METODE DE RECUPERARE MEDICALA BALNEOFIZIPTERAPICE IN ACCIDENTE CEREBRALE VASCULARE: HEMIPLEGII SI PARAPLEGII medicina

Username / Parola inexistente     Am uitat parola x Creaza cont nou   Home Exploreaza Upload Administratie Arta cultura Biologie Casa gradina Diverse Economie Geografie Gradinita Istorie Jurnalism Limba Literatura romana Management Medicina Alimentatie nutritie Cosmetica Personalitati Profesor scoala Sociologie Stiinta Tehnica mecanica Timp liber  BALNEOFIZIPTERAPICE IN ACCIDENTE CEREBRALE VASCULARE: HEMIPLEGII SI PARAPLEGII medicina ALTE DOCUMENTE RINENCEFALUL TEHNICILE PSIHANALIZEI ARTERA AXILARA Consultul si informarea pacientului ALFABETUL SANATATII 9 alimente-medicament pentru 9 probleme INSUFICIENTA RENALA ACUTA IN UROLOGIE (Insuficienta renala obstructiva/post-renala, IRA) tabloul clinic a bolii Crohn AUTOMASAJUL MASAJUL SI AUTOMASAJUL LA SPORTIVI MINISTERUL EDUCATIEI  SI CERCETARII CENTRUL SCOLAR NR. 1 BUCURESTI SCOALA POSTLICEALA  SANITARA SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOTERAPIE PROIECT DE DIPLOMA METODE DE RECUPERARE MEDICALA BALNEOFIZIPTERAPICE IN ACCIDENTE CEREBRALE VASCULARE:                                          HEMIPLEGII SI PARAPLEGII Coordonatori:  Doctor:                                                        Candidat UNGUREANU VASILE PRELIPCEANU EUGENIA            Maistru instructor. STAN ILDIKO                                                                                                                                                                                                                   -IUNIE   2004- PLANUL LUCRARII               PARTEA I I.     Generalitati--definitie, clasificare, date epidemiologice II.    Etiopatogenie--cauze, mecanisme, anatomie patologica III.   Criterii de sustinere a diagnosticului:                   a) examenul clinic--semne subiective si obiective                   b) investigatii paraclinice--ex. radiologic, probe de laborator IV.   Evolutie si prognostic V     Tratament:                1. profilactic                2. igieno-dietetic                3. medicamentos                4. ortopedico-chirurgical PARTEA a II-a: Tratamentul BFT                 1. principiile si obiectivele tratamentului BFT                 2. tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnica, efecte)                 3. tratamentul prin electroterapie (tehnica, efecte)                 4. tratamentul prin masaj:                           --efectele fiziologice ale masajului                           --descrierea anatomica a regiunii                           --tehnica masajului                           --mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie)                           --gimnastica medicala                 5. terapia ocupationala                 6. tratamentul balneologic (ape minerale, namoluri)                                       PARTEA I I.     Definitie Accidentele vasculare acute ale creierului reprezinta, prin frecventa lor, capitolul cel mai important din patologia nervoasa. Orice tulburare circulatoare intensa si brusca produce leziuni cerebrale grave. Aceste leziuni sunt, în linii mari, de trei feluri: ramolismentul, hemoragia si edemul  cerebral. Se  numeste   hemiplegie  sindromul  caracterrizat prin pierderea motilitatii voluntare a unei jumatati a corpului Prin paraplegie se intelege paralizia celor doua member inferioare.Acest sindrom poate fi determinat de leziuni ale neuronului 13113j913n motor central sau de leziuni ale neuronului 13113j913n motor periferic.. Generalitati       Boala apare cu predominanta la batrâni, dupa vârsta de 60 de ani, cu arterioscle- roza.       Debutul este acut. În tromboza, accidentul acut este adesea prevestit de mici sem- ne ischemice care precede cu ore, zile, chiar saptamân accidentul masiv. Aceste simptome premonitorii sunt sub forma de pareze discrete, parastezii care retrocedeaza total sau partial. Ele sunt expresia trombozarii progresive a unei artere.       Apoi brusc, bolnavul are o senzatie de ameteala, uneori cefalee si greata; daca este interesat un vas mare, simptomele sunt mai intense si brutale, iar bolnavul îsi pierde constiinta.       Pierderea cunostintei, care nu este obligatorie, dureza, de obicei, putin în ramolismentele ischemice pure si mici. În cele masive si mai ales în hemoragiile cerebrale se instaleza, însa, o coma profunda.       Hemiplegia cerebrala vasculara are debut brusc si evolutie lenta si partial regre- siva. Aceasta evolutie prezinta 2 faze: o faza initiala care dureaza ore sau zile si o faza ulterioara de stare care dureaza mai mult: luni sai ani sau, chiar toata viata. Termenul de hemiplegie este un cuvânt compus (hemi-jumatate, plegie-paralizie).       a)Perioada initiala este caracterizata prin paralizia jumatatii corpului de parte opusa leziunii cerebrale, cu urmatoarele simptome: paralizia este flasca, cu reflexele osteotendinoase si cutante abdominale diminuate sau chiar abolite, iar semnul Babinski prezent. Capul si privire sunt adesea îndreptate spre partea opusa hemiplegiei.       În decurs de 1-3 saptamâni, hipotonia membrelor hemiplegice este treptat înlo-cuita printr-o hipertonie musculara, cu hiper-reflexie osteotendinoasa, iar semnul Babin-ski pastrat. Concomitent, deviatia conjugata a capului si privirii spre partea opusa se reduce treptat si, apoi, dispare.       b)Perioada a II-a este anuntata de instalarea hipertoniei si a hiperreflexei. Este pe-rioada de hemiplegie în contractura, opusa perioadei initiale de hemiplegie flasca. Contractura are particularitatea ca este mai intensa la începutul miscarii pasive imprimate segmentului respectiv si cedeaza, apoi, în cursul desfasurarii acestei miscari.       Motilitatea voluntara reapare încet si incomplet. Recuperarea miscorilor se face, mai ales, în segmentele proximale (în articulatia umarului si a soldului), iar miscarile sunt limitate. Bolnavul reuseste sa mearga dupa un interval variabil de la un caz la altul, dar mersul este dificil si are un aspect particular; membrul inferior este miscat ca un stâlp rigid dupa articulatia soldului si la fiecare pas descrie un arc de cerc în afara. ("mers cosind").       