Se afișează postările cu eticheta Profetii..... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Profetii..... Afișați toate postările
sâmbătă, 18 august 2012
Profetii
– Nu știu… Luna trecută l-au durut urechile
5. Stareţul spunea despre sfârşitul lumii că va dura cât ţin cei şase psalmi (de la utrenie), câteva minute. În clipa în care vom fi judecaţi, în cer,
joi, 29 decembrie 2011
ULTIMUL AVERTISMENT ÎNAINTEA JUDECĂŢII DE APOI
“Focul va cădea din cer,
şi o mare parte a omenirii va fi anihilată...”
ULTIMUL AVERTISMENT ÎNAINTEA JUDECĂŢII DE APOI
De sute de ori în decursul acestui secol, oameni din diverse regiuni
ale lumii au mărturisit cu emoţie că au întâlnit-o pe Sfânta Fecioară şi au
relatat apoi, plini de transfigurare spirituală, mesajele ei pline de iubire,
adresate către întreaga umanitate.Toţi, fără excepţie, au reprodus acelaşi
avertisment: "Omenirea este în pericol să dispară definitiv dacă nu-şi
schimbă, cât mai repede, comportamentul distructiv şi diabolic, ce stârneşte
mânia Domnului". Un preot italian, considerat - deocamdată - ultimul care
a primit graţia de a o vedea pe Fecioara Maria şi de a recepta mesajele din
partea acesteia, precizează, în plus, că biblicul "Sfârşit al
timpurilor" a început deja, şi cei care acum, în ultimii ani de existenţă,
nu îşi vor deschide inima către Dumnezeu, vor fi definitiv pierduţi.
O
lucrare special destinată acestui îngrijorător subiect, numită "Profeţiile
de la Fatima", semnată de Thomas W. Petrisko (apărută recent la o editură
americană), reuneşte toate mesajele Fecioarei Maria, începând din anul 40 d.C.
şi până astăzi. Autorul a colindat întreg Pământul în căutarea acestor comori
spirituale şi, în ultimii ani, a fost unul dintre cei care au lucrat efectiv la
descifrarea mesajului dat de Fecioara Maria la Fatima.
"Istoria
apariţiilor mariale (ale Fecioarei Maria) este lungă şi dificil de prezentat în
doar câteva cuvinte. Până acum, ea a apărut de câteva sute de ori, mai ales în
faţa unor copii, dar şi în faţa unor reprezentanţi ai marilor religii. Misiunea
Fecioarei, judecând după mesajele sale, pare a fi aceea de a-i ajuta şi de a-i
preveni pe oameni în legătură cu un groaznic cataclism, ce urmează să se
producă", spune Petrisko, în cartea sa. Cercetătorul consideră că motivele
acestui cataclism, dincolo de aspectele sale terestre, sunt de natură
spirituală, dovadă fiind îndemnurile Fecioarei Maria la "dragoste şi credinţă",
singurele care ar mai avea puterea să salveze oamenii din acest dezastru
iminent.
În
1846, doi copii, Melanie Calvat şi Maximin Giruad, din localitatea franceză La
Salette, au povestit că au "discutat" cu Fecioara Maria şi că ea era
atât de îngrijorată de soarta care le este hărăzită oamenilor, încât a plâns în
timp ce le vorbea. Descrierea sfârşitului omenirii a fost considerată de
Suveranul Pontif al vremii atât de înspăimântătoare, încât el a decis ca acest
mesaj să nu fie adus la cunoştinţa oamenilor. Şi astfel, profeţia a
devenit “secretul din La Salette".
Astăzi, el este deja cunoscut şi vi-l reamintim: "Dumnezeu va lovi
Pământul cum n-a mai făcut-o până acum. Jale va fi pe capul pământenilor.
Dumnezeu îşi va manifesta puterea şi îi va îngădui Şarpelui (forţelor
infernale, demoniace şi satanice, n.a.) să provoace neînţelegeri între oameni.
Certurile se vor ţine lanţ, chiar şi în mijlocul familiilor, şi nimeni nu va
scăpa de influenţa nefastă a răului. Războaie sângeroase, foamete, epidemii şi
cumplite boli infecţioase vor nimici o bună parte din oameni. Lucifer, împreună
cu un număr foarte mare de demoni, va veni din Iad. Pământul va fi lovit de
calamităţi de tot felul".
În anul 1860, prin mesajul
către Theresa Steindel, o călugăriţă din Australia, Fecioara şi-a completat
descrierea, spunând că: "O boală cumplită, nevindecabilă, îi va lovi pe
oameni şi îi va lăsa fără apărare. Radiaţiile venite de sus vor acoperi lumea
de flăcări".
După
încă 16 ani, o călugăriţă carmelită din Palestina a recepţionat încă o
informaţie: "Vor fi trei zile de întuneric complet, şi în acest răstimp,
trei pătrimi dintre oameni vor dispărea".
Totuşi,
cel mai înspăimântător mesaj a fost considerat cel din 1917, când Fecioara a apărut de şapte ori şi le-a vorbit unor
copii păstori, în apropierea localităţii Fatima, din Italia. Mesajul ei, de la
a treia apariţie, conţine descrieri apocaliptice atât de terifiante, încât nici măcar acum Vaticanul nu şi-a dat
acordul pentru dezvăluirea acestui teribil secret. Ultima supravieţuitoare
dintre cei trei copii de atunci, sora Lucia, care a trăit în mănăstire după ultima întâlnire cu Fecioara, i-a spus
însă unui preot că profeţia secretă de la Fatima reprezintă doar garanţia că
sfârşitul lumii este aproape şi că aceasta este ULTIMA epocă în care oamenii se
mai pot salva. Cei care nu se vor mântui acum vor avea foarte mult de suferit
după aceea.
Mai
recent, în anul 1973, la o mănăstire din Akita, Japonia, călugăriţa Agnes Sasagawa
a văzut-o şi ea pe Fecioara Maria. Mesajul pe care l-a primit de la Sfânta
Fecioară cuprinde o altă precizare: "Multe naţiuni vor fi distruse… focul
va cădea din ceruri, şi o mare parte a omenirii va fi anihilată. Cei care vor
supravieţui îi vor invidia pe cei care au murit încă de la început, pentru că
ei vor avea de înfruntat o disperare mai grea decât moartea".
Şi,
în fine, chiar în acest an, preotul catolic Stefano Gobbi a primit un
avertisment explicit, considerat a fi
cel din urmă mesaj al Sfintei Fecioare. După opinia cercetătorului Thomas W.
Petrisko, această ultimă comunicare a Fecioarei este şi cea mai completă şi le
include, practic, pe toate cele anterioare ei, inclusiv profeţia secretă de la
Fatima!
Vă
prezentăm traducerea integrală a acestui mesaj, aşa cum a fost el reprodus în
cartea autorului american, “Profeţiile de la Fatima”:
"Am
coborât din Ceruri ca să vă dezvălui toate marile secrete şi să vă pregătesc
pentru ceea ce veţi îndura în scopul purificării întregului Pământ. Satan şi-a
instalat deja regatul în această lume. El este stăpân peste voi şi se bucură de
victoria pe care a obţinut-o atât de uşor.
