ² , apoi captat C nu mi-este egal cu ... sau a declarat un alt mod de ... creatorii acestor piramide ştiut secretul Hawkings de radiaţii.

Mi-ar da matematica, dar am putut posta o zi lungă şi haters nu-l va crede şi pur şi simplu încearcă să mă dărâme. Deci, în loc să am cererii faci singur. Eu dau tot acest departe, eu nu vă cer nimic pentru alte petrece o oră, apoi faci matematica.

Iată în cazul în care devine interesant ... ei sunt, de asemenea, ne spun ei au înţeles cum funcţionează de fapt universul nostru. Ei au spart realitatea noastră în jos, în ceea ce eu numesc M-cubic sau T-metri cubi. În cazul în care creaţi o casetă de omogen / cub (adica toate cele şase feţe sunt exact la fel), iar apoi vă rupe-le în jos cu ajutorul M-cubi sau în metri cubi-T. Aici este o reprezentare vizuală ...

Acea imagine este acolo pur şi simplu pentru a obţine mintea ta înfăşurat în jurul acestui concept ... astfel incat sa intelegeti aceste piramide sunt vă spun de câte ori aveţi nevoie pentru a-metru m cubi noastre în realitate pentru a descoperi adevărul real al existenţei noastre.

Acum am de gând să săriţi peste calea de urmat şi să vă dea răspunsul, şi apoi a cererii va afla pentru tine, dacă ei adevărat sau nu.

Steaua lui David, nu este vorba numai despre frumusetea lui Dumnezeu, ei, de asemenea, spunându-ne tot ceea ce trebuie să facem matematic pentru a înţelege realitatea adevărata noastră.

Spaţiul este compus din ambele extrem de mici pana la extrem de mari dimensiuni, adică ... de la cel mai mic de dimensiuni vastitatea instantanee a spaţiului. În timp ce Timpul este exact opusul. Pentru a demonstra acest lucru, aveţi nevoie pentru a -T metru cub de timp până când nu opriţi lumina de la un atom la altul ... si atunci ai nevoie pentru a inversa acest răspuns şi ao întinde pe univers. În cazul în care timp pe parcursul imensitatea spaţiului se întâmplă instantaneu ... De aici, începe să încetinească în timp ce-Cubic metru T în jos, până când apare fie să oprească sau să se oprească în fapt. spatiul si timpul sunt uniforme în interiorul respective dimensiunile lor numai . În realitate, timpul nostru se mişcă cu aceeaşi viteză, dacă vă confruntaţi viteza de aici, pe Pământ sau pe Marte, Mercur, Venus sau Saturn sau pe cealaltă parte a galaxiei noastre ... puteţi dovedi că este adevărat, prin M-Cubic Metering fiecare planetă ... Veţi descoperi matematic acestea să provină toate împreună la o anumită dimensiune. Aveţi acum stick de măsurare pentru timp. Aceasta este ceea ce Steaua lui David este, de fapt încearcă să ne înveţe atunci când vine vorba de maiestatea de Realitate şi Dumnezeul nostru. Acesta este cu adevărat frumos!

I-am spus mai devreme , dacă capta lumina puteţi converti apoi pe la energie. Acest lucru este adevărat ... acolo vor fi noi mai multe moduri pentru omenire pentru a descoperi cum să facă acest lucru pe parcursul mai multor următorii ani, că este ... dacă vom supravieţui tranziţie unele culturi au profeţit / ne-a avertizat despre ... înainte de a muri cu toţii acest cum eu iti sugerez sa ar trebui să înceapă.

A crea o sferă mic care permite, în lumina, dar nu permite luminii să scape. În interiorul acestui domeniu mic doriţi să adăugaţi mercur, cu urme de argint şi de aur ... în timp ce în acelaşi timp, doriţi să adăugaţi în acest domeniu mic, un gaz care devine mai fierbinte si mai fierbinte mai mult este comprimat. Această sticlă ca obiect trebuie să fie capabili să se extindă şi contract vreodată atât de uşor. Apoi a crea o sferă două mai mare, care va organiza prima sferă. Permit acest domeniu pentru a capta lumina, dar nu îi permit să scape, de asemenea. În interiorul acestui domeniu pe care doriţi să adăugaţi un gaz care devine mai rece ca de gaz este comprimat. Cred că magneţii trebuie să fie utilizat, de asemenea. Dar asta e în măsura în care am de gând să ia acest aparat nouă putere. Acest lucru este important ... înainte de a crea acest dispozitiv asiguraţi-vă că aveţi o modalitate de a măsura energia fiind creat în interior, în timp ce în acelaşi timp, asiguraţi-vă că sunt capabili de a deschide acest dispozitiv rapid. Dacă am înţelegerea ştiinţei ascunse în texte antice corect, dacă nu aveţi o modalitate de a drena energia pe care o va ucide.

Noi suntem ONE

Dacă faci matematică şi deschide ochii la realitatea adevarata nostru veţi vedea frumuseţea existenţei noastre într-un mod care le-aţi niciodată nu a observat inainte.După ce aţi făcut vedea adevărul realităţii noastre, vă veţi da seama suntem cu totii Una. Şi spunând, "De la o mai multe, de la una mai multe," veti intelege este egal cu adevărat singura cale ne putem salva de la noi ... Noi trebuie să Re -Aflaţi acest adevăr simplu ...suntem cu toţii unul, indiferent de rasă, culoare sau crez ... suntem cu totii Una spiritual, trăim cu toţii într-o casă / planeta ... DA fiecare dintre noi are dreptul de a alege propria cale noastre. Sale de viata, ea trăiesc încă ... în scopul de a ne salva de noi înşine trebuie să avem o baza solida de la care a reconstrui realitatea noastră pe. Lumea noastra este rupt, şi este la fisurarea pare, la fel ca profeţie a declarat că va ... Va rugam sa deschizi ochii. putem învăţa să Love Like Dumnezeu .
În cazul în care fiecare ne îşi asumă responsabilitatea pentru oricine altcineva de păcatele ceea ce ai putea justifica? Ce ai putea justifica ştiind cei dragi dvs. sunt cerşit Dumnezeu pentru a fi considerat responsabil pentru tot ceea ce faci? Ce-ar putea oricare dintre noi să scape cu apoi?cererile Istoric oamenii sunt capabili de crimele cele mai atroce, dacă ei cred că unul din două lucruri ... daca ei cred că pot ajunge departe cu ea, sau dacă ştim că nu va fi pedepsit pentru asta. secolului al XX-a învăţat această lecţie bine. De la Hitler la Stalin, etc, etc ... În cazul în care copiii de ieri s-au rugat la Dumnezeu in fiecare noapte pentru a fi considerat responsabil pentru părinţi păcatele lor, efectuaţi oricare dintre voi cred că focul a holocaustului ar fi fost aprins? Sau că cărămizi ar fi fost stabilite pentru închisorile din URSS? Ce ar fi lumea noastra ca acum daca copiii nostri s-au rugat în fiecare noapte să fie tras la răspundere pentru păcatele noastre ... ne-ar opri aruncarea lor pentru viitorul nostru lăcomie personal ?

Dacă noi, ca o singură rasă / rasă umană ... place sau nu, avem doar două opţiuni ... Dacă lumea noastră descoperă această ştiinţă înainte de a învăţa noi suntem de fapt una, şi doar ca una ne putem salva de la noi ... dacă am refuza să înveţe această lecţie simplu ne vom ucide ... nu fac nici o greseala istoria se repetă chiar în faţa ochilor noştri. Uită-te la sediul Uniuni Europene ca un exemplu şocant ... au luat o extrădare artist a turnului Babel şi apoi a creat lor sediul Uniunii din care extrădare .

În cazul în care nu vă spune cât de aproape suntem să ne ucidere, de la primirea judecata propriile noastre pentru fărădelegile noastre proprii ... din cauza răului vom accepta ca adevăr şi forţă noi înşine pentru a slave sub ... dacă lumea continuă să nege adevărul simplu toţi suntem unul spiritual ... apoi ne sunt sortite ... dacă credeţi că unul are nimic de-a face cu celelalte, atunci nimic nu te va salva de la tine, nimic!

Ei bine, asta este. Aveţi acum toate! Puteţi accepta, refuza, îmbrăţişeze sau arunca tot ce am spus, alegerea este a ta. Orice ai decide, sper să vă bucuraţi de această plimbare, acest miracol minunat noi numim viata.

-Charles Marcello

PS 1: cunoştinţe din lume într-un singur monument

Charles de Marcello

Cum ti-ar pune toate lumile cunostintele noastre intr-un monument unic ... şi eu mă refer la toate noastre ştiinţă, toate nostru de înţelegere a sistemului nostru solar, şi tehnologia noastră? Mai jos este un scenariu Ive a cerut oamenilor de pe un alt forum să se gândeascăînainte de a începe chiar de a căuta cunoaştere ascunsă.

Scenariul ...

Ei 21 decembrie 2012 si esti unul dintre acei oameni care nu este ingrijorat de ceva se întâmplă. Deci, dumneavoastră şi alte semnificativ decide să meargă la o corală de Crăciun în jos, la parc. Oamenii de pe scenă sau cantand Silent Night atunci când auzi un sunet off în depărtare ... Crezi nimic de ea.
Câteva secunde mai târziu observaţi că sunetul este mai tare. Câteva secunde mai şi sună ca un avion şi un tren de marfă hohotitor jos peste tine, în acelaşi timp. Următorul lucru pe care stii alte dvs. semnificative are un aspect speriat, te întorci să vezi, dar niciodata nu-l face.  
Urmatorul lucru pe care stii ca esti treziti într-o vale, şi cum te uiti in jurul tau vedea nimic, dar distrugere în fiecare direcţie. Ai observat, de asemenea, mai mulţi copii în jurul întrebam, plus un puţini adulţi. Începi de verificare pentru a vedea dacă copiii şi adulţii toate celelalte sunt in regula. Toate dintre voi aduna într-o zonă. După trei zile şi zero ajutor, şi nici cu alţi supravieţuitori a fi văzut, te decizi, sa vii sa fie ocupat sau de a lua ocupat moarte.
Sunt copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 3 ani. Adulţii sunt toate peste douăzeci, şi apoi tu acolo.

Pentru ca iarna sa iti dai seama care aveţi nevoie pentru a găsi sau crea adăpost. Tu nu recunosc zona, deci nu sunteţi sigur în ce direcţie ar trebui să mergi. Deci, vă sugerăm două adulţii sunt cazaţi în urmă cu copii, şi fiecare grup ar trebui să meargă timp de trei ore una merge spre est, vest alţii, nord şi sud.
Câteva ore mai târziu unul dintre grupurile găseşte o peşteră, care va găzdui pe toţi. Pentru restul zilei va decide şi adulţii pentru a aduna lemne.
După trei zile de la zero hrană şi apă, copiii sunt nervos, speriat şi foame. Doi adulţi intotdeauna sa stea in spatele, în timp ce alte opt supravieţuitori adult ieşi pentru a găsi hrană, apă şi lemn. Pentru că tot ce ai sunt hainele pe spatele dumneavoastră aţi înţeles ... ai dreptate înapoi în vârstele piatră. Tu şi cu alţi adulţi începe la moda cu arme pentru a vâna.Unii cum numai 2 adulţi mor şi, din fericire pierzi doar 10 copii la foame şi boală în primele trei luni. Tu esti jos la 8 adulţi şi 90 de copii.

