Secrete.

Lumi secrete..

 

Fictiune sau Adevar? Despre Viitorul cu Cap de Mort"

Cartea lui Radu Cinamar, “Viitor cu cap de mort” uimeste mai ales prin revelarea unor "realitati" nebanuite, care ne invita catre domeniile enigmatice ale vietii si civilizatiei umane.

Chiar daca subiectul cartii este o fictiune bine pusa la punct, orice cititor avizat isi da seama ca in spatele acestei fictiuni exista nu numai simple banuieli, nu numai intrebari .... ci se ascund cateva adevaruri extrem de importante, adevaruri care nu puteau fi dezvaluite publicului larg, decat sub forma unei carti care sa imbine "teoria conspiratiei" cu fictiunea....

Fara a avea de gand sa facem un rezumat al cartii, va vom prezenta pe scurt doar cateva dintre ideile mai importante. Tinem sa atragem atentie cititorului ca, in romanul lui Radu Cinamar, sunt cateva evenimente care intr-adevar par "trase de par".... Sa nu uitam insa ceea ce am spus la inceput: Exista UNELE lucruri care nu pot fi spuse decat invaluite in "faldurile" fictiunii... De asemenea, trebuie sa precizam ca in zona descrisa de autor, exista intr-adevar o "poarta", insa aceasta este una secundara, ea duce catre o "intrare" mult mai importanta, situata in Carpatii Orientali, spre Nord, in zona cetatii din comuna Ciceu-Ciuc jud. Harghita ( Csíkcsicsó), unde exista de asemenea un "punct nodal" care , intre altele, - face legatura cu "poarta" aflata in zona Cetatii Ciceu ( Csicsó Vára) din jud. Bistrita-Nasaud , comuna Ciceu-Corabia ( Csicsóújfalu / Tschitschau-Neudorf). Am tinut sa subliniem aceste date, deoarece se face frecvent confuzie intre diversele cetati ce poarta numele de "Ciceu", aflate in "Tinutul Secuiesc", sau in zona apropiata a Bistritei. Pe de alta parte, cetatea aflata in Bistrita-Nasaud este ( asa cum aratam si in alt articol) adevarata "Zona Zero"...


Despre ce este vorba?


În vara anului 2003, într-o zona neumblata din muntii Bucegi, echipa Departamentului Zero (o sectiune ultrasecreta a Serviciului Român de Informatii – SRI), a facut o descoperire epocala care ar putea schimba complet destinul omenirii.

Presiunile diplomatice colosale venite din partea Statelor Unite ale Americii asupra Guvernului României pentru a nu divulga aceasta descoperire lumii întregi au condus la o întelegere temporara între cele doua state si la o inedita colaborare de ordin stiintific si militar în cadrul echipei speciale care a plecat în Marea Expeditie. Implicatiile sunt însa mult mai complexe, datorita amestecului brutal al Ordinului Ocult al Iluminatilor care a urmarit sa preia controlul atât asupra locatiei descoperirii, cât si asupra expeditiei româno-americane.

Expert în studierea si cercetarea fenomenelor stranii si totodata conducatorul unor operatiuni de importanta strategica exceptionala pentru statul Român, Cezar Brad este eroul evenimentelor socante care s-au petrecut în Muntii Bucegi, dar si a celor doua întâlniri memorabile cu un reprezentant de frunte al Iluminatilor, membru al grupului Bilderberg.

Intentia autorului (Radu Cinamar) a fost aceea de a exprima simplu si concis anumite fapte si evenimente de o importanta covârsitoare pentru poporul român pentru ca deja exista semnale si dovezi ca o otrava ascunsa tinde sa macine constiinta si sufletul neamului românesc. Si nu este singurul pentru ca aceeasi parere e sustinuta de multe alte persoane cu functii înalte în administratie, economie, cultura si biserica.

Radu Cinamar ne informeaza despre o parte din cel mai mare secret de stat din România care poate fi cel mai teribil secret de pe planeta. Demersul autorului este recunoscut chiar din prima pagina, si anume anihilarea zidului gros al disimularii, tainuirii si minciunii întretinute de factorii de raspundere si de interesele oculte ale anumitor organizatii si persoane din tara si din afara ei.


Teleportare sau disparitii misterioase în muntii Buzaului


În 1981 Departamentul Zero, care, desi face parte din SRI, are o activitate mai mult sau mai putin independenta, a fost solicitat sa intervina într-o zona muntoasa, la Întorsura Buzaului. Zona era foarte retrasa si aproape nelocuita. Doi frati alpinisti se antrenau escaladând o stânca înalta si relativ izolata din masivul muntos, cu pereti abrupti. Unul dintre ei a urcat pâna pe la trei sferturi din înaltimea stâncii, unde a observat niste semne bizare sapate în piatra si aproape erodate de timp. Când a ajuns sus, pe platforma îngusta a stâncii, s-a aplecat si a ridicat un obiect ciudat de culoare galbena care semana cu un lant, dar în clipa urmatoare a disparut brusc sub privirea inmarmurita a fratelui sau care se afla jos, la baza stâncii.

A fost alertata Militia, au fost anuntati parintii, aflati la Braila. Initial, autoritatile l-au banuit, pe cel care i-a chemat, ca le ascunde adevarul. Însa tatal fratilor, fost alpinist, a escaladat si el stânca, a ridicat obiectul, si a disparut instantaneu în fata a mai mult de zece martori. Au sosit imediat la fata locului mai multi ofiteri de Securitate de la Bucuresti, care au anuntat DZ în aceeasi seara. Zona a fost izolata de o echipa militara pe o distanta de o suta de metri în jurul stâncii. Reprezentantii unei alte Directii din Securitate s-au ocupat cu dezinformarea satenilor si linistirea martorilor oculari.


În zilele urmatoare un elicopter a fost folosit pentru a cerceta de sus stânca respectiva. Obiectul era un gen de pârghie ancorata în piatra stâncii. Nu se stie cine, cum, si de ce a facut-o. Scrierea de pe stânca a ramas necunoscuta. Semnele pareau foarte vechi. Lipsiti de experienta si presati de panica creata, cei responsabili au dinamitat stânca. Dar în locul ei a continuat sa ramâna un contur straveziu de culoare verde deschis, ca un abur usor. Dupa câteva zile însa, a disparut si el, definitiv.

O confirmare a acestor evenimente (descrise de Radu Cinamar în cartea sa, aparuta în vara anului 2004) o gasim chiar într-un cotidian (ziarul Ziarul) unde se relateaza pe larg despre misterioasele disparitii. Iata un citat semnificativ: “O prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, în Monitorul de Iasi. El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie numele), care, în anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, într-un loc numit “La Tâharie”, unul dintre ei s-a gândit sa faca o urcare pe una dintre stâncile cu forme ciudate din zona.

Folosind echipamente de alpinism, tânarul a urcat pâna în vârf, de unde a strigat la prietenul sau: “Uite ce am gasit!”. S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si… a disparut. O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a întâmplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, câtiva dintre ei lucrând în Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stânca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si… a disparut si el. Nimeni n-a mai îndraznit sa repete “figura”. Cei doi frati, cautati în zadar prin împrejurimi, n-au mai aparut niciodata.”

În primavara anului 1990, Cezar Brad a fost numit director tehnic al DZ, iar în 1992 au fost clarificate raporturile dintre DZ si Presedintia României. Seful statului a ordonat subordonarea totala si politizarea DZ; însa Cezar i-a prezentat câteva din realitatile socante care au fost descoperite de-a lungul timpului si implicatiile lor enorme în stabilitatea tarii, astfel încât buimaceala Presedintelui a facut loc unui acord asemanator celui vechi, în care DZ este cvasi-independent.


Un Bilderberg în România


În mai 2003, Cezar a primit vizita unui personaj important, pentru o discutie în particular; solicitarea întrevederii a venit prin intermediul SRI, ca urmare a unei interventii guvernamentale. Persoana era cetatean strain, însa cunostea România si vorbea foarte bine limba româna. SRI stia doar ca facea parte dintr-o loja masonica foarte importanta din Italia, ca detine un înalt rang nobiliar si ca are o mare putere de influenta financiara în România.

Probabil ca relatiile sale politice erau, de asemenea, foarte sus-puse din moment ce a reusit sa penetreze zidul SRI-ului si sa ajunga pâna la structura DZ. Cezar marturiseste ca percepea un fel de greutate si presiune nelamurita care se corela cu aceasta persoana. El a realizat atunci, pentru prima data, natura întrevederii: o lupta dificila, pentru ca simtea deja radiatia grea a acelui om, ca un nor neplacut care îl învaluia si îi ascundea adevaratele intentii. Pentru aceasta întâlnire, Cezar s-a pregatit temeinic, izolându-se într-o camera si intrând într-o stare de meditatie profunda, pentru a afla mai multe despre persoana respectiva.

Asa cum apa sub forma de aburi poate fi transformata, prin scaderea temperaturii, în gheata, tot la fel, analogic vorbind, se petrece si cu informatia, care ajunge sa se concretizeze în planul fizic, pornind de la cel mai înalt plan, al ideilor. Mediul în care subzista ideile este eterul subtil universal, însa acesta nu este eterul la care face apel stiinta contemporana. Din aceasta realitate subtila, din acest plan al ideilor provin toate lucrurile si fenomenele, toate gândurile, materia de orice tip si absolut orice se concretizeaza cu nume si forma în planul fizic.

În stadiul ei primar, informatia este o anumita forma de energie vibratorie, specifica fiecarui aspect în parte. Pentru a cunoaste ceva anume, este suficient sa accesezi informatia pe nivelui ei propriu de vibratie, care face parte din oceanul nesfârsit al frecventelor de vibratie energetica din eterul universal. Asta e cel mai dificil de realizat, pentru ca este necesar sa ai nivelul de constiinta adecvat eterului subtil universal, si în plus, sa ai capacitatea de a selecta cu mare acuratete din multitudinea de frecvente de vibratie, pe aceea care te intereseaza.

O minte focalizata, bine pregatita si purificata de gânduri vicioase si parazite are puterea de a ajunge pâna la nivelul eterului universal. Adevarata arta consta în selectarea corecta a frecventei de vibratie particulara pe care o cauti, la fel ca atunci când vrei sa prinzi un post de radio si misti cursorul pe scala de frecvente a aparatului. Totul este rezonanta.

Rezonanta între tine, ca receptor de informatie, si aspectul de interes, ca emitator al informatiei. Evident, toate astea implica un antrenament adecvat si perseverent, dar rezultatele sunt pe masura. Este necesara insa o lunga perioada de practica intensa, care implica în primul rând elevarea deosebita a constiintei. Dar sa revenim la personajul straniu.

Un elicopter al SRI l-a adus pe acest domn, înalt, îmbracat cu un costum negru si tinuta eleganta, dar trufasa. Avea un baston cu mâner de fildes si încrustatii de aur. Fata lui exprima duritate, iar ochii verzi aveau un efect straniu, radiind o raceala neobisnuita. S-a prezentat sub numele de senior Massini. Era foarte sigur pe el si crea impresia unei persoane care obisnuia sa dea ordine. Era unul dintre venerabilii de frunte ale celei mai importante loja masonice din Europa si facea parte din cea mai influenta organizatie masonica la nivel mondial: Grupul Bilderberg.


O invitatie ce nu poate fi refuzata


Massini a intrat direct în subiect spunând ca oamenii sunt de doua feluri: cei care pot fi manipulati si condusi (marea majoritate), si ceilalti – care au anumite virtuti si o personalitate puternica. Venerabilul a precizat ca grupul pe care îl reprezinta face parte din cel mai înalt ordin masonic si ca este foarte interesat de rezultatul discutiei. Cezar a adaugat ca stie unele aspecte legate de francmasonerie: organizatia e strict ierarhizata dupa modelul piramidal, are ritualuri de initiere foarte ascunse iar intentiile sale adevarate sunt secrete si total necunoscute pentru marea majoritate a oamenilor. Massini a recunoscut ca este Maestru în cea mai puternica loja masonica din lume, si ca acest fapt trebuie sa ramâna un secret bine pazit pentru cei mai multi.

Grupul Bilderberg nu este propriu-zis o loja, ci înseamna mult mai mult decât atât. În lojele obisnuite exista o ierarhizare în treizeci si trei de grade, cu criterii bine stabilite, însa aceste loja reprezinta un fel de fatada pentru cei din exterior. Adevarata putere depaseste cu mult cel de-al treizeci si treilea grad ierarhic. Massini l-a invitat pe Cezar sa se alature grupului, lasându-l sa înteleaga ca va avea multe avantaje.

Veberabilul Massini manifesta o mare putere vitala si o forta psihica neobisnuita, în contrast cu vârsta respectabila pe care o avea. Din pacate, radiatia lui subtila – prin care el era oricând capabil sa domine oamenii obisnuiti, slabi sau labili fizic ori psihic – era centrata în jurul unui imens orgoliu, a arogantei si a sentimentului de superioritate asupra celorlalti.

Massini a spus ca a solicitat întrevederea cu Cezar prin puterea si relatiile pe care le detine, deoarece îi cunoaste fortele si capacitatile de actiune ale lui Cezar, recunoscând ca pretuieste foarte mult aceste lucruri, mai ales daca Cezar va servi interesele grupului.

La întrebarea lui Cezar despre scopul principal pentru care îl invita sa faca parte din grupul Bilderberg, Massini a replicat rece ca el – Cezar – nu se afla în pozitia de a alege, si ca nu i-a propus sa intre în grupul Bilderberg, ci într-una din cele mai înalte loji masonice mondiale, imediat subordonata grupului Bilderberg. A încheiat spunând ca nu are alta posibilitate decât de a accepta colaborarea cu ei. Cezar s-a hotarât sa însele vigilenta seniorului, si sub masca acceptarii propunerii, sa afle cât mai multe despre culisele masoneriei mondiale. Massini a început:


Initierea în secretele puterii


“Venerabilii nostri maestri din trecut au avut o viziune mareata, de ansamblu, asupra situatiei finale, care acum este foarte aproape. Ei nu s-au lacomit la interese meschine, egoiste, ci au dorit sa întareasca bazele masoneriei, adaptând de-a lungul timpului principiile ei directoare în conformitate cu specificul evolutiei umane. De ce s-ar fi îngrijit doar de ei si de familiile lor? Oricum aveau cei mai multi bani, cele mai multe bogatii si cele mai bune conditii de trai”.

“Nu legasera între ei juramântul de a se ajuta si sprijini reciproc la nevoie? Ei au fost adevaratii arhitecti care au initiat si stabilit principiile dupa care functioneaza sistemul social actual. Legat de acesti arhitecti care au conceput întregul plan înca de acum câteva mii de ani, nu-ti pot dezvalui mai multe deoarece este un secret teribil pe care nici cei din grupul Bilderberg nu îl cunosc cu totii. La vârful ierarhiei noastre se afla numai descendenti pe linie regala din arbori genealogici de sute si mii de ani. Suntem foarte atenti pentru a nu ne amesteca cu celelalte rase”.

“Este vorba de familiile regale din Europa si de marii bancheri de la sfârsitul Evului Mediu. Ei au sesizat ca viata comunitara se bazeaza pe conducere.”

“Exista astfel doua grupe: marea masa a poporului sau gloata, si elita conducatoare care se straduia sa mentina bunul mers al turmei de oi. Pe aceasta constatare simpla s-a bazat întregul lor plan. Pentru ca mereu au existat interese antagonice, opuse, între cele doua grupuri, lucrurile trebuiau aranjate în asa fel încât aceste interese contrare sa nu dispara niciodata complet, adica sa nu existe niciodata pace adevarata între oameni”.

“Pentru asta s-au servit prin diferite metode ambele grupuri, însa fara ca ele sa cunoasca acest lucru. Iluminatii nostri au împins iscusinta si abilitatea unor astfel de uneltiri pâna la perfectiunea de a merge cu câte un picior în fiecare dintre cele doua barci, si totusi sa nu cada niciodata în apa!”

“Banii si natura inferioara a omului care cedeaza în fata tentatiilor oferite le-a asigurat mereu succesul, si s-a ajuns ca aceasta reteta care folosea intriga, minciuna, tentatiile si prefacatoria, sa permita extinderea influentei noastre în întreaga lume.”

“Dar de ce facem toate astea? Simplu: motivul principal a fost si va fi mereu acapararea puterii! Aproape toate finantele lumii ne apartin gratie paienjenisului bancar pe care l-am tesut în ultimele secole. Bani, bani, tot mai multi bani! O idee fixa care trebuia raspândita pretutindeni. Dar pentru bani trebuie sa muncesti, actiune care consuma timp!”

“Am format astfel un cerc vicios, fara rezolvare: oamenii au ajuns sa munceasca pentru noi, pâna la epuizare atrasi mereu de bani, care sunt însa cheltuiti foarte repede datorita tentatiilor de tot felul exacerbate cu ajutorul publicitatii.”


Santaj si faliment


“Chiar daca apar câtiva oameni foarte bogati în lume, care nu fac parte din lojile noastre, ei nu sunt o amenintare, pentru ca sunt singuri, si nu urmaresc un scop precis, de mare anvergura. Pe cei mai multi însa îi atragem înca de la începutul carierei lor în organizatie si astfel puterea noastra creste; cei care refuza nu rezista singuri.

Daca devin o amenintare pentru noi, ne unim fortele pentru a le provoca falimentul. Obiectivul este acela ca respectiva persoana sa fie învinsa. De obicei, când se afla în pragul colapsului total, îi oferim înca o data sansa pe care o refuzase initial. De cele mai multe ori el accepta. Urmeaza astfel o revenire spectaculoasa în afaceri, dar persoana trebuie sa respecte anumite conditii ferme din partea noastra, pe care nu le mai poate evita.”

“Totdeauna noi avem de câstigat. Fie un om politic influent care sa ne sustina interesele, fie un mare om de afaceri ai carui bani îi administram noi, prin filierele noastre. Ne intereseaza sa cream cât mai multe astfel de cercuri vicioase. Astfel am format celula societatii – familia – pe care am legat-o strâns în lantul unor dependente interminabile: serviciu, casa, confort, masina, banca, contracte.

Rolul cercurilor vicioase este de acrea dependenta, pentru ca atunci când exista dependenta, lipseste libertatea. Dependenta atrage automat înrobirea, limitarea; oamenii trebuie sa fie cât mai limitati si mecanici în actiunile lor, care trebuie sa devina stereotipe. De aceea am impus munca divizata în domenii si subdomenii. Daca cerinta postului este simpla, omul devine în scurt timp un fel de robot care asculta ce i se spune si face ce i se ordona.”


Mass-media de propaganda


“Trebuie ca oamenii sa gândeasca cât mai putin, pentru ca altfel ei pot deveni periculosi, pot naste idei care sa fie contrare scopurilor noastre. Am permis astfel tehnologiei sa capteze masele de oameni prin anumite mijloace (a caror lipsa n-i s-ar parea acum o catastrofa): televiziunea, telefonul, computerul. Pe lânga crearea dependentei populatiei fata de ele, aceste mijloace ne-au oferit si controlul difuzarii informatiei.”

“Informatia este pe primul loc în ceea ce priveste armele cu care actionam în lume. Controlând mijloacele si institutiile mass-media, controlam implicit continutul si calitatea informatiei. Obiectivul de baza a fost acela de a obtine controlul asupra celor mai mari trusturi de presa, radio si televiziune din lume.”

“Dar cum acest lucru nu era suficient pentru controlul total al populatiei, am început sa sprijinim din umbra proliferarea distributiei de droguri. Se stie bine ca acestea, alaturi de tutun, alcool si cafea, distrug corpul omului, însa noi am întretinut deliberat o asa-zisa lupta de combatere a lor, care nu a facut decât sa intensifice si mai mult consumul acestora. Am creat concerne imense de fabricare a tigarilor, bauturilor si a cafelei. Aproape toti presedintii si patronii acestor giganti în lumea afacerilor sunt membri venerabili în lojile cele mai înalte ale organizatiei noastre.”

“Este deja dificil sa controlam mai bine de sase miliarde de oameni. O multime este cu atât mai usor de manevrat cu cât e mai dispersata si mai confuza. Daca, în plus, ea nu depaseste un anumit numar de persoane, atunci e chiar simplu, având în vedere tehnologia de manipulare mentala pe care o avem la dispozitie.”

“Unul din scopurile principale a fost stoparea proliferarii oamenilor pe planeta. Mai mult, trebuia sa micsoram drastic populatia globului. Pentru asta aveam nevoie de metode care sa ucida în timp scurt un numar foarte mare de oameni. Am finantat proiecte ultrasecrete de cercetare pentru producerea unor virusi extrem de virulenti. Unele experimente au dat gres, altele ne-au multumit prin rezultatele obtinute.”

“Daca ceva sau cineva se opune, nu poate rezista mult timp împotriva noastra. Armele noastre nu sunt niciodata prezentate pe fata. Ele îmbraca mai mereu o haina umanitara. Baza care ne da sursele de manipulare este constitutia unui stat. Alcatuirea ei este o adevarata stiinta a psihologiei si manipularii omului, de aceea reprezentantii nostri au luat parte la conceperea constitutiilor principalelor state-puteri ale lumii. Constitutiile trebuie sa aiba o forma umanitara, pompoasa, dar sa ascunda în profunzimea lor metode eficiente de subminare si control al populatiei.”


Marile revolutii si razboaiele mondiale


“Conflictele, revolutiile si razboaiele au constituit pentru noi o reala si uriasa sursa de venituri si o modalitate de dirijare si mentinere a influentei si puterii noastre la nivel mondial. Speculam orice dificultate economica, mai ales la tarile mai putin dezvoltate.

Datorita influentei bancare pe care o avem, actionam din umbra la nivelul conducerii statului si la fel facem si în cazul statului advers. Nu ne implicam niciodata într-o singura parte, pentru ca rezultatul poate fi incert. Perioada actuala se preteaza mai ales la crearea unor conflicte de ordin etnic si economic.”

“Aproape toate organismele internationale (politice sau militare) au sorginte masonica. Venerabilii nostri se afla plasati în punctele cheie si urmeaza cu exactitate planurile noastre. ONU si NATO s-au dovedit a fi decizii salutare atunci când am hotarât formarea lor.”

“Toate aceste lucruri par atât de absurde si îmbraca o haina atât de grotesca încât acuzatiile care n-i s-ar putea aduce ar aparea într-o lumina de-a dreptul hilara! Este unul din punctele esentiale ale doctrinei noastre. Sa actionezi în directia planului stabilit, dar în acelasi timp sa faci sa para ca actiunile tale sunt opuse planului! De aceea nu dorim sa fim mediatizati, nu dorim onoruri, faima sau recunoastere publica, pentru ca sunt trecatoare si, în plus, sunt dirijate chiar de noi prin intermediul pârghiilor de control pe care le avem în mass-media.”

“Succesul nostru sta în faptul ca formam un grup, si nu actionam doar în interes individual. Actiunile noastre sunt mereu corelate si au un scop precis, iar ajutorul reciproc si discretia totala sunt esentiale pentru asigurarea succesului. De altfel regulile si juramintele ordinului nostru sunt foarte stricte, iar pedepsele foarte aspre.”


Dezvaluirea planurilor francmasonice


“Îti închipui ca auzind aceste lucruri le vei putea face cunoscute lumii întregi? Cine îti închipui ca te-ar putea asculta fara sa te considere nebun? Masoneria a fost dintotdeauna ocultata; în loc sa ne atribuim marile idei sau curente sociale sau culturale, s-a optat pentru discretie, mister, retragere, actiune din umbra. Sunt putini cei care au auzit despre denumirea de mason sau francmason, si oricum n-au nici-o idee despre ce înseamna ea în realitate.”

“Evident, cunoastem deja ca sunt multi, mai ales intelectuali, care cunosc o parte a adevarului despre noi si pe care nu-i mai putem minti, dar prin comparatie cu restul populatiei, îndobitocita de sistemul social pe care noi l-am creat si mai ales de cel informational pe care îl dirijam aproape în totalitate, acesti intelectuali sunt cu adevarat o minoritate. În plus, ei sunt dispersati si amenintati de avertismentele indirecte pe care noi le trimitem.

Astfel ca, chiar daca unii cunosc adevaratele noastre intentii, vor adopta o atitudine pasiva, considerând ca sunt lipsiti de putere, de avânt, de posibilitati de a actiona în mod eficient. Ei adopta atunci varianta victimei care se lamenteaza: “Stiu, dar ce pot sa fac? Sunt legat de mâini si de picioare! Nu cred ca avem vreo sansa.” În acest fel, o mare parte din populatie care ar putea sa ne provoace mari greutati, a depus deja armele înainte de a începe lupta.”


