Circulatia monetara in spatiul actual al Romaniei in epoca veche

 

 SCURTÃ PREZENTARE A CIRCULATIEI MONETARE ÎN SPATIUL NOSTRU

Moneda (lat. moneta) este o bucata de metal, de obicei circulara, cu o greutate si o compozitie fixa (aliaj), ambele garantate de autoritatea emitenta, fie ea un dinast sau un oras, al carui nume figureaza, de obicei, pe moneda. Primele monede s-au realizat prin turnare în tipare. Moneda se obtine de obicei prin batere sau stantare, procedeu care presupune imprimarea pe aversul si reversul unei pastile monetare, obitinuta prin turnare si încalzita, a imginilor a doua stante, numite matrita si patrita. Garantii monedelor grecesti erau magistratii monetari care erau alesi pe timp de un an si a caror monograma figureaza pe moneda. La Roma moneda era garantata de tres viri monetales, trei magistrati care erau alesi pe o perioada de doi ani.

Cea mai veche moneda este cunoscuta din Lydia (regiunea Ionia, din Asia Mica) si dateaza din sec. 7. Moneda avea o forma ovala si era realizata din electrum (aur aliat cu argint). În jur de 600  au aparut monede si în Grecia: Aegina (emblema broasca testoasa), Athena (emblema bufnita) si Corint. Unitatea monetara era drahma, moneda din argint care era egala cu 1/100 dintr-o mina.  Ea avea ca multiplii didrahma si tetradrahma, iar ca submultiplii obolul egal cu 1/6 din drahma, diobolul si triobolul.  Moneda din aur se numea stater si era echivalentul a doua drahme.  S-au batut si distateri si tetrastateri. Tot din aur au fost emisi hemistateri egali cu o drahma.

MONEDELE  CEATILOR GRECESTI

Cele mai vechi monede emise în spatiul nostru au fost batute de cetatea Histria, la jumatatea sec. al V-lea a. Chr. Sunt monede din argint (didrahme), de 7-8 grame, care poarta pe avers doua capete de tineri (dioscuri), iar pe revers imaginea emblematica a orasului, un vultur pe un delfin si inscriptia ISTR(I). Ca monede divizionare se foloseau monede de argint de 1 gr. sau monede de bronz, care au pe avers o roata cu 4 spite. Iconografia monedelor histriene se va schimba în sec. al IV-lea, când pe avers va aparea chipul unei divinitati: Apollo, Dyonisos, Demetra sau Hermes si când se emite doar moneda din bronz. Activitatea monetara a Histriei înceteaza în sec. I, în conditiile cuceririi romane. Din sec. al II-lea, in vremea lui Antoninus Pius (138-161),  cetatea îsi reia activitatea monetara, dar emite doar moneda din bronz, aliniata de aceasta dat|a sistemului ponderal roman. Emisiunile monetare histriene inceteaza în perioada de criza a sec. al III p. Chr., pe vremea împaratului Gordian al III-lea (238-244), criza mult agravata de atacurile gotilor.

Dupa 350 începe sa bata monede si Callatis. Sunt drahme de etalon eginetic. Monedele au pe avers capul lui Herakles, iar pe revers inscriptia Kallat si spicul de grâu care este emblema orasului. Alte monede sunt cele de bronz care au pe avers chipurile unor zei: Demeter, Dionysos, Apollo, Hermes, Athena, Artemis. În sec. al III-lea se emit stateri de aur si tetradrahme din argint dupa modele Alexandru cel Mare. Exista si câteva emisiuni monetare de pe vremea lui Nero (54-68), dar monetaria romana începe tot pe vremea lui Antoninus Pius si este reprezentata de monede din bronz. Activitatea monetara  înceteaza pe vremea lui Filip Arabul (244-249).