Pentru următorii trei ani şi va adulţilor muncă furie la gradina si sa vaneze pentru alimente şi haine pentru iernile următoare. Tu si alti adulti sunt de până la zori şi de a face din nou de lucru de rupere pana la apusul soarelui ... motivaţia ta este doar sa intelegeti tu si trupa ta mici ar putea fi tot ce a mai rămas din umanitate. Tu nu vorbesc tot atât de mult despre ceea ce a fost pierdut, durerea este doar la mare. Din fericire unele dintre copii sunt destul de mari pentru a ajuta cu unele dintre muncile acum. Apoi, hit-uri. Într-un an vă veţi pierde toate din adulţi şi treizeci de copii. Şi acum aveţi aceleaşi simptome care a ucis toţi ceilalţi ... şi că, atunci când realitatea profundă te loveşte. Pentru ca tu şi toţi ceilalţi adulţi aveau să ocupaţi cu supravieţuirea, nici tu, sau alti adulti invatat pe copii cum să citească, matematica, istoria lumii sau ştiinţă. Pentru ca esti adult ultimul, cum ar fi
te duci despre explica la analfabeţi copiilor tot ce stii? Vrei sa stai-le pe toate, sau ai alege cel mai deştept unul sau doi în cadrul grupului? Vrei sa explice altora, aceste două au informaţii extrem de importante pe care acestea trebuie să li se permită să înveţe, astfel încât să poată învăţa, de asemenea, cum să-l treacă mai departe? Aţi folosi figurine pentru a ajuta la explicarea ştiinţa acestor copii, cum ar fi păsări, şerpi, modele simple de pe cerul nopţii, etc ... etc ...? Cum aţi face? Cum ti-ar trece toate ştii înainte? Vrei sa explici cu Dumnezeu fiind figura principală? Sau ai vrea să fie ca un fapt ca materia este posibil, încă încearcă să-l explice în aşa fel, încât distractiv sa suficient, astfel încât aceşti copii s-ar simţi obligaţi să-l treacă mai departe? Nu există nici o modalitate de ai putea şti cât de mult timp sa de gând să ia pentru omenire pentru a ajunge la acelaşi nivel de tehnologie ne bucură în prezent.
Cum ţi-ar spune povestea că unele culturi avansate în viitor vor putea vedea ştiinţa dumneavoastră, matematica, istorie pentru ceea ce este? Cum le vei explica asta copiilor şi modul în care doriţi loc cunoştinţe avansate în poveşti?

V-aş ruga pe toţi cei care sunt de fapt interesate în a înţelege ceea ce cred că am descoperit ... mi-ar cere iti petreci un pic de timp de gândire cu privire la faptul că ... şi apoi se lasă mintea să înţeleagă, că, în timp, după cum strămoşii noştri şi merge mai departe mai departe de zilele noastre, poveştile tale vor deveni plictisitor, şi mai greu să se raporteze la sau chiar inteleg ... se pare atât de departe preluat unele viitoare "preot" ar decide să-şi condimenteze-l un pic. A glorifica poziţia lui chiar mai mult? Cum aţi găsi stiinta, matematica, istorie în povestea ta? Acum, re-citit primele cinci cărţi ale Bibliei ... Daca faci acest exercitiu mental, vedeţi orice asemănări în povestea ta?

Când aceste piramide au fost construite, ei ştiau când secretele au fost deblocate, acestea nu ar trebui să aibă totul doar aşa. Ca doar necesare pentru a demonstra au ştiut acest lucru, că, aceste lucruri şi unele dintre aceste ... doriţi cu adevărat construi doar peste ceva astfel încât totul este unu, doi, trei ... sau nu te-ar insulta inteligenta ta generaţiile viitoare? Lasă glorifica ignoranţa ta. Ştiinţa a închis uşa de brevet pentru concepte noi respingem, aşa cum au făcut strămoşii noştri în secolul 19. Deschideţi your.mind prin încercarea de a descrie cunoştinţele dumneavoastră la un vechi de doi ani ca viitorul întregii omeniri depindea în ea.Apoi relook la toate monumentele antice şi textele religioase antice.

-Charles Marcello

PS 2: Piramidele si Sistemul Solar

de redactorul şef

Max Toth în cartea sa " Pyramid state câte interpretat diferitele dimensiuni ale Marii Piramide.Se citeşte: "... piramidologi cred că Piramida în toate simbolism, reprezintă legile universului şi-a exprimat geometric (p. 189)." Acest lucru nu poate fi negat în cazul în care istoria este corectă, atunci când oamenii despre anumite cunoştinţe dobândite. Dimensiunile Marii Piramide va arăta scopul şi în planul de proiectare. Spaţiul nu este disponibil pentru a lista toate aceste corelaţii, dar câteva dintre cele mai importante şi mai simplu de înţeles vor fi furnizate. Iată câteva dintre dimensiunile şi corelarea lor la calcule astronomice.
Unitatea de bază de măsură în Piramida este de 25.052 centimetri. Pryamid lui inci este de 1.0025 regulate inch noastre. Fiecare parte a bazei sale este 365.2422 coţi, care este numărul exact de zile într-un an solar. Acum 365.24 coţi avea loc cinci sau şase ori undeva în interiorul piramidei, care arată că nu a fost o coincidenţă.

• Piramidei perimetru (distanţa în jurul celor patru laturi ale bazei) se coreleaza cucircumferinţa de pe pământ.
• Potrivit profesorului Piazzi Smyth, înmulţind înălţimea stratului de 35 piramidei cu 10 derivă distanţă de pământ de la soare.
• Unitatea de bază de măsurare utilizate de către designerul Piramida este de zece milioane de pământ lui polare raza , potrivit Peter Lemeisuier.
  Pur şi simplu pune este de zece milioane distanta de la Polul Nord la ecuator .
• Numărul de zile într-un secol (100 ani) este de 36524 zile şi corespunde cm total evaluate în perimetrul Piramida lui.
• Numărul Pi este matematic 3.1415 constant, cu raportul dintre diametrul la distanţă în jurul cercului, numit circumferinţa. În piramida este raportul de înălţime de două ori lungimea bazei.

Alte corelaţii

• Marea Piramida este un model la scară al Pământului la un raport de 1: 43200.
• Marea Piramida are relatii perfect geometrice.
• Acesta conţine un catalog complet astronomice din sistemul nostru solar.
  Acesta conţine, în raporturile sale si dimensiuni diverse, fizica cuantică a luminii.
  înălţimea Marii Piramide este în relaţie cu laturile bazei sale ca o raza cercuri "este de a circumferinta sa (1 / 2 Pi).
• Nu putem ajuta, dar fi surprins şi uimit să văd că Marea Piramida corespunde atât de precis la pământ: Când vom folosi înălţimea regulată a piramidei (146.7m), el descoperă pământ ca o sfera perfect cu numai raza ecuator , şi atunci când vom folosi înălţimea minimă a piramidei (146.2m), el descoperă pământ real cu rază ecuatorul şi polare.

Solar întregului sistem pare să fi fost transformate în acelaşi timp, ca atunci când Pământul însuşi a suferit o creştere a este perioada orbitală de la 360 de zile pe an pentru a prezenta valoarea de 365.242184 zile. solar sistem armonios o dată sa bazat pe valorile numerice ale babilonian / sumeriene şaizecelea de bază-60 sistem. Acest lucru este în conformitate cu miturile anticilor atunci când decodificat corect.Existenţa centura de asteroizi, şi de Ceres, cel mai mare asteroid în centura, cu o dovadă critice care Ceres poseda o dată o orbită de exact 1440 zile pe an la foarte momentul în care Pământul însuşi posedat 360 zile pe an.

The Sun - numerele importante

The Sun: 
Medie cu diametrul de 1.392 × 10 ⁶ km (109 × Pământ)
Ecuatorial raza 6.955 × 10 ⁵ km (109 × Pământ)
Ecuatorial circumferinţa 4.379 × 10 ⁶ km (109 × Pământ)

Ilustraţie arătând dimensiunile relative ale planetelor faţă de soare

• The Sun are un diametru de aproximativ 1,392,000 km, aproximativ 109 de ori cea a Pământului, şi masa sa (aproximativ 2 × 1030 kg, 330.000 de ori mai mare decât a Pământului) reprezintă aproximativ 99,86% din masa totală a Sistemului Solar.
• Distanţa medie de Soare de pe Pamant este de aproximativ 149,600,000 km (1 UA). La aceasta distanta medie, calatoreste lumina de la Soare pe Pamant in aproximativ 8 minute şi 19 secunde (499 secunde).
• Distanţa medie faţă de centrul Căii Lactee ~ 2,5 × 10 ¹⁷ km sau 26 de mii de ani-lumină
• Galactic perioadă (2.25-2.50) × 10 ⁸ o

• Viteza:
  ~ 220 km / s (orbită în jurul centrului galaxiei)
  ~ 20 km / s (relativ la viteza medie de alte stele în cartierul stelar)
  ~ 370 km / s (în raport cu fundalul cosmic de microunde)

Volumul Planetele si Soarele (Sursa: NASA)

Rang	Numele	Volumul (Kilometri cubi)
1	Soare	1.41200 x 10 16
2	Jupiter	1.43128 x 10 15
3	Saturn	8.27130 x 10 14
4	Uranus	6.83300 x 10 13
5	Neptun	6.25400 x 10 13
6	Pământ	1.08321 x 10 12
7	Venus	9.28430 x 10 11
8	Marte	1.63180 x 10 11
9	Mercur	6.08300 x 10 10
10	Lună	2.19580 x 10 10
11	Pluton	7.150000 x 10 9

Sistemul Solar - Planete

Pământ (cercul exterior), Venus (mijloc), şi Mercur (cercul interior) - la scara

imagine din satelit a piramide lângă Giza cu suprapunere de Pământ, Venus şi Mercur (redus de acelaşi factor). Deşi nu este un meci perfect, similitudine în dimensiune este puzzling.Click pentru a mari.

Interesant relaţia dintre volumele din prima (Khufu) şi 2 (Khafre), Piramida: Dacă volumul Marii Piramide (Keops) este egal cu 1, volumul de piramida lui Khafre (la scara) este de 0.848. În cazul în care volumul de pământ este egal cu 1, volumul de Venus (la aceeaşi scară) este de 0.857.  ... Cu alte cuvinte, ambele relaţii volum sunt diferite de doar 1% (1.01056).

Viteza luminii

valorile exacte
Metri pe secundă 299792458
unităţi Planck 1

Aproximează valorile

300,000 kilometri pe secundă
de kilometri pe oră 1079 de milioane de

mile pe secundă 186000
mile pe oră 671000000

unitati astronomice pe zi 173

Aproximative ori lumina de călătorie semnal
Distanţă Time
un picior 1.0 ns
un metru 3.3 ns
un km 3.3? s
un statut mile 5.4? s
de la orbita geostaţionară către Pământ 119 ms
lungimea de ecuatorul Pământului 134 ms
de la Luna la Pamantului 1.3
de la Soare la Pământ (1 UA) 8.3 min
un parsec 3.26 ani
de la Proxima Centauri pe Pamant 4.24 ani
de la Alpha Centauri pe Pamant 4.37 ani
de la cea mai apropiata galaxie (Canis Major Dwarf Galaxy) pe Pamant 25,000 ani
pe Calea Lactee 100000 ani

PS 3: Desen Symbol Alchimică

de redactorul şef

Cum de a desena perfect acest simbol alchimic - Compass Metoda

Notă: Faceţi clic pe oricare din imaginile de mai jos pentru a le vedea in format complet

1. Draw 2 puncte (puncte) A şi B şi le conecta cu o linie dreaptă:

2. Din fiecare punct (A şi B) a desena un cerc cu raza AB. Mark 2 puncte în cazul în care
ambele cercuri se intersectează şi conectaţi-le cu o linie dreaptă:

3.Mark punctul C, unde ambele linii se intersectează şi desena un cerc din punctul C 
cu raza = AC = BC. Acest lucru va fi cercul interior al simbolului:4. Găsiţi 4 colţuri ale DEFG pătrat în jurul cercului prin tragere la patru cercuri de mai jos:

5. Draw perfect pătrat în jurul cercului de legătură cu linii drepte colţuri sale DEFG

6.Draw mic triunghi echilateral pe partea de sus a pătrat;
găsi sale colţul de sus H prin tragere la 2 cercuri cu raza parte = a DE pătrat:

7. A desena linii drepte prin punctele HD, HE, şi FG, puncte de marca I şi J în cazul în care aceste linii se intersecteaza. Acestea sunt colţurile mare triunghi echilateral HJI:

8. Egal arcelor de la punctele H şi Mark J. K punctul în care ambele se intersectează.
Conectaţi punctele K şi am să găsească L centrul cercului mare:

9. Egal cerc mare cu centrul L şi raza = LH

10. Scoateţi "construcţie" linii pentru a vedea simbolul perfect:

Publicat de https://sites.google.com/site/sardarovasite/ la 10:23

Extraterestrii in istoria umanitatii.

Man în black. OZN-uri. Reptilieni. Persoane răpite de extratereştrii. Industria hollywood-iană a exploatat la maxim aceste subiecte şi oficial ni se spune că „toate acestea există doar în filme”.

Există civilizaţii extraterestre? Sunt acestea în contact cu Pământul? O scurtă incursiune în dosarele istoriei ne arată şi o altă faţă a poveştilor cu extratereştrii. De această dată, una care există nu doar pe ecranele cinematografelor.