Denigrare, minciuni, manipulare


“Daca mai apare totusi cineva care vrea sa ne atace si sa arate realitatea actiunilor noastre, avem multe mijloace de linistire a lui. Ele încep totdeauna prin lansarea unei stiri false, negative, despre acea persoana, pentru ca noi controlam foarte bine mass-media. Cititorii afla despre acele lucruri false, negative. Chiar daca în zilele urmatoare apare o contrazicere a stirii, o dezmintire, faptul deja a fost consumat. În primul rând nu e obligatoriu ca cel care a citit stirea falsa sa mai citeasca a doua zi si dezmintirea. În al doilea rând, noi speculam tendinta vicioasa a omului de a se orienta mai ales spre stiri senzationale cu caracter negativ.”

“Cunoastem prea bine influenta unor astfel de sugestii negative si impactul lor teribil asupra naturii emotionale a omului. Stim ca ele distrug structurile energetice armonioase din aura sa, aduc o forma subtila de stres la nivel psihic, si coboara vibratia perceptiilor pozitive ale omului. Toate astea ne servesc foarte bine intereselor noastre, deoarece îi obosesc si îi debusoleaza pe oameni, îi determina sa fie lipsiti de vigilenta si superficiali.”

“Realizam astfel un scop pe care l-am urmarit mereu: cresterea entropiei sociale, care determina o confuzie aproape totala. Ne slujim mereu de stiri contradictorii, cu un continut sinistru, profund negativ; sustinem si impulsionam carti cu subiecte puerile sau fantastice dar care atrag pentru a capta interesul mintilor slabe, aflate în cautare de senzational. Noi am avut grija ca astfel de aparitii editoriale sa prolifereze si chiar sa fie acceptate de populatie, care acum le considera foarte valoroase.”

“Sistemul economic si social pe care l-am impus încurajeaza foarte mult competitia în aspectul ei nearmonios, stimuleaza concurenta neloiala si îndeamna la un consum cât mai mare de marfuri. Aceasta preocupare si agitatie nebuna a omului, care îl tine mereu ocupat si tensionat, nu duce decât la o diminuare semnificativa a valorilor morale si etice în viata, adica la pervertirea caracterului omului.”


Filme si reviste porno? Din plin!


“Încurajam si sprijinim proliferarea sexualitatii în formele ei aberante si a pornografiei pâna la limite inimaginabile, pentru ca am constatat ca forta si virilitatea barbatului, precum si sensibilitatea si intuitia femeii diminueaza foarte repede atunci când sunt confruntate cu astfel de practici rele. Astfel omul devine labil, cedeaza mai repede si poate fi controlat cu usurinta.”

“Acordam atentie deosebita tinerilor, pentru ca daca vrei ca un copac sa nu aiba roade, trebuie sa-l usuci înca de când este puiet. Ne orientam spre difuzarea filmelor în care este exacerbata violenta, a filmelor de groaza sau cele cu scene sadice. Pentru a încuraja vizionarea lor ne folosim foarte mult de publicitate, care a ajuns inima comertului. Am stimulat în cel mai înalt grad tendinta populatiei de a consuma.

Aceasta este chiar o boala contemporana a omului. Chiar daca nu are nevoie de ceva anume, el trebuie sa cumpere, sa cumpere si iar sa cumpere. Nu e usor sa devii bogat si aproape imposibil sa o faci pe cai cinstite. De aceea clasa bogatasilor e în cea mai mare parte o clasa sociala viciata si pervertita. Necinstea lor i-a determinat sa aiba secrete, si atunci când un om are secrete, apar si obligatiile fata de altii, mai ales prin santaj. Noi însine suntem artizanii acestei situatii.”


România anului 2003


“Sa luam ca exemplu tara ta. Aici ne-am instalat oamenii cu mare usurinta, deoarece am stiut sa speculam trecerea de la un sistem totalitar, ale carui baze tot noi le-am pus, la o aparenta libertate de actiune. Dupa Revolutia din tara voastra, n-am avut decât sa asteptam si sa încurajam dezastrul economic, si mai ales coruptia si tentatia românului în fata stralucirii banului.

Aproape toti au cazut în plasa. Am început atunci sa actionam si din punct de vedere politic. Trebuia sa fim siguri ca principalele posturi din Parlament si Guvern sunt ocupate de oameni în vârsta, cu caracter slab, usor de manipulat. Eforturile noastre au fost minime, deoarece aviditatea si lacomia dupa bani, dublate de o mare lasitate si duplicitate, au facut din cei mai multi dintre politicienii vostri o adunatura demna de dispret.”

“Si de ce toate astea? Pentru puterea absoluta. Puterea de dominatie a întregii lumi trebuie sa ajunga repede în mâinile noastre.”

Cezar si-a dat seama ca masoneria mondiala urmarea sa dobândeasca într-un timp cât mai scurt controlul asupra unei locatii secrete din muntii Bucegi, excluzând orice forma de popularizare si dorind chiar tainuirea gradata a existentei acestui loc fata de puterea de la Bucuresti, dupa ce reprezentantii elitei ar fi avut acces acolo. Ca întotdeauna în cazul marilor secrete de stat, scurgerile de informatii puteau periclita întreaga actiune deoarece existau formatiuni care nu erau controlate în întregime de masoni. La doar doua saptamâni de la cea de-a doua întâlnire cu venerabilul Massini, Cezar a marturisit autorului ca vrea sa fie sigur ca informatiile necesare vor fi publicate pentru ca ele sa ajunga astfel la cunostinta românilor. Se anunta o perioada tensionata si uluitoare prin ineditul descoperirii care a fost facuta în muntii Bucegi.


Lenea si inactivitatea: perfecte pentru masonerie


Pentru a controla si manipula populatia globului, elita masonica se foloseste de inertia, lenea si întunecimea mentala a majoritatii oamenilor, care nu au forta interioara necesara pentru a renunta la obiceiurile lor rele si la tendintele negative. Masonii manevreaza cu mare usurinta aceasta energie a lipsei de reactie, a încetinelii, inertiei, obscurantismului. În asemenea situatii masoneria genereaza, practic, o veritabila stare de somnolenta colectiva, care îi serveste foarte bine interesele. Actiunile francmasoneriei – care în anumite cercuri înalte masonice implica realizarea unor ritualuri complexe de magie neagra – sunt realizate uneori chiar de la distanta, iar cei care sunt mai receptivi fata de aceste energii înlantuitoare, apasatoare, le cad cu usurinta victime, lunecând într-un fel de somn bizar, ca de plumb.

Aici nu e vorba doar de somnul fizic, ci un gen de stare abulica în care sunt cuprinsi oamenii care îi face sa devina obedienti, ascultatori, si sa se comporte precum niste marionete. Este conditia ideala în care ei pot fi controlati si condusi fara sa opuna rezistenta. Organizatiile masonice detin aproape toate pârghiile de actiune în societate prin care ataca cu vehementa tot ceea ce este spiritual, autentic, adevarat, urmarind sa transforme umanitatea într-un fel de mecanism viu pe care-l pot actiona si conduce la vointa exact asa dupa cum vor.

Sunt foarte multe opinii divergente, contradictii si neîntelegeri între diferitele loji masonice în lume. Una dintre marile pacaleli pe care le realizeaza elita masonica este aceea de a genera impresia ca doua sau mai multe loji masonice se lupta între ele. În realitate, la vârful structurii lor piramidale marii maestri francmasoni care alcatuiesc elita conducatoare se înteleg foarte bine, însa la baza ei apar ca fiind dusmani.

Ideea este de a crea deruta si confuzie, stiind ca acestea adorm vigilenta omului de rând. De fapt, e vorba de o pacaleala diabolica: cel care cade în plasa ei fara sa fie avizat, nu va alege una dintre loji crezând ca e rea, ci o va alege pe cealalta despre care va crede ca e buna. Dar asta e doar aparenta, în realitate francmasoneria este si ramâne aceeasi, indiferent de artificiile la care recurge. Trebuie sa ai încredere si sa fii perseverent an actiunile benefice pe care le realizezi.


Masoneria îsi face de cap...


În România, mai ales în ultimii ani, francmasoneria actioneaza aproape dupa bunul plac. Sarmanul popor care e tinut în ignoranta si manipulat, nici macar nu banuieste care e cauza tragediei pe care o are tot timpul sub ochi si o traieste obidit. Daca aceasta adevarata hidra (masoneria) ar fi învinsa, atunci ar exista o regenerare rapida, sub toate aspectele, la nivelul întregii planete.

Din nefericire, imensa majoritate a oamenilor din Occident nu e atenta sa sesizeze modalitatile de manipulare – unele chiar foarte evidente – ale masoneriei. Apatici si egoisti, cei mai multi prefera sa se izoleze într-o forma stranie de hibernare citadina având impresia gresita ca îsi ghideaza singuri viata.

Chiar daca afla despre actiunile diabolice savârsite de masoni, prefera sa le nege din comoditate, sau sa se bizuie pe faptul ca altii vor lua atitudine în locul lor. Mai mult decât atât, ei adera cu o crasa ignoranta la anumite orientari satanice care sunt infuzate si încurajate de masonerie prin intermediul muzicii rock dezlantuite, a drogurilor, a alcoolului, tutunului si a conceptiilor materialiste. În aceste conditii de abrutizare gradata dar sigura a fiintei umane care devine astfel lipsita de vointa si determinare proprie, e destul de usor pentru francmasonerie sa-si împlineasca planul.

La noi în tara situatia e identica. Oamenii parca dorm, nu sunt lucizi. Chiar daca au mai fost publicate unele informatii fundamentale despre francmasonerie si planurile ei la nivel mondial, inertia si starea de somnolenta a oamenilor s-a amplificat atât de mult încât sunt foarte putini cei care catadicsesc sa creada ca tot ceea ce se spune despre masonerie este adevarat si ca reprezinta o realitate crunta.

Li se pare totul atât de monstruos si incredibil, încât într-un impuls subconstient de teama si autoconservare, ei prefera sa creada ca poate situatia nu e chiar asa de rea cum e descrisa, astfel încât prefera sa se închida din nou în cochilia lor si sa ramâna mai departe în inertia de care erau cuprinsi înainte.

Situatia e chiar mai grava decât aceea în care ei nu stiau nimic despre planurile satanice ale masoneriei, pentru ca a sti si totusi a nu actiona conform cu ceea ce cunosti e o mare lasitate si o grava abatere de la codul moral elementar. Nu e prost cel care nu stie, ci e prost cel care stiind, actioneaza ca si cum nu ar sti.


Simboluri si lozinci masonice


Exista câteva simboluri pe care masoneria le foloseste si sunt foarte cunoscute, cum ar fi compasul si mistria. Altele, sunt mai ascunse: piramida cu ochiul atotvazator din vârful ei, reprezentata deloc întâmplator pe bancnota americana de un dolar. Pe lânga simboluri, devizele francmasonice sunt foarte importante pentru adeptii lojilor masonice, iar una dintre ele este “Prin haos la ordine”.

Analizând cu luciditate situatia actuala din lume si din România, din punc de vedere social, economic si politic, se constata ca acest haos este structurat în asa fel încât sa asigure gradat instituirea noii ordini mondiale, careia nu i se spune Noua Ordine Francmasonica – pentru ca cei ignoranti sa nu stie cine sunt creatorii ei – ci doar Noua Ordine.

Un alt principiu pe care francmasonii îl aplica cu strictete este “Toti pentru unul si unul pentru toti”. Respectarea acestui imperativ le confera o stare de unitate, o orta si tenacitate considerabile. Daca oamenii din România ar manifesta aceeasi stare de tenacitate, aceeasi forta de actiune si aceeasi angrenare sistematica ca în cazul masonilor, situatia actuala ar fi cu totul alta.

Cei care actioneaza în lojile masonice sunt aproape implacabili în deciziile lor. Un ordin în francmasonerie nu se discuta deoarece în momentul intrarii în organizatie cei care sunt primiti depun un juramânt oribil si realizeaza un ritual pervers prin care se obliga efectiv la o totala supunere si ascultare, în caz contrar acceptând sa fie ucisi.


Francmasoneria este unica grupare oculta care are scopuri politice. În momentul în care elita masonica promoveaza un membru al unei loji într-o pozitie înalta în organozatie, ea are anumite criterii ascunse prin care îsi da seama daca persoana respectiva e îndeajuns de modelata în directia actiunilor demoniace. E aproape incredibil câta mizerie umana poate sa existe sus, la vârful piramidei lor ierarhice. Însa totul e poleit si facut sa apara stralucitor si nobil, prin intermediul bogatiilor fabuloase pe care le detin, al relatiilor, influentei si controlului pe care-l au în lume.


Adevarul începe sa se reveleze


Ce i-a putut determina pe cei mai mari masoni ai lumii sa se orienteze cu atât de mare interes spre România! Exista unele profetii foarte secrete facute de doi mari sfinti crestini la începutul secolului trecut si se refera la viitorul României în contextul întregii omeniri. De asemenea, exista un pergament foarte valoros în marea biblioteca de la Vatican care expune aceeasi problema în legatura cu teritoriul României, situatie aproape de neconceput pentru mentalitatea si orgoliul marilor state si puteri ale lumii.

În arhiva secreta a Muzeului de Istorie din Viena, se afla un document foarte vechi care expune trecutul istoric extrem de îndepartat si totodata fabulos al civilizatiei care a existat în acele timpuri pe teritoriul României. Iata deci toate aceste surse diferite care se refera la aceleasi lucruri. Exista multe aspecte care se coreleaza. Profetiile afirma ca este o problema de doar câtiva ani pâna la aparitia semnelor care vor atrage atentia asupra acestui teritoriu.

Francmasonii sunt foarte atenti la aceasta tara, deoarece ei stiu ca cea mai mare problema pentru ei, la nivel planetar, o reprezinta acest loc. Ei însisi cunosc foarte bine profetiile în legatura cu viitorul apropiat al României si stiu ca cele mai multe probleme le vor avea chiar din aceasta zona a globului. Asa se explica intrigile si masinatiile lor de culise în economia si politica tarii, tocmai pentru a-si asigura acest control si pentru a genera fel si fel de grupari ciudate pe care le sustin si le finanteaza cu sume fabuloase de bani.

În aceste grupari ei atrag oameni naivi, cu un caracter slab, dar avizi de câstiguri facile, care sunt dispusi chiar sa-si vânda sufletul numai pentru a parveni în asa-zisa societate înalta si bogata. Scopul acestor mini-organizatii este acela de a bloca orice tentativa de dezvoltare spirituala sau de normalitate sociala si economica a populatiei, creând totodata impresia ca activitatea lor este asidua tocmai în aceste domenii.

Insistenta cu care actiona venerabilul Massini arata ca problema era de maxima importanta atât pentru francmasonerie, cât si pentru întreaga tara. De ce oare senior Massini nu a intervenit prin canale diplomatice foarte înalte, oficiale? Elita masonica nu dorea deloc publicitate în aceasta problema. În plus, au si ei anumite limite ale influentei politice, care difera de la tara la tara. De aceea, pastrarea unui secret ferm în privinta descoperirii din muntii Bucegi, era de maxima importanta.


Masoneria mentine România în mocirla


Ei au tot interesul sa mentina acest popor la un grad de saracie si prostie care a atins cote aproape incredibile. Politica lor a devenit în ultimul timp destul de evidenta. Aproape ca nu se mai obosesc sa ascunda acest lucru, aparentele fiind mentinute doar de ipocrizie si minciuna care arata sfidarea fara limite si totala lipsa de respect pentru natiune. Politica lor stranie si vicleana urmareste sa secatuiasca material acest popor si sa-l aduca la acea stare abulica de totala dependenta, impunând fel de fel de împrumuturi externe de ajutorare care creeaza obligatii.

Scopul principal este de a mentine oamenii în aceasta stare ciudata. În multe cazuri au reusit. Daca lucrurile vor continua asa si nu va exista o trezire a elementelor de raspundere, e posibil ca aceasta stare critica sa continue si chiar sa se amplifice. De aceea e important ca oamenii sa afle care sunt cauzele care stau la baza acestei situatii care exista la nivel national si chiar mondial. E ca un efect de avalansa în care – dupa atingerea unui punct critic de 5% din populatia tarii – dezvoltarea lui sa fie exponentiala ducând la deschiderea sufleteasca si trezirea celorlalti.

În nestiinta lor, multi oameni actioneaza involuntar în consensul directivelor francmasonice, fara sa banuiasca ca fac jocul murdar al gruparilor masonice. Acestea, folosindu-se de intermediari, sunt foarte virulente si perfide. În acest fel, ei nu au nici-o raspundere, iar daca lucrurile nu ies asa cum au urmarit, vor da vina totdeauna pe intermediar, aratând cu degetul si incriminându-l pentru faptele comise.


Divulgarea planurilor masoneriei


Care ar fi cele mai potrivite modalitati pentru a neutraliza forta malefica si planurile diabolice ale francmasoneriei? În primul rând, divulgarea acestor planuri si actiuni malefice ale francmasoneriei, astfel ca ele sa fie cunoscute tuturor oamenilor. Desi actiunile lor sunt insidioase si orientate cu precadere catre blocarea, de exemplu, a oricarei idei geniale, sau inventii care ar putea sa amelioreze traiul oamenilor din popor.

Ei sunt cei care dau indicatiile atât pentru contracararea inventiei, cât si pentru exasperarea inventatorului si aducerea lui într-o totala stare de marasm, stres si neputinta. De aceea multi prefera sa-si paraseasca tara si sa-si ofere capacitatile lor intelectuale de exceptie în alte zone ale lumii. Situatia politica si economica a tarii demonstreaza ca masonii actioneaza exact dupa planurile lor.


Masoneria promoveaza coruptia


Ei urmaresc sa promoveze mai mereu oameni de paie, oameni corupti, si chiar sa instituie o atmosfera generala de coruptie, tocmai pentru a putea dupa aceea sa-si asigure aceasta infiltrare care sa le asigure succesul jocurilor murdare pe care le fac. Daca în posturile cheie ar fi plasati oameni intransigenti si de buna credinta, acestia nu s-ar mai putea preta la intrigile, jocurile si mizeriile de culise care infesteaza politica si economia tarii.

Faptul ca lucrurile treneaza însa, desi de ani de zile sunt încercari, schimbari, înlocuiri, angajamente, promisiuni, arata adevarata fata a influentei masonice care întretine deliberat o stare tensionata în tara prin minciuna si ipocrizie.


Demascarea publica a jocurilor masonice


Cu cât oamenii devin mai lucizi si avizati de planurile francmasonice, cu atât mai repede ei se vor opune jocurilor murdare ale acesteia. Apoi trebuie realizata demascarea publica a intentiilor malefice ale masoneriei. Politica masoneriei este aceea de subminare a sperantei oamenilor. Scopul principal este sa genereze o stare negativa de absenta a sperantei în oameni, de lipsa de încredere în fortele acestui popor. Când însa o mare masa de oameni are o speranta pe care o cultiva, o hraneste si o întretine cu entuziasm, ea creeaza un curent gigantic de forta spirituala.


Daca o idee profund benefica cuprinde masele de oameni, ea genereaza atunci o unda colosala de energie pozitiva care poate fi însasi cheia transformarii acestui popor. Masonii actioneaza extrem de virulent si cu maxima îndârjire prin mass-media (pe care o au sub control total) atunci când unii oameni sau grupari fac cunoscute lumii întregi adevarul oripilant despre actiunile si intrigile lor. Masonii de la vârf cauta atunci sa distruga prin orice mijloace persoanele sau organizatiile respective, profitând de credulitatea tâmpa a omului de rând care poate fi manipulat cu usurinta.

(....)

Pentagonul spioneaza cu sateliti


Pentagonul are mai multe programe militare secrete si de spionaj geodezic, folosind mai multi sateliti geostationari de înalta tehnologie. Unul dintre acestia, care se bazeaza pe tehnologia bionica si pe cea a undelor de forma, a reperat în anul 2002 o structura aparte într-o anumita zona a muntilor Bucegi.

În primul rând, spatiul gol identificat în interiorul munteluinu avea corespondenta cu exteriorul, ci începea direct din interiorul muntelui, la o anumita distanta de panta acestuia. În al doilea rând, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe gânduri echipa Pentagonului.

Scanarea din satelit a muntelui a evidentiat doua blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatra care margineau începutul tunelului si sfârsitul lui si respingeau orice tip de sondare sau analiza, ca si cum ar fi protejat ceva în acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul în tunel. Al doilea era imens, ca o cupola sau semisfera, care se afla la capatul opus tunelului, aproape de centrul muntelui. Massini a recunoscut ca acolo se afla ceva extrem de important si care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisfera se afla într-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se afla pe verticala ce corespunde stâncilor de pe creasta numite Babele. De fapt, verticala iesea la aproximativ 40 de metri între Babele si Sfinxul din Bucegi.


O structura similara în Irak


Echipa de la Pentagon a observat ca barajul energetic semisferic are exact aceeasi frecventa de vibratie si aceeasi forma ca cel dintr-o alta structura subpamânteana foarte secreta pe care ei o descoperisera înainte, în apropiere de Bagdad, în Irak. La scurt timp dupa descoperirea din subsolul Irakului s-a declansat razboiul si dupa câteva luni americanii au avut acces, în cel mai mare secret, la zona respectiva, despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Oricât s-au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic, iar întreaga operatiune era tinuta în cel mai mare secret.


Trecutul misterios al planetei


Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul misterios al planetei dar si cu istoria organizatiei lor. Faptul ca Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare între structura subterana de lânga Bagdad si cea interioara din muntii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Initial aproape devenise panica generala.


Panica era datorita faptului ca aceasta structura – mult mai mare si mai complexa decât cea din Irak – se afla pe teritoriul României. Corelând acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul României ajungem la o viziune corecta a motivelor de îngrijorare pe care le au în prezent marii masoni. Oricât de mult ar dori ei sa disimuleze aceasta, actiunile si intentiile lor ne arata cu prisosinta contrariul.

O enigma foarte mare era felul în care reusisera cei care l-au construit sa realizeze structura si golurile direct în interiorul muntelui, fara nici-o corespondenta în afara lui. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, asa cum a fost el calculat de specialistii din Pentagon. Cea mai apropiata strapungere era posibila la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui.

(....)

Ziarul “Ziarul” a publicat un amplu articol despre muntii Bucegi si ciudateniile semnalate în zona. Iata un extras semnificativ: “Busteni. Piscurile muntilor se cufunda în nori. Crucea de pe Caraiman împunge cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar putea fi tulburata de evenimente neobisnuite.

Traian Trufin stie însa ca totul e doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii întâmplari. Este convins ca sub Carpatii nostri exista o alta lume. Bucegii sunt considerati de catre specialisti un punct energetic foarte puternic. S-au emis ipoteze asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice.

Cercetarile au demonstrat ca zona este încarcata energetic mai mult ca oricare alta din România. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul “Cezar Petrescu” din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor stranii la care a fost martor, a încercat sa gaseasca niste explicatii.”

“În 1993, timp de doua saptamâni, în partea de sud a orasului, oamenii aveau insomnii, indiferent de vârsta. M-am gândit ca sunt emanatii de noxe de la fabrica de hârtie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu dormeau, oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane”, povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa traiasca adevarate stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai în timpul noptii. Dupa ce au bagat în sperieti tot orasul, au încetat la fel de brusc cum aparusera.”

“Apoi au început cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate în Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din Vrancea. Seria de cutremure a început în 1994 si a tinut 3 ani. “Se produceau la ore fixe: la ora 20 si la 3 noaptea. În fiecare zi, invariabil. Nu erau însa seisme propriu-zise.

Se manifestau dupa alte legi. Aveau un areal redus: Azuga – Busteni – Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Busteni. Se auzea din pamânt un vuiet, ca si cum s-ar fi prabusit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici miscari orizontale, nici verticale”, povesteste Traian. A numarat peste 100 de astfel de miscari seismice.”

“Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de radio. Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio”, crede Traian. A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.

“Traian crede ca toate anomaliile din Busteni sunt cauzate de existenta unor galerii subterane în maruntaiele muntilor. Aceste uriase tunele subterane sunt de natura artificiala si au fost sapate de civilizatii nepamântene. Aici au loc experiente, punctul fierbinte fiind în zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica bubuiturile care însotesc cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare.

Cine produce acele amplificari stranii, în ce scop, cui îi sunt destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate raspunde. “Convingerea mea este ca exista în subteran o alta lume. Extraterestrii cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor informational este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara acolo si nici de ce nu vor sa comunicam.

Probabil pentru ca omenirea înca nu este pregatita sa înteleaga niste lucruri”, conchide geologul. Spera ca fenomenele se vor intensifica si pâna la urma vor deveni o cale de comunicare între cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decât lipsa de explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pâna acum oamenii de stiinta.”

“Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi.

Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. “Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult înainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamântului pe care locuim. De fapt, în Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie.

Atunci când cu stiinta care va fi pe pamânt va birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste înscrisuri si documente însemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va întâmpla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi”, spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata în Bucegi.”

(....)

În subsolul Irakului


În ce priveste structura similara din subsolul Irakului, ea a fost descoperita folosind indicatiile oferite de acelasi satelit de spionaj militar care revelase si datele pentru structura din muntii Bucegi. Consilierul american pe probleme de securitate nationala a primit un fax ultrasecret prin care era înstiintat de faptul ca scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsând cu o mare frecventa.