Fata poate fi sau nu prinsa, dupa sediul leziunii cerebrale. Paralizia faciala este de tip central, adica prinde muschiul fetei, dar respecta muschii fruntii si obicularul pleoapelor. Nu este, de obicei, o paralizie intensa. Asimetria faciala se accentueaza când bolnavul vorbeste sau contracta voluntar muschii fetei, dar se atenueaza daca bolnavul râde sau plânge.       Boala apare cu predominanta la batrâni, dupa vârsta de 60 de ani, cu arterioscleroza.       Debutul este acut. În tromboza, accidentul acut este adesea prevestit de mici sem- ne ischemice care precede cu ore, zile, chiar saptamân accidentul masiv. Aceste simptome premonitorii sunt sub forma de pareze discrete, parastezii care retrocedeaza total sau partial. Ele sunt expresia trombozarii progresive a unei artere.       Encefalopatia hipertensiva are ca debut clinic cefalee intensa, în casca sau în cerc, rezistenta la antinevralgice. Cefaleea este însotita de greata si varsaturi care usureaza, partial pe bolnav (prin deshidratare). Apare, uneori, rigiditatea cefei, convulsii localizate sau genera-lizate, sau semnul Babinski discret si intermitent. Fata bolnavului poate lua aspect împastat, buhait, printr-un edem discret si difuz al fruntii, pleoapelor si fetei. Venele temporale si nazale sunt proeminente. Bolnavul are o stare de obnubilare psihica, de torpoare intelectuala.               Clasificare       Tipurile anatomo-clinice cele mai insemnate sunt:       - hemiplegiile pedunculare                                                            a) sindromul lui Webwr - hemiplegie de partea opusa leziunii, asociata cu paralizia nervului oculomotor comun de partea leziunii. b) sindromul lui Benedicht de partea opusa leziunii o hemipareza asociata cu tulburari cerebeloase si miscari involuntare.       - hemiplegii protuberantiale  a) sindromul lui milard-hemiplegie de partea opusa leziunii asociata cu paralizie homolaterala a perechii a VII-a si a VI-a de nervi cranieni.  b) sindroamele de tipul Foville-sunt paralizii ale miscarilor de lateralitate a globilor oculari.       - hemiplegiile bulbare-sunt sindroame alterne constand intr-o hemiplegie incrucisata asociata cu o paralizie a unui nerv bulbar de partea leziunii.       - hemiplegia spinala-intereseaza o jumatate a maduvei situate deasupra unflaturii cervicale.Din punct de vedere motor se constata o paralizie a membrelor de partea leziunii, cu integritatea fetei.        Paraplegia prin leziunea neuronului motor central este fie flasca, fie spastica Paraplegia flasca este aproape totdeauna de cauza spinala , paraplegiile prin leziunea trunchiului cerebral sau a emisferelor cerebrale fiind in mod obisnuit spastice. Paraplegia spastica este fie in extensie fie in flexie. II  Etiopatogenie  cauze si mecanisme , anatomie patologica a.      Leziuni vasculare 1.     obstructia arterelor cerebrale in cursul aterosclerozei cerebrale si ale arteritelor. 2.     embolii cerebrale in cursul stenozei mitrale, al endocarditelor, al fibrilatiilor arteriale. 3.     hemoragia cerebrala. 4.     tromboflebitele venelor corticale. b.     Leziuni traumatice se datoresc fie unei ranir directe a substantei cerebrale, fie unei compresiuni printr-un hematom. c.     Hemiplegii de origine infectioasa. Dintre infectiile cronice citam: tuberculoza si sifilisul. Dintre infectiile acute care pot determina o hemiplegie amintim:abcesul cerebral, meningitele acute, encefalitele virotice. d.     Hemiplegia din cursul tumorilor cerebrale.Se insoteste adese ori de crize de epilepsie jacksoniana si da semne de hipertensiune craniana. e.     In scleroza in placi.Hemiplegia , fara sa fie frecventa nu este totusi exceptionala. f.       In encefalopatiile infantile. g.                 Hemiplegia isterica. Se diagnosticheaza prin absenta modificarilor de reflexe, prin absenta paraliziei faciale, prin absenta sinkineziilor faciale si a modificarilor de tonus. Paraplegii cu instalare acuta. a.      cauze traumatice, raniri directe ale maduvei, fracturi ale rahisului cu contuzie sau comprimare a medularei. b.     Cauze infectioase:mielite acute, virotice primitive, mielite postvaccinale, abcese epidurale. c.     Cauze vasculare: hematomielite, ramolismente medulare. d.     Leziuni toxice: mielite salvorsonice. e.      Leziuni compresive Paraplegia cu instalare lenta. a.      tumorile intrarahidiene si vertebrale, morbul lui Pott, unele cifoze si scolioze b.     mielitele sifilitice cu evolutie lenta. c.     Leziunile degenerative ale maduvei d.     Scleroza in placi e.      Siringomegali III. Criterii de sustinere a diagnosticului a.   Examen clinic Se cunosc o serie de semne care pot sa dea indicii asupra exisistentei unui deficit motor, deci care pot sa diagnosticheze hemiplegia chiar in perioada de coma Membrele de partea hemiplegica atunci cand sunt ridicate pasiv cad cu o mare inertie pe pat fata de membrele sanatoase.Fata este asimetrica, mai etalata pe partea hemiplegica, pupilele pot fi inegale, in cazul unei hemiplegii prin hemoragie cerebrala sau in cazul unei angajari pupila de partea leziunioi fiind midriatica.Reflexul comun este prezentat de partea neparalizata si poate fi diminuat sau abolit de partea hemiplegica. Alteori bolnavul asista la instalarea hemiplegiei sale fara sa-si piarda nici un moment cunostinta.         In paraplegie deficitul motor se instaleaza in mod progresiv in cursul lunilor sau anilor.Mersul devine din ce in ce mai greu.Uneori in faza initiala se constata fenomene de elondicatie intermitenta.In timpul mersului flexia gambei pe coapsa se face cu amplitudine redusa, in contracturi accentuate aceasta lipsest. In paraplegia spastica se constata de la inceput toate simptomele caracteristice leziunii piramidale:reflexele sunt exagerate, exista semnul lui Babinski. Aceswta a sustinut ca paraplegia in flexie se datoreaza predominantei reflexelor de flexie asupra reflexelor extensoare.         Paraplegia in extensie se caracterizeaza printr- o contractura a muschilor extensori a tuturor segmentelor si o exagerare a reflexelor osteotendinoase      b) Investigatii paraclinice - examene radiologice si probe de laborator      Cercetarile de laborator ajuta la elucidarea diagnosticului eti-ologic si la instituirea tratamentului.      