Forţele
care stabilesc evenimentele ce vor urma, în conformitate cu planurile perverse
ale Răului, ţin de puterile întunecate ale demonilor. Ei au reuşit să determine
umanitatea să trăiască fără credinţă şi au împrăştiat peste tot otrava
îndoielii. Au construit noi idoli, în faţa cărora oamenii, prostiţi, se înclină
neputincioşi: PLĂCEREA pentru tot ceea ce este grosier şi inferior, BANII,
ORGOLIUL, NECURĂŢENIA, DORINŢA DE A DOMINA alţi oameni şi NEÎNCREDEREA în forţa
pe care Dumnezeu a sădit-o în ei.
Satan a fost
conducătorul necontestat al omenirii în acest ultim secol şi a reuşit să-i facă
pe oameni să se îndepărteze de ADEVĂR, să-i lipsească de puterea purificatoare a DRAGOSTEI. El a împrăştiat discordia şi ura între oameni,
legitimând imoralitatea şi slăbiciunea, divorţul, avortul şi obscenitatea.
Războaiele nu au încetat nici o clipă şi s-au multiplicat mereu. Oamenii trăiesc
acum într-o lume sfâşiată de conflicte şi ură, dar războiul cel mare, care va
distruge ţări şi naţiuni întregi, abia începe. Când el va înceta, nimeni nu va
fi victorios. Marea judecată a venit pentru toţi oamenii.
Biserica
îşi va asculta prohodul. Anticristul va pătrunde în templul lui Dumnezeu şi se
va aşeza pe tronul Acestuia şi va fi adorat ca şi cum ar fi Acesta. Puţini sunt
cei care nu se vor lăsa păcăliţi, şi aceia vor fi supuşi la mari persecuţii.
Sunt
şi vor apărea în continuare o mulţime de falşi învăţători printre oameni. Ei
vor încerca să-i convingă pe semenii lor că minciuna este adevăr, şi fapta lor
îi va situa împotriva lui Dumnezeu. Mulţi îi vor asculta şi vor aluneca pe un
drum greşit.
Naţiunile
se vor ridica una împotriva alteia, şi regatele unul împotriva altuia. Vor fi
epidemii, oamenii vor sărăci şi vor suferi de foame, iar inundaţiile şi
cutremurele vor distruge tot ceea ce fiinţele umane au construit până acum. Şi
aceste dezastre vor fi doar începutul suferinţelor care îi aşteaptă. Soarele se
va întuneca, şi nici luna nu va mai trimite razele ei pe Pământ. Stelele vor
cădea de pe cer. Atunci se va manifesta Anticristul.
Am
venit şi te-am chemat ca să fac din tine vocea Cuvântului Meu. Oamenii trebuie
să-şi deschidă inimile către dragoste şi lumină, să-şi salveze sufletele în
acest ultim refugiu al iubirii, singurul care le-a rămas accesibil. Numai
înlăturând ura şi înlocuind-o cu puterea purificatoare a iertării şi
înţelegerii, ei vor putea să se protejeze de Anticrist şi de demonii lui.
Dumnezeu îi va salva pe cei care vor persevera în bine şi pe cei care vor
crede în puterea divină sădită pentru totdeauna de El în ei."
www.dezvaluiri.go.ro/
miercuri, 13 iulie 2011
Sfântul Malachia şi profeţiile sale
Scris de Editor VOPUS
Etim.: "Malachia" înseamnă "îngerul Domnului".
Sfântul MalachiaBiografia Sfântului Malachia
S-a născut în Armagh, Irlanda, în 1094, în familia O'Morgair, potrivit Sfântului Bernard de Clairevaux. A fost botezat cu numele de Maelmhaedhoc (latinizat ca şi Malachia). A fost educat de Imhar O'Hagan şi apoi de Abbad Armagh. A fost hirotonisit ca preot de Sfântul Cellach (Celsus) în 1119.
După hirotonisirea sa, şi-a continuat studiile de liturghie şi teologie la Lismore, San Malchus. În 1132 a fost ales stareţ la Bangor şi un an mai târziu a fost consacrat episcop de Connor. În 1132, a fost ridicat la cel mai înalt rang la Armagh. Sf. Bernard ne spune că Sf. Malachia avea un mare zel pentru religie.
La moartea Sfântului Cellach (Celsus), Sfântul Malachia a fost numit arhiepiscop de Armagh în 1132, deşi în marea sa umilinţă i-a fost greu să accepte. Intrigile nu i-au permis să-şi ia în primire responsabilităţile timp de doi ani. După trei ani a restabilit disciplina ecleziastică în Armagh.
În 1139 a călătorit la Roma, iar în drumul sǎu l-a vizitat pe Sfântul Bernard în Clairvaux. În Roma a fost numit legat papal al Irlandei. Întorcându-se prin Clairvaux, a cooptat cinci călugări pentru a întemeia în Irlanda, şi astfel a luat naştere, abaţia din Mellifont , în 1142.
Într-o a doua călătorie spre Roma, Sfântul Malachia s-a îmbolnăvit de cum a ajuns la Clairvaux şi a murit în braţele Sfântului Bernard în data de 2 noiembrie.
I se atribuie multe miracole, dar lucrul pentru care este cel mai mult amintit este darul său pentru profeţii. Între acestea, cea mai renumitǎ este cea referitoare la Papi. A fost canonizat de Papa Clemente al III- lea, în 6 Iulie 1190. Este celebrat în data de 3 noiembrie.
Profeţiile Sfântului Malachia
Despre propria sa moarte
IrlandaDupă cum ne relatează Sfântul Bernard, Sfântul Malachia a anunţat cu exactitate ziua morţii sale (2 noiembrie) pe când era alături de el, la abaţia din Clairvaux.
Despre Irlanda
El prevedea că Irlanda, patria sa, va fi oprimată şi persecutată de Anglia, că i se vor aduce nenorociri timp de şapte secole, dar că va păstra fidelitatea faţă de Dumnezeu şi Biserica Sa în faţa tuturor probelor. La finalul acestei perioade va fi eliberată şi opresorii săi vor fi atunci pedepsiţi. Irlanda catolică va juca un rol esenţial în reîntoarcerea Angliei la credinţă. Se spune că această profeţie a fost copiată de Dom Mabillon dintr-un vechi manuscris de la Clairvaux.
Despre Papi
Cea mai faimoasă profeţie atribuită Sfântului Malachia este cea cu privire la Papi. Aceasta este compusă din nişte “motto-uri” pentru fiecare dintre cei 112 Papi, începând cu Celestino al II- lea, ales în 1143, până la sfârşitul lumii.
Papa Urban VIIIAceste "motto-uri" care descriu Papii, pot face referire la un simbol al ţării sale de origine, la numele sǎu, la scutul sǎu de arme, la un talent al sǎu sau la orice alt lucru referitor la Papă. De exemplu, „motto-ul” atribuit lui Urban al VIII- lea este Lilium et Rosa; el era din Florenţa, Italia, pe a cărui scut apărea floarea de crin.
Aceste profeţii au fost pierdute până în secolul al XVI- lea, când s-au publicat în cartea "Lignum Vitae " a istoricului benedictin Arnold Wion. Potrivit Abatelui Cucherat (1871), Sfântul Malachia a scris profeţia la Roma, între anii 1139 şi 1140, când era în vizită la Papa Inocenţiu al II- lea pentru a-i raporta problemele episcopiei sale. Atunci, a înmânat acest manuscris Papei pentru a-l consola în frǎmântǎrile sale. Papa păstră manuscrisul în arhivele romane, unde a rǎmas uitat până la descoperirea lui, în 1590 (Cucherat, "Profeţia succesiunii papilor", ch. xv).