Informatia uluitoare era aceea ca în fata lui aparuse o holograma a planetei care prezenta secvential si progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul României apoi muntii Bucegi si în sfârsit localizarea structurii din interiorul lor aratând coridorul marii galerii si scutul energetic semisferic pulsând cu putere.

Era evident ca cele doua scuturi energetice semisferice erau într-o directa dar misterioasa legatura astfel încât activarea unuia a dus la activarea si a celuilalt. Poate exista chiar o retea de astfel de structuri subpamântene în întreaga lume.

(....)


Sala Proiectiilor


Marea Galerie se termina brusc în aula gigantica din interiorul muntelui care avea o înaltime de 30 de metri si o lungime de 100 metri. Sala Proiectiilor este delimitata de scutul energetic si are dimensiuni mai mici decât aula din munte. Avansând spre scutul energetic, portiunea de scut din fata este delimitata ca o usa si devine stravezie si apoi dispare pentru a putea intra în Sala Proiectiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influente nefaste din exterior. Odata intrat în Sala, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.

În partea din spate, scutul nu mai cobora pâna la nivelul solului, ca în zona din fata: Sala Proiectiilor avea jumatatea din spate acoperita de zidul de roca. În acel masiv perete din piatra, înalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept în fata, iar celelalte doua – simetric, de o parte si de alta a acesteia si sunt luminate difuz, într-o nuanta verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat între statul român si SUA.


Mese gigantice pentru uriasi


Începând din fata, de la intrare, Sala Proiectiilor contine un sir de mese imense din piatra, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmând curbura acestuia. Similar, exista un alt sir de-a lungul peretelui din stânga. Nici una dintre mese nu avea o înaltime mai mica de doi metri. Pe grosimea placii de deasupra sunt taiate în relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivazuta care seamana cu caracterele cuneiforme din antichitate.


Scrierea contine si simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul si cercul. Desi semnele nu sunt vopsite, ele ies în evidenta printr-o usoara radiatie fosforescenta, în culori diferite de la o masa la alta.

Sunt câte cinci mese pe fiecare parte a salii. Pe unele dintre ele exista diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboara spre sol o multime de fire albe translucide care se aduna în cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate în afara mesei, direct pe sol. Cablurile fine sunt extrem de flexibile si usoare iar în interiorul lor se observa mici impulsuri luminoase care aluneca pe toata lungimea lor.

La apropierea de oricare dintre mese, se activeaza simultan pe suprafata ei o proiectie holografica care prezinta aspecte dintr-un anumit domeniu stiintific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte si foarte mari, cu o înaltime de aproape doi metri si jumatate.

Pe suprafata dreptunghiulara a meselor din piatra slefuita exista o fanta îngusta, lunga de câteva zeci de centimetri, paralela cu latura mare a mesei din care apar proiectiile holografice. Proiectiile ruleaza singure însa în acelasi timp ele sunt interactive si depind de cel care le urmareste si atinge suprafata mesei.


Combinatii genetice


Urcând pe un trepied adus special, se poate vedea ca suprafata meselor este acoperita cu o pelicula dintr-un material sticlos, întunecat. Pelicula e împartita în mai multe patrate mari delimitate prin linii drepte, care formeaza un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiectiilor este biologia astfel ca se deruleaza imagini cu plante si animale, unele complet necunoscute.

Atingând unul dintre patrate, holograma înfatiseaza structura corpului uman a celui care dirijeaza proiectia. Se deruleaza imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte patrate arata proiectii ale altor fiinte, de pe alte corpuri ceresti. Atingând simultan doua patrate diferite se înfatiseaza o analiza stiintifica complexa prezentând ADN-ul fiintelor respective si posibilitatile de compatibilitate între ele.

Pe lateral, apar linii verticale cu explicatii în ciudata scriere iar în final apare forma mutanta cea mai probabila, ca o combinatie între cele doua informatii genetice.


Giganti adevarati


Cei care au construit întregul edificiu trebuie ca erau foarte înalti, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiectiilor.

O confirmare a existentei uriasilor pe teritoriul României o gasim în ziarul Ziarul. “Echipa de la Ziarul este însotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca “povestile” oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi.

Aceasta a fost descoperita întâmplator, în urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarât ca în Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapând pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurând în jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului.

Pâna la “culmea” unde fusesera plantati pomii, coborâm în panta abrupta, pe o ulita înecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata întreaga livada, care acum nu mai rodeste: “Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, când dau de o capatâna de om, mare cât un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cât aracii de vie. O namila de om fusese raposatu”.”

Exista multe legende care amintesc despre vremurile când pe Pamânt traiau uriasi. Mitologiile sumeriana, egipteana, hitita, greaca au un întreg “capitol” despre razboaiele purtate de zeii cei batrâni cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei.

Pe atunci, spun legendele, pe Pamânt traiau doar zeii. Gigantii aveau si alte defecte în afara de statura colosala. Aveau mai multe brate, capete sau fete, adesea doar un ochi în frunte, din care cauza erau numiti ciclopi, si erau cam tantalai. Buni de munca grea, dar sa nu te fi aflat în calea lor când se suparau. Aruncau cu stânci colosale de se cutremura pamântul.

Fiii “normali” ai zeilor s-au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrâni. Fotografia alaturata înfatiseaza un schelet uman urias gasit de americani în Irak. Lucrurile încep sa se lege…


(....)


Istoria adevarata a planetei


În mijlocul patratului se afla un dom care proiecteaza o imensa holograma cu elemente în miscare. Sunt redate sintetic aspectele principale ale trecutului extrem de îndepartat al omenirii, chiar de la originea sa. Teoria evolutionista a lui Darwin este astfel complet falsa. Adevarata origine a omului este înfatisata holografic într-o forma condensata.

Dupa aceste lectii de adevar, se poate spune ca 90% din istoria oficiala a omenirii este falsa si contrafacuta. Incredibil, dar ceea ce se considera ca s-a petrecut cu adevarat este în mare parte minciuna, în timp ce miturile si legendele popoarelor sunt aproape în totalitate adevarate. Aceasta stranie inversiune a cauzat de-a lungul timpului multe probleme si conflicte între oameni.

Majoritatea ideilor arheologilor sunt false. Unele “fantezii” ale savantilor, cum ar fi hilara teorie a disparitiei dinozaurilor în urma cu 65 milioane de ani sau considerarea vechilor continente Atlantida si Lemuria ca fiind un mit, sunt acum complet spulberate pentru ca proiectia holografica arata clar cum s-au petrecut lucrurile în realitate.

Din când în când holograma pastra imaginea evenimentului dar pe fundal aparea harta cerului cu pozitiile marcate ale principalelor stele si constelatii la momentul respectiv. Astfel s-a reusit datarea exacta a evenimentelor din prezentare. Desi perioada de timp acoperita de proiectii este foarte mare (mai multe sute de mii de ani), iar ciclul precesional al Pamântului este de 25920 de ani, prin observarea numarului de ani platonicieni (cicluri de 25920 de ani) s-a calculat exact datarea evenimentelor.

(...)


Trei tunele misterioase


Pe peretele din spate sunt cele trei deschideri gigantice, fiecare având un tablou de comanda asemanator cu cel principal, dar mai mici. Tunelele respective se îndreapta pe mii de kilometri în trei zone diferite ale planetei. Cel din stânga duce undeva în Egipt, într-un ansamblu secret si înca nedescoperit care se afla sub nisip.

Tunelul din dreapta ajunge la o structura similara dar mai mica din podisul Tibet. Din acest al doilea tunel exista ramificatii secundare care conduc într-o zona din subsolul Buzaului, aproape de curbura Carpatilor, iar o alta se îndreapta spre structura din subsolul Irakului, lânga Bagdad. Apoi, în continuare, exista înca o ramificatie pâna în subsolul podisului Gobi din Mongolia.


Un secret mondial


Al treilea tunel, plasat central între celelalte doua, face obiectul unui secret mondial asupra caruia SUA dorea garantii foarte ferme. Cunoscând teribila influenta politica a masonilor si relatiile venerabilului Massini în structurile politice ale României si SUA, putem banui ca se încearca o preluare treptata a controlului asupra bazei de catre factori externi intereselor statului nostru.

Exista totusi persoane foarte importante în aparatul politic si administrativ care acum cunosc masinatiile masoneriei mondiale si care se opun cu vehementa influentei acesteia, mai ales în ce priveste descoperirea din muntii Bucegi. Tunelul central coboara în interiorul scoartei planetei si poate oferi un raspuns cu privire la originea structurii din interiorul muntelui si a celor care au construit-o.

Autorul afirma în încheiere ca se faceau pregatiri intense secrete pentru o expeditie mai întâi prin tunelul spre Egipt, apoi prin cel spre Tibet si în final prin cel central catre interiorul Pamântului. Plecarea urma sa aiba loc în septembrie 2003....dar nu sa mai auzit nimic!de ce oare?

Transformarea Uniunii Europene într-un stat supranaţional, un pas crucial în instaurarea Noii Ordini Mondiale

de Mihaela Gheorghiu 


Site-ul www.eurosceptic.ro  îl citează pe profesorul emerit de ştiinţe sociale, Anthony Coughlan, de la Trinity College din Dublin. Acesta prezintă, într-un articol intitulat „Veţi fi călcaţi în picioare” (These boots gonna walk all over you), modul în care se încearcă transformarea Uniunii Europene într-un stat supranaţional, prin impunerea Tratatului de la Lisabona împotriva voinţei europenilor.

 

Federaţia Europeană


„Toate statele federale clasice, scrie Anthony Coughlan, care s-au format prin transferul puterii de la state constituente mici către o autoritate federală superioară, s-au dezvoltat într-o manieră treptată, aşa cum se întâmplă astăzi şi cu Uniunea Europeană. Germania federală, SUA, URSS, Canada si Australia secolului XIX sunt exemple clasice. Uniunea Europeană a dobândit însă puteri mult mai repede decât oricare dintre aceste state federale.

 

Principala diferenţă dintre aceste federaţii clasice şi noua Uniune este faptul că în acele state, popoarele vorbeau aceeaşi limbă şi împărtăşeau aceeaşi istorie, cultură şi solidaritate naţională, care le-au oferit o bază democratică şi au conferit legitimitate autorităţilor superioare. Toate statele stabile sunt întemeiate pe comunităţi în care oamenii vorbesc aceeaşi limbă şi se identifică unul cu altul drept un singur popor – „noi”. Pe de altă parte, în Uniunea Europeană nu există niciun popor „european”. Tratatul de la Lisabona reprezintă o încercare de a construi în mod artificial o federaţie europeană foarte centralizată, pornind de sus în jos, pe baza popoarelor Europei, fără informarea şi consimţământul liber exprimat al acestora.

Dacă am fi avut o Federaţie europeană democratică şi acceptabilă, cerinţa constituţională minimă pentru ea ar fi fost ca legile ei să fie iniţiate şi aprobate de către reprezentanţii direct aleşi ai poporului, fie în Parlamentul unional, fie în cele naţionale. Din nefericire, nici Tratatul de la Lisabona şi nici Constituţia unională nu prevăd aşa ceva.


Conferind mai degrabă indirect o constituţie noii Uniuni, Tratatul de la Lisabona reprezintă ceea ce premierul belgian Guy Verhofstadt numea „cheia de boltă a unui stat federal european”. Pentru elitele politice euro-federaliste, care au instrumentat vreme de decenii acest proces, aceasta reprezintă o împlinire a ceea ce Declaraţia Schuman din 1950, care întemeia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, declara a fi “primul pas în Federaţia Europei”.


Cele zece aspecte-cheie semnalate de Anthony Coughlan1. Pentru a se masca amploarea schimbărilor, se va păstra numele de  Uniunea Europeană, dar Tratatul de la Lisabona modifică fundamental natura Uniunii. Cetăţenilor le este ascunsă astfel importanţa modificărilor. Acestea se vor realiza în trei trepte:

• Acordarea unei personalităţi juridice Uniunii Europene,

• Noua Uniune va înlocui atribuţiile şi instituţiile actualei Comunităţi europene, din domeniile politicii externe, justitiţiei şi afacerilor interne,

• Europenii vor deveni efectiv cetăţeni UE, statut care va prevala asupra cetăţeniei naţionale. 

2. Prin acordarea UE a unei personalităţi juridice, se crează un stat supranaţional, o uniune federală, cu cetăţeni unionali, în care statele membre sunt reduse la statutul de provincii sau regiuni.

3. Tratatul de la Lisabona permite noii Uniuni să acţioneze ca un stat în relaţia cu alte state şi cu proprii cetăţeni. Statele membre îsi vor păstra constituţiile naţionale, dar acestea vor fi subordonate noii Constituţii  UE, exact ca în fosta URSS.

4. Tratatul de la Lisabona transformă statutul actual de cetăţean al UE, care este complementar cetăţeniei naţionale, într-un statut suplimentar cetăţeniei naţionale, ceea ce înseamnă că toţi cei 500 de milioane de europeni vor avea automat o nouă cetăţenie, separată de cea naţională, cu drepturi şi obligaţii superioare acesteia.

5. Ca semn al transformării într-o uniune federală, se creează un Parlament unional pentru cetăţenii noii Uniuni. Actualii “reprezentanţi ai popoarelor statelor membre” devin “reprezentanţi ai cetăţenilor Uniunii”.

6. Se creează un cabinet de miniştri pentru noul stat. Conform noului cadru constituţional, aceştia vor trebui „să promoveze valorile Uniunii, să sprijine obiectivele ei şi să servească intereselor ei”.

7. Se creează functia de preşedinte al Uniunii.

8. Se creează un cod de drepturi civile pentru cetăţenii noii Uniuni. Acestea vor fi stabilite la nivelul Curţii unionale de justiţie şi vor fi impuse pe tot teritoriul Uniunii, astfel încât dacă, la un moment dat Uniunea va decide, spre exemplu, legalizarea „căsătoriilor” între homosexuali (există deja o propunere în acest sens) aceasta va deveni automat obligatiorie, pe tot cuprinsul Uniunii. 

9. Parlamentele naţionale devin subordonate noii Uniuni. Deja Parlamentele naţionale şi-au pierdut o mare parte din putere, legislaţiile fiind „recomandate” de Uniune, adică cetăţenii care aleg aceste Parlamente şi-au pierdut dreptul de a decide cine le stabileşte legile.

10. Noua Uniune are dreptul să-şi acorde noi puteri.


Profesorul Coughlan concluzionează: „Odată ratificat Tratatul de la Lisabona, nu văd nicio funcţie statală majoră, pe care să nu o aibă şi noua Uniune. Aceasta va putea să oblige statele membre să participe la războaie împotriva voinţei lor. Tratatul nu prevede că Uniunea ar putea merge la război, în timp ce statele membre s-ar putea abţine.


Totuşi, noua Uniune va avea propriul guvern, cu ramuri legislative, executive şi juridice, propriul preşedinte, proprii cetăţeni şi cetăţenie, propriul cod al drepturilor omului, propria monedă, politici economice şi fiscale, posibilitatea de a încheia tratate internaţionale, propriul ministru de externe, corp diplomatic şi reprezentant la ONU, propriul cod penal şi un procuror general. Deja are simbolurile unui stat naţional, cum ar fi drapelul, imnul, motto-ul şi sărbătoarea anuală oficială.”


Citiţi şi:

yogaesoteric

 

 

 

 

Illuminati-i şi sinistra aristocraţie neagră a planetei


13 familii, cele mai bogate din lume, controlează planeta

 

de Maria Nicola

 

Illuminati-i sau „Iluminaţii” reprezintă aşa-numita elită planetară, grupul persoanelor care îşi autoarogă supremaţia asupra destinului umanităţii. Faptul că au ales tocmai termenul „iluminat”, folosit în tradiţia spirituală pentru fiinţele care au avut acces la anumite revelaţii divine esenţiale, nu este decât o dovadă în plus a imensei aroganţe a Illuminati-lor. Această grupare ultrasecretă are în mână frâiele planetei, iar singurul interes pe care îl au în vedere cei care o alcătuiesc este propria lor prosperitate. Ei sunt cei care au pus la cale „Noua Ordine Mondială” spre care ne îndreptăm cu paşi din ce în ce mai repezi în ultimii ani.

 

Aceşti oameni sunt principalii jucători pe tabla de joc pe care ei înşişi au configurat-o pe întreaga planetă. Cei mai bogaţi, influenţi şi puternici oameni de pe Pământ fac parte cu toţii în principal din aceleaşi 13 familii şi sunt principalele personaje care conduc din umbră lumea. Aceste familii au creat Ordinul secret al Illuminati-lor şi îl controlează în totalitate. Cu foarte puţine excepţii, Illuminati-i sunt bărbaţi. Ei sunt cei care iau deciziile, trag sforile şi stabilesc regulile pe care trebuie să le urmeze toate guvernele, preşedinţii, corporaţiile şi organizaţiile internaţionale.

 

Un grup ultrasecret reuneşte cei mai puternici oameni din lume

 

Illuminati sunt un grup ultrasecret care practică ştiinţele oculte; acest grup s-a structurat cu mii de ani în urmă, deşi informaţii despre existenţa sa au apărut numai de 2-300 de ani. „Iluminaţii din Bavaria” nu reprezintă nicidecum originea acestui Ordin, aşa cum afirmă unii autori, ci o organizaţie creată special la comada baronului Rotschild, pentru a-i deruta pe aceia care aflaseră de existenţa Illuminati-lor. Se afirmă chiar că fondatorul „Iluminaţilor din Bavaria” a fost în cele din urmă asasinat ritual ca pedeapsă pentru că a continuat să folosească denumirea de „iluminat” după desfiinţarea acestei organizaţii secrete.

 

Illuminati-i ocupă cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află „deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele cunoscute de noi cu cei mai bogaţi oameni din lume. Ceea ce îi interesează pe ei nu este nicidecum să fie cunoscuţi, ci doar să deţină bogăţiile şi controlul planetei, precum şi să îşi urmeze planurile de dominare a umanităţii.

 

Liniile „de sânge” ale arborilor genealogici ale celor 13 familii care controlează Ordinul Illuminati merg înapoi cu mii de ani în urmă. Din acest motiv, David Icke scrie în lucrarea „Secretul Suprem” că aceste 13 familii alcătuiesc „o rasă de oameni care nu se încrucişează decât între ei (cu o linie genealogică aproape continuă), un fel de „rasă în interiorul rasei”. Aceasta a fost creată în antichitate, în Orientul Mijlociu şi în Orientul Apropiat. De-a lungul miilor de ani care au urmat, această rasă şi-a extins continuu puterile, acaparând practic întregul glob.[...] Practic, procesul a durat mii de ani. Structurile instituţiilor moderne de control: guvernele, sistemul bancar, lumea afacerilor, armatele şi mass-media nu au fost infiltrate de această forţă, ci au fost chiar create de ea, de la bun început.”

 

Legături „de sânge”: toate casele regale europene sunt înrudite

 

Pentru a înţelege aceste informaţii care la prima vedere sunt şocante, să analizăm un exemplu simplu: arborele genealogic al familiei Windsor. Actualmente în Europa majoritatea statelor sunt organizate ca republici si sunt conduse de un preşedinte ales prin vot popular. În schimb, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Olanda, Danemarca şi Norvegia sunt regate – fiind conduse de un rege sau de o regină. Descendenţele regale, aşa cum ştim, sunt stabilite prin diverse legi sau reguli specifice în fiecare ţară şi nu sunt sub nici o formă sub incidenţa unor decizii mai mult sau mai puţin „democratice”.

 

Înainte de a deveni republici, şi celelalte ţări europene au fost regate sau imperii. Prin divizarea acestora şi/sau răsturnarea de la putere a caselor regale sau imperiale prin revoluţii, s-au format republicile europene de astăzi.

 

Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei SUNT CU TOŢII RUDE DE SÂNGE, TRĂGÂNDU-SE DIN FAMILIA WINDSOR. Mai mult decât atât, ultimii regi care au fost înlăturaţi de la putere prin revoluţii în Italia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia, făceau şi ei parte din aceeaşi familie Windsor, regăsindu-se absolut toţi în arborele ei genealogic. Cu siguranţă aceasta nu poate fi o coincidenţă!

 

Forţe oculte malefice şi banii le susţin puterea

 

Puterea pe care au ajuns să o aibă Illuminati se bazează pe de o parte pe cunoaşterea anumitor aspecte oculte şi pe de altă parte pe forţa banului prin care ei controlează întreaga economie mondială. Ei sunt cei care deţin băncile internaţionale, afacerile cu petrol, cele mai importante corporaţii din industrie şi comerţ. Ei controlează şi manipulează politicienii şi deţin efectiv majoritatea guvernelor, sau măcar le controlează. Un exemplu foarte bun este modul în care se fac alegerile prezidenţiale în majoritatea ţărilor aşa-zis democratice.

 

Nu mai este un secret pentru nimeni că acel candidat care dispune de cea mai consistentă sponsorizare este cel care câştigă alegerile, cu extrem de rare excepţii. În acest mod, politica este controlată prin forţa banului. De cele mai multe ori, Illuminati susţin principalii candidaţi doar pentru a fi siguri că vor câştiga. Acest mecanism simplu de control explică faptul că în SUA, marea majoritate a preşedinţilor americani aleşi „democratic” prin vot popular din 1776 şi până în prezent sunt înrudiţi între ei. Toţi aceştia sunt rude de sânge şi prin urmare se poate afirma că ei alcătuiesc un fel de „casă regală” sau dinastie.

 

Illuminati-i urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, în care planeta va fi condusă de un unic guvern mondial, controlat de ei. În acest sens, în ultimele decade au avansat mai mult decât în sute de ani. Pentru sceptici, cel mai bun exemplu este crearea Uniunii Europene, care face ca toate ţările europene să aibă un guvern unic – Comisia Europeană. Niciunul dintre adevăraţii conducători ai Europei de azi nu este ales şi nu există nici un mecanism efectiv prin care popoarele europene pot controla deciziile acestui guvern european.

 

Cele 13 odioase familii care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei

 

În istorie este binecunoscută perioada neagră din istoria Veneţiei şi a Genovei în care aşa-numita Aristocraţie Neagră a preluat monopolul afacerilor (sec.XII). Interesant este că descendenţii acesteia deţin şi acum monopolurile legiferate în secolul XII şi sunt adevăraţii stăpâni ai Mafiei italiene. Ei se înrudesc cu cele mai bogate familii europene.

 

Nucleul Illuminatilor îl constituie cele 13 familii, cele mai bogate din lume, care alcătuiesc „aristocraţia neagră” a planetei. Numele de „aristocraţie neagră” asociat acestora vine din faptul că metodele lor predilecte de acţiune sunt uneltirile, minciunile, înşelătoriile, crimele, terorismul, magia neagră (satanismul).

 

Fritz Springmeier, în exelenta lucrare „Bloodlines of the Illuminati” (Liniile de sânge ale Illuminati-lor) enumeră aceste 13 familii ca făcând parte din „Elita” planetară:

1. Astor

2. Bundy

3. Collins

4. DuPont

5. Freeman

6. Kennedy

7. Li (China)

8. Onassis

9. Rockefeller

10. Rothschild

11. Russell

12. van Duyn

13. Merovingian (Casele Regale europene)

 

Următoarele familii sunt de asemenea înrudite cu acestea (desigur că mai există sute de familii înrudite, dar ele sunt mai puţin importante şi influente):

1. Reynolds

2. Disney

3. Krupp

4. McDonald

 

„În bătaie de joc, pentru a imita cele 12 triburi biblice ale lui Dumnezeu, Satan şi-a ales şi el 12 familii, 12 linii de sânge. Una dintre acestea era cea numită Ishmaeli, ai cărei descendenţi au pus la punct tehnicile de asasinare prin practici oculte de magie neagră . O altă linie are origine egipteană şi este cea care a dezvoltat anumite practici druidice. O altă familie, orientală, a dezvoltat magia neagră orientală. O altă linie se trăgea din Canaan şi se numea Astarte, apoi şi-a schimbat numele în Astorga, Ashdor, şi apoi Astor. […] Dacă primele 12 familii sunt imitaţia celor 12 triburi iudaice, cea de-a 13-a este „copiată” după descendenţa regală a lui Iisus însuşi şi este înrudită direct cu casa regală a lui David, căreia îi aparţinea acesta.” – Fritz Springmeier, „The Satanic Bloodlines”

 

Dincolo de aceste considerente esoterice, Springmeier analizează în detaliu genealogia şi afacerile celor 17 (13 + 4)  familii menţionate, bazându-se printre altele pe mărturiile unor foşti Illuminati – aceia care au încercat să părăsească acest ordin criminal.