Tomis-ul este ultimul care emite moneda, în jur de 260 a. Chr. , folosind initial moneda histriana. Toate emisiunile monetare au fost din bronz. Doar în sec I a. Chr., când orasul a devenit aliat al lui regelui Mithridates VI Eupator, s-au batut stateri de aur cu numele Lisimah. Emblematic pentru oras este un vultur cu cununa de iedera. Sub ocupatie romana, se bate moneda de pe vremea lui Augstus (27a. Chr.-14 p. Chr) si pâna pe vremea lui Filip Arabul, în cantitati mult mai mari decât ale celorlalte orase de pe litoralul românesc.

În spatiul nostru au circulat si monede emise de Thassos (insula în Egeea, cunoscuta prin rezervele de aur si argint), care au pe avers capul lui Dionysos, iar pe revers pe Herakles cu maciuca si pielea leului din Nemeea , Apollonia Illyrica, colonie greceasca de la Marea Adriatica ( a nu se confunda cu Apollonia Pontica din Bulgaria) care au pe avers o vaca care alapteaza un vitel si Dyrrachium (tot de la Adriatica) care au aceeasi reprezentare pe avers.

MONEDE DACICE SI GETICE

În sec. IV a. Chr., Filip al II-lea si Alexadru cel Mare emit moneda din aur si argint (stateri si tetradrahme). De mentionat ca au existat si foarte multe emisiuni postume ale acestora.

               

Începând din sec. al IV-lea a. Chr., pe teritoriul actual al României începe s| circule moneda macedoneana emisa de Filip al II-lea (382-336), Alexandru Macedon (336-323) si Filip al III-lea Arrhideus (323-317). Pornind de la modele macedonene, la începutul sec. al III-lea, se bat primele monede autohtone, care copiaza fidel modelele macedonene, drept pentru care au fost denumite copii barbare. Ca model au servit mai ales monedele emise de Filip al II-lea, care aveau pe avers capul lui Zeus, iar pe revers un calaret. Destul de frecvente sunt si copiile dupa tetradrahmele emise de orasul Larissa din Thessalia, care aveau pe avers capul dublu al lui Ianus, iar pe revers calaretul, ca si copiile dupa tetradrahmele Macedoniei  Prima, care aveau pe avers chipul zeitei Artemis. Autohtonii au batut exclusiv monede din argint. Emisiunile timpurii (250-150 a. Chr.) au un titlu foarte ridicat, de 900/1000, ulterior acesta scade, mai ales de la jumatatea sec. al II-lea a. Chr., ajungându-se în sec. I la monede care aveau mai multa arama decât argint sau care erau doar argintate. Din punct de vedere iconografic, se observa o degradare în timp. Daca primele modele sunt copii foarte fidele, ulterior (150-70 a. Chr.) se tinde spre o schematizare excesiva. Ultimele emisiuni monetare sunt si foarte subtiri, si curbate. Se numesc monede skiphate. Greutatea monedelor autohtone se pare ca nu a fost întâmplatoare. Ele par a fi cat de cat aliniate sistemului ponderal macedonean. Cele mai multe piese au greutati cuprinse între 12-15 grame si au fost denumite conventional tetradrahme, altele sunt mai mici, de doar 5-8 grame (didrahmele). Denumirea este conventionala. Constantin Preda a determinat mai multe tipuri monetare care,  crede el, pot fi expresia existentei mai multor triburi sau uniuni de triburi. Pentru centrul Munteniei a fost identificat tipul Vârteju- Bucuresti, pentru Oltenia Aninoasa-Dobresti, pentru sudul Moldovei Inotesti-Racoasa, pentru NE Munteniei Dumbraveni. Caracteristice perioadei târzii din Transilvania sunt monedele skiphate. Pe vremea lui Burebista, în jur de 70 . Chr., dispar monedele de tip macedonean, fenomen care este legat de unificarea triburilor si întemeierea unui stat centralizat care avea nevoie de o moneda unica. Dupa Burebista, cel mai probabil între 43-42 sau 31-29 a. Chr. se emit celebrele monede de tip Koson, din aur, care copiaza denarii republicani romani emisi de Brutus. E putin probabil ca acestea sa fi fost utilizate in schimburile comerciale.