Ultimii Papi.
• #101: "Crux de Cruce" (Cruce a Crucii). Pius al IX- lea (1846-1878)
• #102: "Lumen in caelo" (Lumină în cer). Leon al XIII- lea (1878-1903).
• #103: "Ignis ardens" (Foc arzător). Pius al X-lea (1903-1914)
• #104: "Religio Depopulata" (Religie devastată). Benedict al XV- lea (1914-1922).
• #105: "Fides intrepida” (Credinţă temerarǎ). Pius al XI- lea (1922 –1939).
• #106: "Pastor angelicus” (Păstor angelic). Pius al XII- lea (1939-1958).
Recunoscut ca un mare intelectual şi apărător al păcii.
• #107: "Pastor y nauta” (Păstor şi navigator). Ioan al XXIII- lea (1958-1963). Ioan al XXIII-lea a fost Cardinalul Veneţiei, oraş de navigatori. A condus Biserica la Conciliul Vatican II.
• #108: "Flos florum” (Floarea florilor). Paul al VI- lea (1963-1978).
Pe scutul său apărea floarea de crin (Floarea florilor).
• #109: "De medietate Lunae” (A semilunii). Ioan Paul I (1978-1978).
Numele său era “Albino Luciani ” (lumină albă). S-a născut în Episcopia Belluno (din latinescul bella luna). A fost ales în 26 august 1978. În noaptea dintre 25 şi 26, luna era în ultimul pǎtrar( jumatate de lunǎ). A murit în data de 28 Septembrie 1978, după o eclipsă de lună. De asemenea, naşterea sa, hirotonisirea sa sacerdotală şi episcopală au avut loc în nopţi cu jumatate de lună.
• #110: "De labore solis” (Munca soarelui). Ioan Paul al II- lea (1978-2005).
A făcut o muncă extraordinară şi vastă. În ziua sa de naştere şi în ziua morţii sale au fost eclipse solare.
• #111: "Gloria Olivae” (Gloria măslinului). Benedict al XVI- lea (2005).
Acesta ia numele de la Sfântul Benedict şi Benedict al XV- lea. Benedictinii au avut o grupare denumită "Olivetanii". Benedict al XV- lea s-a evidenţiat prin eforturile sale de pace în timpul Primului Război Mondial.
RĂMÂNE DOAR UNUL PE LISTĂ:
• #112: "Petrus Romanus” (Petru Romanul).
Care va fi ultimul Papă, pentru că în timpul domniei sale va veni sfârşitul:
În timpul persecuţiei finale a Sfintei Biserici Romane va domni Petrus Romanus (Petru Romanul), care-şi va hrăni credincioşii în mijlocul multor suferinţe. După aceea, cetatea celor şapte coline va fi distrusă şi temutul judecător va judeca poporul său. Sfârşitul.
Sfârşitul
Scris de Editor VOPUS
Etim.: "Malachia" înseamnă "îngerul Domnului".
Sfântul MalachiaBiografia Sfântului Malachia
S-a născut în Armagh, Irlanda, în 1094, în familia O'Morgair, potrivit Sfântului Bernard de Clairevaux. A fost botezat cu numele de Maelmhaedhoc (latinizat ca şi Malachia). A fost educat de Imhar O'Hagan şi apoi de Abbad Armagh. A fost hirotonisit ca preot de Sfântul Cellach (Celsus) în 1119.
După hirotonisirea sa, şi-a continuat studiile de liturghie şi teologie la Lismore, San Malchus. În 1132 a fost ales stareţ la Bangor şi un an mai târziu a fost consacrat episcop de Connor. În 1132, a fost ridicat la cel mai înalt rang la Armagh. Sf. Bernard ne spune că Sf. Malachia avea un mare zel pentru religie.
La moartea Sfântului Cellach (Celsus), Sfântul Malachia a fost numit arhiepiscop de Armagh în 1132, deşi în marea sa umilinţă i-a fost greu să accepte. Intrigile nu i-au permis să-şi ia în primire responsabilităţile timp de doi ani. După trei ani a restabilit disciplina ecleziastică în Armagh.
În 1139 a călătorit la Roma, iar în drumul sǎu l-a vizitat pe Sfântul Bernard în Clairvaux. În Roma a fost numit legat papal al Irlandei. Întorcându-se prin Clairvaux, a cooptat cinci călugări pentru a întemeia în Irlanda, şi astfel a luat naştere, abaţia din Mellifont , în 1142.
Într-o a doua călătorie spre Roma, Sfântul Malachia s-a îmbolnăvit de cum a ajuns la Clairvaux şi a murit în braţele Sfântului Bernard în data de 2 noiembrie.
I se atribuie multe miracole, dar lucrul pentru care este cel mai mult amintit este darul său pentru profeţii. Între acestea, cea mai renumitǎ este cea referitoare la Papi. A fost canonizat de Papa Clemente al III- lea, în 6 Iulie 1190. Este celebrat în data de 3 noiembrie.
Profeţiile Sfântului Malachia
Despre propria sa moarte
IrlandaDupă cum ne relatează Sfântul Bernard, Sfântul Malachia a anunţat cu exactitate ziua morţii sale (2 noiembrie) pe când era alături de el, la abaţia din Clairvaux.
Despre Irlanda
El prevedea că Irlanda, patria sa, va fi oprimată şi persecutată de Anglia, că i se vor aduce nenorociri timp de şapte secole, dar că va păstra fidelitatea faţă de Dumnezeu şi Biserica Sa în faţa tuturor probelor. La finalul acestei perioade va fi eliberată şi opresorii săi vor fi atunci pedepsiţi. Irlanda catolică va juca un rol esenţial în reîntoarcerea Angliei la credinţă. Se spune că această profeţie a fost copiată de Dom Mabillon dintr-un vechi manuscris de la Clairvaux.
Despre Papi
Cea mai faimoasă profeţie atribuită Sfântului Malachia este cea cu privire la Papi. Aceasta este compusă din nişte “motto-uri” pentru fiecare dintre cei 112 Papi, începând cu Celestino al II- lea, ales în 1143, până la sfârşitul lumii.
Papa Urban VIIIAceste "motto-uri" care descriu Papii, pot face referire la un simbol al ţării sale de origine, la numele sǎu, la scutul sǎu de arme, la un talent al sǎu sau la orice alt lucru referitor la Papă. De exemplu, „motto-ul” atribuit lui Urban al VIII- lea este Lilium et Rosa; el era din Florenţa, Italia, pe a cărui scut apărea floarea de crin.
Aceste profeţii au fost pierdute până în secolul al XVI- lea, când s-au publicat în cartea "Lignum Vitae " a istoricului benedictin Arnold Wion. Potrivit Abatelui Cucherat (1871), Sfântul Malachia a scris profeţia la Roma, între anii 1139 şi 1140, când era în vizită la Papa Inocenţiu al II- lea pentru a-i raporta problemele episcopiei sale. Atunci, a înmânat acest manuscris Papei pentru a-l consola în frǎmântǎrile sale. Papa păstră manuscrisul în arhivele romane, unde a rǎmas uitat până la descoperirea lui, în 1590 (Cucherat, "Profeţia succesiunii papilor", ch. xv).
