Secretele lumilor Astrale blog.

Descoperirea ce ar putea rescrie istoria unei civilizatii. Piramidele pierdute din Egipt

acum 7 ore 58 minute

Doua piramide despre care nu s-a stiut nimic pana acum ar fi fost gasite in Egipt, potrivit imaginilor surprinse de un satelit Google Earth.

Ads by INTERNET PROTV

Localizate la aproximativ 130 de kilometri distanta una de cealalta, aceste situri contin formatiuni neobisnuite de movile, cu caracteristici si orientari neobisnuite, a spus arheologul Angela Micol.
Unul din situri este in nordul Egiptului, la doar 18 kilometri de orasul Abu Sidhum, pe malul Nilului, iar cealalta se afla langa oaza Fayoum.
Cele doua situri contin formatiuni piramidale cu structuri asemanatoare piramidelor din Giza, care au fost erodate in timp. Conform informatiilor oferite de imaginile preluate prin satelit, una din aceste formatiuni are dimensiuni mai mari decat Marea Piramida. “La o examinare mai atenta, aceasta movila pare sa aiba partea de sus plata si o firma triunghiulara simetrica ce a fost erodata puternic”, a scris Angela Micol pe site-ul Google Earth Anomalies.

Angela Micol este convinsa ca au fost descoperite doua piramide pierdute, insa confirmarea poate fi facuta abia dupa ce specialistii vor analiza la fata locului ipoteza.
“Imaginile vorbesc de la sine. Este evident ce contin aceste situri, dar cercetatorii trebuie sa mearga in teren si sa confirme ca acolo sunt, de fapt, piramide”, a a mai spus Micol.
Ipotezele sunt acum verificate de egiptologi.

Sursa: Discovery

• 
• 
• 
• 
  

Piramidele din America de Nord şi de Sud

Piramidele şi vechiul Egipt sînt în mintea fiecăruia dintre noi aproape sinonime. Patria adevăratelor piramide este însă America, fie ea de Nord sau de Sud. În America sunt piramide pretutindeni; în partea de nord a continentului, în munţii din Chile ori în junglele de nepătruns ale Amazonului. Spre deosebire de cele egiptene, piramidele din America sunt în trepte, care duc spre vîrful lor. Trebuie să menţionăm că treptele nu erau însă destinate oamenilor, ci zeilor şi jertfelor aduse acestora. Încotro au plecat magii Atlantidei      Aşa cum afirmă esoteriştii, cu un milion de ani în urmă a început declinul celei de-a patra rase umane, aceea a atlanţilor. Numeroase popoare se aflau pe uriaşul continent, ce se întindea de la actuala Mare Britanic pînă la actualul continent american, inclusiv.                                                    În acele timpuri îndepărtate, acest teritoriu însemna doar periferia unei civilizaţii puternice, ai cărei magi au căzut în păcatul trufiei, lăudîndu-se cu propriile lor cuceriri şi realizări. Cu 850 de mii de ani în urmă a avut loc prima catastrofă ce a scindat continentul. Magii nu au dat importanţă avertismentului, crezîndu-se aproape egali cu zeii. Şi atunci, magii cei albi ai Atlantidei au luat hotărîrea de a se muta pe teritoriul, pe atunci pustiu, al vechiului Egipt, pentru a-şi putea păstra cunoştinţele sacre de care s-ar fi putut folosi reprezentanţii unei noi rase, capabile să îmbine înaltele cunoştinţe ale predecesorilor cu o morală la fel de înaltă. Cînd a fost ridicată Piramida Iniţierii      Acest deznodămînt a avut loc cu 50 de mii de ani în urmă. Atunci a fost ridicată, în Egipt, Piramida Iniţierii, numită ulterior Piramida lui Keops. Primul Mare Mag Alb al noului templu a devenit Toth, cel ale cărui trăsături sunt întruchipate în Sfinx. Piramidele egiptene au fost acoperite în exterior cu plăci şlefuite, ce străluceau în razele soarelui niciodată acoperit de nori. Această strălucire orbitoare era cea mai bună ascunzătoare împotriva ochilor curioşi ai neiniţiaţilor. Unde au ajuns magii negri      La marginile uscatului, ce ulterior avea să se numească America, şi-au aflat salvarea în urma celei de-a treia catastrofe urmaşii magilor negri ai Atlantidei. Ei au început să-şi ridice acolo piramide în trepte, ce urmau să fie adevărate arene pentru ritualuri sîngeroase. Aceasta este de fapt principala deosebire dintre piramidele egiptene şi cele americane. Cauza acestei deosebiri se află în nivelul diferit de spiritualitate al constructorilor, dar şi în scopul pentru care fuseseră înălţate. Cînd s-a născut timpul mayaşilor      Aztecii, mayaşii şi incaşii, rămăşiţe ale vechii civilizaţii dispărute, au moştenit într-o oarecare măsură cunoştinţele atlanţilor. Miturile şi credinţele acestor popoare sunt pătrunse de ideea cosmismului. Mayaşii erau printre altele matematicieni şi astronomi iscusiţi, iar calendarul lor era cu mult mai precis decît cel european, apărut mult mai tîrziu. Potrivit credinţelor lor, timpul mayaşilor s-a născut cînd încă nu exista Cerul, iar Pâmîntul încă nu se trezise. Jertfele de pe treptele piramidelor      Piramidele înălţate de ei serveau pentru ritualuri. În unele momente mai solemne erau aduse pînă la 20 de mii de jertfe. Treptele piramidelor se înălţau spre cer, iar trupurile nefericiţilor se prăvăleau pe ele, lăsînd locul altor victime. Priveliştea era măreaţă şi îngrozitoare în acelaşi timp: sute de indieni îşi aşezau de bună voie capul pe altar. Fiecare dintre ei ştia că inima îi va fi smulsă din piept şi aruncată într-un vas de aur, dar că, în acelaşi moment, el se va uni cu zeitatea supremă.

