Secrete.

miercuri, 6 iulie 2011

Fractura maini si recuperarea ei.

DEFINITIE SI GENERALITATI

Fractura este o discontinuitate la nivelul unui os ca urmare a unui traumatism .
Mana omului a constituit obiectul a numeroase studii de paleontologie ,antropologie si embriologie.
Aceste lucrari subliniaza in general un paradox:daca din punct de vedere morfologic mana pastreaza vestigii anatomice ancestrale (fiind derivata fara transformari prea mari dintr-un timp primitiv in filogenia speciilor ), in schimb , din punct de vedere functional, mana este apogeul proceselor de evolutie orientata catre prehensiune delicata si de forta cat si catre o perceptie senzoriala fina.
Importanta functionala a mainilor pentru viata sociala si profesionala a omului este cosiderabila.
Traumatismul mainii propriu-zise este un ansamblu al tulburarilor de ordin local si general produse prin actiunea unui agent voluntar a carui forta depaseste rezistenta tesuturilor asupra carora actioneaza producand printre altele entorse,luxatii ,fracturi,etc.
Mana mai prezinta o serie de sindroame , boli disfunctionale , in a carei etiopatologie micro-traumatismul joaca un rol determinant.
Traumatismul determina in fond abaterea de la normalitatea morfo-functionala a mainii.



Aceasta normalitate o putem defini prin urmatoarele criterii prezente atat in prehensiune cat si in alte miscari pe care le face mana:

- absenta dureii
- echilibrul muscular
- mobilitatea articulara .
Tendonul "creer-mana "sta la baza intregii creatii umane.
Ca urmare a inaltei specializari, a motricitatii si sensibilitatii, ansamblul cibernetic "creer-mana" organ de executie ,permite actul complex a prehensiunii si in plus,ca organ de informare,degetele sunt un adevarat receptor sensorial care permite omului sa palpeze obiectele din jur si sa interpreteze informatii vizuale.
Progresele mecanizarii si automatizarii au dus la reducerea meseriilor manuale si artizanale fara a scadea prin aceasta importanta functionala considerabila a mainilor.
Orice alterare a elementelor structurale ale mainilor poate compromite partial sau total una dintre functiile complexe cu consecinte dintre cele mai grave pentru activitatea profesionala, pentru viata sociala si chiar pentru comportamentul psihic al muncitorului manual sau intellectual.
Tipurile lezionale ale macro-traumatismelor mainii sut cele mai obisnuite :plagi, contuzii, luxatii ,entorse,fracturi; care pot interesa articulatiile , oasele, vasele, nervii.
Fractura este o intrerupere a continuitatii osului: uneori acesta intrerupere poate fi incomplete (fisura, fractura in "lemn verde" la copii infundari ale oaselor craniului) sau completa cu traiect (transversal, oblic, spiroid, longitudinal).De asemenea , fracturile pot fi : deschise cu distrugerea tegumentului si inchise cu pastrarea integritatii tegumentulu


ETIOLOGIE


In etiologia traumatismelor se intalnesc factori mecanici , fizici, chimici si biologici.
Factorii mecanici produc traumatisme prin obiecte taioase sau ascutite , prin caderi sau loviri.
Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse: arsuri , degeraturi, iradieri, electrocutari.
Fatorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni.
Factorii biologici produc leziuni traumatice prin intepaturi, striviri, muscaturi, etc.
Fracturile sunt produse de traumatisme prin actiune directa sau indirecta:
- fracturile directe sunt cele produse cand agentul traumatic fractureaza osul, chiar la nivelul de aplicare a socului violent.
Sunt mai frecvent intalnite la oasele neacoperite de muschi: clavicula, tibia :
- fracturile indirecte sunt cele in care traiectul de fractura se afla la distanta de punctul de aplicare al traumatismului .
Ele se produc prin flexie , rasucire , tractiune, presiune ,etc