1.Examenul urinii (albumina, elemente biliare, glucoza, ace-tona, sediment). În hemoragia meningiana se poate observa o al-buminurie care dispare în 24-48 de ore. Cresterea acizilor aminati pledeaza pentru o insuficienta hepatica. Glicozuria în cantitate mica poate fi întâlnita în comele prin leziuni cerebrale. Glicozuria foarte ridicata si însotita de acetonurie pledeaza pentru o coma diabetica.      2.Chimismul sângelui. Cresterea importanta a ureei arata o coma uremica. O crestere moderata a ureei se poate întâlni si în alte come. Probele de insuficienta hepatica pot pune în evidenta o coma hepatica. Dozarea glucozei în sânge poate indica o coma diabetica sau o coma hipoglicemica. Scaderea clorurilor ne orien-teaza spre o coma addisoniana.      3.Examenul lamelor de sânge poate arata o coma leucemica, o coma infectioasa sau prezenta hematozoarului (coma malarica).      4.Cautarea toxicelor  în sânge si urina (barbiturice, alcool, plumb) ne indica o coma toxica.      5.Punctia lombara este contraindicata în comele prin hipertensiune craniana.      6.Electrocardiograma pune în evidenta un bloc, un infract miocardic, o fibrilatie arteriala.      7.Electroencefalograma poate descoperi leziuni focale (hematom, tumoare cerebrala). IV Evolutia si prognosticul AVC           Un AVC poate evolua în 3 moduri: 1)progresic, cu agravarea simptomelor si cu sfârsit letal           2)regresiv, cu ameliorarea simptomelor neurologice, a simptomelor cardiovasculare si revenirea treptata a constiintei                3)remitent, cu agravari si ameliorari periodice în legatura cu cauza cu care a provocat coma si cu complicatiile care se pot ivi               Durata comelor variaza de la câteva ore pâna la 3-6 ore si chiar mai mult. În general, coma epileptica dureaza mai putin de o ora, rareori câteva ore. Coma traumatica poate dura de la 7 la 16 ore. De multe ori, o coma la început mai putin adânca, cu pastra-rea deglutitiei, a reflexelor de aparare la excitanti nocivi puternici si cu miscari spontane (coma vigil) poate trece, treptat, într-o coma profunda, cu pierderea reflexului de deglutitie, a reflexului de tuse si a reflexelor de aparare împotriva excitantilor nociceptivi, oricât de puternici ar fi (coma carus).      Prognosticul comei depinde de profunzimea ei, de cauza care a provocat-o si de intervalul care a trecut de la instalarea starii comatoase pâna în momentul când bolnavul poate avea un ajutor medical corect si energic. În coma diabetica, tratamentul insulinic precoce bine condus poate salva viata bolnavului. Daca în 24 de ore înca nu s-a administrat insulina, prognosticul se agraveaza. În traumatismul cranio-cerebral, pierderea constiintei mai mult de 6 ore indica leziuni grave.      Aparitia unor anumite simptome arata agravarea comei. Prin-tre aceste simptome sunt: spasme tonice spontane si spasme la manevrele de provocare a reflexelor de aparare, proiectarea puternica a buzelor si mentinerea lor tonica în aceasta pozitie, când se încearca introducerea de lichide în gura bolnavului (reflexul de trompa); strângerea puternica a maxilarelor, când se introduce o lingura în gura (reflexul de bulldog); pierderea reflexelor de deglutitie si de tuse. Aritmia pe fond cardiatic este un simptom grav în coma infectioasa; pericardita, convulsiile întuneca prognosticul în coma uremica. (Convulsiile la începutul unei come nu sunt un simptom grav) Un simptom de alarma este dilatarea pupilelor care au fost la început în mioza, simptom care arata hipotonie a muschiului constructor al pupilei. (Dilatarea pupilei în prima faza a comei prin intoxicatie cu atropina nu influenteaza prognosticul datorita paraliziei parasimpatice) Un alt simptom grav este deshidratarea organismului. Edemul pulmonar, sughitul, respi-ratia Cheyne-Stokes, cianoza progresiva, racirea extremitatilor, sudorile reci, anunta sfârsitul letal. Bolnavul ia aspectul obisnuit al fazei preagonice, prezinta ochi adânciti în orbite, obrajii si tâm-plele excavate, nasul subtiat, o culoare usor caramizie a fetei.      La examenul fundului de ochi se constata semnele unei retinoparii hipertensive în plina evolutie, cu edem papilar, exsuda-te si hemoragii retiniene. Des apar obnubilari trecatoare ale vede-rii, durând câteva secunde sau minute.      Uneori merge spre coma si exitus prin hemoragie cerebrala, alteori tratamentul o reduce, dar prognosticul îndepartat este serios daca hipertensiunea arteriala persista. Hemoragia cerebrala este o complicatie iminenta care întuneca prognosticul.      V Tratament:      1.  Profilactic Tratamentul insuficientei circulatoare acute  a creierului. Tratamentul profilactic comporta masurile obisnuite igienodietetice si medicamentoase ale bolii hipertensive, sau ale afectiunii vasculare initiale. 2. Igieno-dietetic Tratamentul ictusului apoplectic, indiferent de intensitatea lui, impune masuri urgente.      În primul rând nu se deplaseaza bolnavul în primele zile, deci transportul la spital este contraindicat în faza initiala. Îngrijirea la domiciliu trebuie însa sa fie atenta si permanenta. Bolnavul trebuie mentinut foarte curat, schimbându-se lenjeria odata ce s-a murda-rit cu urina sau fecale. Daca are glob vezical va fi sondat regulat. Gura, tegumentele se curata cu tampoane umede. 3. Tratament medicamentos      In hemiplegie si paraplegie interventia medicamentoasa implica folosirea de doze mari de vitamina B1, B6, B12, de sticnina in doze progresive pana la 19 -20 mg. pe zi in mai multe prize si regeneratoare nervoase.In cazul aparitie de redoare articulara si de contracturi musculare se pre3scriu decontracturante cum ar fi: clorzoxazona, midocalmul, diazepamul.Cauzele si sindromul fiziopatic se combat prin analgezice, neuroleptice , vazodilatatoare, simptomatice si la nevoie prin infiltrari anestezice pe sistemul simpatic.Sedativele si ascioleticele diminueaza simptomatologia subiectiva si trairile penibile generate de gandul infirmitatii ireversibile, diminuare care permite mobilizarea fortelor energetice ale organismului.                                                                