Fiecare aspect al vieţii pe pământ atrage gânduri de diferite tipuri. „În timp ce lumina călătoreşte cu circa 300.000 de kilometri pe secundă, gândurile ajung practic instantaneu la locul de destinaţie. Acestea călătoresc mai repede decât lumina în toate direcţiile, pătrunzând în minţile altor oameni şi producându-le, prin fenomenul subtil al rezonanţei, gânduri similare. Astfel, fiecare are propria lui lume a gândurilor, şi toate aceste lumi se dizolvă în marele ocean al Minţii Cosmice. Cea mai bună explicaţie este că manas, sau substanţa minţii, umple ca un eter întregul spaţiu, servind drept vehicul pentru gânduri, la fel cum prana este vehiculul pentru sentimente, lumină şi electricitate, iar aerul pentru sunet”, explică  Swami Shivananda. Există anumite aspecte care privesc toate fiinţele umane de pe acest pământ şi referitor la care oamenii au fost obişnuiţi să gândească, aproape toţi, la fel. Un astfel de aspect este mişcarea Pământului în sistemul solar; un altul este contactul cu civilizaţiile extraterestre. Percepţiile şi concepţiile comune ale oamenilor creează aşa-numita „realitate consensuală”. Aceasta nu reaprezintă întotdeauna adevărata realitate.

Cum a fost percepută mişcarea Pământului de-a lungul istoriei

„Almagesti”, lucrarea de bază a astronomiei până în timpul Evului Mediu, cuprindea, pe lângă un catalog al stelelor cunoscute, o expunere amănunţită a reprezentării geocentrice a universului – reprezentare în care Pământul este fix şi imobil, în centrul unor sfere concentrice în rotaţie pe care se găsesc diversele planete ale sistemului solar (cum îl numim astăzi). Ptolemeu, autorul acestei lucrări, respingea ideea conform căreia Soarele se află în centrul sistemului solar. Ideea universului heliocentric a fost susţinută întâia oară de filosofii pitagorieni Aristarchos din Samos şi Seleukos din Seleukia, şi recunoscută abia după 1300 de ani, prin contribuţiile lui Nicolaus Copernic, Johannes Kepler şi Galileo Galilei.

Copernic

Nicolaus Copernic scrie în 1512 „Comentariolus”, o lucrare în care descrie sistemul solar în model heliocentric. Acest manuscris era destinat doar celor apropiaţi. În 1530 Copernic încheie opera „De Revolutionibus Orbium Coelestium” („Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti”), lucrare destinată publicului, dar care va fi publicată abia în 1543. În tratatul său, Copernic reia vechea ipoteză heliocentrică şi descrie cele trei tipuri de mişcări ale Pământului: în jurul axei proprii („rotaţie”), în jurul Soarelui („revoluţie”) şi în raport cu planul eliptic, menţinând teza aristotelo-ptolemeică asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe.

Între 1543 şi 1600 au existat puţini adepţi ai sistemului copernician, printre cei mai renumiţi aflându-se Galileo Galilei şi Johannes Kepler. Cei mai înverşunaţi oponenţi ai teoriei lui Copernic au provenit din rândul clerului, pentru că sistemul propus de acesta era în contradicţie cu doctrina oficială a Bisericii Catolice.

În vremurile respective Biserica Catolică nu putea admite ideea că Pământul ar fi o simplă planetă care se învârte, împreună cu alte planete, în jurul Soarelui. Descoperirea unui centru de gravitaţie în afara Pământului contrazicea teoria lui Ptolemeu asupra cosmosului şi intra în conflict cu doctrina aristoteliană, acceptată oficial de Biserica Catolică. Inchiziţia a stigmatizat drept eretică această reprezentare cosmologică şi chiar i-a interzis lui Galileo Galilei să-şi susţină teoriile. Abia la sfârşitul secolului al XVII-lea, odată cu apariţia lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicii cereşti, sistemul copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni..

Dovezi ale faptului că există extratereştrii

În ultimele decenii am fost destul de obişnuiţi cu romane şi filme ştiinţifico-fantastice în care apăreau fiinţe şi nave extraterestre. Prin urmare, ideea că nu suntem singuri în univers a început să dobândească forţă. Există multe dovezi care susţin acest lucru:

- numeroase fotografii realizate pe timp de zi şi pe timp de noapte, chiar înregistrări video de nave spaţiale (diferite de cele cunoscute a fi realizate cu tehnologia terestră), apărute în diverse părţi ale lumii; aceste filme au fost examinate de specialişti şi au fost găsite ca fiind autentice;

- mai mult de 3500 de rapoarte de la piloţi de avioane militare sau comerciale, despre OZN-uri (obiecte zburătoare neidentificate); multe cazuri aveau date coroborate cu informaţii radar şi martori la sol şi în aer;

- mai mult de 4000 de urme de aterizare de OZN-uri, în întreaga lume;

- sute de cazuri de interferenţă electromagnetică exercitată de navele extraterestre asupra motoarelor, radiourilor sau altor aparate electrice, care au fost observate de poliţie, personal militar şi civili;

- mai mult de 100 de martori ai unei retrageri a unei nave extraterestre, şi cel puţin patru corpuri de fiinţe extraterestre rămase în urma unei coliziuni care s-a petrecut în iulie 1947, la nord-vest de Roswell, New Mexico;

- sute de rapoarte credibile, multe având numeroşi martori, despre aterizări de nave spaţiale cu fiinţe umanoide;

- multe evenimente cu martori în care fiinţe umane au fost luate la bordul OZN-urilor;

- din rapoartele primite, aproximativ 10% din populaţia Americii (25 de milioane de oameni) au văzut OZN-uri;

- numeroase documente ale Guvernului SUA indică faptul că aceste vehicule sunt reale şi că ele au fost implicate în supravegherea Pământului mai multe decenii.

În octombrie 1999, Vaticanul admitea, în cadrul unei emisiuni la televiziunea naţională, realitatea contactelor cu extratereştrii. Monseniorul Corado Balducci, un membru al consiliului director al Vaticanului (Vatican Curia) şi apropiat al papei, a apărut la televiziunea naţională  de cinci ori, pentru a susţine realitatea contactelor cu civilizaţii extraterestre. Balducci a spus că Vaticanul urmăreşte îndeaproape acest fenomen, în mod discret. Se pare că Vaticanul primeşte multe informaţii referitoare la extratereştrii şi contactele lor cu oamenii.

Experimentul Philadelphia şi proiectul Montauk

În luna iunie 1982, regizorul Stephen Spielberg i-a prezentat, în avanpremieră, filmul “ET – Extraterestrul” preşedintelui Ronald Reagan, la Casa Albă. După ce filmul a luat sfârşit, Reagan i-a mărturisit lui Spielberg: “Ştii, nu sunt nici măcar şase persoane în această încăpere care să ştie cât de adevărat este (fimul)”.

S-au scris sute de cărţi despre posibile colaborări ale guvernului Statelor Unite cu civilizaţii extraterestre. Există teorii care explică prin această prismă experimentul Philadelphia şi proiectul Montauk. Experimentul Philadelphia este unul dintre cele mai controversate experimente efectuate de către armata americană în timpul celui de-al doilea război mondial. În anul 1943, o navă a armatei americane a fost teleportată pe o distanţă de 600 de kilometri ca urmare a unui experiment ultrasecret numit Proiectul Rainbow (Curcubeul), cunoscut publicului sub numele de experimentul Philadelphia. Mai mulţi cercetători au descoperit o legătură  între acest experiment şi un altul dezvoltat în anii 1960-1970 de către armata americană cunoscut sub numele de Proiectul Montauk. În cadrul proiectului Montauk s-au realizat misterioase experimente de călătorie în timp.

Există surse credibile care afirmă că încă din 1934 preşedintele Roosevelt a făcut o înţelegere secretă cu anumiţi extratereştri. Din relatările referitoare la proiectul Montauk aflăm, de asemenea, că Nikola Tesla avea contacte cu o grupare extraterestră ce era orientată benefic în intenţiile ei. Unul din oamenii de ştiinţă care au participat la acest experiment, Alfred Bielek, afirma: “Cu siguranţă Tesla, care era un apropiat al preşedintelui, a pus la cale întâlnirea. Extratereştrii au promis ajutor pentru scoaterea Statelor Unite din criza economică şi au oferit o tehnologie care, cu siguranţă, li s-a părut uluitoare oamenilor de ştiinţă ai anului 1934. Cu toate că nu este vorba de extratereştrii „micii cenuşii”, ci de o altă grupare, s-ar părea că aceştia s-au divizat constituindu-se într-un subgrup care a început să devieze de la planurile iniţiale în privinţa cărora se convenise cu guvernul nostru.”

Experimentul Philadelphia, considerat de serviciile secrete ale marinei americane o modalitate de a utiliza tehnologia invizibilităţii în scop militar, ar putea fi o acţiune pusă la cale de extratereştrii – grupul umanoid K, pentru a putea pătrunde cu uşurinţă pe Pământ. Cercetătorii, cum ar fi fraţii Bielek, care au participat direct la acest experiment şi care şi-au reamintit etapele prin care au trecut şi detalii concrete ale acestui experiment, sunt de părere că extratereştrii au realizat un studiu foarte atent asupra bioritmurilor Pământului, cu mult timp înainte de a se realiza experimentul propriu-zis, şi au ales data şi locul punerii în practică în conformitate cu rezultatele studiului. Experimentul a fost un succes tehnologic şi un eşec uman. Mulţi marinari care au participat au avut de suferit în urma experimentului, atât fizic, cât şi psihic. Pentru extratereştrii a fost un succes, deoarece s-a realizat o gaură de 40 de ani în hiperspaţiul Pământului, prin care ei au putut pătrunde fără efort în dimensiunile spaţio-temporale ale planetei noastre. Mărturii despre aceste aspecte sunt cuprinse şi în relatările oamenilor de ştiinţă care au participat la proiectul Montauk.

Contactele cu extratereştrii, păstrate sub tăcere

Agenţia Naţională de Securitate (NSA) a recunoscut existenţa proiectului “Vărsătorul” – lansat la începutul anilor ‘60, cu scopul de a colecta toate datele ştiinţifice, tehnologice, medicale şi informaţiile de la navele extraterestre identificate. Nu există însă declaraţii oficiale ale guvernelor ţărilor în care au avut loc aterizări de OZN-uri, sau contacte clare cu extratereştrii, care să certifice aceste aspecte. Există încă publicaţii care pun la îndoială prezenţa acestor evidenţe. Să fie oare anumite ameninţări care fac  să fie păstrată tăcerea asupra acestor contacte?

Există multe relatări ale celor care s-au ocupat de fenomenul OZN şi ale celor care au fost martori oculari ai aterizărilor de nave spaţiale, confirmând apariţia, după evenimentele respective, a unor persoane, de obicei îmbrăcate în negru, care îi ameninţau şi îi terorizau dacă relatau cuiva ceea ce se petrecuse. Se poate pune întrebarea dacă există vreun grup de “reducere la tăcere” care încearcă să transforme cercetarea OZN într-un câmp de luptă? Dacă da, atunci de ce şi din partea cui?

Nu suntem singuri în univers, aşa cum am fost lăsaţi să credem o lungă perioadă de timp. Nu Soarele este cel care se roteşte în jurul Pământului. Astfel, în mod logic, apare întrebarea: extratereştrii au aflat de existenţa Pământului abia în ultimele decenii, de când se semnalează apariţia OZN-urilor? Multe din legendele diferitelor popoare  menţionează fiinţe care vin din cer sau care dispar în cer, cu sau fără diferite aparate sofisticate, explicate alegoric.

Alfred Bielek, într-unul din interviuri, afirma: “ştiu cu certitudine că reptilienii s-au amestecat de multă vreme în modelul de evoluţie natural al acestei planete”. De asemenea el consideră că este o posibilitate foarte mare ca societăţi secrete, precum Illuminati, să fi stabilit legături cu grupul de extratereştrii de pe Orion.

Secretele ADN-ului şi evoluţia

Mergând în timp până la vremurile în care se menţionează prezenţa omului pe Pământ, apare o altă întrebare: “Ce anume ar fi putut să-l facă pe om să devină om începând să folosească uneltele? De unde ideea asta? Ştiinţa vorbeşte despre “necesitate”, dar aceeaşi necesitate există şi în cazul maimuţelor… chiar şi acum”. Apare astfel ideea unei intervenţii extra-umane care a făcut posibilă trecerea de la homo erectus la homo sapiens.