ANOTOMIE PATOLOGICA

• Fracturile mainii sunt: ale bazei metacarpului (capatul distal) ale diafizei falangelor , ale colului metacarpienelor (capatul proximal) si in al patrulea rand fractura policelui.
• Fracturile metacrpienelor difizare sau de col , sunt imobilizate cu atela pe fata dorsala pe o durata de trei saptamani.
Doar fracturile colului si capului distal metacarpian pot da uneori(daca apar deplasari) redori in articulatiile metacarpofalangiene.
• Fracturile falangelor cele mai obisnuite sunt ale falangei proximale si mijlocii .
Capul proximal al fracturii falangei proximale deviaza dorsal(tras de extensori), iar al falangei mijlocii poate devia dorsal sau volal in functie de sediul fracturii , in raport cu insertia flexorului superficial al degetelor.
• Fracturile care intereseaza articulatiile interfalangiene, interesarea capetelor articulare ale interfalangienelor, cu lezarea consecutiva a capsulei articulare duce in marea majoritate a cazurilor la redoare articulara.
• Fractura poilicelui cunoscuta ca fractura Bennett, este o fractura a metacarpului - capatul distal - cu dizlocare carpometacarpiana.
• Fractura scafoidului este cea mai frecventa fractura a oaselor carpului .



SIMPTOMATOLOGIE


Organismul raspunde la actiunea agentului traumatic prin manifestari locale si generale, in care este implicat in primul rand sistemul nervos.
Manifestarea generala cea mai importanta este socul traumatic care se instaleaza in traumatisme de o anumita intensitate .
Pe plan local , prin acelas mechanism complex se produc modificari neuro-vasculare in general manifestarea locala comuna esta necroza tisulara ,care este rezultatul actiunii directe a agentului traumatic asupra celulelor si rezultatul ischemiei tisulare prin distrugerea capilarelor intercelulare. Necroza tisulara este urmata de hiperemie, locala , edem , exudat si infiltrate celular.
Indiferent de amplasarea leziunilor locale , fracturile neglijate sau iuncorect tratate lasa deseori o serie de sechele suparatoare, uneori foarte grave.


ISTORICUL BOLII

Din interogatoriu e necesar sa rezulte data , ora , conditiile accidentului (trafic rutier, caderi, sport ) si modul debutului brusc in accidente , sau lent in complicatiile tardive ale fracturilor.Se mai inregistreaza dureri subiective si caracterul lor, intensitatea ,traiect ,
importanta functionala , deformare loco-regionala , evolutie.
Se precizeza tratamentele efectuate pana la internare(primul ajutor)si modul transportului(salvare, trecatori).



ANAMNEZA GENERALA

Anamneza ne furnnizeaza date importante privind etiologia afectiunii iar in cazuri de traumatism deseori mecanismul de producere al acestuia .
• Sexul : la cel feminin pot predomina luxatia congenitala a soldului , poliartrita reumatoida , fractura soldului , entorsele;
la cel masculine hemofilia este exclusive , predomina traumatismele.
• Varsta : la copii pot fi gasite frecvent boli congenitale , infectii osoase , rahitism , distrofii osoase ;
la adolescenti , dezlipiri epifizale , cifoscolioze ,tumori osoase;
la adulti predomina fracturile, luxatiile entorsele si complicatiile lor;
la varstnici se intalnesc fracturile soldului si sechelele lor; necroza de cap femoral , coxartroza, fracturile epifizei radiale distale, fracturi patologice , osteoporoza generalizata.
• Profesia : cei ce fac eforturi fizice pot prezenta frecvent leziuni meniscoligamentare , osteoporoze , discartroze .



STARE PREZENTA

In fracturi bolnavul , acuza dureri vii intr-un punct fix,impotenta functionala , prezinta deformarea si scurtarea segmentului respectiv,
echimoze locale , mobilitate anormala a unui segment , iar la palpari si imobilizari se percep erepitatii osoase si intreruperea reliefului osos.
Sechelele fracturilor mainii nu sunt altele decat descrise in partea generala a acestei monografii si anume :
- durerea
- edemul
- redoarea articulara
- scaderea fortei musculare
- pierderea abilitatii miscarilor .
Adugam alegoneurodistrofia care este discutata separat .
Dintre toate insa ,redoarea articulara reprezinta elementul sechelelor central motiv pentru care sechelele fracturii mainii intra in sindromul "mainii rigide".
Semnele clinice in cazul unei fracturi:
prin comparatie cu membrul sanatos ,cel fracturat apare rasucit in afara sau inauntru.In caz de incalecari ale fragmentelor de fractura,membrul traumatizat poate sa prezinte si o scurtare.
La incercarile de mobilizare a fracturilor se constata o senzatie rugoasa (aspra) sau eruptie osoasa.
Fracturile pot fi:
-inchise
-deschise
-fracturi unice sau multiple
-fracturi cu sau fara deplasari ale fragmentelor osoase.
La examenul clinic al traumatismelor trebuie avut in vedere urmatoarele elemente:localizarea,forma,dimensiunea,directia,aspectul,culoare,relief,profunzime,prezenta si tipul hemoragiei,alte particularitati in raport cu felul traumatismului eventual prezenta corpurilor straine.




CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI


EXAMEN CLINIC

Examinarea mainii bolnave se bazeaza pe culegerea de date in numar cat mai mare,necesare pentru stabilirea diagnosticului si conditia tratamentului.
Examenul va cuprinde pe de o parte investigatiile anamnezice,clinice,neurologice,vasculare si examene paraclinice.
Se va acorda atentie miscarilor posibile pe care le poate efectua bolnavul si felul cum reactioneaza la comenzi.
Vor fi notate modificarile tisulare din imediata apropiere a leziunii traumatice:
-echimoze
-edem
-hemartroza sau hidrartroza.


EXAMENUL RADIOLOGIC


Semnele radiologice completeaza examenul clinic si orienteaza conduita de tratament.
Se pot produce tulburari functionale trcatoare,solutii de continuitate in diverse structuri anatomice pana la distrugeri locale.
In fracturi examenul radiologic precizeaza diagnosticul,evidentiaza felul fracturi si constituie un ajutor pretios in stabilirea conduitei de tratament.


EXAMEN DE LABORATOR

-testele biologice de inflamatie sunt intotdeauna negatve: V.S.H.-ul, fibrinogenul sunt normale. A.S.L.O. este normal testul Whaler-Rese si testul fixari latexului sunt negative, iar anticorpii antinucleari lipsesc.
Testele de studii ale metabolismului fosfo-calcic sunt normale. Lichidul sinovial extras din articulatie, are caracterle unul transudat: clar, vascos, sarac in celule (nu depaseste cifra de 1500-2000 de mm2 ), cu predominanta mononucleara, adesea contine fibre de cartilaj.


DIAGNOSTIC POZITIV SI DIFERENTIAL


DIAGNOSTICUL POZITIV al fracturii post traumatice este relativ usor si are la baza anamneza evocatoare,semnele functionale,semnele clinice obiective si semnele radiologice edificatoare.

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

Diagnosticul diferential are in vedere entorsa,contuzia,fractura.
In majoritatea cazurilor erorile de diagnostic sunt legate de examenul clinic superficial si interpretarea eroanta a imaginilor radiologice.




EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Evolutia fracturilor simple este favorabila si vindecarea se
produce in 4-5 saptamini, atunci cind tratamentul este corect.
In fractura complicata, neglijata sau incorect tratata, evolutia este dificila, uneori defavorabila, impune un tratament indelungat, prognosticul fiind rezervat.
Beneficiind de tratament ortopedic,chirurgical si medicamentos de urgenta, fracturile cunosc in general o evolutie favorabila, in cazul in care fragmentele osoase isi restabilesc continuitatea, ligamentele, tesuturile conjunctive cutanate, isi refac integritatea anatomica si isi reiau functiile.



TRATAMENT PROFILACTIC- CURATIV

a) TRATAMENT IGIENO-DIETETIC
Regimul igieno-dietetic al bolnavului in perioada post traumatica vizeaza repausul zonei afectate.
Regimul dietetic va avea in vedere ca aportul caloric sa evite supraincarcarea supraponderala.
Se recomanda alimente bogate in calciu , dar si in vitamine si minerale .

b) CORECTIA STARII PSIHICE

In urma traumatismului pot aparea stari depresive manifestate prin dezinteres , indiferenta sau neincredere in posibilitatea de recuperare.
Aceasta stare este un handicap pentru recuperator deoarece bolnavul refuza sa participe la procesul recuperator.
Aceasta stare este mai accentuata la varstnici.
Ca remediu se foloseste psihoterapia.

