Cele mai dureroase ritualuri de initiere din lume

Ceea ce pentru o cultura este o activitate tabu, pentru alta este traditie sfanta. Multe populatii umane de pe Terra mentin inca o serie de ritualuri agonizante in care neofitii trebuie sa-si dovedeasca dexteritatea, curajul si maturitatea cu pretul unor dureri extreme. Multe astfel de ritualuri sunt pur si simpul inimaginabile pentru omul modern. Inca o ocazie prin care ni se demonstreaza cat de variata si diversa este omenirea prin culturile si populatiile sale.

Scarificarea triburilor Sepik, PAPUA NOUA GUINEE

Triburile care traiesc de milenii in bazinul fluviului Sepik din Papua Noua Guine au drept rit de initiere crestarea adanca a pielii tuturor baietilor in momentul in care acestia ajung la pubertate. Doar dupa aceasta dureroasa si sangeroasa ceremonie, baietii sunt recunoscuti si tratati drept barbati adevarati de catre membrii intregii comunitati. Niciun baiat nu se poate eschiva de la ritual, deoarece daca incerca macar acest lucru, nu doar ca are de suferit oprobiul public pana la sfarsitul zilelor sale, dar nicio fata nu il va primi drept sot.


Ceremonia dicteaza ca pielea baiatului sa fie crestata adanc cu o lama de ras in zona spatelui, a pieptului, a umerilor si a feselor sub forma unui model traditional care imita pielea solzoasa a crocodililor, animale sacre pentru bastinasii Sepik. De fapt, conform credintei oamenilor, divinitatea crocodiliana se hraneste cu adolescenta tanarului in timpul sangerarilor, lasand loc, la sfarsitul ritualului, unui barbat adevarat in locul adolescentului. Baiatul are de suferit mii de taieturi; ranile sunt curatate cu un antiseptic dupa scarificare, insa durerile atroce continua pe durata mai multor zile. Cand ranile se cicatrizeaza, pielea unui etnic Sepik o imita simbolic pe cea de crocodil, iar tanarul este barbat.


Aruncarea in gol in stil Naghol, PACIFIC

In Insula Pentecost din Pacificul de Sud, bastinasii construiesc un turn inalt de 20-30 metri, format din trunchiuri de copaci tineri legate intre ele. Pamantul de la baza turnului este sapat, afanat si udat periodic pentru a alcatui, in final, un loc de aterizat cat mai moale pentru tinerii initiati. Aici are loc un ritual aparte, care poate fi usor considerat stramosul sariturilor de tip Bungee Jumping, atat de populare printre tinerii dependenti de adrenalina din Occident.

Comparativ cu salturile Bungee care au ajuns o afacere, ritualul din Pacificul de Sud nu si-a pierdut din sacralitate nici macar in Mileniul Trei. Bastinasii sunt convinsi ca efectuarea anuala a ritualului face ca recoltele sa fie imbelsugate, iar necazurile sa dispara din viata comunitatii. De asemenea, are un rol deosebit de important in fortificarea spirituala a participantilor, duce la cresterea increderii reciproce, strange relatiile de prietenie si creste curajul individual.


Cu toate ca ritualul nu este obligatoriu pentru orice tanar, cei care au curajul sa sara sunt respectati de intreaga comunitate care-i considera adevarati razboinici. Tinerii se leaga de glezne cu fasii de liane elastice impletite, dupa care, pur si simplu, se arunca in gol. Corzile au lungimea stabilita astfel incat canditatul care sare sa atinca usor cu pieptul sau crestetul pamantul afanat. Fiecare baiat care a implinit varsta de 8 ani si a fost circumcis in prealabil, are dreptul de a se inscrie pentru sarituri.

Riscurile sunt, din nefericire, omniprezente. Unii candidati nenorocosi mor daca li se rup corzile, altii se aleg cu fracturi de coaste, sau mai grav, de coloana vertebrala. Cu toate acestea, niciun tanar nu se eschiveaza de la sarituri.