O descoperire importantă a fost realizată de curând de către un grup de cercetători care au participat la proiectul de decodare a genomului uman (Human Genome Project). Ei au observat că 97% din secvenţele non-codante ale ADN-ului uman sunt de origine extraterestră. Genomul uman conţine 3 miliarde de baze, dar numai 40% din acestea sunt organizate ca gene, restul fiind sub forma de ADN-silenţios (junk DNA), care nu codifică aparent nimic. Studii recente au arătat faptul că acest „ADN tăcut” este conservat de milioane de ani, fiind comune tuturor organismelor vii de pe Pământ, de la mucegaiuri, la peşti, inclusiv la mamifere şi oameni. Acestea sunt versiuni „defecte” ale genelor normale funcţionale care se regăsesc si în genomul uman, fiind evaluate la 30.000. Deoarece aceste secvenţe ocupă o mare parte din genomul uman, se poate spune că majoritatea materialului genetic uman este de origine extraterestră, după cum afirmă profesorul Sam Chang, conducătorul grupului.

Profesorul Chang a înaintat ipoteza că „o formă de viaţă extraterestră superioară a fost implicată în crearea vieţii şi plantarea ei pe diferite planete”. Profesorul Chang indică faptul că „ceea ce se observă la ADN-ul uman este un program care constă din două versiuni: un cod mare şi un cod bazal. Primul lucru este că programul complet nu a fost scris pe Pământ, aspect verificat prin decodarea genomului uman. Al doilea aspect este că genele prin ele însele nu sunt suficiente pentru a explica evoluţia; trebuie să mai fie ceva în acest joc”. Astfel, Sam Chang a ajuns la concluzia că …”evoluţia nu este ceea ce credem că este”.

yogaesoteric.net

Publicat de https://sites.google.com/site/sardarovasite/ la 10:19

Rusia este un

vast teritoriu unde misterele sunt numeroase. Unul dintre locurile cele mai

enigmatice este fara indoiala valea Arkaim, care a adapostit in urma cu peste 4

000 de ani un popor straniu ale carei tehnologie si cunostinte erau mult

superioare altor popoare din epoca.

Cel mai fascinant: nu se vede decat din cer! Orasul din valea Arkaim nu este doar un

oras extrem de vechi ideal construit ci si cel mai fascinant care se vede din

cer! Un oras contemporan cu Babylon.

Situat in Ural in

apropiere de orasul Celyabinsk, anticul oras Arkaim a fost descoperit in 1987

si a fost oficial datat ca fiind vechi de 40 de secole! In anii 90, in aceasta

zona a Rusiei au avut loc lucrari vaste pentru construirea unui baraj si astfel

de a crea un imens rezervor de apa in scopul de a facilita irigarea regiunii.

Dar in fata multiplelor mistere ale orasului antic, lucrarile au fost anulate

pentru a se permite arheologilor de a efectua sapaturi in profunzime.

Initial au fost

prevazute pentru o durata de 12 luni. Arheologilor li se parea ca viseaza, dupa

cum explica Ghenady Zdanovici, unul dintre responsabilii primei expeditii in

valea Arkaim: “Era absolut ireal; proiectul de constructie al bazinului de apa

si al barajului, un proiect de mai multe milioane de dolari, a fost complet

compromis. Aceasta demonstreaza fara echivoc importanta stiintifica a sitului

pentru responsabilii politici!”

Departe de a-si

fi dezvaluit toate secretele, Arkaim este teatrul unor mari sapaturi. Insusi

presedintele Putin s-a deplasat personal pentru a vizita ruinele anticului

oras! Totusi, o intrebare persista in mintile comunitatii de istorici si

arheologici: cine este civilizatia care a construit orasul Arkaim?

Tehnologie, astronomie si ezoterism. Arhitectura orasului este foarte moderna

si nu seamana deloc cu satele construite acum 4 000 de ani. Arheologii au putut

constata ca toate casele erau echipate pentru a rezista unei substante

ignifuge…

Ei au asigurat

chiar ca acesti locuitori prezentau toate “conditiile moderne”: stocarea hranei

era legata de un sistem de aerisire, apa potabila cu put pentru fiecare casa,

cuptoare si ustensile de bucatarie evoluate, retea de scurgere foarte

evoluata…

O lista

incredibila care demonstreaza stiinta vechii civilizatii care a trait in

aceasta regiune din Ural. Dar Arkaim nu este singurul oras de 40 de secole

ideal construit si cel mai fascinant care poate fi privit din cer! El a fost

construit pentru a fi un oras, insa si pentru a oficia drept templu si

observator astronomic!

Arhitectura

aleasa de constructorii necunoscuti este intriganta, pentru ca ea consta din a

forma enorme cercuri concentrice. “Un zbor cu elicopterul deasupra Arkaimului

procura o senzatie incredibila. Enormele cercuri concentrice imprastiate in vale

sunt clar vizibile”, confirma omul de stiinta rus Vadim Cernobrovy. “Orasul si

imprejurimile sale sunt uniform inglobate in aceste cercuri. Nu stim care erau

functiile lor, daca erau fabricate intr-un scos defensiv, stiintific, educativ

sau de ritual. Unii cercetatori estimeaza chiar ca aceste cercuri erau folosite

ca platforma de aterizare ale unui vechi aeroport spatial…”

Ritualuri care raman de descifrat. Intre altele, oamenii de stiinta au facut

o descoperire surprinzatoare: in aceasta arhitectura gandita in jurul

geometriei cercului, exista o exceptie: piata centrala a anticului oras Arkaim

este construita sub forma unui patrat. In acest loc s-au gasit urme de foc si

de combustie lasand sa se presupuna ca pe aceasta piata centrala se desfasura

un anume numar de ritualuri.

Misteriosul popor

de la Arkaim facea ofrande zeilor in functie de anumite aliniamente

astronomice? Arheologii au dezgopat multe indicii care vor da o imagine a

modului de viata al acestui popor enigamtic.

In zona exista

fenomene geofizice curioase: fluctuatii de temperatura si de electricitate,

variatia campului magnetic in interiorul cercurilor, conductivitatea solului

etc.

Sursa: Enigme

UN MISTER ISTORIC – STATUILE DACILOR DIN ROMA

Acest articol apartine blogului Leonard Sirbu -

Noi nu suntem urmasii Romei! Dar acest lucru deja se stie, chit ca manualele copiilor nostri nu tin pasul cu evenimentele…Incet-incet adevarul va fi pus in lumina…. Rabdare avem, deci…

Muzeele Romei sunt pline de statui nestiute de daci. Atitudinea lor reprezinta, insa, un mister. Invinsii au figuri de invingatori si decoreaza cele mai importante monumente romane. Admirati de zeci de mii de vizitatori, dar uitati total de urmasii lor din Carpati, dacii din Vatican si de pe Arcul lui Constantin ii lasa repetenti pe istoricii nostri si pe domnul ministru al Culturii.
Intre doua statui de matroane romane, Rutilia, fiica lui Lucius, si Rutilia, fiica lui Publius, se afla un bust colosal, sapat in marmura frigiana: cel mai mare bust din intreaga galerie Chiaramonti a Vaticanului, care numara peste 800 de sculpturi greco-romane, reprezinta un dac. Cu palma dreapta asezata peste incheietura mainii stangi, cu mantia despicata la coate, fruntea usor incruntata si gura intredeschisa, priveste inainte, drept si linistit: dupa aproape doua mii de ani, el inca priveste spre Dacia.

Intalnire de taina: Dacii din Vatican Putini sunt acei ce stiu ca in muzeele lumii exist a un numar mare de statui, busturi si capete reprezentand daci. O prima inventariere a acestor opere de arta a fost facuta in 1946 si numara 26 de piese. O a doua numaratoare, facuta in 1980, a crescut numarul acestora la 40. In sfarsit, o teza de doctorat, dedicata recent acestui subiect, de catre un specialist in istoria artei, Leonard Velcescu, strange laolalta peste o suta de astfel de reprezentari de daci, iar numarul lor este cu siguranta mai mare. Cele mai multe dintre aceste lucrari sunt de mari dimensiuni, statuile pot ajunge chiar pana la trei metri, capetele si busturile sunt colosale. Nici un alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atat de multa atentie din partea artistilor plastici, iar Columna lui Traian, opera geniala, care a revolutionat arta romana, este un argument in plus in acest sens. Cele mai multe dintre statuile de daci au fost descoperite de-a lungul timpului in Forul lui Traian. Foarte probabil, au fost facute la comanda imparatului invingator, special pentru a-i impodobi forul. Toate sunt insotite de eticheta “prizonier dac”. Sunt daci cu priviri semete, dar cu o atitudine linistita, fie tineri, fie mai batrani, fie nobili, fie daci de rand. In galeria Chiaramonti din Muzeul Vatican se afla un astfel de bust de nobil dac, ce depaseste trei metri, cu tot cu soclu, daltuit in marmura frigiana violacee cu vinisoare. Turistii de toate neamurile se opresc impresionati si se fotografiaza langa sculptura cu numarul de inventar 1697, fara sa stie al cui chip si suflet este inchis in marmura pretioasa. 

 
Trei capete colosale de daci, deosebit de expresive, desi cu privirile sterse de trecerea timpului, se afla in acelasi muzeu, in sala Braccio Nuovo, galerie rareori accesibila publicului. Am gasit-o inchisa, dar la o simpla privire prin sticla dusmanoasa care ne despartea, am zarit chipurile inconfundabile ale dacilor, dominand intrarea in incapere. Cum nu puteam rata o intalnire atat de tulburatoare cu istoria, am obtinut permisiunea speciala de a vizita sala a doua zi, sub supravegherea unui jandarm. Am lasat repede in urma atatea minuni tentante ale artei adapostite la Braccio Nuovo, incepand cu mozaicurile pretioase, vechi de doua mii de ani, care imi furau ecoul pasilor, si pana la colosala statuie a fluviului Nil personificat, si am alergat, printre zei decadenti, amazoane ranite si imparati romani, spre intalnirea cu cei trei daci. Pe partea dreapta a salii, la numarul 9, se afla un comatus, dac de rand in floarea varstei, cu plete bogate, usor ondulate, si barba scurta. In comparatie cu el, capetele de romani din stanga si din dreapta sa sunt de doua ori mai mici. Tot pe partea dreapta, parca urmarindu-i din ochi pe daci, se afla un bust al imparatului Traian.

Turul salii continua pe partea stanga unde, aproape de iesire si oarecum fata in fata cu cel dintai cap de dac, se afla si celelalte doua. Un tanar comatus poarta numarul de ordine 115 si inscriptia “Captivus Dacus” (Dac prizonier). Are barba foarte scurta, parul taiat pe frunte, buzele intredeschise si aceeasi atitudine mandra, dar calma. In sfarsit, la numarul 124, se afla un tarabostes (nobil), cu binecunoscuta caciula. Este mai in varsta decat ceilalti doi, barba stufoasa ii este elegant aranjata, are parul tuns scurt la spate si fruntea usor incruntata. Privirea ii este dreapta, pometii usor proeminenti, intreaga infatisare denota inteligenta si hotarare. Despre acest chip s-a spus, de multa vreme, ca ar fi al insusi marelui rege Decebal. Cap de dac – Vatican
La usa salii, turistii protesteaza: vor si ei inauntru. Sunt singur, privilegiat, in imensitatea salii, fata in fata cu chipurile atat de vii, atat de adevarate, ale unor daci de seama. Pasii carabinierului se apropie, anuntandu-mi sfarsitul intalnirii. Ii mai privesc in ochi inca o data pe cei trei daci. In tacerea Vaticanului, aproape ca ii aud murmurand, cu buzele intredeschise, o rugaciune.