Ultimii Papi.
• #101: "Crux de Cruce" (Cruce a Crucii). Pius al IX- lea (1846-1878)
• #102: "Lumen in caelo" (Lumină în cer). Leon al XIII- lea (1878-1903).
• #103: "Ignis ardens" (Foc arzător). Pius al X-lea (1903-1914)
• #104: "Religio Depopulata" (Religie devastată). Benedict al XV- lea (1914-1922).
• #105: "Fides intrepida” (Credinţă temerarǎ). Pius al XI- lea (1922 –1939).
• #106: "Pastor angelicus” (Păstor angelic). Pius al XII- lea (1939-1958).
Recunoscut ca un mare intelectual şi apărător al păcii.
• #107: "Pastor y nauta” (Păstor şi navigator). Ioan al XXIII- lea (1958-1963). Ioan al XXIII-lea a fost Cardinalul Veneţiei, oraş de navigatori. A condus Biserica la Conciliul Vatican II.
• #108: "Flos florum” (Floarea florilor). Paul al VI- lea (1963-1978).
Pe scutul său apărea floarea de crin (Floarea florilor).
• #109: "De medietate Lunae” (A semilunii). Ioan Paul I (1978-1978).
Numele său era “Albino Luciani ” (lumină albă). S-a născut în Episcopia Belluno (din latinescul bella luna). A fost ales în 26 august 1978. În noaptea dintre 25 şi 26, luna era în ultimul pǎtrar( jumatate de lunǎ). A murit în data de 28 Septembrie 1978, după o eclipsă de lună. De asemenea, naşterea sa, hirotonisirea sa sacerdotală şi episcopală au avut loc în nopţi cu jumatate de lună.
• #110: "De labore solis” (Munca soarelui). Ioan Paul al II- lea (1978-2005).
A făcut o muncă extraordinară şi vastă. În ziua sa de naştere şi în ziua morţii sale au fost eclipse solare.
• #111: "Gloria Olivae” (Gloria măslinului). Benedict al XVI- lea (2005).
Acesta ia numele de la Sfântul Benedict şi Benedict al XV- lea. Benedictinii au avut o grupare denumită "Olivetanii". Benedict al XV- lea s-a evidenţiat prin eforturile sale de pace în timpul Primului Război Mondial.
RĂMÂNE DOAR UNUL PE LISTĂ:
• #112: "Petrus Romanus” (Petru Romanul).
Care va fi ultimul Papă, pentru că în timpul domniei sale va veni sfârşitul:
În timpul persecuţiei finale a Sfintei Biserici Romane va domni Petrus Romanus (Petru Romanul), care-şi va hrăni credincioşii în mijlocul multor suferinţe. După aceea, cetatea celor şapte coline va fi distrusă şi temutul judecător va judeca poporul său. Sfârşitul.
Sfârşitul
FRECVENTA NUMERELOR
FRECVENTA NUMERELOR
Posted by Flipi on Jun 6, 2012
Toţi căutătorii de sens au văzut, mai devreme sau mai târziu, pe drumul evoluţiei lor spirituale, în concordanţă cu cele mai magnetice aspecte ale vieţii lor, adică acele locuri ascunse în fiecare, ce se aprind atunci când sunt atinse de lumina înţelegerii şi a înţelepciuni şi a iubirii, diverse aspecte ale vieţii care se conectează în mod miraculos, sunt dovezile Legilor Kybalionului, ale Universului Fractal, ale Conexiunii între Toate cel ce SUNT.
Pentru că la un moment dat în istorie, datorită atrofierii unor anumite tipuri de comunicare (e vorba de comunicare telepatică în principal dar nu numai) omul a trebuit să dezvolte un aparat specializat prin care să poată să exprime esenţa lui interioară. Au apărut iniţial runele şi mai apoi primele limbaje, care erau foarte aproape de esenţa energiilor pe care le traduc. Cumva, cei care au făurit aceste limbaje, Moşi şi Coordonatori de evoluţii, au împletit într-o formă scrisă acel tipar de energie pentru că îl înţelegeau şi apoi l-au tradus pentru toţi, imprimându-l în Conştiinţa Comună a unei regiuni mai mari sau mai mici. Aceste limbi precesionale au fost cumva legate de o perioadă de acomodare cu acest limbaj, cu exprimare directă în vibraţie-gând cu înveliş de sentiment, a esenţelor interioare, a căutărilor, a magnetismului. În acest context au apărut şi acele traduceri matematice ale aceloraşi legi pe care cuvintele le impersonau. Doar că, în esenţa numerelor s-a strecurat mai abitir paradigma fractalică a Universului, fiind o exprimare generalizată a aceloraşi elemente.
Există pentru fiecare punct de vedere asupra lumii, pentru fiecare abordare mono-disciplinară ori pluri-disciplinară, în tot ceea ce este, concordanţe ce pot fi traduce la nivel de numere. De fapt, frecvenţa de vibraţie a fiecărui număr exprimă în sine o anumită energie, traducându-se într-un anumit palier de relaţii şi incidenţe. De aceea matematica e capabilă sa exprime prin intermediul unor numere complexe teoreme şi idei. Atunci când compui aceste energii, obţii flori de o infinită frumuseţe, dovezi ale curgerii energiilor în toate aspectele manifestate ale realităţii. Nu uita că gândul e fel de real ca o piatră şi poate câteodată avea efecte mult mai devastatoare aruncat de o minte antrenată. Şi la fel de bine trebuie să îţi aminteşti că visul e parte din realitate şi din tine, că energia iubirii pe care o depui în mâncarea pe care o faci e parte din gustul unic al acesteia, deci mai mult decât real, că viitorul e la fel de real ca şi trecutul, că lumea e ceea ce percepi dar mult mai mult.
Introducerea fiind făcută, să păşim acum puţin, în interiorul traducerilor pe care energia specifică numerelor arabe o conferă fiecărei concentrări de energie, acolo unde fiecare simbol e un semnal al unui tip de energie. Vom păşi puţin în taina primelor 12 cifre ca să aşezăm în normalul cotidianului şi lângă manifestări spirituale concrete (cum ar fi de exemplu văzul, prin intermediul căruia aducem la nivelul corpului mental energia numerelor) aceste minunate pete de lumină, concentrări la vibraţia mentalului a lumii desfăcute pe 7 raze de arhangheli.
0 ENERGIA VIDULUI – este pe de o parte prima poartă, cea de jos, alpha, transcrierea perfeţiunii, al soarelui fără concentrare, al stării tao de non-existenţă, prezenţa primă şi ultimă a Divinităţii pe Pământ, moebiusul desfăcut dar păstrându-şi suprafaţa miraculoasă, e prima compunere şi prima rază a ne-creatului, e tot inclus în nimic. Este energia nevăzută dar covârşitoare a unei găuri negre, al cărei punct central este inversul soarelui, este baza universului care echilibrează şi dă viaţă polarităţii. Este început-sfârşitul. De asemenea poate fi şi prima dovadă a sistemelor energetice umane, a aurei, a cercurilor concentric-elicoidale ale ciclurilor reîncarnărilor
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/da/Eccentricity_zero.svg/661px-Eccentricity_zero.svg.png
1 ENERGIA VERTICALEI – este chiar prima poartă, coborârea, materializarea, divizarea subtilă a sufletului, dovada electric-magneticului, a înălţării dar şi a descinderii, e poziţia avansului maxim spiritual al şarpelui cu aripi, întinderea dincolo de steaua sufletului, în spirit. Este direcţie şi non-direcţie, e prima rună a omenirii, în care s-a condensat praful curs prin mirul primului AUM-OM. Este intrarea în material-eteric a primei încrustări, simplitatea debordantă a verticalei lipsindu-i doar centrul de gravitaţie al crucii: inima.