 

Societăţile secrete, instrumentul Illuminati-lor

 

Desigur că aceste informaţii, precum şi scopurile mârşave ale Illuminati-lor sunt ascunse publicului larg – acesta este unul dintre motivele pentru care societatea modernă este împânzită de societăţi secrete. Putem chiar afirma că toate societăţile secrete care sunt structurate pe sistemul „iniţierilor oculte secrete” sunt controlate de către Illuminati. Francmasoneria este cea mai cunoscută astfel de grupare, dar nu este nicidecum unica.

 

Controlul acestor societăţi secrete este realizat prin practici oculte de magie neagră. Fără excepţie, toate acestea sunt sataniste – adică „divinitatea” cărora ei se închină este Satana, chiar dacă îl numesc „Purtătorul de lumină” sau „Marele Arhitect”. Practicile de magie neagră sunt la originea tuturor tehnicilor de manipulare şi influenţare a maselor. Practic putem spune că în acest mod planeta noastră este actualmente condusă şi controlată prin magie neagră, deşi maşina de propagandă a avut grijă să îndoctrineze oamenii cu ideea că nu există forţe supranaturale, fenomene paranormale şi nici un fel de magie.

 

Bibliografie:

Fritz Springmeier, „Bloodlines of the Illuminati”

Fritz Springmeier, „The Satanic Bloodlines”,

http://www.theforbiddenknowledge.com/hardtruth/the_satanic_bloodlines.htm 

Jan van Helsing: Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX, Alma, 1997

http://www.illuminati-news.com

Conspiracy encyclopedia, the encyclopdia of conspiracy theories, Chamberlain Books, 2005

David Icke: Secretul Suprem, editura Daksha, 2006

Vernon Staufer: New England and the Illuminati, Invisible College Press, 2005

John Robison: Proofs of a Conspiracy Against All the Religionsand Governments of Europe Carried on in the Secret Meetings ofFreemasons, Illuminati and Reading Societies,  Kessinger Publishing,2003

Seth Payson: Proof of the Illuminati, Invisible College Press, 2003

Robert A. Wilson : Masks of the Illuminati, Dell, 1990

David Livingstone: Terrorism and the Illuminati: A Three Thousand Year History, BookSurge Publishing, 2007

 

 

 

 

 

 

catafalcul, sicriul, scheletul – decoruri sataniste în templele masonice

 

Loja este denumirea pe care masonii o dau atât "celulelor" fracmasoneriei, cât şi locului unde  ei se reunesc (aşa-zisul "templu" sau "atelier"). Este locul unde se desfăşoară sinistrele ritualuri masonice, se iau hotărârile şi se iniţiază neofiţii.  Fracmasonul I. T. Ulie, care numără 54 de ani de viaţă în sânul odioasei frăţii, vorbeşte astfel despre lojă: “Condiţia esenţială este ca orice local de lojă să fie cât mai ferit de curiozitatea profanilor. Ferestrele nu se vor deschide niciodată în timpul lucrărilor, căci ar oferi accesul privirilor profane. Secretul este prima caracteristică a ordinului. În zilele când nu se ţin şedinţe, se vor deschide seara ferestrele pentru curăţenie şi aerisirea locului”… Această scurtă descriere pune în evidenţă una dintre cele mai bizare caracteristici ale masoneriei: păstrarea strictă a secretului. Ce şi de ce păzesc cu atâta străşnicie francmasonii? Modul în care este alcătuit templul masonic vorbeşte de la sine.

     

Loja se compune din trei camere:

1.      Vestibulul (zisă şi sala paşilor pierduţi, parviz), în limbajul nostru un fel de anticameră;

2.      Camera de reflecţie (camera obscură sau de chibzuinţă);

3.      Loja propiu-zisă (Templul sau Atelierul).

De afară se pătrunde în antreu. Este primul loc unde începe să se simtă stranietatea masoneriei. La uşă sunt două butoane de sonerie, dintre care unul cunoscut numai membrilor lojei, fiind bine ascuns vederii; altul vizibil pentru profani.

 

Planul lojii

 

Camera de reflecţie se află totdeauna departe de templu, pentru ca la prima primire a profanului acesta să nu vadă cumva interiorul macabru al templului. Este vecină cu vestibulul de unde, prin mecanismul secret ce-l posedă loja, se poate acţiona în camera “de chibzuinţă”, regizând o atmosferă lugubră: se vorbeşte prin gura unui craniu, se mişcă un schelet şi se urmăresc mişcările profanilor.


Clanţa dinăuntru se scoate ca profanul să nu poată ieşi singur de aici; pentru siguranţă se închide uşa cu zăvor pe dinafară. Stranietatea acestui test de început sugerează fără nici  un dubiu caracterul satanic al “misterelor” în care iniţiază masoneria. Şi înţelegem mai bine de ce francmasonul Ulie spune că “ferestrele nu se vor deschide niciodată în timpul lucrărilor”; ar ieşi la lumină oribilele lor secrete.

 

Decorul acestei încăperi este unul satanist. În ea se află un catafalc cu trei trepte, un sicriu fără capac în care se găseşte un schelet, o masă şi un scaun simple de lemn, tubul secret prin care se vorbeşte, mecanismul secret cu ajutorul căruia se mânuieşte scheletul, fereastra secretă prin care ochiul pervers al masonului versat urmăreşte mişcările profanului. Pereţii, uşa şi ferestrele sunt tapisate în negru. Scrise cu alb, pot fi citite următoarele inscripţii ameninţătoare:


“Dacă te aduce aici curiozitatea, retrage-te!”
“Dacă eşti capabil a te preface… tremură, te vom decoperi.”
„Dacă sufletul tău a simţit frica... nu mai înainta.”
„Dacă te temi a fi luminat asupra defectelor tale... nu te vom primi.”
„Dacă vrei onoruri şi distincţii nu-ţi vom da.”
„Dacă stărui, vei fi purificat, vei ieşi din abisul întunericului vei vedea lumină.”
Pe sicriu stă scris: „Vezi că sunt schelet uscat, spune acum tu muritor, ce sunt... rege sau cerşetor!”

     

Vestibulul este, aşa cum am mai spus, camera de unde se mânuiesc instrumentele în camera obscură.

Loja, cea mai importantă sală a sediului, trebuie să fie cât mai impunătoare,  pentru a impresiona cât mai mult. Strivit de grandoarea oribilă a locului sau aţâţat de impulsul puterii luciferice, neofitul este o pradă uşoară pentru suflul malefic ce hrăneşte masoneria.

 

Loja este aranjată în felul următor:

La Răsărit (Orient) se află tronul cu 3-5 trepte al „venerabilului” (Marele maestru) al Lojei. În spatele venerabilului este platforma pentru vizitatori (la maleficele întruniri nu pot fi primiţi în vizită decât masonii). De o parte şi de alta, în faţa tronului sunt locurile secretarului şi marelui orator, pe tronuri cu 2-3 trepte. În mijlocul templului este altarul lojei (pe un tron cu trei trepte), înconjurat de trei lumini aranjate în formă de triunghi.

 

Pe partea de Nord şi Sud se află câte o coloană, numite Jakin şi Boaz, în dreptul cărora se înşiruie supuşi „fraţii”; în dreptul celor două coloane se află primul şi al doilea supraveghetor, aşezaţi pe tronuri cu două trepte, executorii ordinelor Marelui Maestru.

 

În încăpere se mai află o piatră brută (reprezentându-l pe neofit înainte de iniţiere) şi o piatră cioplită (înfăţişându-l „purificat” conform straniei metode masonice, după ridicarea din coşciug), trei ciocane pentru venerabil şi cei doi supraveghetori; obiecte simbolice folosite în ciudatele ritualuri: un glob terestru, două echere, bande negre pentru iniţiere, şorţuri din piele, cordoane, un buzdugan (pentru maestrul de ceremonii), o sabie mare pentru venerabil, 24 săbii simple pentru ceilalţi, două urne pentru votat cu bile (albe şi negre), o portavoce pe masa venerabilului, trunchiul văduvei (un sac) pentru colecta de bani, sacul de propuneri (pentru diverse chestiuni), un triunghi cu un ochi în mijloc, un sicriu cu capac, un catafalc cu trei trepte pentru sicriu, tavanul înstelat. Pereţii sunt tapisaţi cu roşu sau negru. Fiecare persoană şi obiect din cele descrise mai sus are un rol bine determinat în funcţionarea mecanismului masonic.

 

Venerabilul conduce lucrările ajutat de supraveghetor. La inaugurarea unei loji venerabilul spune: „lumină misterioasă şi divină... foc sacru... inima universului... principiu etern al lumii şi al fiinţelor... simbol al M.A.A.U., luminează spiritul nostru, întăreşte inimile noastre şi împlântă în noi focul dătător de viaţă masonică...”


Şi mai departe: „În gloria M.A.A.U., în numele Marelui Maestru al ordinului şi în virtutea puterilor conferite mie: Declar noul templu........ consacrat virtuţii şi propagării realei şi liberei societăţi a fracmasonilor.”

 

Viaţă masonică, virtuţi şi societate masonică şi nu viaţă veşnică, valori divine, universale! Cât de departe este o astfel de ceremonie de atmosfera sacră a ritualului creştin, în care totul se face: „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”! Toate cuvintele ce par a fi spirituale în riturile masonice nu sunt decât paradă, căci simbolismul satanic dezvăluie orientarea malefică a acestei secte sinistre care este Francmasoneria.

 

yogaesoteric

 

 

 

 

 

 

Turma de proşti a Arhitectului mason

 

„Francmasoneria cuprinde în ordinele ei în primul rând o mulţime imensă de proşti, pe care îi măguleşte faptul de a aparţine unei societăţi secrete, care sunt fericiţi că se pot recunoaşte între ei cu ajutorul unor gâdâlituri uşoare (n.n. aluzie la semnele cu mâinile ale fracmasonilor), mândri că poartă insigne copilăreşti şi că se folosesc de cuvinte stranii (n.n. aluzie la parolele francmasonilor) pentru a exprima lucrurile cele mai simple.

 

Această masă de ignoranţi constituie astăzi una din forţele cele mai puternice ale francmasoneriei, pentru că în veacul nostru „binecuvântat” de aşa-zisul vot universal, ei votează cu ochii închişi pentru cutare sau cutare candidat, pe care li-l indică membri ai „filantropicei” lor loji, care aparţin mai mult sau mai puţin gradului Kadoş. Această turmă a Arhitectului Universului este cât se poate de bine dresată pentru supunerea pasivă, şi credinţa acestor prostănaci fără pereche că ascultă de un superior necunoscut, care îi călăuzeşte din umbră, are pentru ei ceva nespus de atrăgător. Ei îşi închipuie că joacă un rol într-o epopee.

 

Dar „Marele Necunoscut” cârmuieşte lucrurile către un ţel misterios şi îngrozitor.

 

Deasupra acestei turme de indivizi simpli, dar creduli, stau superiorii, care îşi închipuie numai că poruncesc. Aceştia sunt oamenii de paie, ei poartă şorţuri foarte frumoase, tricornuri şi tot felul de insigne, unele mai misterioase decât altele. Ei constituie faţada  templului, care are menirea să înmărmurească marea mulţime şi să ascunda structura interioară a Ordinului.

 

Dar tocmai valoarea spirituală redusă a acestor oameni, a conducătorilor şi a conduşilor, constituie forţa Ordinului. Este nespus de greu să determini oameni inteligenţi la supunerea pasivă, pentru că aceştia nu se mulţumesc cu vorbe, ei vor să ştie „de ce „ şi „pentru ce” trebuie să creadă aşa şi nu altfel, pe câtă vreme oamenii naivi şi proşti se lasă conduşi cu cea mai mare uşurinţă.

 

Adevăraţii superiori ai francmasoneriei nu se deosebesc prin nici un grad vizibil de ceilalţi membri; unii sunt simpli masoni, alţii se disting prin anumite grade fără însemnătate, în timp ce superiorii cei mari nici nu aparţin în mod făţiş Ordinului.

 

Conducerea adevărată a francmasoneriei este în mare parte în mâinile unor oameni a căror scop final este distrugerea rasei ariene, prin coruperea înaltelor ei însuşiri.”

 

(Scriitorul francez Eduard Demachz, în „Les Rothschilds”, Paris 1896)

 

Citiţi şi:

 

yogaesoteric

 

 

 

 

 

Lumi secrete..

 

 ropaganda Due (P2): O lojă francmasonică ilegală conduce Italia din umbră

 

Printre mijloacele preferate de acţiune sunt asasinatele politice

 

de Lidia Teodorescu

 

Propaganda Due este numele complet al “fostei” Loji Masonice secrete P2 din Italia. Scandalul Propaganda Due poartă amprenta unei conspiraţii clasice masonice: masonii, mafioţii, Vaticanul, CIA-ul, traficul international de droguri şi politicieni cunoscuţi au fost toţi implicaţi. Se presupune că tot ei au fost în spatele asasinatelor  primului ministru al Italiei Aldo Moro şi al premierului suedez Olof Palme. Autorităţile masonice italiene au fost forţate să scoată în afara legii loja masonică P2 în 1976 din cauza implicării ei evidente în acte criminale. De atunci, activitatea P2 se desfăşoară în secret. Atât premierul Silvio Berlusconi cât şi capii serviciilor secrete italiene sunt membri P2. O comisie independentă italiană a descris P2 ca fiind „guvernul din interiorul guvernului”, o mişcare subversivă şi o lovitură militară care aşteaptă să „lovească”.

 

Înfiinţarea

 

Propaganda Due a fost fondată – sau “consacrată”, în jargonul care se vehiculează în cercurile masonice –  în 1895. Se cunoaşte faptul că mulţi politicieni puternici ai Italiei au făcut parte din P2, inclusiv diverşi membri ai guvernului, iar din anii ’50 loja a fost infiltrată de mafie.

 

Se presupune că la mijlocul anului 1960 loja avea un număr foarte redus de membri – doar 14, conform unor surse – dar după ce Licio Gelli a preluat conducerea lojei, la sfârşitul anului 1960 şi începutul anului 1970, el a extins rapid numărul membrilor, aceştia ajungând să numere peste 1000, din care majoritatea făceau parte din elita Italiei.

 

Licio Gelli, marele maestru al lojei P2

 

Generalul Giordano Gamberini, Marele Maestru al Marelui Orient din Italia, i-a încredinţat lui Licio Gelli sarcina de a strânge într-o unică organizaţie elita politică şi economică din Italia.

 

Licio Gelli, fost susţinător şi înalt demnitar al regimului Musollini, emigrase la sfârşitul războiului în Argentina după ce reuşise să delapideze, printr-un hold-up organizat de serviciile secrete ale Republicii de la Salo (Republica Socialistă instaurată de Mussolini în Italia), Banca Naţională a Iugoslaviei. 60 de tone lingouri de aur şi 20 de tone monede antice din aur au fost încărcate în 53 de camioane, cuprinzând 1300 cutii de tezaur expediate apoi prin Cattaro, un mic port muntenegrean la Adriatică.

 

Devenit prieten apropiat al preşedintelui argentinian Juan Peron, Gelli a fost recrutat de KGB în Argentina, prin şantaj, în schimbul ascunderii trecutului său fascist. Revenit în Italia (1955), Gelli face avere în domeniul textilelor şi stabileşte relaţii înalte în Italia, unde politicieni, editori, bancheri, înalte feţe bisericeşti îi vor deveni colaboratori apropiaţi.

 

Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea "arhivei SIFAR”, adică a celor 157.000 de dosare compromiţătoare privind lumea politică, financiară şi militară a Italiei. Dosarele alcătuite de poliţia secretă (SIFAR) ar fi trebuit să fie distruse, potrivit unei decizii a Parlamentului italian. Prin generalul DeLorenzo, apoi prin generalul Alvena (şeful serviciilor secrete militare), copiile dosarelor compromiţătoare au intrat în posesia lui Gelli şi, prin el, a KGB-ului, permiţându-i lui Gelli să influenţeze decisiv viaţa politică italiană timp de aproximativ 15 ani.

 

Prin preluarea şi extinderea lojii Propaganda Due, Gelli a urmărit câteva ţeluri globale şi anume dezbinarea Occidentului şi dezmembrarea NATO; penetrarea de către KGB a structurilor francmasonice clasice, în scop de manipulare politică; orchestrarea acţiunilor teroriste internaţionale, fiind considerată astăzi drept cea mai spectaculoasă acţiune subversivă din întreg secolul XX, iniţiată de KGB. Deoarece Gelli era şi agent CIA, putem presupune la fel de bine că această lojă a servit interesele CIA în Europa.

 

Declinul

 

Conexiunile mafiote evidente şi dezvălurile scandaloase privind afacerile în care erau implicaţi membri ai lojei P2 au făcut ca aceasta să fie oficial desfiinţată, chiar prin acţiunea „fraţilor” masoni din alte loji (în special Loja Marelui Orient al Italiei), deoarece dezvăluirile despre P2 erau incompatibile cu imaginea de organizaţie filantropică pe care francmasoneria se străduie din greu să şi-o construiască. Mai întâi, în 1976, autorităţile masonice declară închisă loja P2 şi oficial în expulsează pe Gelli din masonerie. Totuşi, se ştie că loja a continuat să funcţioneze ca şi până atunci, avându-l pe Gelli la conducere ca Mare Maestru, până în 1981. 

 

După ce a fost ales preşedinte al Organizaţiei internaţionale a lojilor masonice, Licio Gelli a făcut în public afirmaţia că «masoneria din Italia este ca o marionetă în mâinile lui». Pentru a sancţiona această sfidare, un tribunal masonic l-a judecat şi a hotărât în 1981 să-l excludă din masonerie şi să închidă Loja Propaganda Due, care teoretic nu mai exista.

 

Un mesaj foarte clar privind sursa căderii sale i-a fost trimis lui Gelli în momentul în care Poliţia a făcut descinderi în reşedinţa sa exact pe 18 martie, o dată cu semnificaţie aparte pentru masoni. Cum Licio Gelli se simţea perfect protejat, ştiind că se bucura de susţinere masonică, s-au găsit în locuinţa sa multe documente compromiţătoare.

 

În urma percheziţiei realizate în 1981 la reşedinţa lui Gelli, s-au găsit registrele lojii, care enumerau peste 900 de membri. S-a putut afla atunci că 30 de generali, 38 de parlamentari, 4 miniştri, 19 judecători şi 58 de profesori universitari, precum şi diverşi editori de presă, directori de televiziune, oameni de afaceri, bancheri, foşti prim miniştri erau membri ai lojii Propaganda Due. Nu toţi erau italieni. Printre aceştia se numărau, de exemplu, fostul şef al Securităţii Române şi Secretarul de Stat al lui Nicolae Ceauşescu, care au confirmat implicarea lui Nicolae Ceauşescu în masonerie şi, mai exact, în Propaganda Due.

 

Ancheta scoate la iveală dezvăluri şocante


Conexiunile externe, puse în evidenţă după descoperirea registrelor lojii de către poliţie, scot în relief legături dintre cele mai înalte ale lui P2, atât în Occident cât şi în ţările comuniste.

 

Printre membrii externi ai lui P2 s-au numărat: Juan Peron, preşedintele Argentinei şi Lopez Rega, mâna dreaptă a Isabelei Peron (soţia lui Juan Peron şi totodată “modelul” care a inspirat-o politic pe Elena Ceauşescu), cât şi un mare număr de conducători din Brazilia, Uruguay, Bolivia şi Paraguay. Diverşi politicieni francezi, printre care Charles Pasqua, ministru francez ce a fost implicat în mai multe scandaluri în special privind traficul de arme, au fost prieteni intimi ai lui Gelli.

 

Un alt document ce a fost găsit în urma percheziţiei a fost  “Piano di Rinascita Democratica”  (Planul Renaşterii Democratice) ce dezvăluia intenţiile lojei şi scopul lui Gelli de a forma o nouă elită politică şi economică pentru a îndrepta Italia spre o nouă formă de democraţie, chiar şi mai autoritară. Dezvăluirea acestor lucruri a generat un imens scandal - nu numai în Italia, ci în întreaga lume democratică.

 

În urma percheziţiilor ce au scos la iveală multe informaţii despre membrii şi planurile lojei, s-a constituit o comisie parlamentară specială, condusă de Tina Anselmi (din Partidul Democrat Creştin) care a investigat activitatea acesteia. Concluzia a fost că P2 este o organizaţie secretă internaţională implicată în afaceri dubioase şi ilegale. O mare parte din legăturile descoperite ale P2 cu Argentina (Gelli a repetat de mai multe ori că este un prieten apropiat al preşedintelui argentinian Juan Peron) şi cu CIA au fost confirmate. S-a declarat însă că nu s-au găsit dovezi clare ale asasinatelor în care a fost implicată loja.

 

Scandalul Ambrosiano

 

Una dintre cele mai cunoscute afaceri dubioase asociate cu loja P2 este aşa-numitul “scandal Ambrosiano”: colapsul băncii Ambrosiano (una dintre principalele bănci milaneze, care aparţinea băncii Vaticanului) şi moartea suspectă a preşedintelui acesteia, Roberto Calvi, membru P2 în 1982. Calvi a furat din propria bancă o sumă estimată la un miliard trei sute de milioane de dolari, şi se crede că aceşti bani au fost daţi lojei P2.

 

Când a fost găsit spânzurat de podul Blackfriars din Londra, Calvi era legat cu mâinile la spate şi avea în buzunare cărămizi cântărind peste 6 kg. Şi totuşi autorităţile londoneze au declarat în mod bizar că acesta s-a sinucis! Corpul lui a fost găsit în interiorul pieţei Square Mile din Londra, sub un pod, aproape de fosta mănăstire Black Friars - toate acestea constituind simboluri masonice, ceea ce a dus la concluzia că Roberto Calvi a fost supus unei execuţii rituale masonice. În 1998, corpul lui a fost exhumat la insistenţele familei. Testele de laborator au demonstrat că el nu s-a sinucis, ci a fost asasinat.

 

Asasinarea lui Aldo Moro

 

Asasinarea primului ministru italian Aldo Moro (1978) iese din tipar prin faptul că a fost răpit şi ţinut ostatec timp de 55 de zile înainte de a fi omorât. Aldo Moro, liderul italian al Partidului Creştin Democrat a fost la putere timp de mai mult de şase ani. Moro a fost apreciat ca intelectual şi ca un iscusit mediator care ar fi fost dispus să facă un compromis cu puternicul Partid Comunist Italian. În mod „ironic”, el a fost răpit şi ucis de către teroriştii grupării Brigăzile Roşii, o grupare radicală ce s-a format la Milano şi Torino, numărând nu mai mult de 50 de oameni, majoritatea fiind muncitori şi studenţi.

 

Viaţa lui Moro ar fi fost salvată dacă un număr de terorişti ar fi fost eliberaţi, conform cerinţelor teroriştilor. Acesta a fost începutul celor 55 de zile teroare. Moro a scris mai multe scrisori  Papei, în care spunea că principalul obiectiv al statului ar trebui să fie salvarea vieţilor omeneşti, cerând guvernului să îndeplinească cerinţele teroriştilor. În ciuda rugăminţilor familiei lui Moro, politicienii au refuzat să trateze cu teroriştii, iar Papa Paul al VI-lea s-a adresat direct teroriştilor cerând eliberarea lui Moro fără nici o condiţie. Pe 9 mai, la 55 de zile de la răpire, Moro a fost omorât în apropierea Romei. Corpul lui a fost găsit în aceeaşi zi în portbagajul unei  maşini parcate, în ciuda raidurilor poliţiei, aproape de cartierul general al Partidului Democrat şi al celui Comunist.

 

Moartea premierului rămâne învăluită de mister, mulţi întrebându-se de ce Brigăzile Roşii l-ar fi omorât pe Moro, un om ce a făcut atât de multe ca să includă Partidul Comunist în coaliţie. O explicaţie mai plauzibilă ar fi orchestrarea răpirii premierului de către loja masonică P2, cu ajutorul CIA-ului, având ca scop precis asasinarea lui. 

 

Asasinarea primului ministru suedez Olof Palme

 

Cel mai recent asasinat al unei persoane publice suedeze, înaintea premierului Olof Palme, a avut loc în 1792, când a fost ucis regele Gustav al 3-lea. Olof Palme a fost un politician controversat deoarece s-a implicat în multe subiecte „delicate” ale politicii internaţionale. A criticat Statele Unite pentru implicarea în războiul din Vietnam şi URSS-ul pentru invadarea Afganistanului. A luptat împotriva proliferării armelor nucleare şi a condamnat  politica apartheid din Africa de Sud.

 

Asasinarea primului ministru suedez în 1986 a rămas neelucidată, dar a generat mai multe teorii care dau vina pe toată lumea, începând cu militanţii kurzi, până la ofiţerii de poliţie suedezi de mâna stângă. Datorită puternicelor critici pe care le-a făcut Palme privind mai multe situaţii internaţionale, devine dificil de localizat un singur duşman politic. Oricare ar fi ipotezele privind asasinarea premierului suedez Olof Palme, sunt greu de dovedit. Totuşi, un fost agent CIA a declarat pe un post TV că organizaţia (CIA) a plătit P2-ul pentru această crimă. 