MONEDELE  REPUBLICANE ROMANE

Cea mai importanta moneda  romana este din argint si se numeste denar. El exist| înca din perioada republicana, începand a fi batut probabil pe la 211-210 a. Chr. Pe aversul monedei se afla efigia Romei, cu coif, iar pe revers biga sau quadriga. Capul lui Caesar este primul chip uman care se bate pe moneda romana în 44 a. Chr. Greutatea standard a denarului a fost stabilita la 3,9 grame, adica 1/84 dintr-o libra.  Emisiunile de moneda de aur sunt destul de rare, dintre acestea putand fi mentionate emisiunile lui  Silla si Pompei. Caesar a batut pentru prima data un aureus de 8,19 grame, un aureus fiind egal cu 25 de denari si reprezentând 1/40 dintr-o libra. Din bronz se bat sestertius, dupondius si asul.

            Ca moneda  unica, dupa unificarea realizata de Burebista,  a fost ales denarul republican roman din argint, care începuse sa circule înca înainte de anul 100 a. Chr. în spatiul nostru. La Tilisca (jud. Sibiu) a fost descoperit un atelier monetar în care s-au gasit 14 matrite de denari republicani romani, dovada ca, pe vremea lui Burebista, s-au facut copii fidele dupa moneda republicana romana, copii care, de cele mai multe ori, nu pot fi deosebite de originale. În paralel cu productiile autohtone circula si moneda originala. Se cunosc circa 200 de tezaure de denari romani republicani, care însumeaza aproximativ 25.000 de piese, cantitate impresionanta care depaseste ca numar chiar zone aflate deja sub ocupatie romana. Acest lucru se datoreaza, desigur, faptului ca multe sunt copii autohtone. De altfel se cunosc matrite si din alte parti, de la Brasov, Poiana, Ludestii de Jos.

MONEDA IMPERIALA ROMANA

Moneda de aur si argint este batuta de împarati, iar cea de bronz de Senat. Moneda imperiala romana este rara pâna la Nero (54- 68 p. Chr.) si Vespasian (69-79 p. Chr.), deci apare în a doua jum|tatea sec. 1 e.n., fiind mai frecventa în Dobrogea si pe linia Dunarii.  Nero face în anul  63 p. Chr. o reforma monetara si depreciaza moneda de argint care are de acum incolo doar 3,4 grame, deci doar 1/96 dintr-o libra. Dupa cucerirea Daciei, circula mai ales monede de bronz (asul, dupondius, tripondius) si argint (denari). Moneda de aur (aureus), de la Constantin I numita solidus,  este foarte rara. În perioada de criza a sec. al III-lea  inflatia este evidenta si este dublata  de cresterea numarului de oficine care emit moneda. Între 246-256, se emite moneda provinciala cu înscrisul Provincia Dacia, menita se compenseze lipsa monedei de bronz imperiale. Tot ca urmare a crizei, decade denarul, care se depreciaza in mod vizibil, drept pentru care împaratul Caracalla (197-217 p. Chr.) introduce o noua moneda din argint numita antoninian, care are un titlu initial destul scazut, de doar de 500/1000. Ulterior, titlul acestei monede va scadea  neîntrerupt, ajungând la 20/1000 pe vremea lui Claudius II (268-270). Moneda romana imperiala a circulat si în afara granitelor provinciei,in zonele locuite de dacii liberi,  dovada fiind tezaurele monetare descoperite în Moldova sau Muntenia. Dupa retragerea aureliana se constata o micsorare a cantitatii de moneda, dar si o pregnanta tendinta de tezaurizare, o consecinta a nesigurantei din vremea primilor migratori. Sub Diocletian (284-305), se face o reforma monetara, în 294, care introduce în locul antoninianului o noua moneda, follis-ul, care are cam 30/1000 argint si este argintat. O noua reforma monetara va face Anastasius I (431-518), în 498, de la care se poate vorbi deja de monede bizantine.

BIBLIOGRAFIE:

Constantin Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973