. este definit ca devierea de la modelul normal de ambulatie pentru virsta unui copil. Diagnosticul diferential poate fi impartit in functie de debutul conditiei, virsta pacientului, etiologie, tipul de tulburare de mers sau localizarea anatomica a patologiei suspectate. Entitatile diagnostice variaza de la cauze banale precum o pietricica in pantof pina la cauze amenintatoare cum este o artrita septica si neoplazia.
Persoanele care sufera neuropatii periferice experimenteaza parestezii in miini si picioare. Aceste pot determina afectarea mersului, a mentinerii echilibrului. Anomaliile mersului sunt frecvente si la persoanele cu afectiuni ale sistemului nervos central cum este scleroza multipla, boala Parkinson, boala Alzheimer, miastenia gravis si boala Charcot-Marie-Tooth. Tratamentele ortopedice corective pot de asemeni determina un mers anormal. Dificultatea ambulatiei care rezulta prin chimioterapie este de obicei tranzitorie.
Schiopatatul poate fi definit ca o deviere asimetrica de la modelul normal al ambulatiei. Diagnosticul diferential cuprinde trauma, infectia, neoplazia si afectiunile inflamatorii, congenitale si cistigate neuromusculare. Virsta pacientului poate exclude citeva diagnostice suspectate, deoarece anumite entitati patologice sunt specifice virstei.
Cauza schiopatatului poate fi de obicei determinata prin obtinerea unei anamneze atente si a examenului fizic. Studiile radiografice sunt de obicei necesare pentru a confirma suspiciunile clinice, dar procedurile diagnostice sunt rar indicate. Desi majoritatea cazurilor sut determinate de trauma sau conditii benigne autolimitante, conditiile grave trebuie diagnosticate prompt.
Leziunile neuronilor motori centrali precum anoxia cerebrala si paralizia cerebrala pot fi detectate in mersul spastic al unui bolnav. Distrugerea coloanelor anterioare poate fi determinata de neurosifilis, leziuni care ocupa spatiu. Paraliziile nervilor periferici cum este neuropatia motorie senzoriala ereditara sau paralizia peroneala posttraumatica poate determina mers schiopatat.
Patologia musculoscheletica a extremitatii inferioare si a spatelui poate conduce adesea la mers antalgic. Acestea pot cuprinde afectiuni de natura traumatica, reumatologica, infectioasa sau inflamatorie. Necroza avasculara, entorsele pot contribui la mersul antalgic.
Copii intre 1-3 ani: Acesti copii sunt activi dar prezinta mers imatur si sunt astfel predispusi la cazaturi cu componenta torsionala. Infectiile joaca un rol major, pe masura ce cortexul osos se dezvolta capacitatea sa de a rezista la invazii bacteriene este scazuta. Cauzele schiopatatului la acesti copii sunt infectioase/inflamatorii (sinovita tranzitorie, artrita septica, osteomielita), trauma (fractura, plagile prin intepare, laceratiile), neoplasmele, displazia congenitala a soldului, boala neuromusculara, paralizia cerebrala si hipotonia congenitala.
Copii intre 4-10 ani: Acestia prezinta un risc ridicat de traumatisme: fracturi, dislocari si leziuni ligamentare. Microtrauma vascularizatiei capului femural este considerate o cauza a bolii Legg-Calve-Perthes, o conditie frecventa la aceasta grupa de virsta. Infectile reprezinta inca o etiologie importanta. Vasele terminale apar in metafiza oaselor in crestere, localizare frecventa pentru infectie. Conditiile reumatice sunt la debut. Leziunile neoplazice cum este leucemia si sarcomul Ewing pot apare.
Adolescentii-peste 11 ani: Arhitectura osoasa este mult mai matura si rezistenta, iar forta musculara a crescut dramatic. O epifiza a capului femural alunecata este un exemplu de etiologie la aceasta virsta. Artrita, bolile transmise sexual si neoplasmele se pot prezenta ca schiopatat. Alte cauze comune la adolescenti sunt artrita juvenila, trauma, discrepanta dintre lungimea membrelor si neoplasmele cum este osteosarcomul.
La un copil mic anamneza se poate limita doar la observatiile parintilor. Pentru copii mai mari acestia pot localiza durerea daca este prezenta, precum si o trauma in antecedente.