c) TRATAMENT MEDICAMENTOS

Mdicatia dupa traumatisme se face in general in directia combaterii durerii si reducerii proceselor inflamatorii.
Pentru aceste obiective folosim :
- medicatia antialgica
- medicatia antiiflamatorie
• Medicatia antialgica se foloseste frecvent in durerile cu intesitati mai mari .
Sunt folosite : infiltratiile de xilina 1% cu sau fara hidrocortizon in zone limitate : termoleptice (antideprin , teperin) ;
- neuoleptice (taridozin)in cazurile de durere articulara.
• Medicatia antiinflamatorie sunt utilizate mai frecvent : fenilbutazona , indometacin , piramidon , brufen , percluson , precum si diferiti unguenti ca : hidrocortizon , fenilbutazona sau silina .
Tratamentul medicamentos atialgic sau atiinflamator trebuie insotit neaparat de un regim desodat .



d) TRATAMENT ORTOPEDIC

Se face imobilizarea prin aparat gipsat care trebuie executata corect fara sa stanjeneasca circulatia .

e) TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Este indicat cand nu putem obtine prin tractiune o buna captare a fragmentelor osoase .
Tratamentul chirurgical al complicatiilor tardive este complex si selectiv dupa dupa cum avem de a face cu o pseudoartroza ,calus exuberant , dezaxare sau consolidare vicioasa .

f) TRATAMENTUL RECUPERATOR B.F.T.

In recuperarea manii propriu-zise un rol important il are tratamentul balneo- fizeoterapic .
Tratamentul are cele mai largi recomandari cu cele mai eficiente rezultate .
Tratamentul fizio-terapic care foloseste agenti fizici are o influenta favorabila asupra fracturilor.



a ) HIDROTERMOTERAPIA

Aplicarea de caldura locala amelioreaza circulatia de aport si de întoarcere şi scade tonusul muscular crescut, ameliorând mobilitatea articulară. În stadiu de activare acută aplicaţiile reci pot fi mai utile.
• Împachetarea cu nămol- constă în aplicarea pe o regiune limitată (în cazul nostru regiunea mâinii propriu-zise) sau pe întreg corpul a nămolului încălzit la o anumită temperatură.
Materialele necesare: un pat sau o canapea, o pătură, o pânză impermeabilă, un cearsaf, o compresă, un duş, un termometru şi un ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare - se aşează pătura pe pat pe această pânză impermeabilă iar apoi deasupra cearsaful. Nămolul pregătit la temperatura precisă prin încălzire electrică cu aburi sau cu amestec cu apă fierbinte.
Se pune pe cearşaf într-un strat de 2-3cm
Bolnavul este invitat sa se aseze cu regiunea pe care vrem so împachetam peste acest strat .Se aplica repede namolul si pe fata anterioara si pe partile laterale ale regiunii.Se înveleste cu cearsaf apoi cu material impermeabil si apoi cu patura .Se aplica o compresa rece la cap pentru evitarea congestiei cerebrale . Temperatura la care se poate aplica namolul oscileaza între 38-48 grade
Durata împachetarii este între 20-40 minute .
După terminarea procedurii , bolnavului i se aplica dus cald .




• Baia kinetoterapeutica
Baia cu miscari este o baie calda la care se asociaza miscari în toate articulatiile bolnavului.
Se efectuiaza într-o cada mai mare ca cele obisnuite care se umple trei sferturi de apa la temperatura 36-37 grade si mai rar38 grade ,
Bolnavul este invitat sa se urce in cada, timp de 5 minute este lasat linistit.
Dupa aceasta, tehnicianul executa ( sub apa ) la toate articulatiile, toate miscarile posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr -o perioada de timp, de 5 minute. Dupa aceia bolnavul sta in repaus, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de tehnician. Durata baii este de 20 - 30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se odihneasca.
• Baia de soare
Prin baia de soare se intelege expunerea totala sau partiala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului.
Materialele necesare : un spatiu special amenajat, acoperit cu nisip, o umbrela de protectie sau dispozitive speciale pentru acest scop, palarie de panza sau de paie, galeata cu apa, prosop, compresa pentru frunte.
Tehnica de aplicare : expunerea corpului la soare se face luand in considerare varsta bolnavului, starea fiziologica, afectiunea si stadiul ei.
Este bine ca inainte de a indica baia de soare sa cunoastem sensibilitatea bolnavului la ultraviolete.
In functie de aceasta vom indica timpul de expunere. Acesta variaza in functie de anotimp si de ceilalti factori meteorologici. Expunerea se face atat ca suprafata expusa cat si ca durata.
Orientativ se incepe cu expuneri la trei sau cinci minute, intercalata de pauze la 15 minute la umbra. Durata creste progresiv cu 2 -3 minute pana in ziua a treia. In zilele urmatoarev se creste cu cateva minute nedepasindu - se in total 120 minute pe zi. Timpul cel mai indicat penru expuneri este iuntre 7 si 10 dimineata.
Pozitia in timpul bailor de soare este bine sa fie in decubit. Iradierile se fac uniform, pe toata suprafata corpului.
Bolnavul va purta o palarie de protectie pentru a se evita insolatia si in timpul expunerilor prelungite, o compresa rece la frunte.
Baia de soare se incheie cu o procedura de racire, care in functie de starea bolnavului va putea fi o baie de mare sau lac, un dus sau o spalare cu apa incalzita la soare.