2 ENERGIA GRAVITAŢIEI – este a doua poartă, scurgerea nevăzută a atracţiei fără margine a Selenei, transcendenţa pe care lipsa luminii o aduce în glanda sufletului. Este prima întoarcere, primul pătrar, dezvăluind nopţii frumuseţea valului şi linia orizontului, himerică blenduire cu visarea. Este prima pecete astro-grafică, atracţi încrederii. Este de asemenea infinitul speranţei şi perfecţiunea sferei de lumină, contrastul iniţiatic. Este prima componentă intenţională a înţelepciunii.
3 ENERGIA ECHIDISTANŢEI – este a treia poartă, cercul des-făcut, balanţa sămânţei vieţii, reflexia-refracţia concav-convexă a luminii. Este balansul fără margine dar şi ne-sfărâmarea, este esenţa esenţelor, similar diluţiillor maxime ale homeopatiei. Este prima sămânţă a vortexului dublu care crează galaxiile dar şi sistemele corporale dar şi a dublului helix care descrie viaţa ADN-ului. Dualitatea şi mişcarea sus-jos a stelelor pe axa vibraţional-precesională
4 ENERGIA CENTRULUI – este a patra poartă, acolo unde se triangulează verticala Iubirii Divine cu Iubirea Sufletească şi Axa Timpului, este începutul oricărei manifestări, impulsul inconştient-intuitiv-senzitiv al inimii. Este frumuseţea amintirilor ancestrale acoperite întotdeauna de diafanul unei radiaţii a grupului spiritual. Este consistenţa de roz a sufletului dar în acelaşi timp puterea infinită şi de neoprit a energiei şi iubirii spirituale, prima poartă conştientă a infinitului
5 ENERGIA TELURICĂ – este cea de-a cincea poartă, intrarea în fiinţare, pregîtirea răsăritului, ante-mergerea. Este amintirea ancestrală a luminii în pecetea lui UNU. Este ascunzişul intuit al frumuseţii infinite, al iubirii fără timp şi al Divinităţii pogorâte. Inversul gravitaţiei, ascensiunea sufletului peste manifestarea ego-ului, malaxotur tuturor angoaselor şi al temerilor, făurarul dintâi. În pecetea celor 5 simţuri regăseşti prima manifestare a lumii fizice, oglinda conştiinţei
6 ENERGIA VITALĂ – este cea de-a şasea poartă, ridicarea teluricului în Cer, vitalitatea stelelor neutronice, culoarea înălţării. Este cometa primară a vieţii, mojarul energetic al vântului solar, frecvenţa primei încarnări, simbolul firav al primei jumătăţi de infinit, Yin-ul gestaţional al focului
7 ENERGIA ÎNŢELEPCIUNII – este cea de-a şaptea poartă, precesiunea sufletului până la atingerea re-începerii şi absolutizarea înţelepciunii. Este diagonala destnică pe care Entităţile de lumină aşează orizontala gravitaţiei şi non-liniaritatea temporală. Este prima cheie, universalitatea debordantă a simplului.
8 ENERGIA INFINITLUI – este cea de-a opta poartă, dualitatea Rai-Cer, frumuseţea începutului prim a curgerilor naturale, este crucea interioară de lumină din fiecare celulă, este neliniştea dar şi înţelepciunea lui omega. Este vibraţia selectivă a ştiinţei de sine, conştientizarea, trăirea în adevăr. Dubla curbură a geometriei sacre interne, caracteristice structurii spiritului, monadei, sufletului. În infint stă conştienţa sinelui şi primul mister
9 ENERGIA CELESTĂ – este a noua poartă, noul mereu vechi şi proaspăt, descensiunea lui Shakti în pântecul plin de lumina vieţii al Mamei Pământ. Suntem deja în Alam-al-Mithal, deasupra convergenţei luminii, între faldurile unduitoare ale pasajelor de tip gaură de vierme ce leagă prin stringurile asemănătoare celor din organul lui Corti fizicul de astral şi mai departe de cauzal. este toboganul pe care, prin mănuşi concentrice, energia spiritului îmbracă forma şi protecţia frumuseţii fizice. Este înţelepcinea fără margini, de dincolo de arhivele Akashice, în infinit.
10 ENERGIA ÎNTREGIRII – prima poartă dublă, acolo unde descendenţa Maeştrilor a lăsat primele respiraţii conştiente în matricea eterică a Pământului, este conul infnit al incidenţei relităţii peste radiaţiile spiritelor primare. Este cadenţa, ritmul inimii universului, pulsul unui serafim la nivelul celulei care este acest univers. Este exprimare primară a bunului simţ şi al contrastului în acelaşi timp, structura esenţială a Cunoaşterii
11 ENERGIA DIVINĂ – a doua poartă dublă, un Calabi Yau al verticalei axei Divine, supra-puse şi super-impuse axei fiecăruia. Este diapazonul frecvenţei perfecţiunii, oglindirea lui Mic în Mare şi invers, e poezia fără cuvinte a Naturii, e prima împletire, irumprea luminii Big-Bangului. Dacă te imaginezi la diverse scări ale Universului vei percepe adevărul primei funcţii ezoterice a dublurii polarizate a ochiului lui Dumnezeu. Este vehicolul ascensiunii.
12 ENERGIA CIRCULARĂ – nu degeaba se opreşte adunarea celor 7 octave de lumină şi a celor 5 simţuri în poarta a treia, suprapunerea unicităţii în apăsarea infinită a unităţii. Este caracterul interior al mentalismului dar şi uşurătatea fără margini a bucuriei sufletului. Aici şi acum, androgin, iubire. Absolutul declarat. Dodecadrul armonicii infinitului.
Mai presus de toate, traducerile pot fi revelatoare dar adevărul interior e mai exact decât orice funcţie matematică sau paralelă ştiinţifică. Ceea ce e în tine e mai exact decât unicitatea cifrei unu, mai unduitoare decât 8 şi mai elocventă decât 12. E adevărul, nu o compunere de energii fractalice. Mereu în căutarea adevărului.
VOPUS | Gnoză Profeţii/2012 Profeţi şi ghicitori
Profeţi şi ghicitori
Scris de Samael Aun Weor
Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii proorocesc minciuni, visurile mint şi mângâie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociţi, pentru că n-au păstor.
Vers. 2. Cap. 10. ZAHARIA
Profeţi şi ghicitor
Trebuie să facem diferenţă între ghicitori şi profeţi.
Eliphas Levi spune următoarele: "Ghicitor (Adivino, în spaniolă) vine de la cuvântul divinaris, divinus, care înseamnă a exercita divinitatea”. Dar Abatele Alfonso Luis Constant a uitat de litera A, care precede cuvântul divin.