Anamneza pentru mersul schipatat trebuie sa includa urmatoarele: -prezenta febrei, frisoanelor si a altor simptome constitutionale
-momentul din zi cind simptomele sunt exacerbate
-durerile de crestere ca diagnostic de excludere apar doar noaptea
-durerea nocturna sugereaza osteom osteoid sau alte neoplasme osoase
-redoarea matinala poate fi prima indicatie a artritei juvenile
-simptomele infectiile tractului respirator sugereaza o sinovita tranzitorie sau o artrita reactiva cu streptococi
-durerea musculara, ligamentara, echimozele, injectiile, durerea locala sunt asociate cu schiopatatul
-durerea articulara poate fi datorata unei patologii locale sau prin iradiere de la distanta
-cronicitatea simptomelor, simptomele de lunga durata si progresive se pot datora unei boli neuromusculare
-durerea agravata de activitate se poate datora sindroamelor de suprautilizare, fracturii de stress sau sindroamelor de hipermobilitate
-durerea ameliorata la activitate sugereaza o etiologie inflamatorie
-incaltamintea noua sau modificarea distantelor de mers
-semne de slabiciune, parestezii sau incontinenta pot fi detectate in sindroamele spinale acute
-urina inchisa la culoare este raportata in miozita
-echimozele aparute la traume minore, scaderea in greutate sau durerea osoasa sunt observate la neoplazii sau alte boli infiltrative
-debaclurile urinare sugereaza o anomalie a tractului urinar, cele vaginale pot sugera boala inflamatorie pelvina, durerea testiculara la barbati poate determina mers schiopatat
-istoricul familial poate cuprinde statura scunda, rahitism rezistent la vitamina D, boala Charcot-Marie-Tooth, lupus eritematos, artrita reumatoida.
Mersul Trendelenburg este observat in bolile soldului. Trunchiul se balanseaza pe piciorul afectat. Daca conditia este bilaterala trunchiul se balanseaza de pe o parte pe cealalta. Cauza este slabiciunea abductorilor coapsei responsabila pentru mentinerea echilibrului pelvisului in timpul fazei de balans. Copilul cu boala Legg-Calve-Perthes sau alunecarea capului femural poate prezenta acest tip de mers.
Mersul stepat este frecvent observat la pacientii cu picior cazut printro leziune a nervului peroneal sau o boala care determina slabiciunea muschiului tibial anterior.
Mersul pe virfuri se manifesta cind exista o discrepanta in lungimea membrelor. Contractura sau spasmele musculare pot determina aceasta discrepanta. Cauzele cuprind tendonul calcanian scurt, paralizia cerebrala, diferentele adevarate ale lungimii picioarelor sau durerea de calcii.
Mersul saltat apare cind pacientul cu durere de genunchi sau slabiciune a cvadricepsilor merge incordat pentru a evita sustinerea pe genunchi. Se poate observa si la pacientii care evita flexia coapsei in cazul inflamatiei psoasului.
Testul Galeazzi: este o manevra utila pentru a detecta discrepanta membrelor. Pacientul este pus in supinatie pe o masa de examinare cu coapsele si genunchii in flexie maxima si plantele pe masa. Daca testul este anormal inaltimile genunchilor vor fi diferite.
Testul FABER: acronimul vine de la primele litere ale cuvintelor flexie, abductie si rotatie externa. Glezna pacientului este plasata pe genunchiul contralateral in timp ce examinatorul plaseaza presiune asupra genunchiului ipsilateral. Durerea provocata de aceasta manevra sugereaza patologie la articulatia sacroiliaca ipsilaterala.
Testul Trendenleburg: poate demasca problemele articulare si neurologice. Pacientul este rugat sa stea pe piciorul afectat, determinind inclinarea pelvisului pe partea ipsilaterala. Testul poate fi anormal in displazia soldului, boala Legg-Clave, alunecarea epifizei femurale si conditii neurologice care determina slabiciunea muschilor gluteali.
Analiza mersului: Mersul uman normal este tipic o miscare neteda si fluida, transferind greutatea de pe un picior pe altul. Faza de atitudine incepe cu lovirea calciului de sol, continua cu planta mijlocie pe sol si se termina cu miscarea de impingere a virfurilor degetelor. Ambele picioare sunt in contact cu solul pentru doar 20% din durata ciclului. Faza de balans cuprinde restul ciclului de mers si este durata de timp in care piciorul nu este in contact cu solul. Este impartita in 3 subfaze: acceleratia, balansarea si deceleratia.
La virsta de 9 luni copii incep sa stea si sa mearga avind ca puncte de echilibru mobila. Cei mai multi copii merg neasistati la 1 an.
Persoanele care sufera neuropatii periferice experimenteaza parestezii in miini si picioare. Aceste pot determina afectarea mersului, a mentinerii echilibrului. Anomaliile mersului sunt frecvente si la persoanele cu afectiuni ale sistemului nervos central cum este scleroza multipla, boala Parkinson, boala Alzheimer, miastenia gravis si boala Charcot-Marie-Tooth. Tratamentele ortopedice corective pot de asemeni determina un mers anormal. Dificultatea ambulatiei care rezulta prin chimioterapie este de obicei tranzitorie.