Calea Triumfului: Dacii de pe Arcul lui Constantin

In luna februarie, la orele opt ale diminetii, Roma inca nu este inundata de turisti. Aproape de Colosseum, pe drumul pe care imparatii romani isi desfasurau procesiunile triumfale, se afla cel mai mare arc de triumf din Roma, ramas in picioare din antichitate. Este Arcul lui Constantin, ridicat de senat in cinstea acestuia dupa victoria sa de la podul Milvius, impotriva lui Maxentiu. Evenimentul se intampla la inceputul secolului al Iv-lea al erei crestine. Patru dintre basoreliefurile de pe acest arc infatiseaza scene de lupta dintre daci si romani. Trecusera deja doua secole de la aceste lupte, dar ele, se pare, mai dainuiau in memoria romanilor. Se considera ca aceste basoreliefuri faceau parte, initial, dintr-un monument al lui Traian, apoi au fost refolosite la monumentul lui Constantin. Capul lui Traian din aceste scene a fost inlocuit cu cel al lui Constantin, dar dacii nu au putut fi inlocuiti. Dar, fapt si mai tulburator, pe cele opt coloane corintice cu care este ornat arcul, patru pe o parte si patru pe cealalta parte, se afla opt statui colosale de daci. Aceste statui impresionante strajuiesc arcul la o inaltime de aproape 25 de metri. Patru dintre ele reprezinta nobili daci, iar celelalte patru, oameni de rand, fara caciuli. Cu totii au o atitudine demna, au capetele usor aplecate si mainile impreunate. Au barbi falnice, pletele le flutura liber sau se scurg de sub caciuli. Mantiile, ornate cu franjuri pe margini, sunt prinse pe un umar si le ajung pana la calcaie. Pantalonii sunt stransi la glezne, in picioare au opinci. Privind in sus, catre ei, ai impresia ca se uita la tine cu blandete si intelegere, dar in acelasi timp, scruteaza zarea, pana dincolo de mari si tari, in Dacia lor. Statuile provin, cu siguranta, tot din Forul lui Traian. Fie impodobeau arcul lui Traian, fie alte monumente din acest for. Dar ce cauta niste statui de daci, pe un monument ridicat la doua secole dupa epoca lui Traian? Reprezentau oare dacii modelul de dusman greu de infrant, devenit un simbol, un stereotip? Sau figurile pline de demnitate si intelepciune ale celor opt daci glorificau, din contra, maretia imparatului triumfator? Indiferent de raspuns, dacii din Roma par invingatori, nu invinsi.
Turistii incep sa umple Colosseum-ul, cei mai multi ignorand frumusetea statuilor de pe arcul de triumf. Ma alatur lor, fara sa pot fi impresionat prea tare de acest imens amfiteatru, in care a curs atat de mult sange, s-au ucis atatea animale si atatia oameni. Colosseum-ul este, pentru mine, cel mai bun loc pentru a admira, de la inaltime, chipurile scaldate de eternitate ale dacilor de pe Arcul lui Constantin.

Intoarcerea dacilor Un bust enorm, probabil, candva, statuie intreaga, se afla la Muzeul Borghese: un tanar dac, cu ambele maini lipsa si cu fata zdrobita. Alte statui, capete si busturi de daci se gaseau odinioara in Roma, in muzeele Torlonia, Lateran, Capitolin, sau chiar in atelierele unor sculptori, precum Canova si Tadolini sau Monteverde, iar lista nu se opreste aici. Din pacate, colectiile au fost mutate de colo-colo, au fost vandute, descompuse, reintregite, iar urma dacilor a fost pierduta adesea. Dar Roma nu este singura care ascunde astfel de comori. La Florenta se afla cateva statui minunate de daci, din porfir, alte statui se gasesc la Napoli. In afara Italiei, ii gasim in multe muzee si colectii private: la Oxford, Berlin, la Paris (Luvru), Madrid, la Praga, la Toulouse, Bruxelles, la Sankt Petersburg (Ermitaj), la Copenhaga, Smyrna, Atena, la New York, in Israel etc. Cel mai recent cap de dac a fost descoperit in 1999, in Forul lui Traian, si a fost expus, de curand, pentru scurta vreme, la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti.
Dacilor din muzee le mai zambeste cate un turist grabit, iar blitz-ul vreunui aparat de fotografiat le mai aminteste poate, vag, de scanteierile sabiei curbate, in ultima lor lupta de aparare a Sarmisegetuzei. Dacii din parcuri privesc de secole trecatorii, mereu altii, tot mai grabiti, iar cate o pasare se mai odihneste pe faldul mantiei aristocratice, prinse pe umarul stang cu o fibula domneasca. Iar in depozitele prafuite, din cand in cand, un paianjen isi tese panza in cate o palma de dac… Cine sa le poarte de grija? Cine sa le redea identitatea? Cine sa le descifreze misterul si sa-i readuca, simbolic macar, acasa?
Leonard Velcescu un cercetator pasionat al istoriei
Leonard Velcescu s-a stabilit in Franta de mai multa vreme. Teza lui de doctorat in istoria artelor, sustinuta in anul 2000 la Sorbona, are ca subiect tocmai aceste reprezentari de daci. Un tanar modest si o lucrare de mare valoare, care nu doar inventariaza busturi, capete si statui, ci patrunde in adancul unor intelesuri care nu au mai fost accesibile nimanui inaintea sa. Raspunsurile pe care ni le-a dat la cele cateva intrebari pe care i le-am adresat ne-au convins de importanta cu totul exceptionala, nebanuita, a acestui subiect. Fie ca eforturile sale sa-i fie rasplatite, macar cu bucuria si mandria pe care le vor simti cei care, datorita lui, vor afla, poate pentru prima data, despre acesti daci vitregiti de soarta si despre insemnatatea lor imensa in istorie.

“Statuile au fost sculptate dupa modele reale.  Multi prizonieri daci au fost adusi la Roma”
- Lucrarile de specialitate ne indicau un numar mic de statui de daci. Dumneavoastra ati gasit peste o suta. Cum ati dat de urma lor si de unde provin?
- Am inceput cu ani in urma aceasta cercetare a imaginilor de daci in sculptura, cautand prin salile muzeelor si prin rezervele lor. Multe lucruri importante stau prin rezerve, uitate si abandonate. De altele am aflat datorita mentiunilor mai vechi, din literatura de specialitate. Aceste sculpturi de daci, pastrate acum in muzee si colectii particulare, au fost gasite in mare parte in Forul lui Traian si au fost facute de artistii antici romani (oficiali, de la “curte”) in perioada lui Traian. Exista insa si statui de daci facute intr-o perioada mai tarzie, posterioara lui Traian (de exemplu, in timpul lui Hadrian), care au cu totul alta origine si o alta istorie. Este foarte important de retinut ca, din punct de vedere iconografic, in timpul lui Traian, arta romana se afla la apogeul ei, iar calitatea sculpturilor de daci, din punct de vedere portretistic, este remarcabila. Nicidecum nu au fost lucrate ca o imagine stereotipa, adica toate la fel, cum se reprezentau de pilda divinitatile, ci au fost sculptate dupa modele reale (prizonierii daci au fost dusi in numar mare la Roma), intr-un stil realist roman, caracteristic pentru aceasta perioada. Detaliile sunt minutios realizate si naturaliste, reprezentand fizionomia detaliata a fiecarui personaj: atitudine demna, privire agera, de neinvins, calma la exterior, relativ agitata la interior, gata sa treaca la actiune, la momentul potrivit. Cand ma refer la sculpturile de daci redate in teza mea, vorbesc, bineinteles, de statui, statui acefale (fara cap), busturi, capete, multe fragmente (brate, maini, picioare, incaltaminte – opinci de tipul celor ce se poarta astazi in Mehedinti – Izverna etc.). Mai am in studiu o serie de imagini de “barbari” (daci) care nu sunt inca incluse in catalogul cartii, inca nu le-am studiat complet: unele sunt antice, altele au fost facute intr-o perioada mai recenta, intr-un stil de amator, provincial, rustic etc.
- Toate statuile provin din Forul lui Traian? Care era rostul lor? Unde erau asezate in antichitate?
- Aceste statui de daci au fost facute de romani in perioada lui Traian, pentru Forul de la Roma. Conform reconstituirilor Forului lui Traian facute de italieni si, ceva mai recent, de americani, cred ca au fost la origine in jur de o suta de statui de daci. In curtea principala a forului, aceste statui se aflau la inaltime, deasupra porticurilor (galeriilor) care inconjurau piata principala a acestui for, cam in dreptul fiecarei coloane care sustinea porticul. Acestor statui din marmura trebuie sa li se adauge si statuile din porfir rosu-visiniu care au facut parte din faimosul portic din porfir al forului. Nu se poate sti exact cate statui de daci au facut parte din acest portic, mentionat de mai multe ori in antichitate. De altfel, asa s-a aflat de existenta lui, din scrieri, caci deocamdata arheologii nu au gasit nimic si nu au reusit sa-l localizeze in complexul forului. De ce nu s-a mai gasit nici o urma? Pentru ca toate complexurile monumentale din Roma au fost “jefuite”, materialele au fost descompletate, luate si reutilizate la constructii, mai ales in timpul Renasterii. Si cum Forurile Imperiale erau garnisite cu diferite marmuri colorate de toate tipurile si nuantele, asa se poate explica de ce acest portic a disparut complet: era construit din porfir rosu, material de constructie deosebit de cautat in Renastere si Baroc. Si acest portic din porfir se pare ca a existat cu adevarat, caci au fost gasite 5 statui de daci din porfir rosu-visiniu. Doua se afla la Luvru, trei la Florenta, iar cateva fragmente in rezervele Forului lui Traian.
“Dacii au mainile impreunate, nu legate, asa cum procedau romanii cu prizonierii barbari”
- Se considera ca toate aceste reprezentari sunt ale unor daci prizonieri. Exista si statui de daci liberi, in alte posturi decat cea de prizonier?
- Toata literatura de specialitate considera ca este vorba de reprezentari de daci “prizonieri”, insa eu nu sunt de acord cu aceasta interpretare. Este mult de spus, dar incerc sa rezum in cateva cuvinte. Daca observam cu atentie aceste statui, se poate remarca faptul ca personajele sunt intr-o pozitie demna, normala, linistita, de repaus, si nicidecum intr-o pozitie agitata, furioasa, umilitoare. Aceasta pozitie cu mainile impreunate (nu legate!) se poate vedea si azi la taranii nostri. Cand ceream voie sa fotografiez in Romania, la sate, tarani in costumul popular, mi se raspundea “asteptati, va rog”, isi dregeau putin hainele de pe ei, le scuturau putin cu mana si – aici devine interesant – impreunau mainile in fata, la nivelul pantecului, deci luau exact aceeasi pozitie pe care o au statuile de daci. Un alt indiciu este acela ca romanii, pentru a face prizonier un “barbar”, il legau cu mainile la spate, pentru a-i reduce mobilitatea mainilor, cu catuse (foarte asemanatoare cu cele din zilele noastre), cu lanturi. Insa in cazul dacilor, nici vorba de asa ceva. Prin urmare, pot sa spun ca nu am intalnit la nici una din sculpturile de daci din Forul lui Traian aceasta imagine (reala) de prizonier, descrisa mai sus.
- Daca nu este vorba de niste prizonieri de razboi, care era totusi rostul lor intr-un for care celebra tocmai infrangerea dacilor?
- Este foarte mult de discutat in jurul acestui subiect, care are numeroase ramificatii si paranteze. Pot sa va spun ca aceste sculpturi ocupau un loc foarte important din punct de vedere iconografic, fiind ca o imagine a “barbarilor” in inima lumii romane, adica la Roma. De ce romanii (mai precis Traian) au decis sa-i reprezinte pe daci, popor considerat “barbar”, in centrul de elita al lumii romane? De ce nu au fost reprezentate personalitatile romane, cum ar fi fost mult mai logic? Este un Mare, Mare Mister. Nu trebuie sa uitam ca acest for a fost construit pentru a-l glorifica pe imparatul Traian. Dar, in urma constatarilor arheologice, putem adauga ca, in acelasi timp, acest loc de o mare importanta pentru romani a fost dedicat in mare parte si glorificarii dacilor. Invinsii au fost glorificati si omagiati de invingatori. Acest lucru consider ca este de o mare importanta si poate fi considerat total iesit din comun. Adica, romanii au adus, au implantat, de buna voie, imaginea dacilor, un popor invins, imaginea lumii “barbare”, in locul cel mai de pret al lor, Forul.
- Exista, intre aceste chipuri, vreunul despre care sa se poata spune cu destula certitudine ca este al regelui Decebal?
- Sa nu uitam, domeniul artei nu este o stiinta exacta, aici putem vorbi de ipoteze plauzibile, de idei mai mult sau mai putin sustinute, dovedite, analizate etc. Da, este foarte posibil sa existe si un portet al lui Decebal. Am intalnit printre aceste sculpturi de daci mai multe (trei), care se aseamana foarte mult intre ele si care par a reprezenta acelasi personaj. In mod logic, ne punem intrebarea urmatoare: de ce oare romanii si-au dat silinta de a reprezenta acelasi chip de dac de mai multe ori ? Este foarte posibil ca acest dac sa fie un anume dac, o personalitate, regele dacilor, insusi Decebal. Iar aceste ipoteze devin si mai sustinute, daca comparam aceste capete (unul de la Vatican si doua de la Florenta – Gradina Boboli si Muzeul Domului) cu imaginile lui Decebal de pe Columna lui Traian: avem marea surpriza de a constata ca asemanarile sunt foarte mari. Un al patrulea cap de dac, pastrat in Rusia, la Ermitaj, prezinta mari asemanari cu celelalte trei. Dar ceea ce m-a intrigat putin – si din acest motiv am ezitat sa-l tratez laolalta cu celelalte trei – este faptul ca personajul, desi seamana mult cu celelalte, pare sa fie mai in varsta. Este posibil sa faca parte din familia lui Decebal? De ce nu? Textele antice chiar pomenesc de un frate al lui Decebal, pe nume Diegis. E drept, nu este decat o ipoteza. Mai mentionez ca in Forul lui Traian si in alte muzee (la New York, de exemplu) am gasit si copii “barbari”. Am discutat cu conservatorii de la Forul lui Traian si de la Vatican, si acestia au fost de acord ca aceste reprezentari de copii, gasite in Forul lui Traian, sunt copii “barbari” (si nicidecum copii de romani), iar imbracamintea ce se identifica pe aceste fragmente si tipurile figurilor lor pledeaza pentru iconografia dacica. Deci, copii daci.
STATUI DACI -MUZEUL LOUVRE-PARIS