Gramatica spune următoarele: A, prepoziţie care denotă separare, îndepărtare, Teo, înseamnă Dumnezeu, dar dacă îi adăugăm prefixul A, formăm cuvântul ATEO, prin care îl denumim pe cel care nu crede în Dumnezeu. Ghicitorul (Adivino), reprezintă exact contrariul divinului, adică, diabolicul. Apolitic, înseamnă individ nepolitic.
Dacă citim BIBLIA cu atenţie, nu întâlnim nici un cuvânt în favoarea ghicitorilor.
Când regele Nabucodonosor a chemat magi, astrologi, ghicitori şi iluzionişti pentru a-i tâlcui visul cu statuia, nu a existat nici un ghicitor care să-i fi revelat regelui acest arcan, doar un profet de-a lui Dumnezeu a răspuns în faţa regelui şi i-a spus: "Misterul pe care regele îl cere, nici înţelepţii, nici astrologii, nici magii, nici ghicitorii nu îl pot revela regelui". "Dar există un Dumnezeu în ceruri, care revelează misterele, şi El l-a informat pe regele Nabucodonosor de ceea ce trebuie să se întâmple la sfârşitul zilelor”.
Profetul DanielAcest pasaj este extras din al doilea capitol al Cărţii lui Daniel, şi ne invită la meditaţie.
Daniel, profetul Dumnezeului viu, a fost unicul care a putut sǎ-i reveleze visul lui Nabucodonosor.
Ghicitorii sunt clarvăzători tenebroşi, sunt magi negri.
Profeţii sunt clarvăzători ai luminii, sunt magi albi.
Ghicitorii văd imaginile abisului, şi visează vise din abis, cu care prezic evenimente ce pot să nu se împlinească, pentru că nu mereu se cristalizează în lumea fizică imaginile tenebroase ale abisului.
Scenele tenebroase din abis, sunt realmente în abis, dar nu mereu se cristalizează în lumea fizică.
Profeţii sunt clarvăzători ai luminii, oameni ai lui Dumnezeu iluminaţi de Spiritul Sfânt, şi predicţiile lor sunt exacte deoarece glandele lor pineală şi pituitară sunt iluminate în totalitate de focul sacru.
Chelaşii Fraternităţii Albe sunt începători, sunt discipolii profeţilor, şi de aceea pot servi ca mesageri ai profeţilor, şi pot transmite oamenilor cuvintele sfinţilor Maeştri.
Pentru a fi profet este necesar să fi primit Spiritul Sfânt.
Totuşi, discipolii Lojei Albe sunt mesageri ai profeţilor şi discipoli ai profeţilor.
Perugino: Spiritul Sfânt
Visele vane sunt ale abisului. Visele luminii sunt ale luminii...
Există ierarhii şi pentru profeţi...
Iluminarea se realizează încetul cu încetul, pentru că "natura nu face salturi". În toate există niveluri şi niveluri, grade şi grade...
Există clarvăzătorul clarvăzătorului, şi profetul profetului. Clarvăzătorul clarvăzătorului este INTIMUL, iar profetul profetului este INTIMUL.
Zaharia-MichelangeloViziunile luminoase ale discipolilor noştri vin de la Ierarhiile Albe. Cu toate aceste, dacă discipolii noştri se dedică fornicaţiei şi aleg drumul negru, se îndepărtează de drumul profeţilor, şi se transformă în ghicitori.
Atunci visele lor sunt vise ale abisului, sunt vise vane, şi predicţiile lor tenebroase vor eşua în mod lamentabil, producând în ei confuzie şi ruşine.
Profeţii sunt Maeştrii Venerabilei LOJE ALBE.
Ghicitorii sunt magii negri, clarvăzătorii tenebroşi, profeţii lui Baal, care mănâncă la masa lui Jezabel şi predau fornicaţia şi hrǎnirea din lucrurile oferite idolilor.
Discipolii noştri trebuie să urmeze calea perfecţiunii, trebuie să fie puri, astfel încât cristalul pur al imaginaţiei lor să fie o oglindă perfectă, în care să se reflecte toate imaginile preţioase ale Focului Universal.
Toate gândurile impure, toate urile, toate invidiile, geloziile, răutăţile, etc., murdăresc cristalul pur al clarvederii, convertindu-i pe discipolii noştri în clarvăzători ai umbrelor, în ghicitori.
PROFEŢIA LUI MELCHISEDEC
PROFEŢIA LUI MELCHISEDEC
Scris de Editor VOPUS
Melchisedec
Melchisedec, un nume înconjurat de mistere şi legende magice. Este venerat şi cunoscut în diverse culturi. În Biblie, apare citat de multe ori ca Regele Salemului, iar în tradiţia evreiască este menţionat în diverse cărţi cum ar fi Zohar şi Midrash Rabba. Este cunoscut de popoarele orientale, temut de mongoli şi venerat de lamaşii budişti ai acelor pământuri.
Prof. Dr. Ferdinand Ossendowski, un ilustru călător, om de ştiinţă şi scriitor, povesteşte următoarele în deja clasica sa operă de călătorii “Bestii, Oameni şi Zei” (1924):
În timp ce traversam într-o caravană stepele Asiei Centrale, aproape de Tzagan-Luk, ghidul mongol a strigat dintr-o dată: ” Stop, opriţi-vă!”, şi de îndată s-a aruncat de pe cămilă la pământ, murmurând clasica mantră budistă “OM MANI PADME HUM”. Ceva incredibil se petrecu în acel moment. Aerul vibra suav şi aducea cu sine un cîntec de dragoste şi pace, care ajungea direct la inimă. Pămîntul şi cerul păreau să îşi ţină respiraţia. Dr. Ferdinand Ossendowski - autorul cartii "Bestii, Oameni si Zei" Până şi animalele o percepeau: păsările coborau din zborul lor şi se odihneau, cămilele îşi ciuliseră urechile, caii rămăseseră nemişcaţi şi atenţi, câinii se opriră din lătratul lor şi yakii se întinseseră pe sol. Hamalii mongoli îngenuncheaseră şi se rugau cu ardoare în timp ce se simţea acea pace absolută: până şi vântul nelipsit din acele părţi, încetă să mai bată. Era o atmosferă extraordinară, o linişte şi o pace neobişnuite, mai ales pentru occidentali.
Când extazul colectiv se termină, mongolii îi explicară lui Ossendowski ce s-a întâmplat. Se apropiaseră de Misterul Misterelor, de regatul subteran al Regelui Lumii, chiar în momentul în care acesta era în meditaţie.
După cum probabil vă puteţi da seama, Ossendowski nu a putut obţine prea multe informaţii de la acei oameni. Acei mongoli ştiau că lamaşii pǎstrau cu aviditate secretul Regelui Lumii, şi îi pedepseau cu severitate pe aceia care divulgau aceste lucruri.
Dar, şi aici apare încă un mister, mărturisirea făcută de Ossendowski cu acea ocazie coincide foarte mult cu expunerea din cartea “Mission de l’Inde” a lui Marqués Saint-Yves d’Alveydre (1910) şi de asemenea cu povestirea altui autor mai puţin celebru, Louis Jacolliot, în “Les Fils de Dieu” şi “Le Spiritisme dans le Monde”.
Profeţia lui Melchisedec - Mongolia
Cei trei scriitori meţionaţi vorbesc despre Agharti sau Agharta, nume cu care, în limba tibetană, este denumit misteriosul regat subteran în care îşi are reşedinţa Regele Lumii.