Schiopatatul poate fi definit ca o deviere asimetrica de la modelul normal al ambulatiei. Diagnosticul diferential cuprinde trauma, infectia, neoplazia si afectiunile inflamatorii, congenitale si cistigate neuromusculare. Virsta pacientului poate exclude citeva diagnostice suspectate, deoarece anumite entitati patologice sunt specifice virstei.
Cauza schiopatatului poate fi de obicei determinata prin obtinerea unei anamneze atente si a examenului fizic. Studiile radiografice sunt de obicei necesare pentru a confirma suspiciunile clinice, dar procedurile diagnostice sunt rar indicate. Desi majoritatea cazurilor sut determinate de trauma sau conditii benigne autolimitante, conditiile grave trebuie diagnosticate prompt.
Patogenia schiopatatului
Mersul reprezinta o componenta a integrarii de succes a numeroaselor sisteme biomecanice. Aproape fiecare sistem major din corpul nostru poate fi implicat. Orice proces care afecteaza neuronii motori, placile motorii, musculatura, structura osoasa sau articulatiile se poate manifesta prin schiopatare.Leziunile neuronilor motori centrali precum anoxia cerebrala si paralizia cerebrala pot fi detectate in mersul spastic al unui bolnav. Distrugerea coloanelor anterioare poate fi determinata de neurosifilis, leziuni care ocupa spatiu. Paraliziile nervilor periferici cum este neuropatia motorie senzoriala ereditara sau paralizia peroneala posttraumatica poate determina mers schiopatat.
Patologia musculoscheletica a extremitatii inferioare si a spatelui poate conduce adesea la mers antalgic. Acestea pot cuprinde afectiuni de natura traumatica, reumatologica, infectioasa sau inflamatorie. Necroza avasculara, entorsele pot contribui la mersul antalgic.
Cauze si factori de risc in mersul schiopatat:
Grupa de virsta a pacientului poate fi unul dintre factorii de ajutor in stabilirea diagnosticului diferential.Copii intre 1-3 ani: Acesti copii sunt activi dar prezinta mers imatur si sunt astfel predispusi la cazaturi cu componenta torsionala. Infectiile joaca un rol major, pe masura ce cortexul osos se dezvolta capacitatea sa de a rezista la invazii bacteriene este scazuta. Cauzele schiopatatului la acesti copii sunt infectioase/inflamatorii (sinovita tranzitorie, artrita septica, osteomielita), trauma (fractura, plagile prin intepare, laceratiile), neoplasmele, displazia congenitala a soldului, boala neuromusculara, paralizia cerebrala si hipotonia congenitala.
Copii intre 4-10 ani: Acestia prezinta un risc ridicat de traumatisme: fracturi, dislocari si leziuni ligamentare. Microtrauma vascularizatiei capului femural este considerate o cauza a bolii Legg-Calve-Perthes, o conditie frecventa la aceasta grupa de virsta. Infectile reprezinta inca o etiologie importanta. Vasele terminale apar in metafiza oaselor in crestere, localizare frecventa pentru infectie. Conditiile reumatice sunt la debut. Leziunile neoplazice cum este leucemia si sarcomul Ewing pot apare.
Adolescentii-peste 11 ani: Arhitectura osoasa este mult mai matura si rezistenta, iar forta musculara a crescut dramatic. O epifiza a capului femural alunecata este un exemplu de etiologie la aceasta virsta. Artrita, bolile transmise sexual si neoplasmele se pot prezenta ca schiopatat. Alte cauze comune la adolescenti sunt artrita juvenila, trauma, discrepanta dintre lungimea membrelor si neoplasmele cum este osteosarcomul.
Semne si simptome
Anamneza este esentiala in evaluarea pacientului cu mers schiopatat.La un copil mic anamneza se poate limita doar la observatiile parintilor. Pentru copii mai mari acestia pot localiza durerea daca este prezenta, precum si o trauma in antecedente.