                                                                                          

Nicolae Ceauşescu, P2 şi conturile din străinătate

 

Celebra lojă masonică italiană Propaganda Due a fost principalul motor al promovării imaginii occidentale a lui Ceauşescu, prin intermediul căruia dictatorul român a intrat în contact cu marii conducători ai lumii, incluzând şi mafia. Loja P2, prin filierele sale, l-a acreditat ca mare personalitate politică şi ca mediator în multe chestiuni internaţionale. Marele secret al dictatorului Ceauşescu este de fapt apartenenţa sa secretă la P2 şi implicarea în comploturile de anvergură ale acesteia. 

 

Potrivit istoricului francez Yves Stavrides, autorul lucrării „Francmacons: “La Conquette de l’Est“ (Francmasonii: Cucerirea răsăritului), Nicolae Ceauşescu a fost iniţiat încă din 1966, devenind apoi unul dintre pionii cei mai importanţi ai operaţiunilor lui P2 pe plan internaţional. Apartenenţa lui Nicolae Ceauşescu la P2 este susţinută şi de Pierre Carpit, care, în cartea sa „Il caso Gelli“, apărută la o editură din Bologna, afirma că dictatorul român a fost unul din liderii lojii P2. Ceauşescu urma să fie implicat în mai multe proiecte, iar pentru acest lucru P2 a lucrat intens la conferirea unei imagini externe de lider important, capabil să medieze negocierile dintre marile blocuri militare.


Prima referire la contul secret/personal al lui Nicolae Ceauşescu s-a făcut pe 25 decembrie 1989 în cadrul simulacrului de proces în care au fost judecaţi soţii Ceauşescu. Atunci, procurorul şi judecătorul i-au întrebat pe inculpaţi de conturile lor în valoare de 400 de milioane de dolari aflate în Elveţia. Cei doi au negat în permanenţă că ar fi avut vreun cont.


O primă confirmare externă a existenţei conturilor a venit în 1990 din partea lui Licio Gelli, care a declarat presei că românii nu sunt pregătiţi să recupereze conturile lui Ceauşescu. Deşi nu s-a aflat niciodată suma exactă din aceste conturi, ea se estimează a fi cuprinsă între cinci milioane şi cinci miliarde de dolari.

 

Sucesorul lui Gelli pe poziţia de Mare Maestru al Lojii P2 a declarat referitor la dedesubturile "procesului Ceauşescu", imediat după execuţia de la Târgovişte: "Nu cred că poporul român şi-a răsturnat conducătorul. Cred că a fost o lovitură de stat, deoarece românii nu erau suficient de pregătiţi. Chiar judecătorii care l-au condamnat pe Ceauşescu la moarte nu erau pregatiţi. Ei n-au fost în stare să-i pună în faţă PROBELE NECESARE, pe care nu pot să vi le dezvălui, este secret.”

Moartea soţilor Ceauşescu a fost şi ea o execuţie masonică tipică, atribuită faptului că nu au respectat instrucţiunile masonice, mai ales prin achitarea integrală a datoriilor externe ale României.

 

„Afacerile” în care a fost implicată loja masonică italiană P2

 

- Finanţarea revenirii lui Peron la putere în Argentina, pe banii lui Ceauşescu şi ai serviciilor secrete române, revenire cu anumite ţeluri geopolitice.

 

- Afacerea MORO (Brigăzile Roşii erau conduse de Giovanni Semzani, care anterior fazei de "terorism roşu", fusese un criminalist care lucrase ani de zile în această calitate pentru Ministerul Justiţiei Italiene).

 

- „Pista bulgară” (atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea, din 13 mai 1981, care-l implică pe turcul Mehmet Ali Acca şi doi ofiţeri din serviciul secret bulgar). Potrivit însă lui Alexandre de Morenche, fost şef al serviciilor secrete franceze, acesta fusese înştiinţat de Ceauşescu cu 6 luni înainte de pregătirea atentatului, care avertizase Vaticanul şi serviciul secret italian, dar informaţia fusese ignorată.

 

- Crahul Băncii Ambrosiano (1,3 miliarde dolari) din care 41 milioane de dolari vărsaţi de fapt în contul lui Bettino Craxi şi PSI, în vederea alegerilor.

 

- Traficul de arme sovietice sustrase de Oliver Morth în Polonia şi expediate apoi prin Stettin în Nicaragua.

 

- Sustragerea de către Pentagon a unor arme sofisticate sovietice, operaţiune în care au fost implicaţi atât fraţii Ceauşescu, cât şi generalul Jaruzelski, fapt pentru care ultimului i s-au redus datoriile externe şi nu i s-a mai făcut proces pentru instaurarea legii marţiale în Polonia.

 

- Promovarea lui Gorbaciov la conducerea URSS. P2 i-a construit lui Gorbaciov  o luxoasă vilă în Italia, asigurându-i, în detrimentul lui Ceauşescu, din 1985, o presă fantastică de vest, exact aşa cum procedase cu liderul român cu 20 de ani mai devreme.

 

- Cazul Nixon. Preşedintele american a fost, la sfatul lui Gelli, unul dintre susţinătorii lui Ceauşescu, introducând cu H. Kissinger linia politică a aşa-zisei "diferenţieri" în raporturile cu ţările comuniste. De altfel, vizita lui Nixon la Bucureşti, din 1969, este "opera" lui Gelli, ajutat de Frank Gigliotti, important şef al CIA şi membru în P2, artizanul celor câteva comploturi contra lui Kennedy, între 1960-1963, nume esenţial în dezlegarea afacerii Oswald şi a conexiunii CIA - Gelli - KGB, de aceea evitat cu regularitate în anchete şi rapoarte.

 

- Cazul dizidentului M. Botez, membru din 1966 al P2, iniţierea fiindu-i făcută la Hotelul Excelsior din Roma, alături de câţiva români (Botez a decedat subit după o cină la Restaurantul "La Premiera" din Bucureşti, la puţin timp după apariţia în presă a ştirii că ar putea candida la preşedenţia României).

 

- P2 a fost implicată în delapidarea fondurilor Vaticanului, prin intermediul Arhiepiscopului Marcinkus. Acesta nu a putut părăsi Vaticanul, datorită arestului automat care ar fi survenit în urma ieşirii de sub protecţia Statului. Legăturile lui cu cei doi primi miniştri italieni Giulio Andreotti şi Bettino Craxi, amândoi având legături cu mafia, au fost dovedite. Aceştia doi au fost condamnaţi pentru corupţie.

 

 

 

Citiţi şi:


Turma de proşti a Arhitectului mason

 

Bibliografie:1.  Jan van Helsing: Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX, Alma, 1997

2.  Conspiracy encyclopedia, the encyclopdia of conspiracy theories, Chamberlain Books, 2005

3. Yves Stavrides, „Francmacons: “La Conquet de l’ Est“

4. Pierre Carpit, „Il caso Gelli“

5. BBC. "On this day. 26 May 1981. Italy in crisis as cabinet resigns." 

6. Jones, Tobias. The Dark Heart of Italy. New York: North Point Press, 2003.

7. Unger, Craig. "The war they wanted, the lies they needed." Vanity Fair. July 2006

8. Philip Willan, The Last Supper: the Mafia, the Masons and the Killing of Roberto Calvi, Constable & Robinson, 2007

 

yogaesoteric

 

 

 

 

 

Asasinatele puse la cale de francmasonerie poartă marca unor simboluri oculte

de Mihaela Gheorghiu

Motto: „Jur că nu voi revela niciodată secretul francmasonilor decât unui frate de lojă
şi în prezenţa venerabilului mare maestru. În caz de abatere mă supun la următoarea pedeapsă:
limba mea să fie smulsă, inima mea străpunsă, iar corpul meu zdrobit şi transformat în cenuşă pentru a fi aruncată în vânt.”
– jurământ francmasonic.


„Dacă vreodată ne vei trăda, săbiile noastre nenumărate te vor lovi oriunde ai fi”
– avertisment dintr-un ritual de iniţiere francmasonic.  


Pentru a se recunoaşte şi a comunica între ei, francmasonii utilizează anumite semne şi semnale. În mod similar, acţiunile lor sunt marcate de simboluri specifice. Asasinatele decise în lojă, pentru pedepsirea celor care refuză să facă jocurile masoneriei sau trădează secretele sinistrei „frăţii”, sunt poate unul din cele mai oribile exemple de astfel de acţiuni. Ele se deosebesc întotdeauna de crimele obişnuite, prin faptul că urmează un ritual precis şi poartă astfel de semnături oculte.


O cărămidă plasată într-un mod inexplicabil lângă victimă sau în buzunarele hainelor ei, un trandafir roşu, un os de pe care a fost luată carnea, un vas cu apă (în amintirea fântânii din care Răzbunătorul şi-a potolit setea în legenda masonică a lui Hiram), o robă neagră, spânzurarea în genunchi etc. sunt tot atâtea elemente care ar trebui să atragă atenţia anchetatorilor că au de-a face cu o crimă masonică, ritualică. Mai ales acelor anchetatori care fac parte din cercul secret al masoneriei şi se simt obligaţi prin jurămintele depuse să muşamalizeze cazul şi să îi protejeze pe vinovaţi.  În caz contrar, chiar ei riscă să plătească cu viaţa încălcarea acestor sinistre jurăminte.


De ce Banca Naţională a Italiei a închis ochii faţă de infracţiunile bancherului mason Sindona


Michele Sindona a fost unul din cei mai puternici bancheri italieni. Intrat încă din tinereţe în legătură cu clanul mafiot Gambino, s-a dovedit că Sindona era implicat în trafic de  heroină şi spălare de bani. Era membru în mai multe loji masonice: „Giustizia e Libertà” (Dreptate şi libertate) şi Propaganda Due (P2). Susţinut de masonerie şi de Mafie, Sindona a cumpărat mai multe bănci italiene şi a pus bazele BPF (Banca Privata Finanziaria), prin intermediul căreia a făcut afaceri cu Vaticanul, fiind un apropiat al lui Giovanni Montini (din 1963 Papă sub numele de Paul al VI-lea). În 1972 a cumpărat o bancă în SUA, Franklin National Bank. A avut apoi o evoluţie spectaculoasă: băncile sale au finanţat nu doar Vaticanul, ci şi partide politice, servicii secrete, ziare, loji masonice şi organizaţii secrete paramasonice precum Rosa dei Venti (Roza Vânturilor). În 1973 a fost  ales omul anului şi primul ministru italian, Giulio Andreotti, l-a numit „salvatorul lirei italiene”.


Un an mai târziu, Franklin National Bank din SUA a dat faliment. Acest eveniment a fost considerat (până la declanşarea crizei financiare actuale), al doilea mare crash bancar din istoria SUA. Simultan, BPF din Italia a intrat în imposibilitate de plată.


Michele Sindona este acuzat de falimentare frauduloasă şi fuge în SUA. Cu această ocazie iese la iveală că Sindona spălase sute de miliarde de lire din trafic de droguri, iar Banca Italiei (Banca Naţională) închisese ochii până atunci. Cum a fost posibil acest lucru va explica ginerele lui Sindona, Piersandro Magnoni, în faţa judecătorilor: „Această scăzută vigilenţă din partea Băncii Italiei faţă de băncile lui Sindona este legată de apartenenţa încă din 1967 a lui Guido Carli, preşedintele Băncii Italiei, la loja Giustizia e Libertà.”


Audi. Vide. Tace - omorârea lui Giorgio Ambrosoli


Într-adevăr din loja „Giustizia e Libertà”  mai făceau parte pe lângă Michele Sindona şi Guido Carli, Giacinto Bosco (ministrul apărării), Luigi Preti (ministrul de finanţe), Cesare Merzagora (ministrul comerţului exterior) şi alte personaje importante din lumea politică şi financiară.


Toţi aceştia vor face presiuni pentru a muşamaliza cazul şi a-l salva pe Sindona de închisoare. Interesele sunt din cele mai mari, întrucât sunt în joc banii lor şi ai masoneriei. Sunt folosite toate mijloacele cunoscute de masonerie: campanie de presă, ameninţări cu moartea, intimidări, numirea unor judecători şi anchetatori masoni, îndepărtarea şi discreditarea celor care refuză să facă jocurile masoneriei. Ambasadorii italieni din Washington şi New York povestesc la proces că au primit vizite din partea unor masoni care le-au recomandat „să îşi tempereze zelul în ceea ce priveşte cererea de extrădare a lui Sindona înaintată de statul italian, pentru că altfel s-ar putea isca incidente diplomatice supărătoare, care le-ar dăuna carierei.”


Însă personajul care îi incomodează cel mai mult este Giorgio Ambrosoli, juristul desemnat de Banca Italiei să execute procedurile de  faliment. Numit iniţial dintre oamenii lui Guido Carli, acesta refuză să muşamalizeze lucrurile. Se decide omorârea lui.  Este împuşcat cu trei gloanţe. Ancheta va scoate până la urmă la iveală că unul din apropiaţii lui Sindona, masonul Enrico Cuccia, era la curent cu  planul de lichidare al lui Ambrosoli şi nu a făcut nimic pentru a împiedica această crimă, avertizându-l pe Ambrosoli sau autorităţile. Întrebat de judecători de ce a tăcut, el a refuzat să răspundă.


Comportamentul său capătă însă logică dacă se ţine cont de faptul că  francmasonii jură să nu îşi denunţe „fraţii” în faţa unui tribunal profan, considerat nedemn să judece un mason, chiar dacă acesta a comis sau are intenţia să comită fapte împotriva legii. Enrico Cuccia  nu a făcut decât să pună în practică acest principiu, prezent de altfel şi în deviza masonică „Audi. Vide. Tace” (Să auzi. Să vezi. Să taci),  inscripţionată pe frontispiciul „lojii mamă a lumii” de la Londra.


Un medic încalcă jurământul lui Hipocrate şi legile ţării pentru a respecta jurământul masonic


Tot în cazul Sindona, are un loc un alt episod care arată cât de departe pot merge francmasonii în respectarea oribilelor lor jurăminte.


Pentru a scăpa de justiţie, Sindona îşi înscenează propria răpire. Este ajutat ca şi până acum de „fraţii” săi. Unul dintre ei este medicul Chesturii din   Palermo,  Joseph Miceli Crimi, francmason şi apropiat al lui Liccio Gelli de la Propagande Due. Acesta îl ajută să organizez mascarada răpirii. După ce îl anesteziază, trage un foc de armă în piciorul lui Sindona pentru a face lucrurile mai credibile.


În timpul procesului, farsa este descoperită. Întrebat de ce a făcut acest gest, care contravine cu totul principiilor unui medic, ca să nu mai vorbim de principiile morale, Crimi răspunde : „Pentru că făcusem un jurământ.” Nu poate fi vorba în niciun caz de jurământul lui Hipocrate.


Disperat, Sindona îşi joacă ultima carte. Ameninţă că va publica o listă cu 500 de persoane, dintre cele mai importante din Italia, care au realizat operaţiuni financiare ilicite prin băncile sale. Panică printre  fraţi. Este acuzat de trădarea secretului şi condamnat în cercul secret la moarte. Va fi otrăvit cu cianură, iar moartea sa va fi declarată oficial sinucidere, pentru a nu face prea multe valuri. Moartea prin otrăvire este una din metodele predilecte folosite de masonerie, fiind considerată un simbol al răzbunării şarpelui pe cei care trădează secrete.


Roberto Calvi a murit pedepsit de „fraţii negri”


Şi moartea lui Roberto Calvi este marcată de simboluri masonice. Roberto Calvi a fost preşedintele Băncii Ambrosiano, cea de-a doua bancă privată ca mărime din Italia, al cărei principal acţionar era Banca Vaticanului.


În 1982 Banca Ambrosiano a intrat în faliment în urma descoperirii unor datorii de câteva sute de milioane de dolari. În urma anchetei declanşate a ieşit la iveală că prin intermediul Băncii Ambrosiono se spălau bani din trafic de droguri şi de arme.

Calvi a fugit din Italia şi a ajuns la Londra cu un avion particular. În dimineaţa zilei de 18 iunie 1982, corpul său a fost găsit spânzurat şi scufundat în apă, sub podul Blackfriars. Buzunarele hainelor sale erau ticsite cu cărămizi.  Acestea sunt un simbol intens utilizat de masonerie, ca şi altele ce ţin de domeniul construcţiilor şi zidăriei.

Calvi era membru al lojii Propaganda Due şi avea strânse relaţii cu Licio Gelli. Membrii acestei loji se numeau între ei „fraţii negri”, expresie echivalentă cu englezescul „black friars”.  

Moartea lui Calvi a făcut subiectul a două anchete în Marea Britanie. Primul verdict, dat în 1982 a fost sinucidere. Al doilea, dat în 1983 a arătat că nu pot fi stabilite cauzele exacte ale morţii. Familia lui Calvi a insistat că este vorba despre un asasinat şi a cerut redeschiderea cazului. Un raport legist publicat în 2002 arată că fără nicio îndoială Calvi a fost omorât. Cadavrul fusese găsit spânzurat şi scufundat în apă, într-o poziţie din care funia putea fi legată doar de o a doua persoană şi nu de victimă.  

În iulie 2005, Licio Gelli, marele maestru al lojii Propaganda Due a fost citat alături de alte cinci persoane ca fiind unul din cei care au ordonat omorârea lui Calvi. Conform judecătorilor, Gelli şi complicii săi au ordonat  asasinarea „pentru a-l împiedica pe Calvi să îi şantajeze pe susţinătorii săi din mediul politic şi instituţional, din masonerie, din loja P2 sau din Banca Vaticanului, împreună cu care realizase investiţii şi finanţări”. Gelli a negat că ar fi fost implicat, dar a declarat că Roberto Calvi a fost omorât.

Pe lângă cele şase kilograme de cărămizi îndesate în buzunarele sale şi numele podului de care a fost spânzurat, moartea lui Roberto Calvi mai poartă încă o marcă. Printre alte afaceri murdare, Calvi finanţase cumpărarea de rachete de către Argentina, care au fost apoi utilizate în operaţiunea din insulele Falkland.

Printre documentele acestui caz se află declaraţia unuia dintre anchetatori, Arrigo Molinari, membru în loja P2, care arată că: „dincolo de asocierea latino-americană a Băncii Ambrosiano, Calvi finanţase rachetele Exocet utilizate de Argentina.  Podul sub care a fost găsit mort Calvi la Londra era pictat cu alb şi albastru, culorile steagului argentinian.”


Citiţi şi :

Propaganda Due (P2): O lojă francmasonică ilegală conduce Italia din umbră

Trei dovezi de netăgăduit că francmasoneria este o sectă satanică


yogaesoteric

 

 

 

Strania mentalitate masonică - un articol de MIRCEA ELIADE

Vă oferim în cele ce urmează un articol edificator  al lui MIRCEA ELIADE în ceea ce priveşte mentalitatea  FRANCMASONICĂ.

Am mai putea adăuga că pentru curajul său de a exprima astfel de adevăruri  zdrobitoare  în ceea ce priveşte  FRANCMASONERIA, lui ELIADE  i-a  fost incendiată bilioteca de către  francmasoni drept răzbunare că a îndrăznit să-i prezinte într-o lumină nefavorabilă (care este profund obiectivă).

Acest articol are o mare valoare pentru că ne ajută să înţelegem cum  este privită  în realitate FRANCMASONERIA de către o personalitate genială şi unanim apreciată care a fost şi rămâne pentru noi românul MIRCEA ELIADE.
                                                             Profesor yoga  GREGORIAN BIVOLARU

Nu cunosc nici un francmason şi din toate cărţile pe care le-am citit n-am înteles mai nimic asupra francmasoneriei, pentru că în realitate nici nu ai ce să întelegi în cazul aşa-zisei doctrine a ei. Nu ştiu ce vor de fapt aceşti oameni, cine le-a băgat în cap că-şi trag doctrinele de la Solomon şi de la Piramide şi de ce sunt atât de misterioşi cu “secretele” lor, pe care le publică totuşi în sute de cărţi de propagandă.

Dar un lucru am învăţat totuşi din comerţul meu cu literatura aceasta aiurită: am învăţat să cunosc mentalitatea francmasonică.

Vă veţi mira, poate, aflând că acord o mentalitate francmasonică chiar şi unor oameni care nu au nimic de-a face cu această societate secretă. Într-adevăr este uimitor cât de mulţi intelectuali judecă lumea, spiritul şi istoria cu asemenea mentalitate francmasonică. Pe care aş putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile, criterii abstracte şi vădit greşite în judecarea istoriei. 

Un marxist, de pildă, exemplifică de minune mentalitatea aceasta francmasonică. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toată istoria este un joc de forţe economice, rigide, simpliste până la absurd, abstracte până la confuzie. Cu un marxist nu poţi discuta. Cu nici un intelectual de formaţie “francmasonică” nu poţi discuta. În capul lui e prea multă “lumină”, sunt prea multe “certitudini”; problemele se rezolvă, toate, cu aceeaşi ecuaţie, necunoscutele sunt, toate, de acelaşi grad, pe acelaşi plan.

Am început să mă gândesc serios că paradoxul acesta – mentalitate francmasonică – nu este un simplu paradox, după ce am cunoscut mai îndeaproape mentalitatea marxistă. Un marxist este de fapt un om cu o mie de certitudini şi care acceptă un singur miracol: opera lui Karl Marx. Pentru el istoria se rezolvă în câteva formule simple, care explică tot, satisfac orice curiozitate, preîntampină orice controversă. Iraţionalul, ireductibilul – toate acele forţe obscure şi peste putinţă de anticipat, care fac ca istoria unei ţări să se deosebească net de istoria altei ţări – pentru un fericit marxist cu mentalitate francmasonică nici macar nu există. 

Ceea ce caracterizează această mentalitate francmasonică este strania conjugare a abstractului şi a grosolanului. Într-adevar un spirit francmason judecă lumea şi istoria într-un mod abstract (adică fără atingere directă cu realităţile, fără experienţa timpului, fără priză asupra prezentului). 

Un francmason pur sânge ar spune, de pildă cam aşa: ”Mihai Viteazul a reprezentat cutare forţă şi a jignit cutare simbol; din această cauză, lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, şi-a găsit moartea aşa cum era de aşteptat.” (Am pe masă, acum când scriu, o serie întreagă de cărţi ale “magistrului” Ragon. Dacă cineva se îndoieşte de felul cum am rezumat judecata masonică asupra istoriei, pot cita din Ragon. Şi jocul acesta straniu poate continua…). 

Aţi observat cât de “abstract” şi cât de grosolan totuşi judecă un mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonică – istoria, lumea, viaţa. Nu există concret pentru ei; nu există de asemeni fapte, pur şi simplu fapte, adică evenimente imprevizibile, ireductibile, iraţionale. 

Ei posedă o bizară schemă simplistă – adică semidoctă, pseudoraţională, lipsită de o reală patrundere filosofică şi în acelaşi timp lipsită de intuiţia directă a faptelor, a realităţilor – şi cu această schemă ei rezolvă totdeauna totul.

Pentru un “fericit” participant la mentalitatea masonică - care îşi are originea în mentalitatea evreiască – nu există enigmă, după cum nu există destin. Toate care există se pot prevedea, toate se pot explica;  toate se explică şi pentru oricine. (Freud şi psihanaliza care işi are originea tot în mentalitatea evreiască alcătuiesc încă un admirabil exemplu de ceea ce eu numesc mentalitate francmasonică. Freud laicizează Absolutul, adica pune la îndemâna oricui o cheie care în aparenţă este unică, prin care, crede el, se explică toate cele sufleteşti. De unde înainte înţelegerea Absolutului (adică a sensului existenţei, sulfetului, a realităţii suprafireşti) presupunea efort, asceză, inteligenţă – deci inegalitate – psihalnaliza oferă oricui această înţelegere în schimbul a trei sau patru cărti, accesibile oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de trădare a spiritualităţii iudaice – adică de monovalenţă transferată şi de laicizare a Absolutului. De altfel ar fi interesant de studiat apariţia elementului dramatic în spiritualitatea iudaică (unde nu a existat niciodată, unde liturghia era singurul dinamism acceptat în experienţa spiritului) – care, după părerea noastră, coincide cu această laicizare a Absolutului). Nu mai e nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenţă deci – căci schema e la îndemâna oricui. Învaţă un simbol în plus şi ai înţeles Evul Mediu. Citeşte un volum din “Capitalul” lui Marx şi ai inţeles feudalismul. Plăteşti încă o taxă la o Lojă francmasonică şi înveţi un al doilea simbol; înţelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citeşti un al doilea  volum din “Capitalul” şi înţelegi Revoluţia Franceză.