Partea a II-a I Principiile si obiectivele tratamentului BFT Definitie: fizioterapia este o ramura a medicinei care foloseste în scop terapeutic agentii fizici si naturali sau artificiali.               Hidroterapia - aplicarea, în scop profilactic si curativ a unui nr. de proceduri care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite stari de agregare (solida, lichida, gazoasa)                                                BFT- cuprinde toate fazele de dezvoltare ale acesteia: faza lenta (predispozitionala) sau preclinica, faza aparenta cu modificari functionale, faza postboala, care se refera la terapiea sechelelor sau la dezvoltarea unor functii noi de compensare.                                  BFT este o terapie patogenica si uneori simptomatica. Boala, dupa cum se stie, are un caracter general, deci si tratamentul va fi general si nu local.                                                                                     BFT se adreseaza bolii si în faza de predispozitie, în sensul ca poate influenta terenul. Este, deci, pe lânga terapie cu caracter curativ si o terapie cu caracter profilactic.      II Tratament prin hidro-termoterapie Bai galvanice patrucelulare: 15 mA, 15-20 minute, polul pozitiv la membrele superioare si polul negativ la membrele inferioare. zilnic o sedinta, total 20 sedinte pe serie.                                         Galvanizari decontracturante, se fac aplicand electrodul negativ latero-cervical si electrodul pozitiv palmar sau plantar, de partea opusa a hemiplegiei, 10-15 mA, 10-15 minute, zilnic o sedinta, 10-12 sedinte pe serie       Înpachetari cu parafina 50-60 grade pe articulatiile dureroase, 20-30 minute, zilnic o sedinta, 10-15 sedinte pe serie.          Penaje uscate în caz de hipertensiune persistenta. Baile generale cu plante caldute (37 0C), de durata 10-15 minute - au un efect trofic si previn contractarile.                 Baile kinetoterapeutice la 37 0C, timp de 20 minute, împachetarile cu namol la 40-41 grade, 15-20 minute au actiune decontractuanta.                                                                                                                    III Tratament prin electroterapie           Ionizari transversale cu sulfura de Mg 2-10% sau clorura de Mg, 4% polul pozitiv bifurcat, iar polul negativ pe occiput, intensitatea 2-3 mA, durata 10-20 minute, zilnic o sedinta, 15 sedinte pe serie.          Ionizari cu Ca clorat, 1-10% polul pozitiv activ, bicuricular, negativ, occipital, 1-2 mA, durata 10-20 minute, zilnic o sedinta, 10 - 12 sedinte pe serie.                                                                       Curenti cu impulsuri, frecventa 60, cresterea ICR impulsuri 8, 2-3 mA, durata 30 minute, zilnic o sedinta, total 10-12 sedinte pe serie.        Decontracturari pentru segmente distale, electrodul negativ pe muschii antagonisti celor contractati, 10-12 mA, 10-15 minute, zilnic o sedinta, 10-12 sedinte pe serie.                                              Interferentiali. Se începe cu bratul, cu ajutorul a 4 placi (electrozi). Frecventa rapida, 20 minute, intensitate usoara, apoi 5 minute frecventa lenta, dupa care se trateaza gamba respectiva.                                   Unde scurte pe articulatiile dureroase, zilnic 20 minute o sedinta, doze calde III si IV. Tratamentul trebuie facut cu perseverenta pentru a combate contractarea în flexie.                                                  Galvanizarile descendente ale coloanei cu electrod pozitiv la ceafa si negativ la sacru sau anterior: electrod negativ pe abdomen, electrodul pozitiv pe stomac (în cazul paraplegiilor).              IV Tratament prin masaj: 1.Efectele fiziologice ala masajului Efectele fiziologice ale masajului sunt multiple. Se atribuie masaj actiunii locale cum sunt:                                                                         -actiune sedativ asupra nevralgiilor, mialgiilor, artralgiilor                 -actiune hiperemianta locala de îmbunatatire a circulatiei locale care se manifesta prin încalzirea si înrosirea tegumentelor                          -înlaturarea lichidelor interstitiale de staza cu accelerarea proceselor de resorbtie                                                                                     De asemenea masajul are o serie de actiuni generale asupra organismului ca:                                                                                - stimularea functiilor aparatului circulator si respirator.                      - cresterea metabolismului bazal.                                                       - efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu îmbunatatirea somnului, îndepartarea oboselii etc.                       Toate aceste actiuni se explica prin actiunea exercitata de masaj asupra pielii, un organ bogat vascularizat si mai ales inervat. În piele exista numeroase terminatii nervoase (exteroceptori), punct de plecare a unei serii de reflexe. La acestea trebuiesc adaugate si efectele excitante exercitate de  masaj asupra terminatiunilor nervoase din muschi, ligamente si tendoane (proprioceptori).                                                               Cel mai important mecanism de actionat este mecanismul reflex. Acesta pleaca de la exteroceptorii din tegument si proprioceptorii musculari, la nivelul carora iau nastere stimuli de diferite intensitati, ce pornesc spre centru. Aceste reflexe explica multe din efectele locale si generale ale masajului. Trebuie adaugat ca organismele interne în suferinta trimit senzatii dureroase la nivelul peretelui toracic sau abdominal, fiecarui organ corespunzandu-i o anumita zona cutanata. Topografia acestor zone asa-zise "metamerice" a fost stabilita de Head. Cunoasterea acestor zone este necesara pentru influentarea indirecta a organelor interioare în suferinta în acelsi timp, se produc efecte neurovegetative pe caile rahidiene, precum si efecte asupra circulatiei generale prin activitatea celei periferice, care detine o cantitate considerabila din volumul total circulant (aproape un sfert).                                                                                           