Anamneza pentru mersul schipatat trebuie sa includa urmatoarele: -prezenta febrei, frisoanelor si a altor simptome constitutionale
-momentul din zi cind simptomele sunt exacerbate
-durerile de crestere ca diagnostic de excludere apar doar noaptea
-durerea nocturna sugereaza osteom osteoid sau alte neoplasme osoase
-redoarea matinala poate fi prima indicatie a artritei juvenile
-simptomele infectiile tractului respirator sugereaza o sinovita tranzitorie sau o artrita reactiva cu streptococi
-durerea musculara, ligamentara, echimozele, injectiile, durerea locala sunt asociate cu schiopatatul
-durerea articulara poate fi datorata unei patologii locale sau prin iradiere de la distanta
-cronicitatea simptomelor, simptomele de lunga durata si progresive se pot datora unei boli neuromusculare
-durerea agravata de activitate se poate datora sindroamelor de suprautilizare, fracturii de stress sau sindroamelor de hipermobilitate
-durerea ameliorata la activitate sugereaza o etiologie inflamatorie
-incaltamintea noua sau modificarea distantelor de mers
-semne de slabiciune, parestezii sau incontinenta pot fi detectate in sindroamele spinale acute
-urina inchisa la culoare este raportata in miozita
-echimozele aparute la traume minore, scaderea in greutate sau durerea osoasa sunt observate la neoplazii sau alte boli infiltrative
-debaclurile urinare sugereaza o anomalie a tractului urinar, cele vaginale pot sugera boala inflamatorie pelvina, durerea testiculara la barbati poate determina mers schiopatat
-istoricul familial poate cuprinde statura scunda, rahitism rezistent la vitamina D, boala Charcot-Marie-Tooth, lupus eritematos, artrita reumatoida.
Tipuri de mers anormal care determina schiopatat:
Mersul antalgic este determinat de durere. Incercarile de a sustine greutatea determina raspunsuri spinale care inhiba mersul normal. Faza de atitudine a extremitatii dureroase este scurtata semnificativ. Faza de balans a partii contralaterale produce un pas scurt sau mers antalgic.Mersul Trendelenburg este observat in bolile soldului. Trunchiul se balanseaza pe piciorul afectat. Daca conditia este bilaterala trunchiul se balanseaza de pe o parte pe cealalta. Cauza este slabiciunea abductorilor coapsei responsabila pentru mentinerea echilibrului pelvisului in timpul fazei de balans. Copilul cu boala Legg-Calve-Perthes sau alunecarea capului femural poate prezenta acest tip de mers.
Mersul stepat este frecvent observat la pacientii cu picior cazut printro leziune a nervului peroneal sau o boala care determina slabiciunea muschiului tibial anterior.
Mersul pe virfuri se manifesta cind exista o discrepanta in lungimea membrelor. Contractura sau spasmele musculare pot determina aceasta discrepanta. Cauzele cuprind tendonul calcanian scurt, paralizia cerebrala, diferentele adevarate ale lungimii picioarelor sau durerea de calcii.
Mersul saltat apare cind pacientul cu durere de genunchi sau slabiciune a cvadricepsilor merge incordat pentru a evita sustinerea pe genunchi. Se poate observa si la pacientii care evita flexia coapsei in cazul inflamatiei psoasului.
Examenul fizic:
Asimetria faldurilor gluteale este asociata cu displazia congenitala de sold. Se va inspecta si palpa coloana si memrele pentru deformari sau sensibilitati care sa sugereze fracturi sau patologie osoasa. Se evalueaza prezenta epansamentelor articulare, a caldurii locale si eritemului. Se masoara lungimea picioarelor de la spina iliaca anterioara la maleolele mediale ale gleznei.Testul Galeazzi: este o manevra utila pentru a detecta discrepanta membrelor. Pacientul este pus in supinatie pe o masa de examinare cu coapsele si genunchii in flexie maxima si plantele pe masa. Daca testul este anormal inaltimile genunchilor vor fi diferite.
Testul FABER: acronimul vine de la primele litere ale cuvintelor flexie, abductie si rotatie externa. Glezna pacientului este plasata pe genunchiul contralateral in timp ce examinatorul plaseaza presiune asupra genunchiului ipsilateral. Durerea provocata de aceasta manevra sugereaza patologie la articulatia sacroiliaca ipsilaterala.
Testul Trendenleburg: poate demasca problemele articulare si neurologice. Pacientul este rugat sa stea pe piciorul afectat, determinind inclinarea pelvisului pe partea ipsilaterala. Testul poate fi anormal in displazia soldului, boala Legg-Clave, alunecarea epifizei femurale si conditii neurologice care determina slabiciunea muschilor gluteali.
Analiza mersului: Mersul uman normal este tipic o miscare neteda si fluida, transferind greutatea de pe un picior pe altul. Faza de atitudine incepe cu lovirea calciului de sol, continua cu planta mijlocie pe sol si se termina cu miscarea de impingere a virfurilor degetelor. Ambele picioare sunt in contact cu solul pentru doar 20% din durata ciclului. Faza de balans cuprinde restul ciclului de mers si este durata de timp in care piciorul nu este in contact cu solul. Este impartita in 3 subfaze: acceleratia, balansarea si deceleratia.
La virsta de 9 luni copii incep sa stea si sa mearga avind ca puncte de echilibru mobila. Cei mai multi copii merg neasistati la 1 an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.