Mai rea decat moartea: uitarea Un mister istoric: Dacii Din Roma – Galeria Braccio Nuovo, dominata de daci
Au auzit istoricii nostri de Leonard Velcescu si de nepretuita sa lucrare? Au auzit ei de aceste minunate statui, martore ale identitatii noastre? A incercat Ministerul Culturii sa le inventarieze, sa imprumute macar o parte din ele si sa organizeze o expozitie in Romania? Sau cel putin sa finanteze efectuarea unor duplicate, pentru a-i aduce acasa pe acesti daci ramasi pe meleaguri straine, de doua mii de ani? Sau a incercat sa fotografieze toate aceste reprezentari risipite in intreaga lume si sa alcatuiasca un album?
Aceste chipuri de daci ne privesc, peste mari si tari si peste secole departare. Ei nu sunt prizonieri: nu exista nici macar o singura statuie de dac cu mainile in lanturi. Ochii lor ascund o enigma, expresia lor este aceea a unor intelepti. De ce au vrut romanii sa ii aiba, in mijlocul Romei si in mijlocul imperiului lor, pe acesti enigmatici initiati, cu privirea lor senina, dar de nedescifrat? De ce i-au adus in for si le-au inchinat o grandioasa columna, celebrandu-le moartea si sacrificiul? Nu Traian si neamul sau de cuceritori ai lumii sunt cei ce i-au scos pe daci din istorie. Dimpotriva! Lor trebuie sa le fim recunoscatori pentru ca i-au facut nemuritori, prin trupul marmurei. Noi suntem cei ce vrem sa-i dam afara pe daci din tara lor, prin nepasarea noastra. Noi suntem cei care continuam sa le risipim cetatile, fara sa le vedem sufletul in fiecare piatra, cum adevarat jelesc versurile poetului:

 “De teama sa nu inviem,

Ne-au risipit cetatile, ne-au ucis altarele,

Toate frumusetile, ca-ntr-un blestem,

Ni le-au schilodit. Si-am ramas doar cu soarele.

Din el ne-am croit poteci in padure, in munte,

Langa vetre marunte.

Daca te uiti bine, inapoi

In pietre, nemuritori, suntem noi, numai noi”.

Sursa: Blogul lui Leonard-Puterea de a lupta singur

Complexul de la Gizeh

Egipt – Complexul de la Gizeh

Cadrul geografic

Piramida cea mare de la Gizeh, una dintre operele de arhitectura cele mai vechi – care a impresionat de-a lungul timpurilor si impresioneaza inca prin dimensiunile ei si prin imensulvolum construit din piatra – poate fi considerata pe drept, cel mai caracteristic monument al Egiptului antic. Cu toate ca, in decursul veacurilor, a fost in repetate randuri analizate si studiate, dezvaluind cercetatorilor date si aspecte noi

Piramidele sunt, in general, monumente de dimensiuni variabile si care se apropie mai mult sau mai putin de piramida geometrica. Exista si piramide cu trepte, cu muchii frante etc. Elea au fost ridicate in virtutea unor stravechi rituri religioase – indeosebi funerare – si s-au gasit aproape pe tot globul. In afara de cele din Egipt si Nubia, exista piramide asiriene, etrusce si mexicane ; se gasesc si piramide si in Persia, India, precum si in arhipeleagul Marinelor, in insulele Rota si Tinian.

In Egipt exista aproximativ 70 piramide, de forme si dimensiuni diferite, si se descopera mereu asemenea monumente, ingropate, in nisip. Piramidele egiptene sunt amplasate pe malul stang al Nilului, pe marginea de rasarit a platoului Libiei, care se intinde intre campia roditoare a fluviului si desert. Pe o lungime de aproape 30Km, de la nord spre sud, ele se gasesc stranse in sase grupe: Abu Roach, Gizeh, Zaniet-el-Arian, Abusir, Sakkarah (piramida in trepte) si Duhsur (piramida cu muchiile frante). Apropierea de Nil a inlesnit mult, cum vom vedea, constructia piramidelor.

Nilul, cel mai lung fluviu din lume – 6671Km fata de 2850Km cat are Dunarea – nu primeste , pe toata intinderea de la Khartum pana la varsare, pe o lungime de aproximativ 2100Km, decat un singur afluent, Atbara. Faptul ca Nilul strabate o regiune saraca in ploi, cu clima fierbinte – deci cu evaporari puternice – si mai ales vasta retea de irigatii, explica de ce, spre varsare, albia Nilului este mai ingusta decat la Khar-tum. Astfel, in dreptul orasului Cairo, latimea albiei nu trece de 500 – 800m , iar diferenta maxima de nivel a apelor nu este aproape dubla, iar diferentele de nivel ajung la 11,70m la Theba si 15m la Assuan. Aceste diferente de nivel faceau ca apele sa se reverse periodic, astfel ca intr-o perioada de aproximativ 3 luni pe an, ele ajungeau pana la poalele platoului arabic spre est si ale celui libian spre vest, deci pana langa pira-mide.

Din cele mai vechi timpuri, revarsarile Nilului au fost o binefacere pentru populatie, care, cu un effort relativ redus, si-a putut astfel asigura permanent hrana. Pe de alta parte, apropierea apelor de platoul libiei si de Muntii Mokattam, spre est, a permis construirea mai usoara a piramidelor, si in special a Piramidei celei mari, alcatuita din piatra de Mokattam transportata pe apa.

Pe marginea stancoasa a Libiei, la Gizeh, pe un teren nivelat de mana omului, la aproximativ 9Km vest de Cairo, se inalta grupul celor 11 piramide, 3 mari si 8 mici, din care face parte si Piramida cea mare. Aceste piramide, impreuna cu Sfinxul, cu templele si cu mormintele te tip mastaba care le inconjoara, sunt asezate pe un platou de calcar, inalt de 40m peste nivelul mediu al apelor Nilului. Acest platou are o lungime de 2000m de la est la vest si 1500m de la nord spre sud si este marginit atat spre nord cat si spre est – unde terenul cade brusc aproximativ 30m fata de nivelul solului – de o faleza.

Vechea rampa de acces pe acest platou se afla mai spre sud; astazi mai exista urme ale ei numai in apropierea platoului Libiei, la est de Piramida cea mare (Piramide lui Keops)
Piramidele

Piramidele de la Gizeh au fost construite in timpul dinastiei a IV-a. Data construirii lor sete greu de precizat; s-au emis pana astazi multe ipoteze, care au condus la o serie de date, cuprinse intre secolele XXX si XVIII i.e.n.Marea majoritate a cercetatorilor situeaza dinastia a IV-a intre anii 2720-2560, sau 2550-2450 i.e.n. Cele trei piramide mai mari, in ordinea vechimii si marii lor, sunt atribuite faraonilor Keops (Piramida cea mare), Kefren si Mikerinos. Pentru a le putea compara, dam dimensiunile lor caracteristice si anume inaltimea h si latura bazei l la data constructiei (astazi au cativa metri mai putin), in cifre rotunjite: Keops: h=148m; l=233m ; Kefren: h=143m; l=215m ; Mikerinos: h=66m; l=108m . Cele patru fete laterale ale acestor piramide, respectiv egale intre ele, sunt orientate catre cele patru puncte cardinale, iar inclinarea lor fata de orizontala este sensibil aceeasi, de aproximativ 51^o

-2-

Dupa studii sovietice relativ recent, pozitia reciproca dintre piramide si monumentele principale din jurul lor ( Sfinxul si cele patru temple legate de piramidele lui Kefren si Mikelinos ) a fost stabilita printr-o distributie geometrica ordonata, la distante care au drept unitate de masura laturile bazelorcelor trei piramide

Constructia piramidelor egiptene dateaza din epoca dinastiilor a III-a – aV-a si coincide cu inceputul constructiilor in piatra. Aceste realizari au fost posibile datorita cresterii puterii faraonilor, prin unificarea deplina a tarii si formarea unui stat centralizat. Prin expeditii de cotropire, faraonii maresc teritoriul si prestigiul statului si ii sporesc posibilitatile prin aducerea de bogatii, si mari mase de sclavi. Acestia, ca si populatia saraca, trebuiau sa execute intinse lucrari de irigatii, lacuri artificiale, bazine pentru pastarea apei, diguri si mai alestemple si morminte regale grandioase, care sa reprezinte o marturie a puterii regale si a tariei claselor dominante.

Piramidele din Egipt trebuiau ca, prin maretia lor, sa copleseasca pe supusi. Cu cat uimeau mai mult prin inaltime, durabilitate sau prin perfectiunea executiei, cu atat mai mult prin inaltime, durabilitatea sau prin perfectiunea executiei, cu atat era mai slavit faraonul; ele dovedeau astfel mijloace de intimidare a celor exploatati , de intarire a smereniei lor, de mentinere si consolidare a puterii claselor exploatatoare , adica instrumente in lupta de clasa. Aristotel, bazat pe structura de clasa a societatii sclavagiste, a dat cel dintai o explicatie materialista construirii piramidelor, fara insa a preciza functiunea lor. In scrierea sa “Politica” el spune: “Un alt principiu al tiraniei este sa subjuge supusii, astfel ca ei sa nu aiba posibilitarea de a intretine o forta armata si ca, siliti sa munceasca toata ziua pentru a traii, sa nu aiba timpul sa conspite. Aceasta a fost cauza politica pentru care s-au construit piramidele din Egipt… Scopul acestor constructii a fost sa tina poporul sarac si ocupat”.

Bibliografie:

• “Sapte monumente celebre” - Arh. Georgeta Chitulescu; Arh. Traian Chitulescu
•  
•  
•  
•  
•  

• Societatea medievală

  De la Wikipedia, enciclopedia liberă
  Salt la: Navigare, căutare
  
  

  

  Reprezentare simbolică a societăţii medievale
  Societatea medievală era organizată după un sistem social și politic cunoscut sub denumirea de feudalism, care îi este specific Evului Mediu. Acesta a fost un sistem de organizare a societății în care aristocrația agrară și militară stăpânea pământul și țăranii. Structurile de acest tip s-au impus în toată Europa în etape diferite, dar s-au dezvoltat mai complet în Franța, în secolele IX-XIV.
  Nobilii și țăranii erau principalele categorii sociale în orânduirea feudală.^[1] Nobilii, posesorii de pământuri, dețineau puterea economică și politică. Țăranii, lucrători ai pământului, și-au pierdut, în număr tot mai mare, libertatea, ajungând în șerbie. Alături de aceste categorii, locuitorii orașelor au început să joace un rol tot mai important în viața societății, pe măsură ce s-au dezvoltat meșteșugurile și comerțul.^[2]
  

  Cuprins 1 Nașterea sistemului feudal 2 Occidentul Europei 3 Estul Europei 4 Lumea orientală 5 Nobilimea 6 Raporturile dintre seniori și vasali 7 Cavalerul 8 Țăranii 9 Orășenii 10 Statutul românilor din Transilvania 11 Bibliografie 12 Note 13 Vezi și 14 Legături externe

  Nașterea sistemului feudal

  
  

  

  Cavaleri medievali
  Feudalismul se întâlnește, în forme diferite, atât în Asia (China, Japonia, Persia), cât și în Europa, în condițiile în care statul, incapabil să plătească cu bani serviciul militar al celor care-l apărau, le distribuia pământ. Într-o asemenea situație, statul fiind lipsit de autoritatea necesară, au apărut legături personale, ierarhice, între oameni. Ele au fost impuse de sus în jos muncitorilor neliberi ai pământului, legați de brazdă (foștii sclavi înlocuiți prin șerbi). Aceeași situație economică a adus și în cadrul clasei dominante o solidaritate liber consimțită, reciprocă, așa încât inferiorul (vasalul) primea anumite drepturi, iar superiorul (seniorul) își recunoștea unele îndatoriri. Denumirile |de "senior" și "vasal" sunt caracteristice numai pentru Occidentul european, unde s-a dezvoltat forma cea mai timpurie și mai completă a sistemului feudal de relații între membrii clasei stăpânitoare. Starea de război aproape neîntrerupt în care se trăia a favorizat construirea unei elite militare. Numai acești războinici, singurii care aveau libertatea de a-și alege stăpânul, au făurit ordinea de stat feudală. Feuda (sau feudul) reprezenta acel pământ pe care-l primea cineva (vasalul) în anumite condiții de supunere față de mai-marele său (seniorul).
  