Poate că ceea ce scriu acum par vorbe glumeţe. Şi n-aş vrea să pară aşa. Lucrurile în această direcţie sunt prea serioase şi prea triste. Nu ştiu ce este acea stranie societate sau lojă masonică, dar mi se pare că spiritul complet greşit al masoneriei – simplism, anti-istorie, abstracţiune versus grosolănie – a pătruns periculos de mult şi a răscolit întreaga mentalitate europeană. Sunt clase întregi de oameni care sunt atât de siguri că posedă cheia cea supremă a universului, clavis abs conditorum, încât nu mai poţi sta de vorbă cu ei. Şi observaţi că această bizară certitudine nu se referă la principii, la esenţa lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei sau religiei, ci se referă la un domeniu de realităţi fenomenologice, în veşnică prefacere, în evanescentă revenire: viaţa, istoria, omul de toate zilele şi omul faptelor mari. 

Nu ştiu daca aţi întâlnit şi Dvs. asemenea  “intelectuali” de formaţie masonică, oameni cu care nu poţi sta de vorba asupra lucrurilor de toate zilele, ci cu care trebuie să te întâlneşti doar pe un teren neutru de discuţii. Priviţi cu o mai mare atenţie şi luciditate asemenea oameni. Veţi observa că ei toţi acceptă un miracol în centrul întelegerii lor universale. Ei admit că, în cursul istoriei, a intervenit la o anumită dată un eveniment unic, singular, ireversibil prin care se explică totul şi pentru toată lumea. 

Este în realitate aici un proces invers – am putea spune satanic – de degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea creştină, dacă creştinismul ar fi ceva abstract şi nu s-ar contopi, în toate cazurile sale autentice, cu însăşi firea omului, cu omenia. Şi un creştin admite că prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pământ, lumea s-a transformat. Şi acest fapt este ireversibil şi este totodată un mare miracol. Dar observaţi câte deosebiri de mentalitate laică modernă există în mentalitatea francmasonică. 

În primul rând creştinul religios în general, filosoful, moralistul acceptă harul, mântuirea, destinul, istoria, acceptă o economie spirituală care este paralelă cu economia, să mi se ierte expresia, “economică”. Continuaţi acum Dvs. şi veţi găsi câte deosebiri veţi voi. 

Există un lucru pe care întotdeauna realitatea masonică îl refuză îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist ştie una şi bună, un teozof ştie trei şi bune. Dar numai Una sau numai Trei. Niciodata altceva, niciodata altfel. 

Veţi spune: “Bine, dar acesta este însuşi scopul raţiunii (al gândirii ştiinţifice sau filosofice), de a găsi numai o lege, numai un criteriu de înţelegere al lumii.”

Foarte just. Numai că raţiunea caută o Lege care să se refere la principii, la esenţă. Unitatea raţiunii constă de fapt în coerenţa, nu în monovalenţă.

Mentalitatea masonică, dimpotrivă, ignoră totdeauna orice coerenţă, ocupându-se numai de monovalenţă. Adică în loc de a judeca lumea organic (într-un mod coerent) , o judecă simplist (constrâns, monovalent). 

Nu ştiu şi nu interesează orientarea acestor note, dacă există vreo legatură istorică între feluritele manifestări ale mentalităţii masonice în lumea modernă (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism, etc). De altfel mentalitatea masonică se manifestă şi în afara cadrelor ce au fost menţionate mai sus. 

Am un excelent prieten care judeca lumea masonic fără a fi nici marxist, nici teozof. Este numai simplist şi puţin cam semidoct. Cu cât ştii şi totodată eşti mai convins numai de “una şi bună”, cu atât te apropii mai mult de mentalitatea masonică. 

Iată, de pildă, istoria politicii româneşti de la paşoptism la 1933. Peste tot nu întâlneşti decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire grosolană. Lipseşte cu desăvârşire acolo simţul realului, al concretului, al omeniei, intuiţia de toate zilele. Şi lista exemplelor noastre ar putea continua …la nesfârşit.

 

        

       DOCUMENTAR AGARTHA - Pamantul Gol in interior

  


AGARTHA


 Tara de dincolo de Poli


 Pământul gol




In continuare va prezint 3 articole si un documentar despre AGARTHA, tara de dincolo de Poli.



ARTICOL NR 1


Totdeauna mă uimeşte faptul că, deşi lucruri despre care am fost învăţaţi că sunt adevărate se dovedesc mai târziu ca fiind false, unii dintre noi rămân "blocaţi" pe ideea veche, greşită. Majoritatea dintre noi acceptăm ca adevărate lucrurile despre care suntem învăţaţi, doar pentru că toată lumea crede în ele. Dacă îndrăzneşti să "mergi împotriva curentului", dacă pui la îndoiala veridicitatea axiomelor trâmbiţate oficial, cel mai adesea te alegi cu epitete specifice. De exemplu, dacă ieşi din tiparele religioase, atunci eşti numit "sectant"; dacă ai o altă părere decât cea oficială despre ordinea ştiinţifică, eşti categorisit ca "visător" - în cel mai bun caz; dacă nu eşti de acord cu părerile politice, devii extremist, neo-nazist, comunist; Societatea noastră are câte o etichetă pentru fiecare tip de nonconformism.


Ştiinţa ne spune unde sunt polul nord şi polul sud: acolo unde toate meridianele se întâlnesc într-un singur punct, adică la pol. Şi totuşi, nu este curios faptul că până acum, nici-o expediţie nu a reuşit să ajungă până la poli? Studiind mostre din scoarţa pământului luate de la diferite adâncimi, putem spune că amantul este solid - cel puţin până la anumite adâncimi. Mai ştim că temperatura straturilor interne ale Pământului creşte odată cu adâncimea - cel puţin până la nivelul la care s-a ajuns. De aceea, cu toţii presupunem că Pământul este plin, până chiar şi în mijlocul lui. Vă rog să reţineţi: presupunem.


Azi se presupune că formarea planetelor duce invariabil la acest model de "planetă plină", ca o sferă solidă. Astronomii şi fizicienii cred că gazele se condensează gradat până ce se ajunge la forma de sferă solidă. Cu toate acestea, există şi alte posibilităţi. Pun pariu că nu le cunoaşteţi. Un studiu simplu al forţei centrifuge ar putea să ne înveţe pe toţi o nouă modalitate de formare a Pământului. Cu toţii suntem de acord că planeta se învârte în jurul axei sale (aşa se succed zilele şi nopţile). Cate Malone, autor al unui interesant articol intitulat "Pământul gol" (în sensul că nu este plin), arată că "forţa centrifugă determină forma uşor turtită (la poli) a planetei" (care deci nu este o sferă perfectă). Ca să vedem procesul de formare a planetei, ne îndreptăm atenţia asupra maşinii de spălat cu storcător centrifugal. Rufele din centrifugă (care pentru viitoarea planetă sunt de fapt gazele şi particulele solide şi lichide) sunt aruncate spre exterior aşa încât centrul rămâne gol. Centrul nu se mişcă. Aşa cum Pământul nu s-a oprit niciodată din rotaţia sa, la fel această maşină de spălat nu încetează să se rotească. Ce se întâmplă deci cu toate rufele din centrifugă dacă maşina nu se opreşte niciodată? Se vor înghesui spre centru ca să umple golul format? Niciodată. Vor continua să rămână la periferie, iar centrul va fi gol.


Multe popoare păstrează încă în folclor legende despre fiinţe din interiorul Pământului, aşa cum este cazul marilor insule paradisiace din nord prezente în obiceiurile populare scandinave, sau al poveştilor despre elfi, troli, pitici şi giganţi din folclorul Rusiei şi al eschimoşilor. Toate astea ne arată faptul că ideea unui Pământ gol nu este deloc nouă. În anul 1909, ghizii eschimoşi folosiţi de amiralul Peary în expediţia sa credeau că scopul călătoriei era descoperirea "marelui popor" din nord, din care ei s-au format. Există nenumărate anomalii sau situaţii ciudate în toate înregistrările primilor exploratori care s-au aventurat în Arctica sau Antarctica. Majoritatea celor care au pornit spre nord, în secolul 19, descriu mări de apă dulce şi o climă mai caldă cu temperaturi obişnuite, pe măsură ce înaintau spre pol. De asemenea, se fac referiri la nori de praf, zone întinse de zăpadă în care au găsit polen, păsări şi animale care migrează spre nord pentru iarnă, iar în blocurile de gheaţă au găsit vegetaţie şi chiar mamifere - considerate dispărute (cum este mamutul) - îngheţate. Chiar şi aisbergurile sunt anomalii pentru că sunt făcute din apă dulce în zone în care cantitatea de precipitaţii este sub 5 cm anual. Descoperirile făcute de dr. Frederick Cook şi amiralul Peary în 1908 şi 1909 au fost considerate neconcludente. Nu s-a putut demonstra că vreunul dintre ei au ajuns la polul nord.


Aşa cum afirmă dr. Raymond Bernard în cartea sa "Pământul gol", o asemenea confirmare este cu adevărat imposibilă. Este deja cunoscut pentru toată lumea că polii magnetici nu coincid cu polii geografici. Dacă Pământul ar fi plin, atunci aceştia ar coincide. Aceasta diferenţiere evidentă între polii magnetici şi cei geografici nu poate fi explicată de modelul Pământului plin, ca o sferă solidă. Explicaţia devine însă clară dacă avem în vedere existenţa deschiderilor polare (adevărate găuri în crusta planetei) care fac posibilă poziţionarea polilor magnetici undeva spre marginea acestor deschideri, aşa cum este în realitate.


În prima imagine (realizată de satelitul ESSA-7 la 23 noiembrie 1968) se vede foarte clar deschiderea de la Polul Nord (în centrul imaginii). Bernard afirmă că motivul pentru care nimeni nu a ajuns până acum la polul nord sau sud este unul simplu. "Polii magnetici şi cei geografici nu coincid pentru că polii geografici se afla "în spaţiu" şi nu pe suprafaţa planetei". Aceasta datorită deschiderilor de la poli.

Cele mai recente expediţii care au mers până dincolo de polii magnetici şi care au fost date publicităţii au fost conduse de amiralul Richard E. Byrd (din Marina SUA) în 1947 şi 1956. Ca şi celelalte expediţii conduse de Byrd (din anii 1930), acestea au rămas învăluite în mister. În jurnalul de bord şi înregistrările radio de comunicare cu echipa sa, amiralul Byrd declara în 1947 că a ajuns într-o altă lume, aflată dincolo de polul nord geografic. În timpul expediţiei din Antarctica din 1956, s-a declarat la diverse posturi de radio din SUA că "pe 13 ianuarie, câţiva membri ai echipei americane au realizat un zbor de 4320 km de la baza McMurdo Sound (aflată la 640 km vest de Polul Sud şi au survolat o zonă aflată la 3680 km dincolo de pol". Iar pe 13 martie 1956, Byrd declara public că "această expediţie a descoperit un nou tărâm". Mulţi americani îşi amintesc cu emoţie declaraţiile de presă de după expediţiile amiralului Byrd. Încoronat ca cel mai mare explorator al lumii, declaraţiile lui Byrd despre noul tărâm au trezit un mare interes general. Dar, la fel de repede, orice informaţie despre Byrd a dispărut. La radio nu se mai făcea nici-un fel de comentariu, aşa încât, la scurt timp, subiectul a dispărut din atenţia publicului. Oare amiralul Byrd chiar descoperise un nou tărâm? Un tărâm care să confirme o altă viziune asupra planetei decât cea oficială?


Extras din jurnalul Amiralului Byrd


Aceasta este o transcriere a jurnalului aflată pe o bandă audio şi a fost obţinută de la "Hollow Earth Society" din Australia.


"Trebuie să scriu aceste rânduri în secret şi fără lumină. Este vorba despre zborul meu în Arctica din 19 februarie 1947. Există situaţii când omul trebuie să accepte ascunderea adevărului. Nu am libertatea de a face cunoscută următoarea relatare pe care o scriu acum. Probabil că nu va ajunge niciodată la ochii publicului, dar eu trebuie să-mi fac datoria pentru ca cineva să poată citi aceste rânduri, atunci când va veni timpul. Să sperăm că lăcomia unora care-i exploatează pe ceilalţi nu va sta în calea adevărului."


Jurnal de bord - tabăra arctică, 19 februarie 1947


"Dedesubt, peste tot numai gheaţă şi zăpadă. Am observat o uşoară coloraţie spre galben. Este dispersată după un model liniar. Modific direcţia de zbor pentru a observa mai bine această coloraţie. Există de asemenea şi o nuanţă roşu-purpurie a gheţurilor. Am încercuit această zonă de două ori şi am revenit la direcţia iniţială. Am verificat din nou poziţia avionului la tabăra de bază. Am transmis mai departe îngrijorarea mea în legătură cu ciudatele nuanţe ale zăpezii de sub mine. Atât compasul magnetic cât şi giroscopul încep să tremure şi să se zdruncine. Nu mai putem să ne conducem după aparatele de zbor. Măsor direcţia folosind compasul optic (după soare) şi totul pare în regulă. Manetele de control răspund foarte greu la comenzi, se mişcă foarte încet. Nu se mai văd însă gheţuri. În depărtare se disting munţi. Au trecut 29 de minute de zbor şi acum se văd foarte clar munţii, nu este o iluzie. Nu am mai văzut astfel de munţi, sunt foarte mici. Schimb altitudinea la 900 metri. Întâlnesc iarăşi turbulenţe puternice. Trecem peste micii munţi şi continuăm spre nord. Dincolo de munţi se vede un mic râu. O vale prin mijlocul căreia curge un râu. Nu ar trebui să existe aici nici-o vale înverzită. E ceva anormal în toată povestea asta. Ar trebui să vedem numai gheaţă şi zăpadă. Din lateral se văd păduri pe versanţii munţilor. Instrumentele au luat-o razna. Giroscopul se învârte înainte şi înapoi fără nici-o regulă".


Reduc altitudinea la 425 de metri şi fac un scurt viraj la stânga ca să văd mai bine valea de sub mine. Este verde şi are iarbă deasă. Lumina de aici pare diferită. Nu se mai vede soarele. Mai facem un viraj la stânga şi punem ochii pe un fel de animal mare aflat în vale. Pare că este un elefant. Ba nu, seamănă mai mult cu un mamut. Este incredibil, şi totuşi se află chiar aici. Reduc altitudinea la 300 de metri şi iau binoclul ca să vad mai bine animalul. E clar - un mamut. Raportez acest lucru la tabăra de bază".


"Dau peste şi mai multe dealuri înverzite. Termometrul exterior indică o temperatură de 23 grade Celsius. Ne continuăm zborul. Acum sistemele de navigare par în regulă. Nu pot să cred! Dau să contactez tabăra de bază. Aparatul radio nu funcţionează. Peisajul este mult prea nivelat decât în mod normal. În faţa vedem ceea ce pare un oraş! Este imposibil!!!"


"Avionul pare foarte uşor şi se clatină. Sistemul de navigare refuză să funcţioneze. Dumnezeule, din lateral şi din spate se apropie nave ciudate! Au forma de disc şi parca radiază ceva din ele. Sunt atât de aproape încât le văd însemnele!".


"Este un tip de swastika. Fantastic! Unde ne aflăm de fapt? Ce s-a întâmplat? Încă o dată verific sistemul de navigare. Nu răspunde nici acum. Suntem prinşi într-un fel de "plasă" invizibilă. Din aparatul de radio se aud pocnete şi apoi se aude o voce în engleză cu un uşor accent nordic sau germanic. Mesajul este: "Bine ai venit Amirale pe domeniul nostru. Te vom ateriza în exact şapte minute. Relaxează-te, eşti pe mâini bune"."


"Îmi dau seama că motoarele avionului nostru s-au oprit. Avionul este controlat din afară şi acum ia un viraj. Acum începe faza de aterizare şi avionul coboară ca şi cum ar fi într-un lift invizibil. La atingerea solului avionul abia tresare. Fac o ultima însemnare în jurnalul acesta de bord. Se apropie de avion câţiva bărbaţi. Sunt înalţi şi au părul blond. În depărtare se vede un oraş din care pulsează raze de lumina de culorile curcubeului."


"Nu ştiu ce se va întâmpla acum, dar nu văd nici-un fel de arme la cei care se apropie de noi. Aud o voce care îmi spune pe nume (cu accent german) şi-mi cere să deschid trapa avionului. Mă conformez."


Aici se termină jurnalul amiralului Byrd. Ceea ce urmează a povestit [amiralul Byrd] din memorie pentru că nu a mai scris în jurnal restul experienţei sale - şi veţi vedea de ce. Pe scurt, iată ce s-a mai întâmplat în continuare:


1. Byrd şi ajutorul său de radiocomunicaţii, care se află cu el în avion, au fost luaţi şi duşi spre oraşul luminos care părea că este făcut din cristal.


2. La sosire, cei doi sunt separaţi iar Byrd este luat pentru a se întâlni cu "Stăpânul" care l-a informat că a ajuns în "lumea dinlăuntru" şi că să nu-i fie frică - mai târziu îl vor duce înapoi la suprafaţa planetei.


3. "Stăpânul" i-a declarat lui Byrd: "Ne-aţi trezit interesul atunci când aţi detonat primele explozii atomice de la Hiroshima şi Nagasaki în Japonia. Chiar în acele momente alarmante ne-am trimis vehiculele zburătoare (flugelrads - germ.) la suprafaţa planetei ca să vedem ce aţi făcut." A continuat să vorbească despre 1945 şi a spus că au încercat să se întâlnească cu americanii dar au fost întâmpinaţi cu ostilitate. De fiecare dată când încercau, americanii trăgeau în ei şi le atacau vehiculele.


4. "Stăpânul" a explicat ca "nu avem nici-un viitor dacă vom continua cu nebunia atomică... şi că nu există nici-un răspuns în armele noastre, nici certitudini în ştiinţa noastră şi că atunci când se va declanşa războiul cel mare, nu va mai exista nici-o floare pe pământ iar toate oraşele omului vor fi nivelate, totul într-un imens haos."


5. După aceasta discuţie despre cataclismele generate de om, Byrd şi-a luat rămas-bun de la "Stăpân" şi s-a întors la avion împreuna cu ajutorul său. Imediat au fost duşi la suprafaţa planetei în acelaşi mod în care au fost aduşi. Ei aveau însă un mesaj de avertizare foarte clar despre calea omenirii. Un mesaj pentru noi.


11 martie 1947


După întoarcerea lui Byrd în SUA, a descris (ca la orice misiune) ceea ce s-a întâmplat pe parcurs şi a adăugat în jurnalul său ceea ce urmează: " Tocmai m-am întâlnit cu o echipă de la Pentagon. Mi-am prezentat descoperirea şi mesajul primit de la "Stăpân". Totul s-a înregistrat. Ei l-au contactat pe Preşedinte. Sunt reţinut acum de câteva ore. Mai exact şase ore şi 39 de minute. Sunt anchetat intens de către forţe ostile şi o echipă medicală. E un coşmar. Sunt încarcerat sub strictă supraveghere conform celor mai înalte regulamente de siguranţă internaţionala ale SUA. Am primit ordin să nu divulg nimic din mesajul primit de la "Stăpân". Incredibil! Mi s-a reamintit că sunt militar şi că trebuie să mă supun ordinelor."


24 decembrie 1956

"Ultimii ani de după 1947 nu au fost deloc buni. Aceasta este ultima însemnare în acest jurnal. În încheiere trebuie să spun că în toţi aceşti ani am păstrat secret mesajul pe care l-am primit aşa cum s-a ordonat, deşi a fost împotriva valorilor şi moralei mele. Acum presimt venirea unei lungi nopţi pentru mine, dar acest secret nu va muri odată cu mine, ci va triumfa, aşa cum adevărul triumfă totdeauna. Este singura speranţă pentru omenire. Am văzut cu ochii mei şi m-a făcut să devin liber. Mi-am făcut datoria faţă de acest monstruos complex militaro-industrial. De acum încolo lunga noapte despre adevărul Arcticii va lua sfârşit, soarele strălucitor al adevărului va răsări din nou, iar toţi cei care se află în întuneric vor eşua în planurile lor. Pentru că am văzut cu ochii mei acel tărâm de dincolo de poli, centrul marelui necunoscut". Amiralul Richard E. Byrd, Marina Statelor Unite. A fost atins Polul Nord?


O parte esenţială a viziunii despre Pământul gol este absenţa Polului Nord. Nu este un punct pe suprafaţa sa, ci o întreagă mare cu ape calde care conduce treptat spre interiorul Pământului. Poate părea foarte "obraznică" această afirmaţie, şi poate că nu vă convine deloc, dar haideţi să vedem câteva probe în acest sens.


Primul lucru demn de semnalat este faptul că busola o ia razna dincolo de cercul polar. Cel mai umil şi renumit explorator norvegian, dr. Fridtjof Nansen, şi-a pierdut încrederea în instrumentele sale în expediţia lui către Polul Nord, şi a recunoscut sincer că habar nu are unde se găsea în tot acest timp.


Februarie 1895


După ce a coborât din nava Fram, Nansen a luat-o spre nord - pentru a ajunge la pol - cu o sanie plină de provizii şi s-a întors mai târziu prin Spitzbergen trecând prin Ţinutul Franz Joseph. Din 29 martie 1895 până în primăvara anului 1896 Nansen a fost complet dezorientat! A admis că după ce a călătorit prin regiunile foarte reci, vremea s-a schimbat şi s-a încălzit mult. Mai exact, temperatura creştea odată cu noile adieri ale vântului ce veneau dinspre nord. El spunea că odată soarele a devenit insuportabil de puternic! Nansen a făcut măsurători sonore ale apei şi a descoperit că apa era din ce în ce mai caldă la adâncime. De unde venea această apă caldă? El a întâlnit animale care, după ştiinţa modernă, nu aveau ce căuta acolo. Pe 22 aprilie 1895, Nansen scrie: "Am fost foarte surprins ieri dimineaţă când am văzut urmele unui animal în zăpadă. Era vorba de o vulpe, şi mergea înspre est. Urmele erau proaspete. Ce caută o vulpe aici? Erau semne clare că nu-i lipsea hrana. Eram în apropiere de ţărm? M-am uitat în jur, dar a fost ceaţă toată ziua şi e posibil să fi fost aproape de ţărm fără să-l fi văzut. În orice caz: un mamifer cu sânge cald - la paralela 85! Înainte să ne îndepărtăm, am dat peste o altă urmă de vulpe care ducea în aceeaşi direcţie cu prima. Nu pot să-mi dau seama cu ce se hrănesc animalele astea aici, probabil că au învăţat să pescuiască crustacee din ochiurile de apă. Dar de ce să se îndepărteze de coastă? Asta mă intrigă cel mai mult. Au luat-o razna? Nu prea cred."


O alta sursă de informare este Marshall B. Gardner care a scris "O călătorie spre interiorul Pământului" în care îl citează pe dr. Nansen în legătură cu eschimoşii. Iată ce spune Nansen: "Eschimoşii spun că au venit din interiorul Pământului, dar locul exact nu au putut să-l numească atunci când au fost întrebaţi de norvegieni de unde vin". Gardner citează din al doilea volum scris de Nansen "În ceaţa nordului": "Deja am spus că numele norvegian Skraeling dat eschimoşilor probabil a fost utilizat la început ca să desemneze zâne sau creaturi mitice. Mai mult, atunci când islandezii au dat peste eschimoşi in Groenlanda, i-au numit troli, care este un termen vechi ce desemnează diverse fiinţe supranaturale".


O poveste norvegiană


Willis George Emerson aminteşte în cartea sa biografică "Zeul de fum", o poveste norvegiană. Este vorba despre doi pescari, tată şi fiu, care pescuiau cu barca lor în oceanul nordic. O furtună puternică îi aduce până la marginea deschiderii polare nordice. Era în 1829. Timp de doi ani, Olaf Jansen (fiul) povesteşte că au trăit în interiorul Pământului împreuna cu locuitorii acelor tărâmuri, care erau buni şi curtenitori, înalţi de 3,5 metri. Apoi Jansen a spus că au ieşit din interiorul Pământului pe la deschiderea sudică. Numele cărţii vine de la faptul că Ofaf a descris soarele interior ca având o aparenţă difuză.




Tabloul complet


O descriere completă şi corectă a planetei noastre este deci următoarea: planeta Pământ este ca un balon, ca o minge goală în interior, care are două deschideri polare având un diametru de 2300 km (aflate la nord şi la sud) şi care au marginile curbate ce fac posibilă trecerea de pe o suprafaţă pe cealaltă aşa cum face o furnică când trece de pe o parte a frunzei - pe cealaltă. Grosimea peretelui planetar variază între 1.100 si 1.300 km, fiind mai mare spre poli. În centru se afla un soare interior cu un diametru de 1300 km care răspândeşte o lumină difuză.


Să examinăm fotografiile alăturate, care au fost realizate cu ajutorul sateliţilor la momente diferite de timp. Zona Polului Nord este marcată pe ambele imagini cu un dreptunghi roşu. Se observă foarte clar existenţa deschiderii polare, care nu poate fi confundată cu formaţiunile noroase fiindcă este prezentă constant, în aceeaşi zonă şi în aceeaşi formă, în ambele fotografii. Aceste dovezi foarte rare care au reuşit să scape controlului strict impus de cei care au puterea mondială, arată că Pământul este în realitate gol. Acest adevăr nu mai poate fi ascuns.