Un alt mecanism de actionat al masajului îl constituie formarea în cadrul metabolismului pielii a unor produsi specifici ce trec în circulatia generala. Indicatii terapeutice ale masajului pot fi prescrise numai de medici. 1.   Descrierea anatomica a regiunii Membrele inferioare Muschi: Muschii coapsei -regiunea anterioara: muschiul croitor, mus-        chiul cvadriceps femural (dreptul femural, vastul lateral, vastul medial, vastul intermediar).                                                                              -regiunea mediala: muschiul pectineu, adductor lung, muschiul gracilis, adductor scurt, adductor mare                                                               -regiunea posterioara: muschiul biceps femural, semitendinos si semimembranos                                                                               Muschii gambei -grupul anterior: tibial anterior, extensor lung al halucelui si muschiul extensor lung al degetului                                     -grupul lateral: peronier lung si scurt                                                         -grupul posterior: gastrocnemian, solear, plantar, popliteu, plexul lung al degetelor, tibial posterior si flexor lung al halucelui    Muschii piciorului -extensor scurt al degetelor, extensor scurt al halucelui, abductor al halucelui, abductor al degetelor, flexor scurt al halucelui, abductor al degetului mic, patratul plantei, interososi, lumbricali                                                                                           -grupul anterior al membrelor inferioare - muschii extensori                  -grupul medial - muschii abductori             - grupul posterior - muschii flexori Oasele: - scheletul soldului - oasele bazinului si femurul                         - scheletul coapsei -  osul femur                                                 - scheletul gambei - tibia si peroneul                                              - scheletul piciorului - oasele tarsului (astragal, calcaneu, scafoid, cuboid, si 3 cuneiforme)                                                    - oasele metatarsului în numar de 5                                           -falangele (câte 3 pentru fiecare deget si 2 la haluce)                                                                 Articulatiile: -articulatia soldului - coxofemural                                                                    -articulatia genunchiului - femuro-tibiala                                                     -  femuro-rotuliana                                                     -  tibio-peroniera superioara                   -articulatia gleznei si ale picorului: -astragalocalcaneeana                                                                        -mediotarsiana                                                                        -intertarsiene                                                                        -tarsometatarsiane                                                                        -intermetatarsiene                                                                        -metatarsofalangeene Inervatia: -plexul lombar inerveaza muschiul pectineu croitor si                    cvadriceps -plexul sacral - nervul sceatic, popliteu inerveaza pipialul anterior, extensorul comun al degetelor, extensorul halucelui, lungulm pero-nier, scurtul peronier si pediosul -nervul tibial posterior inerveaza tricepsul sural, flexorul comun al degetelor, lungul flexor al halucelui, tibialul posterior, abductorul halucelui si lombricarii Vascularizatia: -Arterele -artera rusinoasa                -arterele fesiere                -artera obturatoare                -artera femurala                -artera poplitee                -artera tibiala               -arterele plantare laterale               -arterele plantare mediale -Venele -vena cava inferioara si afluentii ei culeg sângele din     membrele inferioare. La nivelul picioruli sunt 2 retele venoase: -reteau dorsala si plantara               Din aceste vene se formeaza: vena safena mare si mica. Membrele superioare:       Oasele          -oasele centurii scapulare -clavicula si scapula                         -scheletul bratului -humerus                            -scheletul antebratului -radius si cubitus                            -scheletul mâinii - carpul -rândul superior                                             -scafoidul                                                -semilunarul                                                -piramidalul                                                -pisiformul                                               -rândul inferior                                                -trapezul                                                -trapezoidul                                                -osul mare                                                -osul cu cârlig        Metacarpul format din 5 oase metacarpiene                                    -falangele -cu exceptia degetului mare care are câte 2 falange, toate celelalte au câte 3, numite, de sus în jos, falanga proximala, medie si distala Muschii: -centura scapulara               Lateral:  -deltoidul si spina scapului               Ventral:  -marele si micul pectoral               Dorsal: -supraspinosul, infraspinosul, marele rotund, subscapularul Muschii bratului: -grupul flexor -brahialul, bicepsul brahial                            -grupul extensor: tricepsul brahial, coracobrahial Muschii antebratului: -anterior: rotundul pronator, flexor radial al carpului, muschiul flexor ulnar, muschil flexor superficial al degetelor, muschiul flexor profund al degetelor, muschiul flexor lung al policelui si patratul pronator                                    -posterior: extensor al degetelor, al degetului mic, extensor lunar al carpului, anconeu, abductor lung al policelui, extensor scurt al policelui si lung, extensor al indexului                                    -lateral: brahioradial, lungul extensor al cal-pului, scurt extensor radial si supinator Muschii mâinii: -muschii eminentei tenare -scurt abductor al policelui, opozant scurt flexor al police-lui, muschii eminentei hipotenare, palmar scurt, flexor scurt al degetului mic, abductor al degeului mic, opozant al degetului mic Inervatia: -nervul subscapular, micul axilar, nervul circumflex, nervul musculocutanat, ramurile nervului suprascapular, nervul radial Vascularizatia: -artera cervicala profunda, artera toracica superi-oara, artera toracoarcromiala, artera subscapulara, arterele flexe humerale, artera brahiala, artera colaterala, artera interosoasa comuna, arterele digitale comune si arterele metacarpiene. 