Ceremonia Okipa, AMERICA DE NORD

Acestea au fost cele mai importante ceremonii ale amerindienilor Mandani din America de Nord. Erau intr-atat de venerate incat aveau loc inainte de deschiderea Dansului Bizonului, ocazie sacra de evidentiere pentru orice razboinic Mandan. Ritualul Okipa consta intr-o multime de torturi si chinuri prin intermediul carora razboinicii dovedeau curajul, rezistenta si dorinta de a obtine binecuvantarea si sprijinul spiritelor protectoare. Ceremonia okipa incepea cu o perioada de 4 zile si 4 nopti in care tanarul care se dorea razboinic nu trebuia sa doarma, sa manace sau sa bea, fiind pazit cu strasnicie de mai multe randuri de initiati.

Intr-o prima faza a ritualului, razboinicii erau asezati legati in interiorul unei colibe. Acolo trebuiau sa zambeasca necontenit pe tot parcusrul ritualului, indiferent de intensitatea durerilor suferite. Din acest moment, pielea de pe piept si umeri le era taiata sub forma unor fante in care erau introduse carlige mari, metalice. Apoi, tinerii erau ridicati in aer si legati de acoperis, fiind suspendati doar de carligele din carne.


Erau lasati acolo, prada durerilor, pana cand - invariabil - lesinau. Pentru a face chinul cat mai intens, ceilalti razboinici le legau de picioare greutati sub forma unor capete de bizoni proaspat retezate. Dupa ce lesinau, tinerii erau coborati si asezati, samanii asteptand ca acestia sa isi revina in simturi, dovedind astfel si contactul cu spiritele din celelalte lumi. Nicio femeie nu avea dreptul sa asiste la ritualul de initiere, prezenta acestora in preajma colibei fiind aspru pedepsita. Dupa ce tanarul razboinic isi revenea, mai avea de facut un singur pas. Acela de a-si reteza singur cu o toporisca de piatra, ambele degete mici de la maini. Atunci, tanarul razboinic era scos din coliba in uralele tribului. In prezent, ceremoniile Okipa sunt interzise de catre legislatia Statelor Unite ale Americii.


Infibularea romana, ROMA ANTICA

Cand vine vorba despre ritualurile si obiceiurile legate de penisul uman, locuitorii Cetatii Eterne aveau, in perioada Antichitatii, propria metoda de initiere care privea direct organului genital masculin. Infibularea este un proces foarte dureros prin intermediul caruia pielea preputului este cusuta strans in jurul glandului. Folosindu-se de clame metalice si sfoara rezistenta, preputul era cusut strans de corpul penian propriu-zis, decalotarea glandului fiind imposibila in aceste conditii.


Infibularea masculina practicata pe scara larga in Roma Antica era realizata din diverse motive. In primul rand, cantaretii profesionisti erau obligati sa se supuna infibularii deoarece se credea ca astfel isi pastreaza vocea neschimbata pana la sfarsitul vietii. Datorita faptului ca era un procedeu dureos, infibularea era aplicata, uneori, si prizonierilor de razboi. Gladiatorii se supuneau cu buna stiinta infibularii, convinsi ca astfel isi mentin "forta si vitalitatea".

In cadrul moralei latinilor, se credea ca un penis cu glandul expus este urat si vulgar, infibularea fiind astfel o metoda potrivita de a-ti arata modestia si autocontrolul in randul membrilor comunitatii. Se mai credea ca infibularea era un mijloc eficient de a-i opri pe adolescenti sa aiba contacte sexuale, in timp ce masturbarea era tolerata si chiar incurajata. Pentru tanarul roman, auto-infibularea efectuata in fata membrilor familiei era considerata o dovada de maturitate si responsabilitate.


Pilirea dintilor femeilor din tribul Mentawai, SUMATRA

Femeile din tribul Mentawai, care traieste in insula indoneziana Sumatra, sunt obligate sa experimenteze o practica agonizanta care consta in cioplirea si ascutirea propriilor dinti. Pentru a face ceremonia cat mai dureroasa, samanul local se foloseste de o dalta cu taisul stirbit si bont. Tinerelor fete care vor sa devina astfel femei, nu li se face niciun fel de anestezie. Li se da, in schimb, sa tina in palma pietricele, cand durerea devine insuportabila, pot arunca pietricele din maini, semnalizand astfel samanului ca nu mai pot sta nemiscate sub imperiul durerii crescande.