O mulţime de lucruri vin în sprijinul acestui adevăr. De exemplu, când s-a stabilit ca o echipă de reporteri şi cameramani britanici de la BBC să facă o vizită în Antarctica, ei s-au confruntat cu o serie de probleme. Deşi planul iniţial, întocmit cu grijă cu mult înainte, includea un zbor direct din Africa de Sud spre Antarctica (care includea şi o survolare a aşa-numitei "Zone de inaccesibilitate"), au trebuit să facă unele modificări de ultim moment. Au fost forţaţi să călătorească mai întâi spre America de Sud. Odată ajunşi acolo, au descoperit că singurul zbor comercial care făcea curse spre Antarctica era operat de o companie americană, care transporta grupuri de 20 - 30 de persoane la baza americană McMurdo Station. Însă aceste zboruri se desfăşurau numai în lunile de vară, iar atunci când - în sfârşit - au ajuns la bază, britanicii au fost trataţi cu ostilitate de către americani!


Un alt fapt interesant este că, datorita "lipsei de sateliţi" de deasupra Antarcticii, toate rapoartele şi prognozele meteo pentru aceasta zonă erau realizate de la baza americana McMurdo Station. Acesta este însă un mod clar de îngrădire a scurgerilor de informaţii şi a posibilelor dovezi fotografice pe care un satelit aflat deasupra Polului Sud le-ar putea furniza, aşa cum s-a întâmplat în cazul deschiderii polare de nord.


Dar monopolul american asupra Antarcticii a mers chiar mult mai departe. A fost semnat un recent acord între mai multe state interesate, ca să nu se înceapă nici-o prospecţiune geologică sau de altă natură în Antarctica, aceasta incluzând atât mineralele cât şi petrolul.


Nenumărate dovezi vin şi din Rusia unde se găseşte aproape constant fildeş aparţinând mamuţilor, mai ales în zonele nordice extreme situate dincolo de cercul polar. De sute de ani comercianţii vând astfel de "relicve" care se pare că abundă în acele zone. Dar acest fenomen este legat de un altul, poate mai uluitor: mamuţi întregi au fost găsiţi congelaţi în blocuri de gheaţă în Siberia şi alte regiuni situate dincolo de cercul polar. Unii dintre ei mai aveau încă în gură smocuri de iarbă verde.


Există astăzi dovezi care arată că acest perete al Pământului nu este solid şi plin de materie aşa cum se spune, ci seamănă mai degrabă cu un parmezan plin de peşteri şi tunele subterane care se interconectează; unele dintre aceste tunele conduc către lumea interioară, către interiorul Pământului. Nu pot să mă abţin şi mă gândesc acum la celebra poveste a lui Jules Verne intitulată "O călătorie spre centrul Pământului" scrisă în 1864. Acolo este descris atât de clar acest lucru, încât parcă autorul cunoştea în detaliu acele realităţi. Trebuie să amintesc aici şi uluitoarea similitudine între "povestea" aceluiaşi Jules Verne, "De la Pământ la Lună" (1865) şi prima misiune americană spre Lună (Apollo 11 - 1969). Cele doua evenimente seamănă atât de mult încât aproape se identifică, deşi se afla la o distanţă de mai mult de un secol; datele furnizate de autorul francez în povestirea sa, coincid în proporţie de 99 % cu cele ale misiunii americane. Ca să nu mai vorbim de uluitoarea poveste "20.000 de leghe sub mări" în care se prezintă primul submarin, Nautilus. Oare Jules Verne a avut acces la aceste adevăruri? Ipoteza coincidenţelor este exclusă.


Dar aceasta nu este totul. Falia tectonică San Andrea din California, SUA, este în centrul atenţiei şi ne poate oferi câteva informaţii uluitoare. Încă din 1950, guvernul american a trimis numeroase misiuni de cercetare a topografiei submarine a coastei de vest a SUA, concentrându-se asupra Californiei. În timp ce cartografiau zona, echipele au descoperit că placa continentală californiană este garnisită cu multe caverne şi pasaje uriaşe; unele sunt atât de mari încât un submarin poate naviga prin ele. După un timp, s-a descoperit că unele dintre ele se întindeau până sub statele Utah şi Nevada! Unul dintre submarinele nucleare care cercetau cavernele a fost avariat puternic şi s-a pierdut. Cele mai şocante informaţii descoperite cu această ocazie: cea mai mare parte din California pur şi simplu pluteşte pe ocean, sprijinindu-se de câţiva "stâlpi" naturali formaţi de aceste caverne submarine, iar falia San Andreas este rezultatul prăbuşirii unora dintre aceşti stâlpi de susţinere, care provoacă şi cutremurele în zonă.


Pentru cei care încă au rămas adepţii falsurilor repetate de ştiinţa oficială, le ofer următoarele întrebări:


1. Se poate dovedi că vreun explorator a atins aşa-numiţii poli Nord sau Sud?


2. Dacă nu există paralelă dincolo de latitudinea 86 (grade), atunci cum poate cineva să ajungă la pol (care se afla teoretic la latitudinea de 90 grade)?


3. De ce vânturile nordice sunt din ce în ce mai calde pe măsură ce se avansează în Arctica?


4. De ce, dincolo de latitudinea 83 grade nord, există mare deschisă (dezgheţată) şi curenţi calzi de aer?


5. Odată atinsa paralela 82, de ce acul busolei devine brusc agitat şi inutil?


6. De ce curenţii calzi de aer menţionaţi anterior aduc mai mult praf decât orice alt curent similar de pe Pământ?


7. Dacă nu există râuri care curg din interiorul planetei spre a se vărsa în oceanul arctic, de ce la poli există atâtea aisberguri formate din apă dulce?


8. Care este explicaţia faptului că în aceste blocuri de gheaţă şi în apă se găsesc seminţe şi plante tropicale?


9. De ce milioane de păsări şi animale migratoare se îndreaptă spre nord, dincolo de cercul polar, în timpul iernii?


10. De ce vântul care vine dinspre nordul extrem aduce cu el mai mult polen şi petale de flori decât o face orice alt curent de aer de pe Pământ?


11. De ce acest polen adus de vânt colorează vizibil starturile de zăpadă pe suprafeţe întinse?


Dar Pământul nu este singurul corp ceresc gol în interior. Numeroase fotografii ale altor planete şi sateliţi naturali (inclusiv Luna) demonstrează acest lucru prin forma şi adâncimea craterelor formate la impactul cu diverşi meteoriţi. Mai mult, unele dintre ele, vizibile ca mici găuri negre, nu sunt decât pasaje şi tunele de trecere spre interiorul planetelor respective. O serie întreagă de cercetări s-au făcut în acest sens. S-a concluzionat că modelul matematic care este cel mai credibil pentru a reda structura unei planete este chiar acesta: planetele sunt goale în interior. De altfel, recentele cutremure care au rezultat ca urmare a tragediei din Sud Estul Asiei, cauzate de un cutremur de 9 grade pe scara Richter, demonstrează ca peretele planetei încă mai vibrează şi produce astfel cutremure şi în alte zone.


Leonard Euler, matematicianul de geniu al secolului 18, a demonstrat pe baza unui model matematic că Pământul este gol în interior şi că în centrul acestui gol se află un mic soare. Dr. Edmund Halley, celebrul descoperitor al cometei ce-i poarta numele, şi Astronom Regal în Anglia secolului 17, era convins că Pământul este gol. La începutul anilor 1820, americanul John Cleeves Symmes nu a reuşit să obţină de la guvern sprijin pentru expediţia sa spre interiorul Pământului. El şi-a expus ideile despre Pământul gol, afirmând că planeta este locuită în interior şi că dispune de două deschideri aflate la poli.


Recente fotografii ale planetei Marte demonstrează că, în timpul verii marţiene, una dintre calotele polare se micşorează foarte mult, în timp ce cealaltă creste (datorită iernii). Unele dintre fotografii arată că zona glaciară polară (pe timpul verii) se restrânge atât de mult încât lasă să se vadă un perimetru (margine) circular negru, care nu este altceva decât deschiderea polară. Aşa cum e de aşteptat, soarele interior al planetei Marte asigură acolo o climă mai caldă decât există pe suprafaţa exterioară a planetei, astfel încât la cele două deschideri polare se formează mase compacte de nori datorită întâlnirii între aerul cald din interior şi cel rece din exterior. Aşa se explică şi variaţia mare a suprafeţelor glaciare polare ale lui Marte, de-a lungul anului marţian (care este de două ori mai lung decât cel pământean). Prin urmare, pe timpul verii marţiene, calota polară dispare total, iar ceea ce se vede nu este decât o masă compactă de nori care însă nu acoperă total deschiderea polară către interiorul planetei şi lasă să i se vadă marginea.


Nu în ultimul rând, Aurora Boreală şi Aurora Australă sunt formate datorită interacţiunii particulelor fotonice emise de soarele interior cu vântul solar exterior (trimis de Soarele sistemului nostru solar) şi care ajunge în zona polară. Aceasta explică şi prezenţa aurorelor pe alte planete sau sateliţi care nu au atmosferă (cum este Luna). Într-adevăr, aurorele polare au fost observate nu numai pe Pământ, dar şi pe Marte, Lună, Jupiter.


În cele ce urmează vom face o scurtă descriere a lumii interioare a planetei, aşa cum reiese din mărturiile celor care au ajuns acolo.


Oamenii de acolo sunt mândri de mentalitatea şi cunoştinţele lor superioare, mai ales că ne depăşesc în creativitate. Sunt foarte avansaţi tehnologic şi dispun de multe invenţii simple şi foarte utile. De exemplu, afirmă că vehiculele lor zburătoare (pe care noi le numim OZN-uri) folosesc energie liberă (sau gratuită), referindu-se la energia spaţiului, care este prezentă pretutindeni (spre deosebire de noi care folosim ca energie combustibili concentraţi în anumite zăcăminte). Sunt cu mii de ani mai avansaţi decât noi, atât în ştiinţă cât şi în artă, pictură, sculptură. De asemenea, agricultura, sănătatea şi alte asemenea domenii sunt complet diferite de ale noastre, ei obţinând în acest sens rezultate excepţionale.


Locuitorii interiorului planetei afirmă că ei trăiesc într-o deplină armonie unii cu alţii, au tot ce le trebuie şi nu există sărăcie şi nici poliţie sau războaie. Mai spun că ei cunosc orice limbă de pe Pământ iar secretele oricărui guvern al nostru sunt bine cunoscute de ei. Locuiesc acolo dinainte de Potop şi afirmă că biblia noastră a fost profund modificată de către cei care vor să-şi menţină puterea actuală. Dispun de înalte capacităţi telepatice şi sunt urmaşii civilizaţiei Atlantidei. Ne sfătuiesc să renunţăm complet la armele nucleare. Ei sunt capabili să nu permită să fie vizitaţi de către cei care sunt nesinceri sau vor să profite de pe urma lor. Cum însă actuala putere de la suprafaţă se află în mâinile unor guverne militariste şi lacome, o întâlnire oficială cu ei în viitorul apropiat este foarte improbabilă.


În comparaţie cu locuitorii din interiorul Pământului, noi, cei de la suprafaţă suntem nişte barbari, iar civilizaţia noastră este doar o stare de barbarism mecanic. Ne-au avertizat că până când nu vom renunţa complet la războaie, la armele nucleare, la sărăcie şi la exploatarea omului de către om, până când nu vom ajunge la o societate bazată pe echitate, adevăr şi dreptate, nu vom fi vrednici să fim contactaţi de lumea interioară care se află pe un nivel social, ştiinţific şi moral mult mai înalt decât al nostru.



ARTICOL NR. 2


Acum in cautarea Agarthei…


Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste intr-o tara misterioasa numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pamintului, precum si toate coloniile, capitala fiind Shambala, aflata in interiorul Muntelui Meru, in Tibet.


Cum e in Agartha


Teritoriul secret al Agarthei are o populatie de 20 de milioane de suflete; aici nu exista inchisoare, iar politia este asigurata de capii de familii. Milioane de dwija (de doua ori nascuti) si yoghini locuiesc in suburbiile divizate simetric in constructii subterane.
Deasupra lor se afla Trinitatea: Brahatma, caruia ii este incredintata Autoritatea, Mahatma, caruia i s-a incredintat Puterea, si Mahanga, caruia i s-a incredintat Organizarea.


Deasupra trinitatii se afla 12 membri ai Initierii Supreme, apoi un alt grup, format din 22 de persoane, imagine a celor 22 de principii ale Verbului, cu ajutorul carora Dumnezeu a creat lumea. Urmeaza apoi cei 365 bagwanda (cardinali), dupa numarul celor 365 de zile ale anului.


Agartha nu a fost intotdeauna o imparatie subterana.
Sute de ani mai tirziu, la inceputul secolului al XX-lea, Ferdinand Ossendowski, scriitor rus de origine poloneza, a hotarit sa intreprinda o periculoasa calatorie in cautarea miticului regat.


Dupa ce a strabatut platouri aride si zone dezolante, ajuns pe malurile Amurului, Ossendowski a aflat de la niste calugari despre existenta regatului cunoscut sub numele de Agartha, ai carui locuitori erau atotputernici.


Calugarii l-au condus in adincuri, unde Regele Lumii apare doar in rare ocazii, pentru a face miracole sau pentru a pronunta profetii. Iata ce scria Ossendowski in cartea sa Animale, oameni, zei (1924): Imparatia Agarthei se intinde prin tuneluri subterane, in toate partile lumii, iar cei care locuiesc aici se afla sub autoritatea Regelui Lumii.


Capitala Agarthei este inconjurata de orase in care locuiesc mari preoti, iar palatul Regelui Lumii este inconjurat de temple, unde locuiesc guru, care controleaza fortele vizibile si invizibile ale lumii si care detin in miinile lor controlul asupra vietii si mortii. In ciudate vehicule, necunoscute noua, ei sint capabili sa strabata cu viteza incredibila tunelurile subterane, care separa un oras de altul.


Agartha a intrat in subteran cu 6.000 de ani in urma. Dupa Ossendowki, Agartha nu ar fi fost intotdeauna subterana, ea devenind astfel cu 6.000 de ani in urma, pentru a-i proteja pe inteleptii sai de curiozitatea unei lumi pervertite. Conform teoriei sale dezvoltate ulterior, Ossendowski spune ca aceste teritorii nu trebuie confundate cu cele din interiorul Pamintului gol. Conform viziunii sale, este vorba despre doua lumi subterane, una situata mai la suprafata, iar cealalta in interiorul gol al Terrei.


Ce spunea teoria Pamintului gol


Indrazneata teorie a Pamintului gol a fost elaborata pentru prima oara de William Reed si expusa in cartea Fantoma polilor, aparuta in anul 1906. Aceasta teorie fost dezvoltata ulterior de Marshall B. Gardner, in lucrarea  O calatorie in interiorul Pamintului, aparuta in anul 1920. Cei doi americani au ajuns independent la concluzii similare, sustinind ca in interiorul Terrei traieste o populatie numeroasa, cu un grad de civilizatie deosebit de dezvoltat.

Deschideri ce conduc spre interiorul Pamintului


Bazindu-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat citeva concluzii, care la data respectiva au generat un mare scandal:


a) In realitate, nu exista nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pamintului;


b) OZN-urile provin din acest interior gol;


c) Interiorul Pamintului este incalzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald;


d) Exploratorii polari au vazut cu ochii lor ca animalele se deplasau spre nord in cautarea hranei. Ei au vazut aici pasari tropicale si animale, ce in mod obisnuit au nevoie de caldura, au vazut fluturi, ba chiar si tintari.


Totul are legatura cu Agartha


Desigur ca lista intrebarilor ramase fara raspuns poate continua, dar un lucru este sigur: acela ca toate aceste explicatii au o legatura cu legendarul Tarim al Apelor Albe, cu Agartha.
Teoria Pamintului gol, care sustine ca in interiorul Pamintului exista o concavitate, ce are ca puncte de contact cu suprafata exterioara cei doi poli, poate deschide perspective nebanuite vreodata, nici chiar de neobositii exploratori, porniti in cautarea miticei Agartha: aceea ca civilizatia din care facem parte nu este singura pe Pamant.



ARTICOL NR. 3



Agartha-Legenda sau Adevar


Desi multi dintre noi gasesc ca ideea unui Pamant gol in interior este mai degraba una ridicola, de vreme ce informatii bazate pe fundamente stiintifice sunt la indemana oricui in prezent, teoria care exploateaza aceasta varianta dateaza din vechime si nu este proprie unui singure civilizatii.

Teoria Pamintului gol este lansata la sfirsitul secolului trecut. Potrivit acesteia in interiorul Terrei exista de fapt o concavitate, ce are sapte puncte de contact cu suprafata exterioara, doua fiind cei doi poli.

Datorita imaginilor luate de NASA, cu ajutorul satelitilor spatiali ESSA, pot fi vazute deschiderile polare:
    - nordica, cu un diametru de 1400 de mile;   - sudica, cu un diametru de 1300 de mile. 



Un ocean urias descoperit in interiorul Pamantului...

Acesta exista sub Asia de est si e de marimea Oceanului Arctic... Descoperirea a fost facuta de Michael Wysessian, seismolog la Washington State University, din St. Louis si Jesse Lawrence de la University of California, San Diego - unexplained mysteries.com
        
Încă din anul 1950, in timp ce cartografiau zona, echipele de cercetare a topografiei submarine din SUA au descoperit că placa continentală californiană este garnisită cu multe caverne şi pasaje uriaşe; unele sunt atât de mari încât un submarin poate naviga prin ele. După un timp, s-a descoperit că unele dintre ele se întindeau până sub statele Utah şi Nevada! Unul dintre submarinele nucleare care cercetau cavernele a fost avariat puternic şi s-a pierdut.
        
Cele mai şocante informaţii descoperite cu această ocazie: cea mai mare parte din California pur şi simplu pluteşte pe ocean, sprijinindu-se de câţiva “stâlpi” naturali formaţi de aceste caverne submarine, iar falia San Andreas este rezultatul prăbuşirii unora dintre aceşti stâlpi de susţinere, care provoacă şi cutremurele în zonă - banatulsarbesc.wordpress.com.



 




Generalul de brigada dr. Emil Strainu, directorul centrului de studii Psihotronice si Ufologice, consilier al Parlamentului României în probleme neconventionale si asimetrice, afirma (in Adevar/Fictiune- January 7, 2010  ) urmatoarele:

"- Una din cele mai mari descoperiri care s-au realizat anul acesta si care deocamdata este vehiculata numai în cercurile stiintifice este aceea ca sub continentul american se gasesc de la 3 la 5 tuneluri (ca un fel de pesteri subterane inundate) care strabat continentul sud-american de la est la vest si de la vest la est. Gânditi-va ca pleci cu un submarin din Los Angeles si iesi cu el la Florida fara sa mai ocolesti Canalul Panama.
        - Nu se cunoaste exact în acest moment natura lor. Aceste canale sunt foarte mari. Numai pe un singur canal poate merge linistit un submarin Trident si, mai mult decât atât, sa se poata întâlni si cu un altul.
- Trebuie stiut ca în prezent si în perioada urmatoare vom fi marcati de o serie de dezvaluiri despre contactul cu ipoteticele civilizatii extra-Terra. Parerea anumitor consilieri din guverne importante ale lumii, ale unor consilieri stiintifici ce se afla pe lânga UNESCO, ONU, Uniunea Europeana si altele spun ca toate aceste informatii nu fac decât sa pregateasca omenirea pentru o recunoastere care v-a fi evidenta si care se v-a produce într-o perioada de timp foarte scurta. În ultimii doi, trei ani, am vazut filme si poze mult mai “specatculoase” decât cele care au fost date public, dar care nu sunt date în circulatie. M-as referi acum la filmul si pozele facute despre intråndul de la Polul Sud care sunt facute din sateliti. Toate statele care au sateliti si au avut ca zona de cercetare Polii, au putut fotografia si filma acest intrând care este o realitate! Faptul ca nu este deocamdata recunoscut, probabil ca serveste unor interese.
- În primul rând se vorbeste de o asa-zisa lume interioara – atestata ca exista! Sa-i zicem un tarâm interior.
- Este locuit acest tarâm interior?- Aici vin semnele de întrebare. Calcule gasite care apartin expeditiei americanului Richard Byrd, nenumaratele dezvaluiri care s-au facut în urma expeditiilor germane facute acolo si multe altele confirma faptul ca acolo exista o prezenta. Ar fi vorba tot de o prezenta umana, poate ca e vorba de o anumita parte a civilizatiei de pe pamânt care s-a retras acolo, iar altii spun ca este o prezenta de un alt tip. Este probabil ca acolo sa fie vorba de conservarea unui anumit biotop terestru. Deocamdata exista multe ipoteze."

Nikolai Roerich - Himalayas Abode of Light
      Rus de origine, indian prin adoptie, pictor mistic si vizionar, la sfirsitul anilor 1920  Nikolai Roerich (1874-1947) a intreprins o lunga expeditie in Asia Centrala, cautand un anumit punct din partea de nord a Tibetului, unde spera sa gaseasca intrarea in Agartha si Regatul Shambalei- Teritoriul de sub Karakorum.

      In cartea sa Himalayas Abode of Light (1947), el povesteste: "Imi amintesc ca, in timp de traversam Karakorum, un servitor ladackh mi-a spus ca sub noi se afla numeroase cavitati subterane, unde se gasesc tot felul de comori si unde locuieste un popor minunat, ce ignora pacatele lumii. Apropiindu-ne de Hotan, sub copitele cailor se simtea golul, iar ghidul continua sa ne povesteasca despre torentii care pazesc intrarea in Agartha si despre faptul ca cei impuri, care se apropiau de intrarea in Agartha, mureau otraviti de emanatiile de gaze toxice."




Dar ce legatura ar putea exista intre Roerich si Agartha? 


     In cartea sa Sfidarea Timpului, Sorin Stefanescu isi exprima opinia ca Roerich ar fi intrat in legatura cu invatatii din stravechile locasuri de cultura asiatice, devenind un fel de purtator de cuvint al acestora pe linga guvernele marilor puteri. Asa se explica faptul ca, la un moment dat, revenind dintr-un periplu solitar, calare pe un ponei, Roerich a pronuntat o ciudata profetie:

     “Stelele manifesta o noua evolutie, iar Focul Cosmic se va apropia din nou de Pamint. Umanitatea va fi supusa unor noi incercari. Dar asa cum Lumina devoreaza intunericul, operele Raului vor fi distruse, iar Stapinul erei noi se va manifesta in toata splendoarea Sa”.

     Roerich si-a mai adus si o contributie insemnata la constituirea Ligii Natiunilor, conceptind Flamura Pacii, un steag alb cu trei puncte rosii amplasate intr-un cerc si care a capatat numele de Crucea Rosie a Culturii, steag destinat sa apere monumentele culturale.

Nu se poate să nu ne amintim de celebra poveste a lui Jules Verne intitulată “O călătorie spre centrul Pământului” scrisă în 1864. Acolo este descris atât de clar acest lucru, încat parcă autorul cunoştea în detaliu acele realităţi.

Insusi Hitler a imbratisat ideea unui Pamant Gol. In 1942, in plin razboi, Hitler a comandat o expeditie secreta. Insotiti de fizicianul Heinz Fisher, militarii au debarcat pe insula Rugen din Marea Baltica.
Dupa moartea lui Hitler, multi nu au vrut sa creada intr-un final banal al unuia dintre cele mai marete destine ale omenirii, convinsi fiind ca acesta nu s-a sinucis si ca, impreuna cu aghiotantii sai, s-a strecurat in adancurile Pamantului, unde au trait cu totii fericiti pana la adanci batraneti.

Contra - amiralul R. E. Byrd a efectuat intre anii 1947 si 1956 zboruri la Polul Nord si la Polul Sud.
       Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd ( primul om care a zburat deasupra Polului Nord) la 2300 de mile dincolo de Polul Nord ar exista o intrare catre centrul Terrei, ar locui o civilizatie umana mult mai evoluata * Cei care populau Pamantul s-au mutat in subteran acum 100.000 de ani * Un razboi care a avut loc atunci a distrus suprafata Terrei si a creat deserturile.

       Intr-un interviu pe care l-a acordat in 1947, Byrd declara ca la 2300 de mile dincolo de Polul Nord a intalnit o zona cu clima foarte calda, cu vegetatie, cu munti, lacuri si rauri.

       Byrd, un explorator celebru, mai presus de orice banuiala, si-a notat foarte precis in jurnal despre ceea ce a intalnit in aceasta zona. “Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pamant, la cateva mile adancime exista un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care oras se numeste Agartha. Exista sub pamant mai multe orase, in mai multe parti ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele.”, scria Byrd in jurnalul sau secret.

       Aceste file din jurnalul exploratorului au fost date publicitatii de Virgil Armstrong, fost agent CIA.

