OZN blochează la Spitzbergen, Norvegia, 1946 & 1952

La inceputul anilor 1950, a început să circule zvonuri că un OZN prăbuşit au fost recuperate de pe insula norvegiană deţinută de Spitzbergen, sau. Spitsbergen, este unul dintr-un grup de insule numit Svalbard, care au fost posesiuni norvegiene din anii 1920. Insulele se află peste 500 de mile nord de Norvegia, în interiorul Cercului Arctic. Cele câteva mii de locuitori ai insulei au fost o dată cea mai mare parte mineri de cărbune, dar în ultimii ani o creştere a turismului datorită frumuseţea naturală a insulelor a deschis alte zone de venit pentru ei.

Nu sunt de fapt două poveşti distincte de OZN-uri de impact cu privire la Spitzbergen. Primul este faptul că un OZN sa prăbuşit şi corpuri străine s-au descoperit acolo, în luna mai, 1946. Povestea spune că în luna august 1946 de retragere (a generalului James H. Doolittle) a făcut o vizită la Spitzbergen pentru a vedea ambarcaţiunile în timp ce pe o excursie în Suedia pentru angajatorul său, Shell Oil Company. Unele surse spun ca el a aranjat pentru el să fie adus în SUA pentru studiu.
1952 Povestea Spitzbergen accident apărut pentru prima dată în ziarul german "Saarbrücker Zeitung", în iunie 1952. Articol, intitulat "Auf Spitzbergen Landete Fliegende Untertasse", a fost curând preluat de către mai multe alte ziare germane, cu mulţi dintre ei invocând "Tagerblatt Stuttgarter" ca sursa originală. Povestea a fost că avioane ale Forţelor Aeriene norvegian vazut un OZN prăbuşit în timp ce zboară peste Spitzbergen la manevre. Ambarcaţiunii a fost în formă de disc cu o serie de jeturi în jurul marginea discului pentru a face invarta. În conformitate cu primul articol despre accident, ambarcaţiunea a fost o fără pilot, de la distanţă, controlat de vehicul cu scris Rusă privind controalele, dar povestea a fost brodat cu fiecare repovestire, aceasta a dobândit în curând şapte membri ai echipajului străine, care au fost arşi la moarte în accident .

1946 Spitzbergen OZN Crash

Această versiune se spune că au fost raportate pe scurt de către jurnalist Dorothy Kilgallen, şi a fost imediat scos din mass-media de către armata SUA. Acesta a fost spus că "în conformitate cu foşti marinari, care au fost servesc pe USS Alabama, nava de razboi, la timp, OZN a fost adus in SUA pe care navei direct de la Spitzbergen." Caz 1946, mai mult decât orice altceva, este memorabil pentru personajele sale. Legenda spune ceva de genul asta; În 1946, generalul James H. Doolittle a fost trimis în Suedia de către Shell Oil Company, se presupune că pentru a investiga misterul "Rachete fantoma." De ce o companie de petrol ar putea investiga OZN-uri este dincolo de înţelegerea comună, cu excepţia cazului s-au simţit acest lucru ar putea consolida profiturile lor într-un fel.
Povestea 1946 este un amestec de povesti cum spuse de diverse surse. General, Doolittle a mers în Suedia pentru Shell Oil Company, în 1946, şi a cerut a fost aparent pentru a investiga fenomenul de "rachete", în timp ce fantoma in aceasta calatorie. Dacă el a mers la Spitzbergen în această călătorie este de verificat. Mai multe surse spun că Dorothy Kilgallen a pretins ca a fost spus de cineva de mare în guvernul britanic (Eventual Domnul Mountbatten.), Ca un OZN prăbuşit a fost recuperat şi a fost de a fi studiate de către guvernele britanic şi american. Cu toate acestea, multe dintre surse nu fac nici o menţiune de Spitzbergen, insinuând în schimb că Marea Britanie în sine a fost locul accidentului. Kilgallen, deşi ea este, probabil, astăzi, cel mai bine cunoscut pentru a fi un Moderator pe joc spectacol TV "Care este linia mea?" în anii 1950 şi 1960, a fost un ziarist bine-cunoscut, care nu numai că a scris o "coloana bârfă", dar acoperit, de asemenea, poveşti greu de ştiri. Ea a acoperit răpirea Lindbergh şi în 1950 a vizat procesul Sam Sheppard crimă. Ea a murit de o supradoză de droguri şi alcool în ceea ce unii s-au spus (circumstanţe misterioase), după Interviu cu Jack Ruby despre asasinarea lui Kennedy în 1965. Elementul ei despre un accident de OZN se spune că au apărut în "Los Angeles Examiner". În afară de a fi un joc arată regulat, Kilgallen asemenea, a fost un jurnalist de un fel, după ce a scris ", coloanele de bârfe", dar ea a fost de asemenea bine cunoscut pentru a acoperi evenimentele dure curente. Ea a acoperit titlul hapsân Lindbergh poveste de răpire. În 1950, ea a acoperit una dintre poveştile de top din timpul ei, Sam Sheppard proces de crimă.

O ultima cerere reală de a faima a fost în 1960 când a luat un interviu cu Lee Harvey Oswald, ucigaşul Jack Ruby. Acest interviu a fost realizat de "Los Angeles Examiner". Ea a spus prietenilor ca ea a avut informaţii care ar putea "rupe cazul larg deschisa." La 8 noiembrie 1965, Dorothy Kilgallen, a fost găsit mort în apartamentul ei din New York. Ea a fost complet îmbrăcat şi aşezat în poziţie verticală, în patul ei. Poliţia a raportat că ea a murit de la a lua un cocktail de alcool şi barbiturice. Notele de interviu ei cu Ruby şi articol a fost scris pe caz au dispărut. Din fericire, ea a dat un prieten un proiect de interviu ei. Kilgallen a fost, probabil, temându-se pentru viaţa ei, din moment ce multe alte scriitori care au lucrat la cazul lui Oswald / Ruby a murit în "circumstanţe neobişnuite". Kilgallen reputaţia şi notorietatea a fost singurul lucru care a ţinut povestea slab de accident Spitzbergen din 1946 în viaţă. Ultima speranţă de continuarea cercetărilor în accident norvegian a murit, împreună cu ei, ca surse de ei nu au fost niciodată verificate.

Cumva, el presupune lichidată în Spitzbergen. Există un număr de site-uri Internet, care pretind că există un articol de scurtă durată, publicat în America de OZN-un accident în oraşul norvegian despre acest moment. Unii oameni susţin că au văzut articol. Lucru cu adevărat ciudat despre povestea de acest caz, este întrebarea trebuie să fie întrebat ce are Doolittle au de a face cu OZN-uri sau de această poveste, deoarece el este doar menţionat ca fiind în zonă şi că este sfârşitul de implicarea lui.
Doar o parte răscumpărătoare a acestui caz particular este faptul că a fost raportată de Dorothy Kilgallen, celebritate de ani de zile ei apar pe "Care este linia mea?" TV joc spectacol. Ea a pretins că cineva, în eşalonul superior al guvernului britanic a informat că un OZN sa prabusit aproape de Spitzbergen, şi a fost sub investigaţie de către armata britanică şi americană. Se presupune, acest informator a fost Domnul Mountbatten.

Unii cercetatori sustin ca, deoarece nici o menţiune a numelui Spitzbergen a fost găsit în rapoartele care menţionează locaţia a fost de a acoperi un accident în Marea Britanie. Un accident în Marea Britanie în aceeaşi perioadă de timp nu are nici o bază în fapt, nici.

A făcut un accident OZN pe Spitzbergen în 1952?

Altă poveste Spitzbergen accident apărut pentru prima dată în ziarul german "Saarbrücker Zeitung", în iunie 1952. Articol, intitulat "Auf Spitzbergen Landete Fliegende Untertasse", a fost curând preluat de către mai multe alte ziare germane, cu mulţi dintre ei invocând "Tagerblatt Stuttgarter" ca sursa originală. Povestea a fost că avioane ale Forţelor Aeriene norvegian vazut un OZN prăbuşit în timp ce zboară peste Spitzbergen la manevre. Ambarcaţiunii a fost în formă de disc cu o serie de jeturi în jurul marginea discului pentru a face invarta. În conformitate cu primul articol despre accident, ambarcaţiunea a fost o fără pilot, de la distanţă, controlat de vehicul cu scris Rusă privind controalele, dar povestea a fost brodat cu fiecare repovestire, aceasta a dobândit în curând şapte membri ai echipajului străine, care au fost arşi la moarte în accident .
Jurnalistul Frank Edwards a scris despre acest
Unii dintre voi sunt, cu siguranţă familiarizaţi cu faptele de bază ale poveştii, ci pentru noi toţi de a se cunoaşte bine cu ea, vom începe cu sursa originală. Noi credem ca prima mentiune a unui accident pe farfurie Spitsbergen este, probabil, un articol într-un ziar german, Saarbrücker Zeitung (1), 28 iunie 1952, intitulată "Auf Spitzbergen Landete Fliegende Untertasse". După, este şi traducerea în limba engleză a acestui articol.

Farfurie zburatoare a aterizat pe Spitzbergen
Puzzle rezolvat în cele din urmă? - "Disc argint cu cupola de plexiglas şi 46 de jeturi de pe jantă" - de origine sovietică?
Narvik, la jumătatea lunii iunie.

Avioane norvegiene au început doar cu jet de manevrele din acest an, peste vară Spitsbergen. O escadrilă de avioane au fost şase se apropie, la viteza maximă, Nordaustlandet, în cazul în care unităţile de adversar ar trebui, au fost raportate. Jeturile au doar trecut peste Strâmtoarea Hinlopen atunci când pocnituri si fosnetul ar putea fi auzit la toate telefoanele urechii si receptoare de radio. Radio Contact printre jeturile nu mai era posibilă, toate mijloacele de comunicare între avioane părea să fie în ordine. Lectură radar, care au fost arate "alb", deoarece de la Narvik, era acum pe "roşu". Acest lucru a indicat o alertă, abordarea de un obiect extraterestru metalic echipat cu un detector direcţie de radio, care a avut o frecvenţă diferită de cea a luptătorilor.
Cu toate acestea, piloţii foarte experimentati au fost capabili să comunice unul cu celălalt prin intermediul circling şi scufundări, astfel încât fiecare dintre ele a fost conştient de circling şi scufundări, astfel încât fiecare dintre ele a fost conştient de situaţia lor comune, fiecare căutând cu orizont cea mai mare atenţie. Cele şase avioane incercuit de ceva timp, nu găsi nimic din ce a fost ieşit din comun.
De Şanse, Aer căpitane Olaf Larsen sa întâmplat să se uite în jos. Imediat a început să se arunca cu capul, urmat de escadron lui. Pe peisaj cu zăpadă albă, suprafaţa tare de care a avut o strălucire de gheaţă, a existat un disc metalic, sclipitoare circulară cu diametrul între 40 şi 50 de metri, care a fost chiar mai strălucitoare decât zăpada îngheţată. Între unele fire şi un amestec de bare de sprijin, în mijloc, rămăşiţele unui cockpit, aparent distrusa partial protruded. În timp ce circling pentru 60 de minute, piloţii jet-ar putea detecta nici un semn de viaţă şi nici nu determină originea sau tipul de vehicul. În cele din urmă, au luat curs pentru Narvik, în scopul de a raporta concluziile lor ciudate.
Doar câteva ore mai târziu, cinci bărci mari care zboară, echipate cu schiuri de aterizare, a decolat de la locul de descoperire. Ei au aterizat în siguranţă alături de disc din oţel albăstrui, care a fost aşezat într-un pat de zăpadă şi gheaţă de adâncime mai mult de un metru.

"Fără îndoială una dintre farfuriile zburatoare infame", a afirmat dr. Norsel, un specialist în rachete norvegian, care a insistat cu privire la aderarea zbor. El a stabilit, de asemenea, motivul pentru care toate mijloacele de comunicare de avioane de luptă au rupt în jos la intrarea în zona de aterizare la faţa locului, şi de ce echipament radar au semnalat alarma: un vizor direcţia de radio echipat cu un miez de plutoniu a fost deteriorat şi transmiterea la toate lungimile de undă de la o frecvenţă de 934 Hz, care nu este cunoscut de către orice ţară.
O inspecţie precisă a discului de la distanţă, controlat de zbor care a aterizat pe Nordaustlandet de Spitsbergen din cauza unor probleme de interferenţă, a condus la următoarele informaţii incontestabile.
1. Obiect de zbor, care are un diametru de 48,88 metri şi fete piezişe, este rotund şi a fost fără pilot.
2. Obiect de oţel circular, este realizat dintr-un compus de metal necunoscut, seamănă cu un disc de argint. După aprindere, 46 de avioane automate, situate la distanţe egale pe inelul exterior, rotiţi discul în jurul unui centru de minge plexiglassed, care conţine dispozitive de masura si control pentru controlul de la distanţă.
3. Cele instrumente de masurare (manometre) au simboluri ruseşti.
4. Raza de acţiune a discului pare a fi mai mult de 30.000 de km, iar altitudinea de peste 160 km.
5. Obiect de zbor, care seamănă cu unul dintre legendarele "farfurii zburatoare", are spaţiu suficient de mare pentru bombe explozive, eventual bombe nucleare.
Specialiştii norvegiene presupune că discul a pornit de la Uniunea Sovietică şi au plecat în jos peste Spitsbergen din cauza unei greşeli în transmiterea sau primirea, fiind în incapacitate, din cauza aterizare dură. Ciudat, de la distanţă-controlat, cu jet de avion fără pilot, va fi adus la Narvik la bordul unei nave pentru investigaţii suplimentare. După ce a auzit de descriere a discului, germana V-armă designer de Riedel a declarat: "Acesta este un tipic V-7 pe a cărei ordine de producţie M-am lucrat".

La o poveste din farfurii zburătoare - o afacere serioasa, citând un "Stuttgarter Tagerblatt" articol ca sursă său. El a menţionat, de asemenea, că el a scris un membru al Consiliului Norvegian de anchetă care a investigat cazul şi, de patru luni mai târziu, a primit următorul răspuns:
"Regret că este imposibil pentru mine să răspundă la întrebările dumneavoastră la acest moment. "
Ce facem aceste poveşti? (Ole Jonny Brænne, de OZN Norvegia), spune că ancheta sa arată că a doua poveste trebuie să fie o farsă. El spune că Air Force norvegian nu a avut nici avioane in 1952, care ar fi putut fi zboară peste Spitzbergen. El sa dus, de asemenea, dacă fişierele de 1952 de ziar de pe insula proprie, "Svalbardposten", şi a fost în imposibilitatea de a găsi chiar şi cea mai mică menţiune de poveste, de asemenea, pentru ziarele norvegiene din acel an. El a fost, de asemenea, imposibilitatea de a verifica faptul că a existat vreodată un ziar numit "Tagerblatt Stuttgarter".
Poveştile mai târziu ziarul german pare să fi confundat cu o altă poveste Spitzbergen accident pretinse OZN care a fost trebuia să fi avut loc pe Insula de Nord din Marea Helgoland (Helgoland), o posesie a germană.

În ceea ce priveşte povestea tantalic 1946, originile sale par a fi un mister. Cine poate spune că nu există un grăunte de adevăr în ea?

Related:
Fişier Omega - 3
Imperiul subteran 4