Aplicand lovituri precise de ciocan pe dalta, samanul reteaza laturile dintilor transfomandu-i in dinti ascutiti de forma triunghiulara asemanatoare cu cea a dintilor de rechin. Pentru a finisa "manopera", dintii tinerei femei sunt piliti cu o banala pila de atelier de lacatuserie. Durerosul ritual se face de milenii la cerinta expresa a generatii intregi de fete care sunt convinse ca doar astfel devin irezistibil de atragatoare. Se crede, de asemenea, ca pilitul si ascutitul dintilor femeilor din trib, imbuneaza spiritele si aduce echilibru in viata femeii.


Circumcizia masculina Xhosa, AFRICA DE SUD

Fiecare baiat care se vrea barbat, trebuie neaparat sa treaca prin aceasta ceremonie traumatizanta. Cel putin aceasta este convingerea ferma a etnicilor Xhosa care traiesc pe teritoriul Africii de Sud. Parul pubian al fiecarui abakhweta (candidat) este ras complet, tanarul find invitat ulterior la o masa copioasa unde primeste permisiunea sa manance pe saturate. Apoi, candidatul este dus in munti, unde sta intr-o coliba pregatita in prealabil de catre familia sa. Odata ajuns acolo, tanarul este preluat si legat de catre preotul tribului care se apuca imediat de operatia de circumcidere.


Pentru a testa rezistenta si curajul tinarului, preputul acestuia este retezat cu un cutit cu lama stirbita si tocita, o unealta care taie foarte greu. Dupa savarsirea retezarii agonizante, tanarul este pur si simplu lasat singur in coliba, unde este incuiat fara apa sau mancare si tinut acolo pana in momentul in care rana se vindeca de la sine. Riscul de infectii este deosebit de mare. Cutitul cu care se face circumcizia este folosit la circumciderea tuturor baietilor din trib. Foarte multi baieti s-au imbolnavit astfel de boli cu transmitere sexuala printre care si SIDA.

Dar baietii Xhosa nu au astfel de griji. Cea mai mare teama a candidatilor este sa nu ajunga internati in spital, situatie in care se fac de rusine in ochii tuturor membrilor tribului... No Comment!


Biciuirea Fulani, AFRICA DE VEST

Triburile Fulani din Benin duc de milenii o existenta nomada in Africa de Vest. Timp de generatii intregi, baietii care vroiau sa fie considerati barbati adevarati, trebuiau sa indure o biciuire sangeroasa, pe perioada careia isi demonstrau in fata tuturor curajul, autocontrolul si taria de caracter.

"Examinatorii" alegeau cu mare grija bete dintr-o planta locala cu un lemn dur si elastic in acelasi timp. Betele erau ascutite pe margini pentru a intra adanc in carnea biciuitului, garantandu-se astfel lovituri extrem de dureroase. Baietii erau impartiti in perechi, fiecare primind cate un bat special cu care sa isi loveasca adversarul.


Cei doi candidati la statutul de barbat Fulani erau plasati unul in fata celuilalt, in mijlocul unui cerc alcatuit din prieteni, rude si membri de familie. Fiecare baiat avea dreptul de a administra cate trei lovituri adversarului sau, urmand sa primeasca la randul lui acelasi numar de lovituri. Cu toate ca ambii baieti sunt recunoscuti barbati in urma biciuirii, multimea decide care dintre ei a demonstrat cel mai mare curaj in fata durerii, acela fiind mai apoi ales sef de trib.


Circumcizia fetelor Sabiny, UGANDA

Pentru ca o fata din tribul Sabiny din Uganda sa fie recunoscuta drept femeie de catre comunitate, aceasta trebuie sa se supuna unei crude si dureroase mutilari a organelor genitale. Conform declaratiilor femeilor care au trecut prin cumplitul rit de initiere, durerea din timpul ceremoniei este incomparabil mai mare decat durerile experimentate in timpul nasterii...


Ceremonia este una foarte periculoasa: daca o fata reuseste sa supravietuiasca initierii, este considerata o femeie puternica care va avea astfel taria sa treaca peste toate obstacolele vietii. Circumcizia feminina in stil Sabiny consta in taierea partiala sau completa a clitorisului fara niciun fel de anestezie sau masura impotriva infectarii ulterioare a ranilor.

"Operatia" se efectueaza deseori cu un cutit vechi de macelarie sau de bucatarie, uneori fiind folosita o lama veche de barbierit care nu mai face trebuinta barbatilor tribului. Conform credintelor tribului, numai circumcizia face ca o femeie sa-i ramana fidela pe viata sotului sau, tinand-o departe de promiscuitatea sexuala...