• Baile radioactive
Sunt proceduri generale sau partiale al caror efect se bazeaza pe prezenta in apa a unor izotopi radioactivi.
Cel mai frecvent se foloseste radiul cu produsul rezultat din dezintegrarea lui, radomul.
Materiale necesare : o cada de dimensiuni obisnute, dispozitiv pentru pregatirea solutiilor de radom necesate pentru baie, sticla speciala cu sifon pentru introducerea radomului in baie.
Mod de pregatire : se pregateste intr -un laborator special, solutia de concentratia mare de radom, rezultat din dezintegrarea radiului.
Din aceasta solutie, o data pe saptamana se pregateste o concentratie mai mica necesara bailor din care se ia zilnic o anumita cantitate. Aceasta cantitate este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv special sub apa din baie.
Baia se pregateste la temperatura de 35 - 36 grade durata variind intre 10 - 30 minute. Concentratia radomului din baie poate fi cuprinsa intre 50 - 400 de unitati Mache.


b ) ELECTROTERAPIA

Electroterapia reprezinta folosirea curentului electric in scop terapeutic.
Terapia cu agenti fizici urmareste cresterea de putere a rezistentei orgasnismului. Ea trebuie administrata simultan sau succesiv dupa terapia medicamentoasa.
Tratamentul balneo - fizioterapic este un tratament simptomatic, deci vom aplica tratamentul in functie de simtomele fracturii mainii propiu - zise.

• Galvanizarea
( foloseste curentul continuu )
Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni, in functie de regiunea anatomica de tratat si de efectele de polaritate. La nivelul mainii propiu - zise se folosesc electrozi sub forma dreptunghiulara cu marimi mai mici.
In functie de efectele terapeutice pentru efectul analgezic este electrodul pozitiv cel activ si de regula de dimensiuni mici comparativ cu cel negativ.
Aplicarea electrozilor la pacient se face transeversal cand electrozii sunt situati de o parte si de alta a mainii. In mod obligatoriu trebuie sa folosim un strat hidrofil intre electrod si tegument, ce trebuie spalata dupa fiecare utilizare.
Intensitatea curentului e strans legata de sensibilitatea si de toleranta pacientului.
Durata unei galvanizari simple este aproximativ de trei minute.
Numarul si ritmul sedintelor este de 18 - 20 sedinte in ritm zilnic pentru fracturi.

• Ionoforeza
Ionizarea reprezinta acea procedura prin care introducem in organism cu ajutorul curentului continuu, diferite substante medicamentoase cu actiune farmacologica. Pentru fractura mainii propiu - zise se fac ionizari cu fenibutazona si calciu.
Solutia continand ionul medicamentos se inbiba stratul hidrofil de sub electrodul activ. De aici aceasta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile glandelor sudoripare si catre polul opus ajungand astfel in interiorul organismului, de unde ionii medicamentosi sunt preluati de reteaua limfatica si circulatia sanguina locala ajungand in circulatia generala. Dovada patrunderii in organism a ionilor terapeutici ( calciu sau fenibutazona ) este regasirea in urina a unor elemente chimice medicamentoase utilizate.
Tehnica de aplicare a ionoforezei este diferita de galvanizarea simpla prin faptul ca se imbiba stratul hidrofil cu o solutie medicamentoasa in loc de apa.
Polul activ este dependent de incarcarea electrica a solutiei medicamentoase.
Substantele incarcate pozitiv, numite cationi se vor pune intotdeauna la polul pozitiv adica anod, ies substantele incarcate negativ adica anioni, se vor pune la catod adica polul negativ.
Aceste solutii folosite la ionoforeza se fac preferential cu apa distilata, apa fiind cel mai bun electrolit.
Concentratia in ioni trebuie sa fie cat mai mica incat disocierea electrolitica este cu atat mai puternica, incat solutia este mai diluata.