  „	Nobilii n-au nevoie să suporte constrângerea niciunei puteri. Ei sunt războinici, protectori ai bisericilor, ai celor mari și, deopotrivă, ai celor mici... Cealaltă clasă este aceea a slujitorilor. Aceasta nu dobândește nimic decât cu prețul trudei. Servitorii furnizează lumii întregi bani, haine și mâncare. Casa lui Dumnezeu, pe care o credem una singură, este, deci, împărțită în trei: unii se roagă, alții se luptă, iar ceilalți muncesc. Aceste trei părți, coexistând, nu admit să fie despărțite.	”
  —Episcopul Adalberon despre societatea medievală[3]

  Așadar, o organizare care unea undeva, la vârf, toate liniile de supunere și, în același timp, de stăpânire a pământului, cu țăranii care-l lucrau cu tot. De rege, care era cel dintâi împărțitor de pământuri, depindeau marii săi vasali, aceștia fiind totodată seniori pentru o mulțime de vasali mai mici, fiecăruia dintre ei revenindu-i o posesiune de pământ și oameni. Războinicii care luptau călare se numeau cavaleri. Fiind socotiți mai presus de mulțimea de rând, a oamenilor liberi și neliberi, se înrudeau numai între ei și erau mândri de vechimea poziției în care se găseau, moștenită de la strămoșii lor: aceștia erau nobilii.
  Paralel cu elita militară, nobiliară, societatea medievală creștină cunoștea și un alt grup respectat, cel al cărturarilor, oameni ai Bisericii (clerici).^[4] Viața într-un lăcaș de rugăciune, fie el biserică sau mănăstire, era supusă unor reguli de disciplină aspră, dar echivala cu condiția liberă. Ca mijlocitori între oameni și Dumnezeu, clericii ocupau o poziție privilegiată. Primind numeroase danii de pământuri, așezămintele religioase au devenit proprietare ale unor domenii întinse, pe care le dețineau în deplină folosință, ca și pe șerbii care le cultivau.
  

  Occidentul Europei

  În vremea aceea, pământul era împărțit în moșii mari. Pentru a-l cultiva, nobilii nu mai aveau la îndemână sclavi, ca în antichitate, nici bani pentru a angaja lucrători cu ziua. Ei au fost siliți să-și împartă moșiile în loturi și să le dea în folosință țăranilor. În schimb, țăranii dădeau proprietarului o parte din recoltă și-i lucrau și partea lui de moșie, beneficiind, totodată, de protecția acestuia.
  Pentru a porni în campanie, un războinic avea nevoie de un cal puternic de luptă, de armură, scut și spadă. Mai era nevoie de un scutier care să poarte armele și de un cal pentru acesta.
  

  „	Măritului domn..., iar eu... Întrucât este știut de toți cum că eu n-am câtuși de puțin cu ce să mă hrănesc sau să mă pot îmbrăca, de aceea rog milostivirea voastră și voința îmi poruncește ca să mă încredințez ocrotirii voastre și să mă supun. Ceea ce de altfel am și făcut. Anume în așa chip, ca să fiți datori să mă ajutați sau să mă întrețineți atât cu hrană, cât și cu haine cât timp voi putea să vă slujesc și să vă fiu de folos, potrivit condiției celor liberi.	”
  —Formulele de la Tours

  Nevoile militare au dat o mare dezvoltare acestui sistem. Pe timpul Carolingienilor, oștenii erau obligați să se echipeze și să se înarmeze pe seama lor. Statul nu le putea da nici arme, nici bani. Dar echipamentul unui călăreț costa scump. Începând cu veacul al IX-lea, armatele nu se mai compuneau decât din călăreți. Pentru a permite oamenilor lor să se echipeze și să se înarmeze, regii au fost siliți să le împartă pământul. Regele era stăpânul întregului pământ și, după tradiția germanică, putea să-l împartă, să-l dea cui dorea. Pământul astfel cedat s-a numit feud, și cel care îl primea avea drept de folosință asupra lui, în schimbul serviciilor aduse.
  Adeseori, țăranii liberi, care dețineau sau nu pământ, se închinau unui nobil pentru a obține ocrotirea acestuia.
  

  Estul Europei

  
  

  

  Voievozi români în straie de ceremonie

  „	Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru Voievod, Domnul țării Moldovei, facem cunoscut că această adevărată slugă și boier al nostru, credinciosul Dan Uncleată, ne-a slujit nouă cu dreaptă și credincioasă slujbă. De aceea, noi, văzându-l cu dreaptă și credincioasă slujbă, l-am miluit și i-am dat în țara noastră, în Moldova, șase state. Toate acestea să-i fie de uric cu tot venitul lui.	”
  —Document de la Alexandru cel Bun, 1429[5]

  În Europa răsăriteană era răspândit mai ales acel feudalism care a existat și în Imperiul Bizantin și în statele balcanice. Boierimea datora slujbă credincioasă domnului țării care era proprietarul întregului pământ. Domnul era atotputernic și toți trebuiau să-i dea ascultare. Boierii erau, in același timp, mari proprietari de pământ, dar și dregători domnești și, din această cauză, ei participau la administrarea țării. Boierii aveau obligația de a-l însoți pe domn în campaniile sale militare și de a-i aduce cete de luptători, recrutați de pe moșiile lor. În timp de pace, ei îl asistau pe domn în administrarea țării și împărțirea dreptății.
  Se pare că aristocrația cea mai veche cunoscută de feudalismul românesc a apărut înainte de formarea statelor, în perioada contactelor cu pecenegii, cumanii și tătarii, care exploatau populația locală și bogățiile naturale (pește, sare, pășuni). Boierii din țările române erau stăpâni deplini pe moșiile lor, beneficiind de scutiri fiscale. Aceste domenii boierețti erau întreținute cu ajutorul țăranilor dependenți (vecini sau rumâni) sau al țăranilor așezați cu învoială (oameni liberi fără pământ). Obligațiile lor față de boieri sau mănăstiri erau dijma (a zecea parte din produse), claca (robota în Transilvania) și taxe bănești.
  Alături de această țărănime aservită exista și o puternică țărănime liberă, organizată în obști sătești, ce purta diferite denumiri. Reprezentanții acestor sate libere se numeau moșneni în Țara Românească și răzeși în Moldova. Însă, în amele țări, ca și în întregul răsărit al Europei, călătorii remarcau numărul redus al brațelor de muncă, precum și starea de nesiguranță pricinuită de războaie.
  

  Lumea orientală

  În Orient, economirea rurală păstrează caracteristicile sale anterioare. Societatea rurală era împărțită între o majoritate de țărani săraci și o minoritate de mari proprietari. Țăranul trebuia să plătească impozit statului și multe alte obigații marilor proprietari funciari. Curând, situația lor a devenit grea, ei ridicăndu-se la luptă, lumea orientală fiind de multe ori zguduită de aceste revolte.
  Ca și în Occident, pământul rămânea sursa de hrană pentru popor. Deși sistemul de cultivare a pământului era rudimentar, s-au practicat ingenioase tehnici de irigare, ce s-au răspândit până în lumea musulmană sau în Spania; producțiile agricole au fost mai mari și prin introducerea și difuzarea de noi culturi.
  Formele de viață din China, în cultura căreia se întâlnesc folosofia lui Confucius și budismul, legea milei față de săraci, au trecut apoi în Coreea și de acolo în Japonia. Aceste țări n-aveau nicio legătură cu lumea europeană.
  
  
  

  

  Munci agricole în China

  „	Când țăranii sunt... foarte scăpătați, ei își vând ogorul și coliba. Dacă este un an bun, ei își plătesc datoriile, dar recolta avia s-a încheiat că vasele de cereale sunt deja goale... Acum, orânduielile asupra pământurilor sunt foarte duielile asupra pământurilor sunt foarte încălcinate. Săracii se sprijină pe cei bogați și ajung servitori la particulari.	”
  —Lu Tsi, 754-824[5]

  Nobilimea

  
  

  

  Contruirea unui castel feudal
  Spre deosebire de aristocratul roman care locuia în oraș, seniorul feudal trăia la țară. Locuința lui era o fortăreață, un castel așezat pe o înălțime și înconjurat de ziduri groase. Un șanț larg și adânc, plin cu apă, îi împiedica pe dușmani să se apropie de zid. Intrarea era apărată de două turnuri între care se afla poarta. Peste șanț se putea trece pe un pod mobil. În interiorul castelului se aflau locuința seniorului și tezaurul. Puteai găsi aici, de asemenea, locuințele slugilor, magazii și grajduri pentru animale. Din secolul al XIII-lea, au apărut hornurile, ferestrele cu geamuri și lumânările de seu și de ceară. Locuințele seniorilor au devenit mai încăpătoare, mai luminoase și mai confortabile. Curtea era destul de largă pentru a permite, în caz de război, să se refugieze acolo țăranii de pe domeniu. Erau castele care puteau adăposti mai multe sate, cu vitele și cu toți locuitorii.
  
  
  

  

  Domeniu feudal
  În Evul Mediu, pământul a fost numai un mijloc de existență, ci și un instrument de stăpânire. Domeniul feudal îi asigura nobilului atât putere economică, prin recolte și taxe, cât și putere politică. Dacă, la început, feudele erau acordate numai pe durata cât vasalul aducea servicii seniorului, mai târziu domeniile puteau fi lăsate ca moștenire urmașilor. Proprietarul a dobândit dreptul de a strânge dări de la țărani, de a-i judeca și aresta, drept ce înainte aparținuse statului. Unii seniori aveau dreptul chiar de a bate monedă. Trimișii regelui nu puteau călca pe moșiile lor fără învoirea proprietarului, nici măcar pentru a urmări un ucigaș. Seniorii au devenit, astfel, adevărați suverani pe moșiile lor. Suveranitatea, adică puterea supremă care aparținea statului, s-a fărâmițat în folosul nobilimii laice și al așezămintelor bisericești posesoare de feude.
  Principalele ocupații ale nobililor erau războiul, serbările militare și vânătoarea. În timp de pace, se organizau adesea turniruri (întreceri cavalerești în care participanții își dovedeau măiestria în mânuirea armelor).^[6] Vânătoarea era un alt fel de exercițiu sportiv pentru nobili, dar și o sursă de trai. În alimentația oamenilor din Evul Mediu, carnea de vânat era foarte căutată. Tinerii nobili învățau cum trebuie să urmărească cerbul sau mistrețul și cum să mânuiască armele de vânătoare.
  

  Raporturile dintre seniori și vasali

  Aceste raporturi erau determinate de datină. Vasalul era obligat să-și recunoască în mod solemn dependența de seniorul care i-a dat pământ cu drept de posesiune. El se prezenta înaintea seniorului pentru a-și depune omagiul, declarând că devine „omul lui”.
  
  
  

  

  Scară ierarhică
  În schimbul jurământului, seniorul dădea vasalului o feudă (o bucată de pământ, un sat, o parte dintr-un sat). Depunerea omagiului și învestirea creau între senior și vasal o serie de obligații reciproce.
  Vasalul se obliga să respecte persoana, familia, onoarea și averea seniorului. Aceasta era datoria de credință (fidelitatea). Vasalul trebuia să-și însoțească seniorul în război (dar nu mai mult de 60 de zile pe an). El trebuia să ia parte la consfătuirile la care îl convoca și să asiste la scaunul de judecată. Acestea erau îndatoririle de sfat. În cazul în care seniorul își înălța fiul la rangul de cavaler sau își mărita fiica sau când el însuși pornea în cruciadă^[7], vasalul era obligat să-i dea seniorului un ajutor în bani.
  La rândul său, suzeranul era dator să-și susțină vasalul contra dușmanilor acestuia, să-i facă dreptate, să-l sfătuiască la nevoie și să-i ocrontească familia în caz de moarte. Seniorul și vasalul erau legați deci printr-un adevărat contract.
  Când vasalul sau suzeranul nu-și respectau obligațiile, jurământul înceta să mai fie valabil. Vasalul care-și înșela suzeranul se făcea vinovat de trădare și își pierdea feudul. Suzeranul care nu-și respecta vasalul sau abuza de drepturile sale față de acesta își pierdea drepturile asupra feudului.
  În principiu, toți nobilii erau egali. Întinderea pământului și numărul vasalilor stabileau însă o ierarhizare pe care ei o recunoșteau și o exprimau în termeni preciși.
  