1.    Tehnica masajului A.  TEHNICA MASAJULUI LA MEMBRELE INFERIOARE Definitie: Prin notiunea de masaj se întelege o serie de manipulatii manuale aplicate sistematic pe suprafata organismului în scop terapeutic sau profilactic Masajul regiunii fesiere Masajul regiunii va consta din netezire si presiuni efectuate cu pulpa degetelor unite, urmat de un masaj vibrator insistent, mai ales în plica fesiera, la nivelul marii scobituri sciatice. Masajul articulatiei coxofemurale este foarte dificil datorita musculaturii masive care înconjoara articulatia. Accesul la capsula articulara este posibil numai prin 2 puncte:    La nivelul insertiei muschiului croitor, pe partea sa, patrunde prin        apasare si executa miscari vibratorii;    În trohanter si tuberozitatea ischiatica, unde se patrunde punând    bolnavul sa flecteze genunchiul si sa faca abductie a coapsei. Aici se    poate executa masajul vbrator sau chiar baterea. Dupa executarea masajului în aceste 2 puncte se executa miscari pasive si active în articulatie: flexie si extensie a coapsei pe bazin, o abductie si adductie a coapsei, circumductie si rotatie. Masajul coapsei Masajul coapsei se începe cu presiunea si netezirea bimanuala, mai întâi pe fata anterioara si apoi pe fata externa, bolnavul stând în decubit dorsal, apoi pe fetele posteioare interne, bolnavul fiind î decubit ventral. Se executa aceste miscari, de netezire cu policele, pe fata anterioara, iar cu celelalte patru degete pe fata posterioara a coapsei, începând din dreptul genunchiului, în sus pe baza coapsei. Urmeaza framântatul musculaturii coapsei, care se face energic sub toate formele (presiune, cu o mâna sau cu ambele mâini, petrisaj, torsiunea musculaturii). La coapsa se aplica mângaluirea si se fac bateri energice, mai ales la cei obezi, în regiunea laterala a coapsei, pe tensorul faciei lata, de sus în jos. Masajul articulatiei genunchiului Masajul genunchiului se poate efectua cu ambele mâini, cu degetele în regiunea poplitee, în timp ce pulpa degetelor mari maseaza regiunea pararotuliana. Se începe netezirea cu unul singur, mai întâi fundul de sac superior,  apoi pe lânga rotula spre marginea interna, frictionam spatiul articular, portiunea ei exterma din nou pâna la spatiul popliteu. Masajul se încheie cu netezirea, urmata de miscari active si pasive, flexie si extensie, apoi pronatie si supinatie. Masajul gambei Masajul gambei se va executa anterior cu extensorul comun al degetelor si extensorul comun al halucelui, la care se face mai întâi netezirea cu o mâna (degetul mare) marginea anterioara a tibiei si pe celelalte margini externe ale gambei. Netezirea se face de jos în sus, sub forma de pieptene, cu partea dorsala a falangelor, dupa care urmeaza framântarea cu toate formele ei. Grupul peronierilor se maseaza cu o mâna, ca si grupul anterior, numai ca pozitia este cea mai laterala, cu policele care aluneca pe musculatura interioara, paralel cu creasta tibiei, iar celelalte deget fiind pe musculatura posterioara. Dupa netezire executam petrisajul si apoi mângaluirea. Masajul articulatiei gleznei Masajul articulatiei gleznei se începe cu netezirea, care se poate executa cu ambele mâini, urmata de presiunea pe regiunea perimaleolara, apoi frictiunea articulatiei tibiotarsiene. Frictiunea se începe la tendonul lui Achile, sub maleola externa, apoi pe fata dorsala si din nou catre tendonul lui Achile, sub maleola interna. Dupa masaj executam miscari active si pasive de flexie dorsala si apoi plantara a piciorului pe gamba, dupa care facem pronatie, supinatie si circumductie. Masajul piciorului propriu zis Pentru masajul piciorului cea mai indicata pozitie este aceea de decubit dorsal cu genunchii flectati. Începem cu netezirea degetelor de jos în sus, urmata de presiuni si framântari. Se insista la haluce, la articulatia metatarsofalangiana. Trecem la masajul fetei dorsale a piciorului, prin neteziri, urmat de o usoara framântare a fiecarei teci tendinoase în parte, prin miscari lente laterale ale tendoanelor. Masajul regiunii dorsale a piciorului este deosebit de eficace în combaterea durerilor acestor regiuni. Masajul plantei se efectueaza prin netezire, frictiune, în caz de aderente si mai ales baterea, cu partea cubitala a mâinii, cu pumnul sau cu partea dorsala a degetelor. Kinetoterapia la planta se face prin flexie dorsala a picioru-lui, flexia plantara, supinatia si rotatia plantara si circumductie. B. TEHNICA MASAJULUI LA MEMBRELE SUPERIOARE      Masajul umarului      Masajul umarului se executa la bolnavul asezat. Toate forme-le de masaj sunt aplicabile la regiunea deltoidiana: netezire, apasare, petrisaj, framântare, vibratii, frictiune. Se începe totdeau-na cu netezirea întregii regiuni, apoi a fiecarui muschi în parte, cu palma mâinii, muschiul supraspinos, subspinos, urmata de framân-tarea acestor muschi , cu doua degete (stoarcere) sub forma de geluire, cu radacina mâinii sau cu partea cubitala a degetelor. Se trece apoi la framântarea si netezirea muschiului pectoral cu 2 degete (stoarcere) sau prin geluire, urmata de batere, ca si la muschiul omoplatului.      Regiunea deltoidiana este mai întâi netezita, apoi se trece la framântare. Cel mai frecvent se aplica petrisajul, care intereseaza nu numai partea carnoasa a muschiului, ci si tesutul celular subdeltoidian, în care se gasesc bursele seroase, care sunt adesea sediile proceselor inflamatoare cronice sau acute denumite prin termenul de poliartrita scapulohumerala. Petrisajul se face mai mult sub forma de stoarcere transversala. Se poate face si prin geluire. De asemenea masajul regiunii deltoidiene profunde, poate sa îmbrace forma unei miscari de roata de moara.      