Sîngele provenit de la jertfe le era necesar magilor, pentru că era o sursă de energie. Iar această energie cerea tot mai mult sînge. Poate de aceea toate ritualurile satanice sînt legate de jertfe prin sînge. Şi nu întîmplător, toate pactele cu Diavolul sunt semnate cu sînge (să ni-1 amintim pe Faust, de exemplu). Magii albi erau mai puţini      Deşi piramidele indienilor sunt mai noi decît cele egiptene, ele reprezintă însă cópii ale templelor Atlantidei. Unele dintre ele păstrează chiar unele cunoştinţe esoterice. Şi astăzi cercetătorii îşi frămîntă mintea de ce în vîrful unei piramide descoperite în Bolivia se află un lac. Acest lac este orientat spre est. Oare de ce, se întreabă cercetătorii? Este posibil ca el să simbolizeze planeta noastră în stadiul în care nu era încă format uscatul. Potrivit credinţei mayaşe, zilele s-au născut la Răsărit şi au pornit apoi la drum. Ziua este Soarele, care simbolizează fluxul înaltei Conştiinţe, sau al Luminii Celei Veşnice. Cufundîndu-se în apele sfinte ale Pamîntului, razele ei au dat naştere vieţii. Potrivit credinţei incaşilor şi toltecilor, dinspre Răsărit au sosit zeii, magii, sacerdoţii şi mentorii lor. Fără îndoială că nu numai magii cei negri au guvernat în America atlantă. Însă magii cei albi erau mult mai puţini la număr. Ei au încercat să salveze măcar o bucăţică din civilizaţia condamnată. Ce se ascunde în tunelul dinspre Libia      Potrivit mărturiei uneia dintre companioanele doamnei Blavatsky, în apropiere de Cuzco ar exista o intrare într-un tunel imens, ce ar ajunge în Libia. Acolo s-ar afla ascunse maşini uimitoare, cărţi, desene. Ne amintim că de la Sfinx pînă la Piramida lui Keops există un tunel în care sunt păstrate urmele unei civilizaţii dispărute. Probabil că civilizaţia noastră, care a urmat-o pe cea a atlanţilor, nu a reuşit să aibă încă dreptul de a stăpîni aceste cunoştinţe. Ce trebuie oare să facem pentru acest lucru? Vulturul cu şarpele în gheare      Unul dintre cele mai vechi simboluri, cunoscute atît în America de Nord, cît şi în cea de Sud este vulturul, care ţine în gheare un şarpe. Şarpele este întruchiparea înţelepciunii, a posibilităţii de a stâpîni noi energii (să ne amintim de una dintre cele mai puternice energii care, în India, se numeşte şarpele Kundalini). Dar această energie îl poate ridica pe om la nivelul cunoştinţelor superioare sau, dimpotrivă, îl poate arunca în bezna magiei negre şi a dorinţelor animalice. Iată de ce înţelepţii sunt înfăţişaţi adesea cu un toiag în mînă. Toiagul este simbolul şarpelui-energie, ce se supune unui mag de rang superior. Să ne amintim de exemplu lupta lui Moise cu înţelepţii Egiptului, cînd ambele părţi şi-au transformat toiagele în şerpi. Forţele Cerului au fost întotdeauna simbolizate prin zeităţi înaripate sau păsări. În acest fel, vulturul care ţine în gheare un şarpe este simbolul Luminosului Hierofant, care nu numai că stăpîneşte toate energiile, dar le-a ridicat pînă la începutul Divin.                                                                      În inimile magilor negri ai Atlantidei pasărea nu putea învinge şarpele. Piramidele în trepte nu simbolizau înălţarea, ci căderea celor cărora li se smulgea inima. Semnul condamnării unei civilizaţii este tocmai pierderea spiritualităţii. Ar fi interesant pentru noi să aflăm cărei civilizaţii îi sunt destinate tainicele cunoştinţe ale atlanţilor. Ana RUSU