c ) TEHNICA PRIN MASAJ

Masajul consta in efectuarea unor miscari manuale sau mecanice care mobilizeaza tegumentele ,fasciile ,muschii si tendoanele actionind si asupra circulatiiei locale ,nervilor periferici si receptorilor.
• Efectele fiziologice ale masajului.
Actiunile locale :
- actiune sedativa asupra durerilor de tip neurologic, musculare sau articulare;
- actiune hiperemianta locala de inbunatatire a circulatiei locale care se manifesta prin incalzirea si inrosirea tegumentului asupra caruia se executa masajul
- inlaturarea lichidelor interstitiale de staza cu accelerarea procesului de resorbtie.
De asemenea masajul are si o serie de efecte generalale asupra organismului.
- stimularea aparatului circulator si respirator
- cresterea metabolismului bazal
- inbunatatirea somnului si indepartarea oboselii musculare ale pacientului.
Masajul stimuleaza prin aceasta procesul circulatiei sanguine si limfatice, combaterea lichidului de staza si a edemului, activeaza secretia diferitelor glande, stimuleaza elasticitatea tesuturilor subcutanate, impiedicand depunerea grasimilor, indeparteaza senzatia de oboseala si ajuta la refacerea organismului.
Masajul actioneaza indeosebi in actiunea reflexa. Pielea este un organ bogat vascularizat si mai ales inervat, in piele existand numeroase terminatii nervoase (exterioceptori) punct de plecare a unor serii de reflexe. La acestea trebuie adaugat si efectele excitante pe care le exercita masajul asupra trminatiilor nervoase din muschi, ligamente si tendoane (proprioceptori). Toate aceste actiuni ale masajului sunt necesare intr-o serie de afectiuni precum si utilizarea lui in scop igienic, cat si in viata sportiva.
• Masajul mainii propriu-zise. Masajul se face intotdeauna in sensul circulatiei venoase .
Masajul mainii se incepe cu neteziri usoare pe articulatia radio-carpiana cu policele ambelor maini ale maseurului pe partea anterioara si posterioara a articulatiei. Se continua apoi cu netezirea pieptene pe partea palmara de cinci-sase ori pe partea dorsala cu netezirea cu palma inchisa degetele fiind indepartate executandu-se de cinci-sase ori. Se framanta apoi regiunea palmara si (pe muschii tenari si hipotenari), se executa cu policele si trei degete.Apoi se continua cu geluirea pe spatiile interfalangiene si metacarpiene tot de cinci-sase ori. Frictiunea se executa pe regiunea palmara cu cotul degetelor prin miscari circulare apoi pe regiunea dorsala in spatiile metacarpiene cu doua degete departate.
Ultima forma de masaj este vibratia care este mai greu de executat deoarece zona masata este mai mica. Intr manevrele enumerate mai sus se intercaleaza si netezire de intrerupere.
Masajul degetelor se face incepand cu netezirea cu doua degete intre police si indexul maseurului, apoi continuam cu presiuni, framantari, eventual sub forma de mangaluire. Frictiuni pe articulatiile metacarpiene, falangiene, si interfalangiene.




d ) KINETOTERAPIA.

Exercitiile kinetice urmaresc:viteza, cresterea amplitudinii in articulatiile respective afectate si tonifierea musculaturii.
In fracturile mainilor exercitiile libere au la baza miscarile de prehensiune, stimulii senzoriali din palma in momentul miscarii au un rol important in recuperarea functionala a mainii.


Absenta unor fenomene inflamatorii permite o gama variata de exercitii. In cazurile in care prezinta durri articulare foarte exprimate cum este uneori cazul in rizartroza policelui, imobilizarea articulatiei in atela (paralel cu medicatia antiinflamatorie) ameliorarea situatiei locale permitand ulterior exercitiile propuse.

e ) EXERCITII C.F.M.