Cu palma se executa miscari circulare sau în spirala, sprijinindu-se cu putere pe promininta umarului. Palma maseurului si tegumentul umarului bolnavului sunt întinse, unite si solidare si de aceea, fata profunda a dermului masat este aceea care activeaza în planurile profunde. Baterea se face cu dosul mâinii sau cu partea cubitala a degetelor. O alta forma de masaj aplicata la umar este frictiunea scapulohumerala, acromioclaviculara si în articulatia pe care o face omoplatul cu grilajul costal, pe care aluneca.      Frictiunea se aplica la prima si cea mai importanta articulatie, cea scapulohumerala, care este o enartroza ce uneste capul humeral cu cavitatea glenoida a scapulei prin intermediul unei capsule în forma de manson care se inserteaza în cadrul cavitatii glenoide si pe gâtul omoplatului, iar în jos, pe gâtul chirurgical al humerusului, la aproximativ 2 cm sub capul humeral. Frictiunea se începe anterior, bolnavul stând cu bratul, de partea articulatiei masate, la spate. Se executa frictiuni orizontale, verticale si circulare ale scapulei. Se continua apoi cu partea posterioara, în care scop bolnavul tine mâna pe umarul din partea opusa. Urmeaza partea inferioara a capsulei, prin spatiul auxiliar. Bolnavul îsi aseaza mâna pe mâna maseorului, care patrunde cu ambele police în axila, cu celelalte degete prinzând circular uma-rul. Frictiunea se continua în santul bicipital, printre cele doua portiuni ale deltoidului. Bolnavul lasa sa atârne liber bratul, iar maseurul patrunde printre cele 2 portiuni ale deltoidului în santul bicipital, unde insista cu frictiuni si eventual vibratii.      Dupa executarea manevrelor de masaj la umar se trece la miscari active si pasive în articulatia umarului masat, miscari care se executa în toate sensurile: flexiune - extensiune, abductie - adductie si rotatie interna - externa, daca este nevoie cu ajutorul maseurului      Masajul bratului      Se începe cu netezirea, executata cu o mâna, împingând toata masa musculara a tricepsului, degetul mare alunecând prin santul bicipital extern, în timp ce mâna cealalta a maseurului fixeaza, în usoara flexiune, antebratul pe brat. Urmeaza netezirea, în acelasi fel, a regiunii anterioare, bicipitale. Netezirea poate sa fie combinata cu vibratia. Se continua apoi cu framântatul, care se executa în aceeasi ordine. Se fac miscari de netezire, executându-se miscari de compresiuni si decompresiuni succesive, de jos în sus. O tehnica care poate sa fie aplicata la brat este masajul ascendent bimanual, care se executa cu ambele mâini aplicate una pe regiunea brahiala anterioara (mâna dreapta), înconjurând bratul cu policele insinuat în santurile interstitiale dintre fasciculele musculare. Ambele mâini exercita simultan presiuni si frictiuni ascendente, de la cot la umar. O alta practica de masaj a bratului este magaluirea, care consta în îmbratisarea maselor musculare între cele 2 palme deschise, cu degetele întinse. Se executa miscari de rulare, fiecare mâna descriind o miscare în sens invers fata de cealalta. Maselor musculare le sunt imprimate miscari de rotatie în jurul bratului, care determina o activitate vie a circulatiei. Se poate aplica si baterea, fie cu partea cubitala a degetelor, fie cu palma, fie cu dosul palmii.      Masajul cotului Masajul cotului se face mai ales în regiunea paraolecraniana. Se începe cu masajul de introducere, care consta în netezirea regiunii cubitale si a tricepsului. Se face apoi framântarea regiunii descrise, compresiuni cu ambele police în spatiul paraolecranian. Urmeza frictiunea capsulei, la început posterior, insinuând unul sau doua degete spre interiorul capsulei, concomitent cu vibratia. Apoi cu ambele police continuam frictiunea spre epicondilul si epitrohlee. Pentru frictiunea capsulei anterior, bolnavul face fricti-unea antebratului pe brat si supinatia antebratului (care patrunde în ambele police în plica cotului, printre tendoane si va frictiona capsula). Dupa aceste manevre de masaj se fac miscari pasive si active ale circulatiei cotului, flexie si extensie, precum si pronatie si supinatie a mâinii, cu antebratul în flexiune. Masajul antebratului Masajul antebratului înepe cu neteziea partii anterioare, care se poate face cu o singura mâna, cu policele, celelalte degete alunecând pe partea posterioara sau cu ambele mâini, efleuraj bimanual. Se procedeaza cu multa blândete, de jos în sus, de la pumn si plica cotului. Se continua cu netezirea fetei posterioare a extensorilor, cu o singura mâna. Netezirea se poate face si concomitent pe ambele fete ale antebratului, cu ambele mâini. Dupa netezire se trece la framântat: la început cu grupul fle-xorilor, prin presiuni exercitate cu o mâna sau cu ambele mâini dispuse în inel, prin miscari ascendente. Se fac fac si miscari de stoarcere, de sus în jos, pe partea radiala, alunecând spre epicondil. Framântarea regiunii posterioare a ambelor antebrate se face prin presiuni ascendente, cu o mâna. Pe antebrat, atunci când volumul muscular este mare, se poate aplica petrisajul  cu doua mâini. În plus la antebrat se pot aplica bateri usoare, cu partea cubitala a degetelor si vibratii. Masajul pumnului Masajul regiunii anterioare a pumnului se face în general cu ajutorul policelui, care urmeaza relieful tendoanelor, de jos în sus. Masajul regiunii posterioare se începe cu netezirea cu degetul mare, urmat de frictiunea articulatiei radiocarpiene. Masajul degetol si pumnilor Masajul degetelor se face începând cu netezirea cu doua degete, între police si indexul maseurului; apoi continuând cu pre-siuni, framântare, eventual sub forma de mangaluire, frictiuni pe articulatiile metacarpofalangiene si interfalangiene. Totdeauna masajul se executa de la vârful degetelor catre radacina lor. Masajul regiunii dorsale a mâinii se începe cu netezirea, începând de la articulatia metacarpofalangiana si continuând în sus, precum si chiar antebratul. Continuam cu framântarea muscu-laturii tenare si hipotenare, prin stoarcere între police si indexul maseurului. Se trece la masarea spatiilor interosoase, care se poate face cu un singur deget sau bimanual prin presiuni în ambe-le diractii. Masajul palmei se adreseaza celor 3 regiuni ale ei: eminenta tenara, hipotenara si bureletul digitopalmar. Masajul eminentei tenare, formata din muschi care se insera pe prima falanga a policelui, se face de catre maseur prin presiuni cu degetul mare. Eminenta hipotenara, formata din 4 muschi (palmarul, cuta-nat, adductorul degetului mic, scurtul flexor si opozantul) se maseaza ca si eminenta tenara. Se poate aplica si petrisajul prin ciupire. Refiunea mijlocie a mâinii, datorita aponevrozei puternice a palmei, fece dificil masajul. Se aplica aici neteziri mai energice si framântare prin apasari puternice si mobilizari ale tendoanelor. 4. Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie)      Sincineziile de imitatie în care membrul hemiplegic executa involuntar o miscare voluntar de membrul sanatos. Acest tip de sincinezii sunt mai rare. Un exemplu este constituit de Raimiste: cerând bolnavului sa mai execute o miscare de adductie contra rezistenta a coapsei bolnave explicata probabil prin interventia ariei motorii ipsilaterale (fibre piramidale neâncrucisate). 1.          Semnul flexiei combinate a coapsei si a trunchiului (Babin-ski). În momentul în care pacientul încearca sa treaca din decubit dorsal în pozitie asezata, coapsa se flecteaza pe bazin, membrul inferior bolnav ridicându-se deasupra planului patului. La membrul sanatos acest fenomen nu se produce din cauza interventiei exten-sorilor coapsei care fixeaza membrul inferior pe pat. De partea hemiplegica, posibilitatea actiunii concomitente a unor muschi care apartin sinergiei de flexie si altora care apartin sinergiei de extensie este pierduta. 2.       Cerem bolnavului sa flecteze gamba pe coapsa împotri-va unei rezistente. Se produce o flexie sincinetica a piciorului pe gamba (fenomenul tibialului anterior, descris de Strumpell). 3.       Bolnavul fiind în picioare, la aplecarea trunchiului înainte se flectaza genunchiul sincinetic (semnul Neri). 4.       Când bolnavul ridica la verticala membrul superior de partea hemiplegica, degetele care erau în flexie trec în extensie si abductie (Souques). 5.       În momentul când bolnavul strânge un obiect cu mâna paretica se produce o adductie, flexie si opozitie a policelui (Wartenberg). 6.       Flexia activa contra rezisteta a antebratului paretic provoaca o pronatie si flexie a mâinii (semnul pronatiei a lui Strumpell). 7.       Pacientul asezat pe o masa cu picioarele atârnând agata degetele de la o mâna cu degetele de la cealalta si exercita o tractiune puternica prin abductia bratului. Raspunsul sincinetic consta într-o extensie a gambei de partea paretica (Babinski). 8.       Reflexul extensor cvadrupedal (Brain). În momentul când pacientul se apleaca înainte ca si cum ar vrea sa ia pozitia patru-peda, se produce o extensie a membrului superior paretic      2.    Gimnastica medicala Exercitii C.F.M.      În paraplegie exercitiile mai importante sunt pentru recupera-reafunctiunilor grupurilor musculare ale membrelor inferioare, sco-pul final fiind mersul. 1.   Exercitii efectuate în ortostatism, în care se suporta total greu-tatea corpului. 2.   Se ridica pe vârful ambelor picioare, apoi pe vârful unuia sau altuia din picioare, alternant si în final pe un singur picior. 3.   Exercitii pe calcâie. 4.   Exercitii de derulare a pasului. Se trece succesiv de la sprijinitul pe vârfuri, la sprijinul pe calcâie si invers, tinând picioarele paralele. 5.   exercitii de echilibru în ortostatism. IV. Terapia ocupationala Este o forma de tratament care foloseste activitati si metode specifice pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfasura activitati necesare vietii individului, de a compensa disfunctii si de a diminua deficiente fizice. Acest obiectiv se realizeaza prin 3 modalitati de actionare: 1. Prin adaptarea activitatii individului în asa fel încât sa faca ceea ce îi trebuie sa faca cu ceea ce poate cu mijloacele sale. Ex: individul este învatat sa mearga cu cârje, învata sa-si pregateasca masa cu o singura mâna, când cealalta este paralizata 2. Prin adaptarea mediului înconjurator la deficitul functional al pacientului. Ex: înlocuieste robinetul de la apa cu o maneta, intra în bloc cu caruciorul pe un plan înclinat. 3. Adaptarea modului de realizare a unei sarcini cu scop lucra-tiv. Ex: face o activitate care tonifica grupuri de muschi. Actiunile terapiei ocupationale sunt întotdeauna subordonate unui obiectiv functional lucrativ la care trebuie sa ajunga pacientul. Pe de alta parte, sindromul depresiv si tendinta de abandon întâlnita la unii bolnavi cu leziuni cerebrale difuze nu constituie o piedica în calea recuperarii, cu conditia trezirii interesului bolnavu-lui pentru acest gen de tratament. Reeducarea profesionala la care porneste de la inventarul foarte atent al leziunilor, al funtiilor deficiente, al starii somatice si psihointelectuale, al conditiilor sociale si ale individului. La toate acestea se va adauga profesiunea anterioara, precum si aptitudi-nile psiho-fizice si psiho-tehnice. Reâncadrarea sociala reprezinta procesul prin care se creaza invalidului conditiile necesare pentru ca acesta sa profite la maximum de toate beneficiile civilizatiei si bunurilor materiale si spirituale din care face parte. Reâncadrarea si readaptarea sociala presupun procese de adaptare deosebit de complexe pe care bolnavul trebuie sa le abordeze cu un psihic si cu capacitati fizice bine puse la punct V.Tratament balneologic(ape minerale, namoluri).  Bolnavii beneficiaza de cure balneare la Herculane, Victoria, Covasna.       Statiuni: Felix, Bazias, Eforie Nord, Covasna, Govora, Dorna, Techirghiol.                                                                                   Document Info Accesari: 6171 Apreciat: Comenteaza documentul: Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou A fost util? Daca documentul a fost util si crezi ca merita sa adaugi un link catre el la tine in site Copiaza codul in pagina web a site-ului tau. <a href="http://www.scritube.com/medicina/METODE-DE-RECUPERARE-MEDICALA-51139138.php" target="_blank" title="METODE DE RECUPERARE MEDICALA BALNEOFIZIPTERAPICE IN ACCIDENTE CEREBRALE VASCULARE: HEMIPLEGII SI PARAPLEGII - http://www.scritube.com">METODE DE RECUPERARE MEDICALA BALNEOFIZIPTERAPICE IN ACCIDENTE CEREBRALE VASCULARE: HEMIPLEGII SI PARAPLEGII</a>

---

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2011 )