EFORTURI AEROBE SI EFORTURI ANAEROBE

EFORTURI AEROBE SI EFORTURI ANAEROBE


Performanta sportiva depinde majoritar de anumite calitati biomotrice ale sportivului cum sunt forta, viteza, anduranta etc., calitati care sunt determinate in mod direct de capacitatea de efort.
Capacitatea de efort este definita ca fiind posibilitatea unui organism de a produce un lucru mecanic cat mai mare si de a-l mentine un timp cat mai indelungat. Altfel spus, cu cat o persoana poate sustine un efort mai mare ca intensitate si durata, cu atat capacitatea sa de efort este mai buna. Imbunatatirea acestui parametru se poate realiza prin antrenament, aceasta fiind dealtfel, alaturi de insusirea deprinderilor tehnico-tactice, scopul final al procesului de antrenament de care depinde in mod direct performanta sportiva.
Se descriu doua tipuri de eforturi, in functie de mecanismele metabolice prin care se obtine energia necesara sustinerii lor: aerob si anaerob. Eforturile anaerobe se bazeaza pe reactii energogene care se desfasoara in absenta oxigenului (anaerob = in absenta oxigenului) si permit intensitati foarte mari (efort maximal) dar pe durata scurta (sub 1 minut). Eforturile aerobe folosesc energie obtinuta pe cai metabolice care necesita prezenta oxigenului (aerob = in prezenta oxigenului), procese care se pot derula pe perioade lungi de timp dar nu pot mentine decat un efort de intensitate submaximala (medie si mica). Mecanismele aerobe sunt preferate de organism deoarece sunt mai “economice”, reactiile anaerobe intervenind numai atunci cand nu este posibila livrarea unei cantitati suficiente de oxigen in musculatura.
Exista doua situatii in care organismul este fortat sa utilizeze energogeneza anaeroba: la inceputul efortului si atunci cand intensitatea efortului este asa de mare incat ar necesita o cantitate de oxigen care depaseste nivelul maxim de oxigen pe care il poate furniza organismul musculaturii.
Primul minut al oricarui efort este intotdeauna anaerob deoarece exista o inertie in suplimentarea cu oxigen a musculaturii necesara desfasurarii reactiilor aerobe (intensificarea activitatii aparatului respirator si a celui cardio-vascular prezinta o anumita latenta). Este posibil sa incepem un efort chiar in secunda in care ne dorim, fara sa fie nevoie sa ne amplificam respiratia intai si sa asteptam ca fluxul sanguin crescut sa suplimenteze musculatura cu oxigen, datorita “bateriei” anaerobe.
Am utilizat termenul de “baterie” datorita analogiei care se poate face cu functionarea automobilelor. Energia necesara deplasarii unui automobil se obtine prin arderea combustibilului, proces care se desfasura doar in prezenta oxigenului (proces “aerob”). In camera de ardere a motorului, pentru a se realiza un amestec al vaporilor de combustibil cu oxigenul, sunt necesare cateva miscari care sunt sustinute energetic cu ajutorul bateriei electrice (proces “anaerob”). In mod similar, primele miscari ale organismului sunt sustinute prin energie derivata din reactii anaerobe. Energia obtinuta prin metabolism anaerob se elibereaza cu viteza foarte mare si permite in consecinta, intensitati mari de efort. Dezavantajul efortului anaerob este ca nu poate fi sustinut pe o durata de timp mai mare de 1 minut si ca nu este foarte economic pentru organism.
Dupa primul minut de efort (care este intotdeauna anaerob), cresterea frecventei si amplitudinii respiratorii impreuna cu intensificarea activitatii pompei cardiace produc un aport crescut de oxigen in musculatura, oxigen care permite comutarea efortului anaerob pe efort aerob. Acesta insa, nu mai are intensitatea celui anaerob deoarece reactiile aerobe elibereaza energie cu viteza mai mica. In schimb, efortul aerob poate continua pe durate foarte mari de timp (ore). Anduranta este o calitate biomotrica ce depinde de capacitatea aeroba de efort.
Daca intr-o cursa de alergare usoara sau medie (efort aerob), sportivul efectueaza la un moment dat un sprint la viteza maxima, acest ultim efort este de asemenea anaerob deoarece pentru mentinerea aeroba a unei intensitati maxime de efort ar fi nevoie de o cantitate de oxigen care depaseste posibilitatile organismului. Intensitatea maximala este posibila numai cu reimplicarea reactiilor anaerobe. Si acest sprint insa poate fi sustinut numai pe durata unui minut dupa care continuarea cursei este posibila doar prin scaderea intensitatii efortului, ceea ce corespunde inlocuirii efortului anaerob cu un efort aerob care are o intensitate mai mica dar care poate fi mentinut o perioada lunga de timp.
Forta, viteza, explozia, detenta sunt determinate direct de reactiile energogene anaerobe, pot fi imbunatatite prin antrenamentul anaerob si evaluate prin masurarea capacitatii anaerobe de efort. Anduranta (prin care intelegem rezistenta pe teren) este direct dependenta de capacitatea aeroba de efort. Exista probe sportive care sunt considerate eforturi prin excelenta anaerobe (100m plat, sariturile, aruncarile, loviturile la poarta, sutul in minge, ridicarea la cos etc) si altele care au predominanta aeroba (cursele de fond si semifond in alergari, mars, ciclism, ski etc). Jocurile (baschet, fotbal, rugby etc) precum si luptele, artele martiale, boxul, tenisul etc sunt sporturi mixte care implica atat eforturi aerobe (reprizele dureaza mai mult de 1 minut) dar si eforturi anaerobe (atacul, loviturile, sutarile, aruncarile etc).
Crearea unui program de antrenament incepe cu stabilirea tipului de efort din proba respectiva deoarece capacitatea aeroba si cea anaeroba de efort se antreneaza diferit, tipurile de exercitii fiind specifice fiecarui sistem energetic in parte. O capacitate aeroba de efort nu se poate antrena prin exercitii anaerobe ci doar prin sedinte de antrenament compuse din eforturi de intensitate submaximala dar durata lunga (volum) pe cand imbunatatirea capacitatii anaerobe necesita exercitii explozive de scurta durata. Atunci cand proba sportiva implica ambele tipuri de eforturi, perioada de pregatire incepe intotdeauna cu antrenarea capacitatii aerobe (sedinte de antrenament bazate mai ales pe volum si nu pe intensitate) urmand ca pe masura ce se apropie data concursului, antrenamentul sa scada in volum si sa creasca in intensitate, exercitiile aerobe fiind inlocuite cu cele anaerobe de intensitate maxima si durata scurta.

Dr.Adela Apostol Caramoci
Medic primar Medicina Sportiva
Asistent universitar UMF “Carol Davila”
Competenta in homeopatie
adelaapostol.blogspot.com