Ossendowski povesteşte că, fiind în vizită la mănăstirea din Narabanchi, în Mongolia, a găsit o surprinzătoare profeţie lăsată de Melchisedec în acel loc pe care Geniul Pământului l-a vizitat în anul 1890. Iat-o aici:
Cu fiecare zi care trece, oamenii vor uita de sufletele lor şi se vor ocupa mai mult de corpurile lor. Corupţia cea mai mare va domni pe pământ. Oamenii se vor asemăna mai degrabă cu animalele sălbatice, însetaţi de sângele fraţilor lor. Semiluna va fi ştearsă şi adepţii săi se vor îngloda în cerşetorie şi într-un război continuu. Cuceritorii lor vor fi răniţi de soare, dar nu se vor ridica de douǎ ori; va cădea peste ei cea mai mare dintre nenorociri şi vor ajunge să fie insultaţi de celelalte popoareMelchisedec - Profetia din Tibet. Coroanele regilor, mari şi mici, vor cădea. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt... Va fi un război teribil între toate popoarele. Oceanele se vor înroşi…Pământul şi fundul mărilor se vor acoperi de schelete, se vor diviza regatele, vor muri naţiuni întregi...Foamea, bolile, crimele necunoscute de lege, ce lumea nu va fi contemplat încă. Atunci vor veni inamicii lui Dumnezeu şi ai Spiritului Sfânt ce se aflǎ în interiorul omului. Cei care iau şi partea celuilalt, vor pieri de asemenea. Cei uitaţi, cei persecutaţi se vor răscula şi vor atrage atenţia lumii întregi. Vor fi ceaţă şi furtuni, munţii dezgoliţi se vor umple de păduri. Se va cutremura pământul...Milioane de oameni vor schimba lanţurile sclaviei şi umilinţelor cu foame, boli şi moarte. Vechile drumuri se vor umple de mulţimi care vor merge dintr-un loc în altul. Cele mai bune şi mai frumoase oraşe vor pieri în foc...una, două, trei...Tatăl se va lupta cu fiul, fratele cu fratele, mama cu fiica. Viciul, crima, distrugerea corpurilor şi a sufletelor, vor domni fără limite...Familiile se vor împrǎştia...Fidelitatea şi dragostea vor pieri...Din zece mii de oameni, doar unul va supravieţui...unul nebun, dezbrăcat, înfometat şi fără forţe, care nu va şti să-şi construiască o casă, nici să-şi procure alimente… Va urla ca un lup turbat, va devora cadavre, va muşca din propria sa carne şi îl va sfida înfuriat pe Dumnezeu. Se va depopula pământul. Dumnezeu îl va lăsa din mâna sa. Deasupra lui vor fi împrăştiate doar fructele nopţii şi ale morţii. Atunci va apărea un popor necunoscut până acum care, cu mână puternică, va smulge buruienile nebuniei şi viciului şi îi vor conduce pe cei care au rămas fideli spiritului oamenilor în bătălia împotriva răului. Vor fonda o nouă viaţă pe pământul purificat de moartea naţiunilor. De-a lungul a cincizeci de ani nu vor mai fi decât trei mari noi regate care vor trăi fericite pentru şaptezeci şi unu de ani. În continuare vor veni zece şi opt ani de războaie şi cataclisme...Apoi popoarele din Agharti vor ieşi din cavernele lor subterane şi vor apărea pe suprafaţa pământului.
În ultimul paragraf, în urma unei atente lecturi, Óscar Uzcategui a descoperit că Melquisedec dădea nişte date foarte exacte pentru profeţia sa. Să vedem:
Luptători
Profeţia a fost scrisă de Domnul Lumii în anul 1890. Astfel că, atunci când Melchisedec spune ““pe parcursul a 50 de ani nu vor mai fi decât trei mari noi regate”, ne vorbeşte despre anul 1940, adică, de al doilea război mondial.
Au apărut atunci trei mari noi regate: Europa, Rusia şi Statele Unite ale Americii. Apoi spune că “vor trăi fericiţi pentru şaptezeci şi unu de ani”. Adică: 1940 plus 71, ne dă 2011. Şi în acest an fatidic “în continuare vor veni zece şi opt ani de războaie şi cataclisme”.
Ne spune astfel că suntem la porţile unui conflict mondial care va avea consecinţe oribile, nemaivăzute, şi care va dura 18 ani: din 2011 până în 2029.
Mai apoi va fi o regenerare şi va începe un nou ciclu, dar nu înainte de a a avea loc o involuţie şi distrugere, cum o spun atâtea profeţii şi religii din lume.
Scris de Editor VOPUS
Melchisedec
Melchisedec, un nume înconjurat de mistere şi legende magice. Este venerat şi cunoscut în diverse culturi. În Biblie, apare citat de multe ori ca Regele Salemului, iar în tradiţia evreiască este menţionat în diverse cărţi cum ar fi Zohar şi Midrash Rabba. Este cunoscut de popoarele orientale, temut de mongoli şi venerat de lamaşii budişti ai acelor pământuri.
Prof. Dr. Ferdinand Ossendowski, un ilustru călător, om de ştiinţă şi scriitor, povesteşte următoarele în deja clasica sa operă de călătorii “Bestii, Oameni şi Zei” (1924):
În timp ce traversam într-o caravană stepele Asiei Centrale, aproape de Tzagan-Luk, ghidul mongol a strigat dintr-o dată: ” Stop, opriţi-vă!”, şi de îndată s-a aruncat de pe cămilă la pământ, murmurând clasica mantră budistă “OM MANI PADME HUM”. Ceva incredibil se petrecu în acel moment. Aerul vibra suav şi aducea cu sine un cîntec de dragoste şi pace, care ajungea direct la inimă. Pămîntul şi cerul păreau să îşi ţină respiraţia. Dr. Ferdinand Ossendowski - autorul cartii "Bestii, Oameni si Zei" Până şi animalele o percepeau: păsările coborau din zborul lor şi se odihneau, cămilele îşi ciuliseră urechile, caii rămăseseră nemişcaţi şi atenţi, câinii se opriră din lătratul lor şi yakii se întinseseră pe sol. Hamalii mongoli îngenuncheaseră şi se rugau cu ardoare în timp ce se simţea acea pace absolută: până şi vântul nelipsit din acele părţi, încetă să mai bată. Era o atmosferă extraordinară, o linişte şi o pace neobişnuite, mai ales pentru occidentali.
Când extazul colectiv se termină, mongolii îi explicară lui Ossendowski ce s-a întâmplat. Se apropiaseră de Misterul Misterelor, de regatul subteran al Regelui Lumii, chiar în momentul în care acesta era în meditaţie.
După cum probabil vă puteţi da seama, Ossendowski nu a putut obţine prea multe informaţii de la acei oameni. Acei mongoli ştiau că lamaşii pǎstrau cu aviditate secretul Regelui Lumii, şi îi pedepseau cu severitate pe aceia care divulgau aceste lucruri.
Dar, şi aici apare încă un mister, mărturisirea făcută de Ossendowski cu acea ocazie coincide foarte mult cu expunerea din cartea “Mission de l’Inde” a lui Marqués Saint-Yves d’Alveydre (1910) şi de asemenea cu povestirea altui autor mai puţin celebru, Louis Jacolliot, în “Les Fils de Dieu” şi “Le Spiritisme dans le Monde”.