Armstrong sustine ca Byrd a locuit in Agartha vreme de aproape o luna si ca descrie civilizatia subterana ca “fiindu-ne net superioara noua”.Fostul agent CIA a adaugat ca imediat dupa descoperirea jurnalului lui Byrd,filele referitoare la Agartha au fost declarate secret de serviciu si s-a dispus ca in zona intrarii in orasul subteran sa fie amplasate baze militare americane care sa nu lase sub nici o forma intrusii sa patrunda.

Tot Armstrong a mai dezvaluit ca Guvernul SUA a stabilit relatii cu Marele Consiliu al Agarthei. Mai mult ca farfuriile zburatoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvaluita Pentagonului, “avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunostinte avansate”.

 

Uneori gandesti; alteori te intrebi de ce gandesti. Atunci intra in joc ratiunea. Ocult, magie,religie...nu sunt atat de diferite pe cat crezi.

Amiralul Richard E. Byrd s-a nascut la 25 octombrie 1888 la Winchester, in Virginia. In mai 1926 devine primul om care a zburat deasupra Polului Nord, iar in noiembrie 1929, primul om care a zburat deasupra Polului Sud. Intre 1928-1955 a facut 11 expeditii geografice la poli. Pe data de 19 februarie 1947 a plecat spre Polul Nord pentru a fotografia aurora boreala. Vazand ca nu se intoarce, cei din baza l-au dat disparut. Byrd a revenit la 11 martie 1947 si a descris “Pamantul de dincolo de Pol-Agartha”. Ca o coincidenta, amiralul Richard E. Byrd avea sa moara exact dupa 10 ani, la 11 martie 1957. A fost ridicat la rangul de amiral in 1950, iar in 1952 a primit Medalia de Onoare din partea Guvernului SUA. De asemenea, unul dintre crucisatoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Asadar, e exclus ca Byrd sa fi fost doar un nebun care sa fi avut halucinatii la Polul Nord.

Revenind la agentul Armstrong, acesta a mai dezvaluit cateva elemente ale jurnalului lui Byrd: “Amiralul descrie pe larg ca in orasele subterane locuiesc oameni cu trasaturi delicate, care au mii de ani de viata, dar care varsta nu le marcheaza trasaturile.

Cei din Agartha cunosc secretul nemuririi trupului. Dupa ce considera ca au trait destul, ei sunt cei care-si aleg momentul cand sa se retraga din viata. Femeile lor nasc doar o data, sau de doua ori indelungul vietii, iar gestatia dureaza doar trei luni. Ele nasc in temple, in bazine speciale cu apa. Nasterea are loc fara dureri.”

Ce mai spune Armstrong: “Atlantii se inteleg prin telepatie, iar lemurienii vorbesc o limba – maru – care e radacina comuna a sanscritei si ebraicii. Acum, cele doua civilizatii traiesc in pace si armonie. Ele sunt conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 barbati si 6 femei. Orasele sunt luminate artificial si au o atmosfera controlata, mult mai pura decat cea la suprafata. Aglomerarile urbane sunt structurate pe mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplaseaza intre orase cu ajutorul unor vehicule de mare viteza (aproximativ 3000 de mile pe ora), care plutesc.” Ramane de vazut ce-i adevarat din toate acestea, oamenii de stiinta considerand ca fotografia luata din satelit ar fi un prim pas pentru aflarea adevarului

Raymond Bernard - O lume ascunsa (1969)


Ideea unei lumi inedite a inflacarat mintile multora. Doctorul Raymond Bernard a scris cartea “Pamantul Gol”, dupa care a initiat constructia unei asezari in America de Sud, hotarat fiind sa descopere posibile intrari care sa il angajeze in calatoria vietii lui. Mai tarziu, acesta a disparut fara urma intr-una din pesterile Amazonului, iar adeptii lui au fost convinsi ca si-a atins scopul.


Referindu-se la discretia absoluta in legatura cu misiunile lui Byrd, cunoscutul geofizician american Raymond Bernard arata in cartea sa O lume ascunsa (1969): "Descoperirea amiralului Byrd constituie astazi un secret international de prim rang. Dupa ce Byrd a anuntat prin radio descoperirea facuta si dupa scurte notite aparute in presa, toate stirile ulterioare in legatura cu subiectul respectiv au fost indepartate cu grija de agentiile guvernamentale".


Bazindu-se pe o serie de documente ale lui William Reed, Marshall B. Gardner, Huguenin sau Ray Palmer, precum si pe revelatia amiralului Byrd, Bernard a enuntat citeva concluzii, care la data respectiva au generat un mare scandal:


a) In realitate, nu exista nici un Pol Nord sau Sud, ci numai deschideri largi, care conduc spre interiorul gol al Pamintului;

b) OZN-urile provin din acest interior gol;

c) Interiorul Pamintului este incalzit de un soare central, care este sursa aurorelor boreale. Aici este un climat subtropical, nici rece, nici cald;

d) Exploratorii polari au vazut cu ochii lor ca animalele se deplasau spre nord in cautarea hranei. Ei au vazut aici pasari tropicale si animale, ce in mod obisnuit au nevoie de caldura, au vazut fluturi, ba chiar si tintari. Polul Nord magnetic - o linie lunga de 1.500 km.


Exista legende, gravuri, ba chiar sculpturi foarte vechi care descriu Agartha. Astfel, se spune ca, sub pamant, pe intreg globul exista cam 100 de orase, dintre care cel mai mare este Agartha.


        Lumea subterana este cunoscuta si ca Shamballa si Agarha. Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au parasit lumea de la suprafata acum 100.000 de ani, in urma catastrofalului razboi dintre atlanti si lemurieni, cele doua mari civilizatii care stapaneau Pamantul. Razboiul ar fi descris in cele doua lucrari Ramayana si Mahabharata. In urma acestui razboi, datorita armelor foarte puternice folosite, ar fi rezultat zone desertice ca Sahara, Gobi, pustietatile din Australia si SUA, locuri unde ar fi fost aglomerarile urbane ale atlantilor si lemurienilor. Atmosfera la suprafata era de nerespirat, asa ca supravietuitorii conflictului s-au retras sub pamant. Conform acestor teorii, oamenii de la suprafata ar fi urmasii celor care au refuzat sa se retraga in orasele subterane si care, intre timp, s-au salbaticit.


Cele mai puternice orase subterane:


POSID – primul refugiu al atlantilor, cu intrare in zona Matto-Grosso, cu populatie de 1,3 milioane de locuitori;

SHONSHE – refugiul uigurilor, o ramura a lemurienilor, intrare in Himalaya, 3,5 milioane locuitori;

RAMA – langa Jaipur, in India, 1 milion de locuitori;

SHINGWA – la granita dintre China si Mongolia, cu 1,5 milioane de locuitori;

TELOS – langa Mount Lassen, California, cu 1,5 milioane locuitori. Orasele se afla la adancimi variind intre 1,5 si 2 mile sub scoarta terestra.



Atat scrierile sumeriene cat si Biblia vorbesc despre un ”Adanc al apelor”, o ”Lume inferioara”, o ”Lume subterana” etc. Textele mesopotamiene vorbesc despre Tinutul Minelor declarand ca acesta era un tinut muntos, cu platouri vaste acoperite cu iarba si stepa (de aici nefilimii si uriasii - odraslele lor- extrageau metale, in special aur, necesar pe planeta Eris/Nibiru - n.a), cu o vegetatie luxurianta... era, deci, un tinut luminos, toate textele declarau acest lucru, scaldat in permanenta de razele soarelui.


Vechile scrieri ale chinezilor, egiptenilor, indienilor sau ale altor popoare, precum si legendele eschimosilor vorbesc despre marea deschidere din nord si despre un popor avansat, care traieste intr-o tara misterioasa numita Agartha. Acesta este numele general ce defineste lumea din interiorul Pamintului, precum si toate coloniile. Unii sustin ca Shambala, aflata in interiorul Muntelui Meru, in Tibet este capitala acestei lumi.


Tara Apelor Albe din legendele rusesti, localizata pe undeva in Asia Centrala, in apropierea Lacului Lobnor, a atras atentia cneazului Vladimir al Kievului. In anul 987, acesta a organizat o adevarata expeditie sub conducerea parintelui Sergius, care auzise despre fascinanta tara la o manastire de pe Muntele Athos. Au trecut insa anii, si expeditia si membrii ei au fost dati uitarii. In anul 1043, la Kiev si-a facut aparitia un batrin, care declara ca este parintele Sergius, care revenise din expeditia de mult uitata.


"Mitologia romana" de Romulus Vulcanescu


 Referiri similare se regasesc in traditiile romanilor. In cartea "Mitologia romana" Romulus Vulcanescu in capitolul "Pamantul muma" vorbeste despre lumea alba (in care traiesc oameni), din care fac parte si Ostroavele albe.


 "Acesti urici locuiau la marginea lumii intr-un Ostrov alb sau in mai multe Ostroave albe din albia Apei Sambetei. Ostroavele rohmanilor sau blajinilor s-au ridicat din Apa Sambetei in conditiile cosmogonice ale ridicarii pamantului din apele primordiale. Ceea ce inseamna ca in conceptia mitica ostroavele simbolizeaza pamanturi neintinate, iesite in stare pura din Apa Sambetei, care la randul ei este o apa sacra, numai ca gradul ei de sacralitate tine de impuritatea ei progresiva in directia Iad. Dupa o legenda straveche, Apa Sambetei izvoraste dintre radacinile bradului cosmic si inconjoara pamantul de 7 sau 9 ori si se varsa in Iad. La izvoarele ei este pura si sus pe pamant e un panaceu universal. Pe masura ce inconjoara pamantul, gradul ei de puritate scade, iar cand intra in Iad clocoteste in flacari. De Pastele blajinilor, in unele sate, pe malurile apelor curgatoare se puneau in blide de lemn coji de oua, faramituri de cozonac si lumanarele carora li se dadea drumul pe apa, ca sa ajunga pe Apa Sambetei in Ostroavele Albe la rohmani sau blajini, ca sa serbeze si ei Pastele.. .....Uricii albi tineau multe posturi albe si se imbracau in alb, semn al puritatii lor sufletest. ....La romani doliul alb pentru batrani (codalbi)  s-a mentinut pana in vremea noastra in unele sate din Baragan si Carpatii estici."


Maura Anghel despre Paştele Blajinilor


Paştele Blajinilor, Paştele Morţilor sau Lunea Morţilor este o sărbătoare populară cu dată mobilă, dedicată spiritelor strămoşilor. Rădăcinile acestei sărbători vin din timpurile precreştine, când strămoşii noştri erau păgâni. Despre aceasta ne mărturisesc şi o mulţime de legende din tezaurul folcloristic al neamului nostru.


Blajinii (Rohmanii sau Rugmanii) sînt reprezentări mitice ale primilor oameni de pe pămînt. Se spune că Blajinii trăiesc sub pămînt, pe Tărîmul Celălalt, dincolo de Apa Sîmbetei. Se spune că ei au luat parte la facerea lumii şi că susţin stîlpii de sprijin ai pămîntului. Imaginaţi ca oameni blonzi şi socotiţi urmaşii lui Set (al treilea fiu al lui Adam şi al Evei), Blajinii duc o viaţă cuvioasă şi lipsită de griji, întemeiată pe virtute şi pe incapacitatea de a face rău. Bărbaţii se întîlnesc cu femeile o dată pe an, la Paştele Blajinilor, pentru a procrea. Băieţii sînt crescuţi de mame pînă merg în picioare şi pot să se hrănească, după care trăiesc în izolare, împreună cu bărbaţii. Blajinii sînt credincioşi, buni la suflet, blînzi şi înţelepţi, incapabili de a face rău, duc o viaţă austeră, cu posturi severe.


În popor se crede că locuiesc pe malurile unor rîuri mari sau lîngă ostroave sau la hotarul cu Raiul şi că în ţara lor este mereu cald. Blajinii nu ştiu să calculeze sărbătorile, de a căror sosire sînt anunţaţi de către oameni. Ei ştiu că este Paştele atunci cînd văd că sosesc pe Apa Sîmbetei coji de ou roşu aruncate special de gospodine pe ape în vinerea sau sîmbăta din Săptămîna Patimilor. Cînd văd cojile de ou în ţara lor îndepărtată, ei serbează Paştele, iar oamenii prăznuiesc Paştele Blajinilor sau Paştele Morţilor. În această zi credincioşii depun ofrande pe morminte, împart pomeni, întind mese în cimitir, lîngă biserică sau în cîmp, la iarbă verde.




DOCUMENTAR :Călătorie Către Pământul Gol in Interior

 (2005)


Un documentar interesant care abordeaza pentru prima data, intr-un mod coerent, teoria Pamantului Gol In Interior. Se face o trecere in revista a istoriei, mitologiei si folclorului pe aceasta tema. Se ridica la fileu intrebari provocatoare, incitante, care pe mine, cel putin m-au facut mai sceptic referitor la teoria oficiala. Pana la urma ce stiu cu adevarat oamenii de stiinta despre centru pamantului? Nu fac altceva decat sa speculeze. Au credinte si dogme, dar nici o dovada clara ca Pamantul are un miez de fier topit. Cele mai adanci foraje nu au depasit cativa zeci de km. Crusta Pamantului are aprox 6000 km (diametrul Pamantului este de 12 756 km. De ce am desconsidera alte teorii si credinte? De ce am crede doar dogmele si credintele religiei numite Stiinta?


POSTARI SIMILARE:

http://dimensiuni-paralele.blogspot.com/2010/12/pamintul-este-gol-pe-dinauntru.html

http://dimensiuni-paralele.blogspot.com/2010/10/agartha-si-maestrii-din-sirius.html

                                                                    

Operatiunea secreta Luna-Marte

In timp ce una dintre binecunoscutele teorii ale conspiratiei acuza falsificarea aselenizarii, o alta varianta de scepticism al epocii spatiului cosmic sustine ca NASA a trimis, intr-adevar, oameni pe Luna, dar a pastrat tacerea cu privire la inteligenta extraterestra descoperita de astronauti aici.

Aceste premise conspirative au dat nastere unei noi discipline stiintifice, exoarheologia, studiul pretinselor relicve extraterestre de pe alte planete din sistemul nostru solar. In vara anului 1996, comunitatea acestei ramuri stiintifice a primit din partea NASA un stimulent suplimentar, atunci cand agentia spatiala a anuntat ca a descoperit un meteorit ce continea formatiuni microscopice, care semanau cu organisme unicelulare fosilizate; iar meteoritul, descoperit cu ani in urma in Antarctica, era probabil venit dinspre planeta Marte. Acesti stravechi germeni martieni sunt departe de a reprezenta o relicva consistenta, dar arheologii spatiali au interpretat episodul ca pe un semn ca se aflau pe calea cea buna.

Fara a avea avantajul unui acces nemijlocit la relicvele si artefactele fotografiate de NASA pe alte corpuri astrale, exoarhelogii legati de Pamant sunt obligati adesea sa-si extraga informatiile din fotografii neclare, realizate aleator de sonde spatiale fara echipaj uman la bord. In virtutea handicapului inerent unei asemenea abordari a stiintei, o comunitate dedicata de cercetatori, adepti ai teoriei conspiratiei, a construit un scenariu sumbru: atat Luna cat si Marte erau candva intestate de arhitecti si constructori extraterestri, care s-ar mai putea afla si astazi acolo.

Musamalizare si sabotaj

Timp de peste un deceniu, cel mai vizibil si mai zgomotos promoter al teoriilor despre orasele martiene si lunare de odinioara a fost Richard C. Hoagland, autor de lucrari stiintifice. La mijlocul anilor '80, Hoagland a strans o echipa de oameni de stiinta pentru a analiza un enigmatic obiect asemanator Sfinxului, prezent in mai multe dintre fotografiile planetei Marte, realizate de NASA. "Chipul de pe Marte", cum este cunoscuta formatiunea ciudata, a ajuns oficial in analele istoriei conspiratiilor in vara lui 1976, atunci cand nava spatiala Viking 1 parcurgea, pentru a 35-a oara, o rotatie pe orbita in jurul Planetei Rosii. In timp ce facea fotografii ale unei regiuni desertice numite "Cydonia", la o altitudine de circa 1.600 km de suprafata martiana, Viking 1 a inregistrat pe pelicula o imagine extrem de neobisnuita: o forma geografica ce se intindea pe 1,5 kilometri semana cu vederea frontala a unei fete umane sau, cel putin, a unei fete de umanoid. In cele doua imagini neclare, care de atunci au devenit celebre, "chipul" pare sa aiba intr-adevar ochi, nas si gura.

"Martianul" Hoagland

Desi NASA a afirmat ca fotografia reprezinta doar un efect al luminii pe o formatiune geologica naturala, doi specialisti in computere fara nicio legatura cu agentia spatiala, Vincent DiPetro si Gregory Molenaar, au marit digital imaginile folosind tehnici pe computer concepute de ei. Si au gasit detalii si mai uimitoare: ochii fetei respective pareau sa aiba pleoape iar strania fata parea sa aiba o gura plina de dinti si chiar o chica de par. Hoagland merge insa mai departe, distingand mai multe detalii in fotografiile disponibile: la cativa kilometri sud-vest de fata umana, el a pretins ca vede ruinele unui oras, inconjurat de piramide lungi de 1,5 kilometri, marginite de o formatiune similara cu o fortareata, ca un "fagure", pe mai multe etaje, impartita in doua de un "bulevard principal" si ingramadita in jurul unei "piete centrale". "Un intreg oras construit pe Marte, cu precizia unui maestru arhitect", explica Hoagland in cartea lui "Monumentele de pe Marte".

Avansand studierea fotografiilor, Hoagland a identificat o serie de relatii si proportii matematice intre trasaturile chipului, "orasul" din vecinatate si un al treilea obiect, o structura piramidala cu cinci laturi. Entuziastul cercetator a mers chiar pana acolo incat a pretins ca formatiunile de pe Marte incearca sa ne comunice mesaje importante de evolutie pentru umanitate, stabilind chiar bazele unei noi fizici, cea hiperdimensionala, care ne-ar putea oferi posibilitatea alimentarii cu energie din alte dimensiuni. Premisele indraznete ale lui Hoagland au fostt insa rapid atacate de cercetatori si oameni de stiinta, care acuza ca nefondate concluziile sale, despre care spun ca s-ar baza parca pe analizarea unor alte fotografii decat cele implicate, care nu se potriveau deloc cu sesizarile autorului.

Cu toate acestea, in jurul regiunii martiene Cydonia graviteaza speculatia ca NASA ar incerca insistent sa mascheze adevarul cu privire la orasul pierdut de pe Marte, ascunzand fotografii importante si chiar sabotandu-si propriile misiuni. O astfel de situatie s-a inregistrat chiar in august 1992, in timpul misiunii spatiale Mars Observer, care avea printre obiective si realizarea de fotografii de inalta rezolutie ale zonei Cydonia. Atunci, chiar inainte de a intra pe orbita Planetei Rosii, sonda spatiala a incetat sa mai transmita semnale spre Pamant. NASA a abandonat rapid misiunea, acuzand o pierdere de combustibil. Teoria conspirationista conturata in jurul acestei intamplari sustine ca NASA a trebuit sa distruga sonda Mars Observer pentru a pastra secretul asupra a ceea ce ascundea Cydonia. Sau, ar fi existat o alta forta, de provenienta extraterestra, care a lansat un atac asupra navei spatiale. Aceste teorii au fost intarite si de ceea ce s-a intamplat in cazul misiunilor rusesti care aveau ca obiectiv tot observarea Planetei Rosii. La sfarsitul anilor '80, fosta Uniune Sovietica a trimis spre Marte doua vehicule spatiale fara echipaj uman, Phobos 1 si 2, cu intentia de a fotografia planeta si una dintre lunile ei, Phobos.

Prima sonda a suferit o defectiune tehnica pe drum. In 1989, Phobos 2 a ajuns la destinatie si a realizat fotografii extinse ale suprafetei martiene, dupa care si ea a incetat din activitate. Intr-una dintre fotografiile trimise spre Pamant de aceasta a doua sonda insa, se poate observa o umbra cu forma cilindrica, conturandu-se pe suprafata lui Marte. O serie de cercetatori din domeniul conspiratiilor pretind ca aceasta umbra a fost aruncata de o nava spatiala extraterestra chiar inainte de a spulbera sonda ruseasca. Oamenii de stiinta specialisti in sistemul planetar au explicat insa acest fenomen ca fiind o proiectie a lunii martiene Phobos, un satelit natural de forma neregulata.

In urma acestor intamplari, Hoagland va reveni din nou in atentie, oferind o serie de documente interesante tinute secret timp de 30 de ani. Primul era un raport elaborat de NASA in care se recomanda ca orice descoperiri viitoare referitoare la viata extraterestra sa fie secretizate, pentru a nu perturba civilizatia pamanteana a secolului al XX-lea. Al doilea reprezenta o anexa ciudata la statutul NASA in care se stabilea ca agentia spatiala americana este o ramura a institutiilor militare. Hoagland nu se va multumi insa doar sa prezinte aceste documente, comentand si ca ele au servit la mascarea deliberata a unei superputeri timp de 30 de ani, pentru a-i tine pe oameni in intuneric cu privire la descoperiri uimitoare de pe Marte si de pe Luna.

"Lunaticul" Brian

William L. Brian al II-lea, autor al cartii "Moongate: descoperirile secrete ale programului spatial al SUA", lansata in 1982, isi va face si el aparitia in "teatrul de razboi" al teoriilor conspirationiste, schitand un peisaj asemanator al lucrurilor, undein. Brian si-a propus sa faca o ancheta referitoare la ascunderea masinata de NASA a inteligentei extraterestre de pe Luna. Baza tezei sale este aceea ca NASA minte atunci cand pretinde ca gravitatia Lunii este de sase ori mai mica decat cea a Pamantului. Astfel, Brian doreste sa demonstreze ca NASA a descoperit, in anii '60, despre campul gravitational selenar ca acesta are, in realitate, 64% din forta celui terestrui. Implicatiile acestei descoperiri sunt, potrivit lui Brian, suficient de infricosatoare incat sa stimuleze o musamalizare a NASA. Daca atractia gravitationala a Lunii ar fi intr-adevar apropiata ca valoare de cea a Pamantului, legea gravitatiei universale a lui Newton ar fi in intregime gresita si fizica conventionala s-ar baza pe o fundatie nesigura. Mai mult, autorul sustine ca o gravitatie puternica a Lunii ar mai implica si existenta unei atmosfere, care ar duce mai departe la posibilitatea existentei vietii, poate chiar a uneia evoluate.

Dezertorii cu sange albastru

Brian isi bazeaza aceasta teorie mai ales pe faptul ca astronautii care au ajuns pe Luna nu puteau face in inaltime salturi mai mari de 35 centimetri, inaltime care, la o gravitatie de sase ori mai mica decat cea de pe Pamant ar trebui sa fie de aproximativ doi metri in cazul unui individ cu o greutate de 180 kilograme, atat cat cantareau astronautii echipati. Considerand ca, atmosfera mult mai densa decat s-a declarat, a Lunii, ar fi putut fi si respirabila, Brian a acuzat chiar faptul ca existenta costumelor astronautilor avea singurul rol de a ascunde, in timpul filmarilor, adevaratele conditii de pe satelitul natural al Terrei. In continuare, marsand pe controversatele marturii ale lui Neil Armstrong, primul om pe Luna, autorul sustine chiar ca atunci cand oamenii au aselenizat au fost intampinati si monitorizati indeaproape de OZN-uri si chiar de entitati extraterestre. Mai tarziu, pe baza unor surse discutabile si subiective, Brian va afirma despre Luna ca nu este deloc un tinut pustiu asa cum sustine NASA. Luna, spune el, este de fapt un tinut placut, cu un "cer de culoarea sofranului", cu vegetatie si viata in anumite zone, cu munti acoperiti de paduri, cu lacuri si rauri, si cu unele comunitati extraterestre. Teoriile lui Brian vor avea ecou intr-un alt domeniu al presupunerilor conspirative aerospatiale, cel denumit "Alternativa 3", care a inceput initial ca o parodie fictiva, dar mai apoi a capatat proportii serioase in randul maselor. Dupa cum a fost expusa, Alternativa 3 ar reprezenta un complot conceput de o reuniune globala a elitelor vizand abandonarea in mainile maselor de rand a planetei Terra, suprapopulata si poluata, purtatorii de sange albastru fiind transportati in secret de pe Pamant, impreuna cu cohorte de oameni care sa reprezinte forta de munca, spre orasele-cupola de pe Luna si Marte. Sunt teorii mai mult decat indraznete, premise cel putin paranoice si temeri aparent lipsite de orice temei relevant, insa daca exista vreun pilon solid care sa le sprijine, acela este ca emitentii si adeptii lor sunt oameni invatati, pregatiti si inteligenti, ale caror concluzii nu sunt chiar unele indoielnice. Cu toate acestea, vanatori de celebritate si succes s-au ridicat din randurile celor mai curati, iar suspectarea de o asemenea pornire vine sa demoleze orice acreditare a unui promotor de teorii conspirationiste.