Initierea sangelui, PAPUA

Papua Noua Guinee nu este celebra doar pentru ritualurile triburilor Sepik. Adanc ascuns in junglele montane se intalneste un alt obicei la fel de sangeros. Bastinasii Matausa sunt convinsi ca daca vreun baiat refuza sa se supuna initierii sangelui, acela va avea de suferit pe parcursul intregii sale vieti, fiind urmarit de ghinioane pana la moarte. Nu va fi considerat de catre nimeni ca fiind un barbat adevarat, nu va experimenta nici forta si vigoarea pe care o detin cei care se supun initierii. Evident, in fata unui astfel de oprobiu social, niciun baiat Matausa nu se da in laturi de la participarea la sangerosul ritual.


Pentru ca initierea sa aiba loc in conditii propice, toate femeile sunt gonite in prealabil din sat. Dupa izgonirea temporara a femeilor, candidatii trebuie sa se spele de nenumarate ori, pentru ca fiinta lor sa fie purificata de orice influenta feminina ramasa de la cea care le-a dat viata. Pentru inceput, baietii trebuie sa isi introduca pe gat doua betisoare speciale de lemn prin intermediul carora isi provoaca voma de cateva ori, pana cand tot continutul stomacului este evacuat.

A doua etapa a initierii sangelui, consta in infigerea violenta pe nari a catorva bucati de trestie ascutita, prin intermediul carora se provoaca sangerari nazale abundente. A treia si ultima etapa a ritualului consta in infigerea altor bucati de trestie in limba, pana cand apare hemoragia linguala. Ritualul sangelui fiind astfel indeplinit, baietii sunt barbati in toata puterea cuvantului, iar femeile au voie, in sfarsit, sa se intoarca in sat.


Manusa cu Glonte, BRAZILIA

Traditia braziliana Satere-Mawe, care transforma baietii in barbati, a devenit mai cunoscuta in ultimii ani, cu toate ca are in spate o traditie indelungata. In prezent, numerosi exploratori, aventurieri si cercetatori calatoresc pe Amazon in speranta surprinderii a ceea ce poate fi considerat cel mai dureros ritual de initiere din lume.

Secretul ritualului consta intr-un singur, dar definitoriu ingredient - furnicile glont (Paraponera clavata). Conform scalei Schmidt de masurare a durerii, furnicile glont sunt capabile de cea mai dureroasa intepatura pe care o poate administra o insecta din intreaga lume. Durerea unei singure muscaturi este comparabila cu cea produsa de impuscarea cu un glonte de pistol, de unde, de altfel, si-a luat si furnica denumirea specifica.

Durerea incredibila dureaza circa 24 ore, provocand greturi, voma si dereglari ale ritmului cardiac. Si acestea sunt provocate de o singura intepatura, iar traditia Satere-Mawe cere ca mai multe furnici sa fie folosite in ritual.


Circa 30 de furnici sunt scufundate intr-un amestec de lichide cu efect sedativ alcatuit din plante din selva amazoniana. De abia acum, samanul le poate lua fara grija in mana pentru a le introduce intr-o manusa speciala alcatuita din frunze cusute strans intre ele. Baiatul care se vrea barbat trebuie sa isi introduca mana in manusa ticsita de furnici si sa astepte pana cand aceste insecte infernale isi revin in simturi. Odata constiente, furnicile incerca sa se elibereze din manusa. Vazanad ca nu reusesc, se infurie si incep sa muste din mana baiatului.

Bietul adolescent trebuie sa reziste astfel durerii indescriptibile timp de 10 minute, interval in care poate canta si dansa intr-o incercare disperata de a se sustrage durerii. Membrii tribului sunt foarte atenti ca baiatul sa nu planga sau sa tipe. Foarte multi tineri sfarsesc totusi lesinand sau isi fac nevoile fiziologie pe ei din cauza durerii atroce.

Odata ce au trecut cele 10 minute fatidice, tanarul este cu un pas mai aproape de statutul de razboinic. Durerile il vor chinui zile intregi de acum incolo. Torturile insa nu s-au sfarsit: pentru a deveni un razboinic complet, in lunile urmatoare adolestentul trebuie sa se supuna unui numar de 20 de initieri Satere-Mawe!.