Pentru recuperarea mainii se fac urmatoarele exercitii:
1. Cu palma sprijinita de masa si cu degetele inchise se face extensia activa a fiecarui deget.
2. Acellasi exercitiu cu ajutorul celeilalte maini se face pe rand extensia degetelor.
3. Cu antebratul sprijinit pe masa se executa flexia cu o apasare pe a treia falanga.
4. Cu coatele sprijinite pe masa, palmele fata-n fata si apropiate se executa cu contra rezistenta flexia si extensia degetelor din articulatiile metacarpiene.
5. Din aceeasi pozitie se executa miscarea de lateralitate stanga si dreapta din articulatiia mainii.
6. Cu coatele sprijinite pe masa, degetele incordate si usor flectate se executa rotatii din articulatia mainii.
7. Cu coatele sprijinite pe masa in supinatie mana inchisa, se executa flexii si extensii din articulatia mainii.
8. Cu coatele sprijinite pe masa palmele inchise in continuarea antebratului se executa strangerea in pumn-falanga dupa falanga.
9. Cu palmele sprijinite pe cate un burete de baie, antebratul sprijinit pe masa, se executa apucarea stransa a buretelui cu toate degetele odata cu extensia din articulatia mainii.
10. Cu palma fixata pe un suport special amenajat, alcatuit din cinci benzi de elastic se executa flexia si extensia.

f ) TERAPIA OCUPATIONALA.

Notiunea de "ocupatie" nu trebuie inteleasa ca referindu-se strict la munca propriu-zisa la serviciul pe care il are un individ.
Termenul de "ocupatie" ca apelativ al acestei terapii se refera la "o suma de activitati din cele mai variate domenii pe care individul le realizeaza in cursul zilei si care dau inteles vietii lui".
Asfel de activitati ocupationale sunt: scrisul la calculator ,diferite activitati care sa necesite folosirea mâinilor .
-autoangrijirea zilnica (igiena personala, hrana, imbracatul, mobilizarea-transportul);
-munca, ca angajat sau munca organizata de el;
-activitatile educationale (scolarizare);
-activitati de divertisment in timpul liber (jocuri, sport, excursii etc.);
-hobby-uri diverse;
-alte activitati;
Atunci cand apare o reducere a mobilitatii articulatiei mainii (mai ales la prehensiune) pot fi folosite de bolnav anumite dispozitive speciale care il ajuta in viata de zi cu zi.
Astfel de dispozitive sunt:
-ghiara cu maner lung pentru imbracat ;
-piesa-orteza de mana pentru fixarea diverselor obiecte: creion, periuta de dinti, pieptenul, aparatul de ras etc;
-manere pentru sprijin (pentru telefon, pentru tacamuri);
-colac cu manere pentru closed la inaltimea functionala;
-placa de lucru in bucatarie cu posibilitatea de fixare a produselor alimentare in preparare (taiat, curatat);
-containere pentru bucatarie care se deschid usor (mecanisme variate in functie de pacient);
-farfurii cu margini inalte adaugate pentru a nu aluneca mancarea;
-bastonas pentru intors foile la carte.
Se iau si alte masuri pentru usurarea manipularii obiectelor casnice, de imbracaminte, de gatit, igiena personala.
Cateva exemple:
-simplificari de imbracaminte fara nasturi, ci cu fermoar, sau benzi adezive;
-incaltaminte fara sireturi;
-vase de bucatarie (cu doua urechi);
-manere groase la tacamuri;
-farfurii cu margini mai inalte;
-perii de par cu maner lung;
-bureti cu manere lungi pentru baie.


CURA BALNEOCLIMATERICA

Poate fi foarte utila daca:
-in alegerea statiunilor ne vom orienta dupa reactivitatea bolnavului si bolile asociate. In sensul acesta vom indica baile sarate iodurate de tip Basna si Govora, baile sulfuroase de tip Herculane. Tratamentul balnear se face toata viata.
In functie de substantele chimice pe care le contin apele minerale amintim urmatoarele statiuni:
-Baile Felix, bai oligo metalice slab mineralizate si radio-ionice;
-Baile Herculane, Pucioasa, Vulcana, bai termale si sulfuroase;
-Govora, bai sulfuroase, iodate si sarate;
-Bazna, bai iodate si sarate;
-Sovata, Amara, Litoralul (Eforie si Techirghiol) bai sarate si cu namol;

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata..