Secretele lumilor Astrale blog.

	Enigma pietrelor de la Ica Zoltan Marosy

Regiunea dintre Nazca, Rio Grande şi Rio Ica este bine cunoscută multora din cauza abundenţei de mistere ce aparţin acestor locuri. Şi aici nu este vorba de civilizaţiile incaşe şi preincaşe, despre care cunoaştem oricum prea puţin, ci despre o civilizaţie care se pare că ar fi existat în preistoria noastră.      Cei  mai  îndrăzneţi arheologi, geofizicieni şi fizicieni au făcut o descoperire incredibila în regiunea Rio Ica din Peru. Este vorba de o bibliotecă uriaşă din piatră care se găseşte sculptată pe aproximativ 11.000 de pietre de diferite mărimi şi forme. Aceste pietre descriu o civilizaţie foarte veche care a avut o tehnologie aproximativ asemănătoare cu a noastră şi care a dorit să transmită un mesaj celor din viitor. Biblioteca mai conţine şi diverse alte aspecte ale vieţii lor, social, politic, geografic, precum şi descrierea faunei şi florei regiunii în care au trăit şi s-au dezvoltat. Poate la început nu este foarte spectaculos, însă la o privire mai atentă se observă că flora şi fauna descrise seamănă cu cele dintr-o perioadă în care se presupune că nici nu ar fi existat mamifere - adică în urmă cu 60-70 milioane (!) de ani. Pentru unii, aceste descoperiri sunt de-a dreptul şocante, având în vedere că America de Nord se consideră că a fost populată de oameni (homo sapiens) doar de cel mult 20.000 ani... Descoperiri arheologice      În prezent, antropologia porneşte de la ipoteza că primii oameni care au populat America de Nord au venit din Asia către actuala Canada prin strâmtoarea Behring, în urmă cu 20.000 de ani. Aceşti homo sapiens se pare că au coborât apoi spre sud acum 10.000-12.000 ani. După părerea specialiştilor, o dezvoltare culturală semnificativă se semnalează abia în urmă cu 3.000 ani.                                        Această idee teoretico-fantezistâ este însă contrazisă de recentele descoperiri din Peru (America de Sud).                  În anul 1966 dr. Cabrera din Lima - capitala statului Peru - a primit de la un ţăran o mica piatră pe care era gravată o pasăre bizara. Multă vreme nici nu s-a uitat la ea. Însa într-o zi, dr. Cabrera a observat ca pasărea gravată pe piatră semăna cu o "siluetă mitologică". Intrigat şi curios, a cercetat piatra şi a observat că ea semăna cel mai bine cu un pterosaur, un saurian zburător, care a existat în urmă cu 140 până la 60 de milioane de ani. Confuzia era totală, cine ar fi putut să vadă şi să deseneze atunci un asemenea zburător?                                                                                  După ce a exclus varianta falsificării, a urmărit să deducă provenienţa pietrei. Şi astfel a ajuns la cea mai fantastică descoperire arheologică: piatra aparţinea unei biblioteci de piatră a unei umanităţi care a populat planeta Pământ în preistoria cea mai îndepărtată. În fosta lui clinică a făcut un muzeu particular în care acum există aproximativ 10.000 de pietre de dimensiuni şi culori variate, cântărind între 100 g şi 200 kg.                                                               Având în vedere implicaţiile acestei descoperiri, armata peruană a realizat studii amănunţite asupra pietrelor. Din punct de vedere geologic, acestea sunt alcătuite dintr-un material carbonizat, format prin răcirea lavei dintr-o activitate vulcanică datând de acum 100 milioane de ani. Pe pietre se semnalează un strat de oxizi care este mai vechi de 12.000 de ani. Un raport al armatei afirmă că: "Un fals este exclus. Nu există încă o dovadă clară a vechimii pietrelor. Însă este cert faptul că aceste desene nu aparţin vreunei culturi preincaşe cunoscute". Descrierea mesajelor de pe pietre        Multe culturi şi curente spirituale spun că omenirea are o vârstă mult mai mare, iar aceste pietre demonstrează acest lucru. Gravurile de pe pietrele de la Ica ne înfăţişează o civilizaţie umanoidă care avea o structură fiziologică apropiată de a noastră, însă prezenta numai 4 degete la mâini şi la picioare, ochii mai mari şi mai rotunzi. Unele pietre arată obiceiurile acelei civilizaţii, anatomia interioară, boli, sisteme medicale, forme de organizare socială, ritualuri religioase, obiceiuri sexuale. De asemenea, sunt ilustrate multe hărţi ale cerului aşa cum se vedea acesta acum 60 milioane de ani, hărţi ale zonei, precum şi o istorie a acelor timpuri, cu războaie şi conflicte politice. Flora şi fauna preistoriei        Un alt aspect aproape incredibil este faptul că pe multe pietre se găsesc informaţii despre dinozauri. Astfel apar reprezentări ale speciilor tiranozaur, brontozaur, triceratops, lambezozaur şi stegozaur. Pe foarte multe pietre se arată aspecte din viaţa cotidiană a acestor oameni, care sunt în preajma dinozaurilor. Acest lucru este uimitor, pentru că dovedeşte că într-adevăr au existat oameni în acea perioadă preistorică, ceea ce este în totală contradicţie cu ceea ce se ştie la ora actuală. De exemplu, descrierea dinozaurilor, precum şi cea a plantelor care au existat la acea vreme, este mult prea complexă şi foarte elaborată, ceea ce arată că acei oameni deţineau cunoştinţe vaste de biologie şi fiziologie. Aceste observaţii nu puteau fi făcute decât direct, la fata locului, în deplina cunoştinţă de cauză, deci în nici un caz nu vorbim despre o civilizaţie înapoiată ci despre una superioară.

În legătură cu acest aspect, este bine să mai precizăm că încă din 1920, întemeietorul arheologiei peruviene, Julio Tello, a găsit obiecte de ceramică pe care erau reprezentaţi dinozauri. Surpriza arheologului a fost că, lângă rămăşiţele de ceramică şi schelete de dinozaur, să găsească şi oseminte umane. Bineînţeles că datarea cu carbon a acestor rămăşiţe  a  fost   considerată "neconcludentă", pentru că după părerea specialiştilor vechimea acestora ar fi de 80 milioane de ani! Această descoperire vine în ajutorul celor care susţin autenticitatea mesajelor de pe pietre. Datarea în timp a acestei civilizaţii        Datarea în timp se poate face şi prin alte mijloace. Chiar dacă pare ireal, această civilizaţie era suficient de avansată tehnologic pentru a face o cartografiere a zonei şi, atenţie, a planetei! Pe multe pietre sunt reprezentate forme geografice de mult dispărute, insule care acum nu mai există, forme de continente care abia pot fi înţelese. Mesajul lor milenar a fost descifrat abia atunci când s-a verificat modul în care au evoluat forma şi localizarea continentelor în timp. Astfel, datele geologice actuale descriu migraţia continentelor, iar modul în care au arătat ele în urma cu 60 milioane de ani seamănă frapant cu descrierea de pe pietre. Se regăsesc aici forme de relief, fluvii, munţi, continente care sunt aşa cum se pare că ar fi existat acum 60 milioane de ani. Uimitor este că aceste hărţi nu reprezintă o explorare a coastei, ca şi hărţile de la începutul explorării Americilor, ci seamănă mai degrabă cu imagini provenite din satelit. Cum au ajuns oamenii din acele timpuri îndepărtate la această tehnologie nu se ştie, cert este că hărţile de pe pietre sunt corecte. Reprezentările curenţilor de aer şi ale mişcărilor norilor sunt o dovadă în plus că această civilizaţie era conştientă de faptul Pământul este rotund, de mişcările planetare, de forma şi legile sistemului solar. Un lucru este cert, nu există nici o urmă a existenţei unui schimb de informaţii cu o altă civilizaţie aşa-zis extraterestră, deci se pare că au ajuns la aceste cunoştinţe prin forţe proprii. Dovada este chiar modul ingenios de reprezentare a tot ceea ce se vede pe pietre. Să nu uităm că tot în Peru, la Nazca, sunt acele desene uriaşe realizate pe solul deşertic, care capătă o formă şi un sens doar dacă sunt privite de la o înălţime considerabilă deasupra solului. Aceasta i-a determinat pe unii cercetători să presupună că indienii Nazca descoperiseră tehnica zborului. Performanţe medicale      În acelaşi timp se remarcă o deosebită activitate medicală şi soluţii ingenioase pentru diferite probleme medicale care sunt considerate complicate şi la ora actuală. Dintre intervenţiile medicale expuse pe pietre putem enumera: operaţii pe cord, operaţii pe creier, naştere prin cezariană, transplant de diferite organe, deschiderea cutiei craniene. Unele dintre aceste proceduri sunt folosite de medicina actuală doar de 100 de ani.                                         Multe pietre şi-au revelat secretul numai după ce s-au cunoscut suficiente date despre mutaţiile genetice. Se pare că această civilizaţie cunoştea secretul mutaţiei genetice. După cum am relatat la începutul articolului, oamenii acestei civilizaţii preistorice aveau numai 4 degete la fiecare mână şi tot câte 4 la fiecare picior. Printre desenele care reprezintă mutaţiile genetice se arată şi dezvoltarea unui gen de humanoid care să folosească al cincilea deget. La ora actuală se cunosc cazuri în care se nasc copii cu doar 4 degete, ceea ce este considerat drept malformaţie. Se poate presupune că această anomalie este de fapt o reminiscenţă a acelei perioade extrem de vechi. Omenirea e mai vârstnică decât s-ar crede      Această descoperire nu este deloc singulară. Pe coastele Americii de Sud există o mulţime de astfel de biblioteci din piatră care nu sunt studiate din lipsă de preocupare, neglijenţă şi ignoranţă. În Asia (Siberia, Himalaya), în Australia şi în India s-au găsit mine de uraniu unde oseminte umane "uitate" acolo de 40 milioane de ani dau de lucru cercetătorilor contemporani. În America de Nord se găsesc multe peşteri în care schelete de dinozauri se amestecă cu schelete umane. Aceste descoperiri au devenit atât de numeroase încât ele întrec chiar şi numărul descoperirilor aşa-ziselor verigi lipsă dintre maimuţă şi om. Venind mai aproape de credibil, deja mai mulţi cercetători americani demonstrează că omul a existat pe acele meleaguri de cel puţin 250.000 de ani. Interesant este faptul că cei care au avut curiozitatea de a vorbi cu bătrânii înţelepţi din vechea civilizaţie amerindianâ, au descoperit că ei ştiau acest lucru de mult...                                                    Dar cine îi ascultă pe aceşti visători? Sau cine crede în documentele vechi în care se precizează vârsta omenirii, care nu este prea mică (aici este vorba de sute de milioane de ani). Oamenii de astăzi sunt prea orgolioşi pentru a accepta faptul că sunt depăşiţi de situaţie şi de aceea marginalizează aceste descoperiri şi documente.                          Oare cât va mai dura această atitudine deloc ştiinţifică?