Profeţia lui Melchisedec - Mongolia
Cei trei scriitori meţionaţi vorbesc despre Agharti sau Agharta, nume cu care, în limba tibetană, este denumit misteriosul regat subteran în care îşi are reşedinţa Regele Lumii.
Ossendowski povesteşte că, fiind în vizită la mănăstirea din Narabanchi, în Mongolia, a găsit o surprinzătoare profeţie lăsată de Melchisedec în acel loc pe care Geniul Pământului l-a vizitat în anul 1890. Iat-o aici:
Cu fiecare zi care trece, oamenii vor uita de sufletele lor şi se vor ocupa mai mult de corpurile lor. Corupţia cea mai mare va domni pe pământ. Oamenii se vor asemăna mai degrabă cu animalele sălbatice, însetaţi de sângele fraţilor lor. Semiluna va fi ştearsă şi adepţii săi se vor îngloda în cerşetorie şi într-un război continuu. Cuceritorii lor vor fi răniţi de soare, dar nu se vor ridica de douǎ ori; va cădea peste ei cea mai mare dintre nenorociri şi vor ajunge să fie insultaţi de celelalte popoareMelchisedec - Profetia din Tibet. Coroanele regilor, mari şi mici, vor cădea. Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt... Va fi un război teribil între toate popoarele. Oceanele se vor înroşi…Pământul şi fundul mărilor se vor acoperi de schelete, se vor diviza regatele, vor muri naţiuni întregi...Foamea, bolile, crimele necunoscute de lege, ce lumea nu va fi contemplat încă. Atunci vor veni inamicii lui Dumnezeu şi ai Spiritului Sfânt ce se aflǎ în interiorul omului. Cei care iau şi partea celuilalt, vor pieri de asemenea. Cei uitaţi, cei persecutaţi se vor răscula şi vor atrage atenţia lumii întregi. Vor fi ceaţă şi furtuni, munţii dezgoliţi se vor umple de păduri. Se va cutremura pământul...Milioane de oameni vor schimba lanţurile sclaviei şi umilinţelor cu foame, boli şi moarte. Vechile drumuri se vor umple de mulţimi care vor merge dintr-un loc în altul. Cele mai bune şi mai frumoase oraşe vor pieri în foc...una, două, trei...Tatăl se va lupta cu fiul, fratele cu fratele, mama cu fiica. Viciul, crima, distrugerea corpurilor şi a sufletelor, vor domni fără limite...Familiile se vor împrǎştia...Fidelitatea şi dragostea vor pieri...Din zece mii de oameni, doar unul va supravieţui...unul nebun, dezbrăcat, înfometat şi fără forţe, care nu va şti să-şi construiască o casă, nici să-şi procure alimente… Va urla ca un lup turbat, va devora cadavre, va muşca din propria sa carne şi îl va sfida înfuriat pe Dumnezeu. Se va depopula pământul. Dumnezeu îl va lăsa din mâna sa. Deasupra lui vor fi împrăştiate doar fructele nopţii şi ale morţii. Atunci va apărea un popor necunoscut până acum care, cu mână puternică, va smulge buruienile nebuniei şi viciului şi îi vor conduce pe cei care au rămas fideli spiritului oamenilor în bătălia împotriva răului. Vor fonda o nouă viaţă pe pământul purificat de moartea naţiunilor. De-a lungul a cincizeci de ani nu vor mai fi decât trei mari noi regate care vor trăi fericite pentru şaptezeci şi unu de ani. În continuare vor veni zece şi opt ani de războaie şi cataclisme...Apoi popoarele din Agharti vor ieşi din cavernele lor subterane şi vor apărea pe suprafaţa pământului.
În ultimul paragraf, în urma unei atente lecturi, Óscar Uzcategui a descoperit că Melquisedec dădea nişte date foarte exacte pentru profeţia sa. Să vedem:
Luptători
Profeţia a fost scrisă de Domnul Lumii în anul 1890. Astfel că, atunci când Melchisedec spune ““pe parcursul a 50 de ani nu vor mai fi decât trei mari noi regate”, ne vorbeşte despre anul 1940, adică, de al doilea război mondial.
Au apărut atunci trei mari noi regate: Europa, Rusia şi Statele Unite ale Americii. Apoi spune că “vor trăi fericiţi pentru şaptezeci şi unu de ani”. Adică: 1940 plus 71, ne dă 2011. Şi în acest an fatidic “în continuare vor veni zece şi opt ani de războaie şi cataclisme”.
Ne spune astfel că suntem la porţile unui conflict mondial care va avea consecinţe oribile, nemaivăzute, şi care va dura 18 ani: din 2011 până în 2029.
Mai apoi va fi o regenerare şi va începe un nou ciclu, dar nu înainte de a a avea loc o involuţie şi distrugere, cum o spun atâtea profeţii şi religii din lume.
marți, 12 iulie 2011
Din profetiile lui Arsenie Boca
joi, 17 iunie 2010
In cele ce urmeaza va supun atentiei o suma de profetii lasate de cel mai mare calugar preot al Romaniei secolului XX – Arsenie Boca. Cine a fost ? Ca sa intelegeti cine a fost, va relatez urmatoarea frantura de istorie din viata acestui sfant . Anii ’50, Romania era sub ocupatie, parintii si bunicii cominternistilor de azi se straduiau de zor sa ne macelareasca elitele pentru a le lua locul, propovadirea religiei incepea sa fie interzisa, iar acest calugar continua sa faca minuni acolo in munti, la Sambata de Sus, in Fagaras. Noii securisti alergau dupa dobandirea a noi tehnici parapsiholgice. Sa nu uitam ca pana si SSI-ul lui Cristescu, cu tot cu scoala de parapsihologi, fuse-se decimata. Au pus ochii pe Arsenie Boca si pe minunile lui, gandind in micimea lor ca se joaca cu hocus-pocus. L-au luat si l-au inchis intr-o unitate a securitatii din Fagaras, la beci, in lanturi, ca le era frica de el. Ei bine, batut, umilit si nemancat, nu le-a spus decat ca el nu face minuni, ci Dumnezeu lucreaza. In schimb, la fiece 12 noaptea punea genunchii in pamant, moment in care drugurile si lacatele de la usa de otel a beciului sarea, la propriu. Comandantul unitatii , speriat de fenomen si ingrijorat pt soarta sa si a familiei sale, a invitat martori intreaga unitate, cu tot cu familiile acestora, plus ceva cominternisti de la “Centru”. La miezul noptii usile au sarit, ca de obicei, astfel chiar tortionarii au dus cu ei aceasta poveste , relatand-o posteritatii. Securitatea ii spunea “Vrajitorul”. Cine nu stie, a avut domiciliu fortat la Draganescu langa Bucuresti, pana a murit in 1989.
* Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)
* Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-¬a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)
* Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.
Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)
* Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)
* Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)
* „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)
* Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).
Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» - Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.
* Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)
* Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)
* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)
* Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)
Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)
* Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)
* Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-¬a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)
* Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.
Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)
* Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)
* Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)
* „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)
* Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).
Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» - Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.
* Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-1 cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)
* Eram cu Părintele Arsenie şi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)
* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)
* Făceam serviciul în Braşov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)
Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)
Sursa: Portalul Revolutiei

Abonați-vă la:
Postări (Atom)