  Cavalerul

  Biserica s-a străduit să folosească forța și solidaritatea nobililor, îmblânzind obiceiurile lor brutale și oferindu-le exemplul cavalerului creștin - un ideal moral de oștean al lui Hristos. Din secolul al XII-lea, în rândul cavalerilor erau admiși numai fii de nobili. După ce-și făcea ucenicia la curtea unui senior, tânărul nobil primea armele de cavaler. O rudă sau seniorul său îi încingea sabia și îi lega pintenii, apoi îi dădea o palmă după ceafă și-i spunea: „Fii viteaz!”, ca să-și aducă aminte întreaga viață de codul moral cavaleresc: obligația de a fi viteaz și loial, de a respecta în lupta cu adversarul legile onoarei (a nu ataca un adversar neînarmat), de a-și ține cuvântul și de a nu minți niciodată.^[6]
  Ceremonia aceasta, laică la început, a devenit, cu timpul, un ritual religios. Biserica a intervenit mai întâi binecuvântând steagul și armele viitorului cavaler, apoi consfințind însuși actul învestituirii. În cele din urmă, întreaga ceremonie a învestirii se petrecea în fața altarului. Înainte de a fi înarmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie și împărtășanie. Apoi, preotul vinecuvânta armele și spunea: „Binecuvântează, Doamne, armele robului tău ca să devină apărător al bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei păgânilor”.
  Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Războiul nu era numai o meserie, era o pasiune care nu avea să dispară decât o dată cu scăderea superiorității militare, politice și economice a nobilimii feudale.
  

  Țăranii

  Țărănimea, partea cea mai numeroasă a sociețătii feudale, era împărțită în mai multe categorii, în funcție de statutul social și, desigur, de avere.
  
  
  

  

  Turnir

  Țăranii liberi	Țăranii dependenți
  Aveau dreptul de a părăsi moșia pe care locuiau. Adesea, locuiau în sate (obști) libere, având conducători proprii. Puteau lăsa moștenire averea pe care o dețineau. Aveau obligații către stat și către Biserică: în bani - taxe și redevențe; în muncă - la contruirea drumurilor sau a podurilor; aveau, precum în Țara Românească și în Moldova, datoria de a participa la oaste.	Erau „legați de glie” (nu aveau voie să părăsească moșia pe care locuiau). Nu se puteau căsători decât cu acordul seniorului și doar cu cineva de pe moșia acestuia. Nu puteau transmite urmașilor pământul decât cu acordul seniorului și plătind o taxă. Urmașii lor aveau statutul de șerbi. Nu erau admiși ca martori în procese. Aveau diverse obligații față de seniori.

  În fața abuzurilor și violențelor, țăranii nu aveau niciun mijloc legal de apărare. Nemulțumirea acestora, manifestată prin răscoale, a crescut în secolul al XIV-lea, în împrejurările Războiului de o sută de ani. Astfel de răscoale au izbucnit în Franța, în 1358, și în Anglia, în 1381. La începutul secolului al XV-lea, răscoalele s-au extins și în Europa centrală, apoi în Cehia (1434) și în Transilvania (Răscoala de la Bobâlna, din 1437).^[8]
  

  Orășenii

  La începutul Evului Mediu, cele mai multe orașe depindeau de un episcop sau de un senior care avea o casă întărită în interiorul orașului. În secolul al XI-lea, în afara zidurilor cetății s-a format câte o așezare nouă („burg”), ai cărei locuitori, burghezi, cereau libertăți: de a ține o piață, de a nu mai fi șerbi. La sfârșitul secolului al XI-lea, pentru a obține aceste avantaje, în anumite orașe s-au format asociații numite comune. În cursul secolului al XII-lea, cucerirea libertăților s-a petrecut adesea pașnic. Seniorul sau episcopul îngăduia transformarea corvezilor în dări în bani și acorda privilegii pentru a atrage noi locuitori. Un document scris (charta) preciza acordul dintre cele două părți, fixa drepturile seniorului și privilegiile acordate orășenilor. Dacă seniorul refuza să acorde charta, comunele se revoltau, ceea ce ducea la apariția orașelor libere. Anumite comune foarte puternice, precum Colonia (Köln) în Germania, Pisa, Florența, Siena (în Italia) au devenit total independente.
  
  
  

  

  Fierărie
  
  

  

  Atelierul unui olar
  A fi liber, a avea câte o casă sau pământ în oraș și a plăti o taxă comunei erau condițiile pentru a fi socotit orășean cu drepturi depline. Comunele erau conduse de magistrați (consuli, priori). În fruntea lor era un primar (burgermeister, mayor) care conducea ședințele consiliului. Fiecare comună avea un tribunal și o forță poliționească, veghind la respectarea regulamentelor orașului și brestelor.
  Populația orașului era dominată de patricieni, adică marii negustori și fruntașii corporațiilor. Dintre aceștia erau aleși consilierii, care administrau orașul conform intereselor lor. Poporul de rând (mici meșteșugari și negustori, ucenici, calfe, lucratori) primea salarii mici pentru munca depusă. La sfârșitul secolului al XIII-lea și în secolul al XIV-lea aceștia s-au răsculat, au reclamat mărirea salariilor și împărțirea puterii. Aceste revolte erau, adesea, înăbușite cu asprime.
  Meșteșugarii lucrau în ateliere mici, deschise spre stradă. Acestea erau conduse de către meșter, stăpânul atelierului, care angaja luctrători și ucenici. Meșteșugarii care practicau aceeași meserie se grupau în anumite cartiere. Meșteșugarii aparțineau, de asemenea, unei bresle (corporații). Breasla acorda ajutor membrilor în caz de nevoie, impunea regulamentul privind durata timpului de lucru, salariile, prețutile și calitarea mărfurilor.
  O dată cu secolul al XI-lea, când osașele au început să se mărească, micii negustori plecau la sate pentru a schimba produsele meșteșugărești și a cumpăra lână, hrană și lemnele necesare orășenilor. Puțin câte puțin, negustorii au căpătat o poziție tot mai importantă în orașe. Ei furnizau materia primă, fixând comenzile și prețul produselor.
  Pe măsură ce drumurile au devenit mai sigure și au fost inventate noi mijloace de circulație a banilor, activitatea negustorilor s-a dezvoltat. Mijloacele de plată s-au îmbunătățit datorită argintului extras din minele din Boemia, baterii unor monededin aur și apariției cecurilor. Negustorii se grupau și ei în asociații, numite hanse. Cea mai puternică era Hansa germanică, formată de negustorii din regiunea Mării Baltice, în secolul al XII-lea.
  

  Statutul românilor din Transilvania

  După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, s-au găsit față în față nu două neamuri, ci două clase sociale: nobilii și țăranii. Nobilimea românească din Ardeal, încetul cu încetul, s-a maghiarizat, trecând la catolicism, sau a coborât în rândul țăranilor, dar în secolul al XVI-lea ea exista încă sub denumirea dată de maghiari de "nemeși". Nobilii români, ca și cei maghiari, aveau dreptul de a-i judeca pe țăranii supuși și de a merge călare la război.
  Începând cu secolul al XIV-lea, nobilimea românească din Ardeal , printr-un lung șir de deposedări și nesocotiri ale statutului ei, a început să decadă. Cauza dispariției ei a costat în primul rând în religia ortodoxă a românilor. Regalitatea maghiară nu recunoștea titlul de nobil decât catolicilor, iar ceilalți erau reduși la starea de iobăgie.^[9]
  Țărănimea din Transilvania se bucura și ea de oarecare privilegii la începutul stăpânirii maghiare. Dar drepturile românilor nu erau drepturi scrise, pentru că ele nu proveneau de la regii unguri, ci erau mai vechi decât stăpânirea maghiară. Din această cauză, drepturile țăranilor români au fost încălcate și, treptat, crescând puterea clasei nobiliare, ei au devenit iobagi, șerbi sau jeleri.
  Prin „dreptul românilor”, populația românească avea privilegiul de a-și alege conducătorii - cnejii de sat sau de vale și voievozii de sate^[9]. Aceștia îi reprezentau în fața stăpânirii. Românii aveau dreptul de a-și alege judecătorii și de a strânge birul printr-unul dintre ai lor. La nivel local, instituțiile românești autonome administrau, împărțeau dreptatea, vegheau la plata dărilor, dar adresau plângerile lor către voievod sau chiar către rege. În Hațeg, Hunedoara și Maramureș s-au păstrat până târziu adunările nobililor români. Scăderea numerică a acestei categorii sociale a fost compensată de noi înnobilări în vremea luptelor cu turcii, mai ales în secolele XVII-XVIII, ajungând la peste 12.000 de familii.
  Românii din Transilvania au fost sub mai multe administrații. Administrația regalității maghiare, de la începtul secolului al XII-lea, cu o primă dovadă a stăpânirii, Comitatul de Bihor, fondat în 1111. Până în 1176, regalitatea magiară a încercat să își impună propriul sistem de guvernare în Transilvania, principatul , dar nu a reușit. Ca atare, în 1176, la conducerea Transilvaniei se instalează un voievod (specific românilor), voievodul Leustachiu (Leustachius).
  După înfrângearea de la Mohacs, din 1526, Ungaria va avea parte de o decădere, culminând cu desfințarea regatului maghiar. Din 1544, Transilvania devine principat autonom în cadrul Imperiului Otoman. Urmează o perioadă în care conducerea internă a Transilvaniei va avea fluctuații mari, culminând cu Unirea din 1600, reușită de domnitorul român Mihai Viteazul. Această unire nu a rezistat însă numai un an.
  După ce de-al doilea asediu otoman al Vienei, respins de forțele combinate austriece-polone, Imperiul Otoman va intra în perioada de decădere a sa, culminând cu transformarea lui în republică, după Primul Război Mondial. Astfel, în Europa se accentua domnia unui nou imperiu, Imperiul Habsburgic. Expansiunea acestuia a ajuns în 1699, la porțile Transilvaniei. Drept rezultat, Transilvania și-a schimbat încă o dată cârmuitorii, devenind principat în cadrul Imperiului Habsburgic.
  

  Bibliografie

• Andrei Pippidi, Monica Dvorski, Ioan Grosu - Istorie, clasa a VI-a (Ed. Corint, 2001, ISBN 973-9281-72-9)
• Ioan Scurtu, Marian Curculescu, Constantin Dincă, Aurel Constantin Soare - Istorie. Manual pentru clasa a IX-a (Ed. Economică, ISBN 973-8318-32-7)
• Instituto Geografico De Agostini - Enciclopedie de istorie universală (El. All, 2007)
• Sorin Oane, Maria Ochescu - Istorie. Manual pentru clasa a XI-a (Ed. Humanitas Educational, 2003)

Note

1. ^ Dictionar politic - Feudalism

2. ^ Structuri sociale in evul mediu

3. ^ Andrei Pippidi, Monica Dvorski, Ioan Grosu - Istorie, clasa a VI-a (Ed. Corint, 2001, ISBN 973-9281-72-9), pag. 18

4. ^ Andrei Pippidi, Monica Dvorski, Ioan Grosu - Istorie, clasa a VI-a (Ed. Corint, 2001, ISBN 973-9281-72-9), pag. 19

5. ^ ^{a b} Andrei Pippidi, Monica Dvorski, Ioan Grosu - Istorie, clasa a VI-a (Ed. Corint, 2001, ISBN 973-9281-72-9), pag. 21

6. ^ ^{a b} The Middle Ages: The Medieval Knight

7. ^ Medieval Crusades Splash/Home Page

8. ^ Andrei Pippidi, Monica Dvorski, Ioan Grosu - Istorie, clasa a VI-a (Ed. Corint, 2001, ISBN 973-9281-72-9), pag. 26-27

9. ^ ^{a b} Andrei Pippidi, Monica Dvorski, Ioan Grosu - Istorie, clasa a VI-a (Ed. Corint, 2001, ISBN 973-9281-72-9), pag. 29

Vezi și

• Feudalism

• Evul Mediu

• Evul Mediu timpuriu

• Ordinul teutonic

• Ordinul Templierilor

Legături externe

• en Feudalism

• en Medieval Society

• en Medieval Age

• fr Economie et Société de l'Occident médiéval

• ro Sctucturi sociale în Evul Mediu

• ro Feudalismul românesc

•  
•  
•  
•