Scleroza in placi poate fi vindecata cu tratamente apicole

5 remedii care nu trebuie să-ţi lipsească iarna din casă

3 decembrie 2011, 13:15 |  Autor: Oana Antonescu | 

Cuvinte cheie: remedii, weekend sanatate, busuioc, echinacea, Weekend Adevărul,

1

Comentează0

text

Tipareste

Foto: Shutterstock

O cană cu ceai de ginkgo biloba te ajută să te adaptezi mai uşor la frigul de afară

 

Din trusa ta de remedii naturale nu trebuie să lipsească, în sezonul rece, antiinflamatoarele blânde şi ceaiurile care ajută digestia după mesele mai „grele“. Depresia şi virozele respiratorii pot fi şi ele combătute natural.

1 Echinacea

În anotimpul virozelor respiratorii, ar trebui să avem la îndemână soluţii pentru întărirea imunităţii, iar echinacea este una dintre cele mai bune opţiuni. Această plantă stimulează activitatea celulelor cu rol de apărare a organismului, dar are şi proprietăţi antivirale, ce o recomandă în caz de gripă şi de răceli. Un avantaj este şi modalitatea comodă de administrare, fiind disponibilă în farmacii sau în magazinele naturiste sub formă de comprimate (eventual în combinaţie cu vitamina C, zinc sau cu propolis) sau de tinctură. Echinacea se poate administra atât cu scopul de a preveni îmbolnăvirea, cât şi ca tratament. Se iau câte 1-1,5 g de echinacea pe zi dacă optezi pentru comprimate, iar tinctura se administrează în doze de câte o linguriţă, de trei-patru ori pe zi. Curele de întărire a imunităţii se fac lunar, câte şapte-zece zile.

2 Ginkgo biloba

Temperaturile scăzute produc o constricţie a vaselor de sânge, iar pentru persoanele care au probleme circulatorii, aceasta înseamnă mâini şi picioare reci în permanenţă. Circulaţia periferică poate fi stimulată cu remedii care produc vasodilataţie, iar printre cele mai bune dintre ele se numără ginkgo biloba. Acesta poate fi administrat foarte comod, sub formă de comprimate, câte o tabletă dimineaţa şi la prânz sau după indicaţiile din prospect. Atenţie, acest remediu nu este recomandat copiilor, gravidelor, femeilor care alăptează şi persoanelor care au probleme de coagulare a sângelui!

3 Rozmarinul

Zilele mai scurte şi mai mohorâte ne predispun la depresie în sezonul rece. Dacă simţi că ţi-ai pierdut interesul pentru orice activitate sau dacă ai devenit pesimist ori irascibil, încearcă un remediu blând pentru stările tale: rozmarinul. Această plantă foarte aromată, pe care o poţi folosi şi în preparatele culinare, este un excelent tonic al sistemului nervos, indicat în depresia hibernală. Îl poţi administra sub formă de pulbere, câte o linguriţă, de două-trei ori pe zi. Pentru a-ţi recăpăta pe deplin tonusul psihic, este recomandat să urmezi o cură mai îndelungată, de 10-14 zile.

4Gheara diavolului

Odată cu frigul şi cu umezeala, se accentuează şi durerile reumatice. Persoanele care ştiu că suferă de o formă de reumatism degenerativ (cauzat de uzura cartilajelor articulare) trebuie să aibă în casă în sezonul rece tratamente cu efect antiinflamator. O alternativă la antiinflamatoarele din farmacii, care au efecte adverse, este planta numită gheara diavolului. În compoziţia acesteia există substanţe analgezice care calmează durerile articulare. Gheara diavolului se găseşte sub formă de tinctură sau de decoct, dar cea mai uşoară cale de administrare o reprezintă comprimatele. În general, sunt recomandate trei tablete pe zi, dar, dacă durerile sunt severe, se pot lua până la şase comprimate pe zi.

5 Busuiocul

În sezonul rece, avem tendinţa de a mânca mai mult şi mai frecvent alimente bogate în grăsimi decât în celelalte anotimpuri. Cu atât mai mult pentru că se apropie mesele mult prea îmbelşugate de Sărbători, ar trebui să avem în casă remedii care să ajute digestia. Uleiul volatil conţinut de busuioc are proprietăţi antiseptice şi poate calma spasmele abdominale. De asemenea, el este util şi pentru eliminarea gazelor intestinale, având un efect similar cărbunelui medicinal. Aceste probleme de digestie se pot trata cu infuzie de busuioc, preparată dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă clocotită (se beau trei căni pe zi), sau cu câte o linguriţă de tinctură diluată în apă, după fiecare masă principală.

Specialistul nostru

Dr. Ruxandra Constantina
medic de familie,competenţă în apifitoterapie,reflexoterapeut

Contra durerilor reumatice agravate de frig se poate administra un decoct din scoarţă de salcie. Aceasta conţine salicilină, precursorul natural al aspirinei, cu efect antalgic şi antiinflamator. Comprimatele cu gheara mâţei, unguentele cu arnică, untul-pământului şi cu gheara diavolului şi extractul de ardei iute au, de asemenea, efecte antiinflamatoare remarcabile. Persoanele care suferă de reumatism ar trebui să consume şi suplimente cu acizi graşi esenţiali Omega 3. Pentru dispepsiile specifice perioadei Sărbătorilor sunt indicate cărbunele medicinal şi infuziile de cimbru, mentă, muşeţel, salcâm sau de sunătoare. Produsele stupului (polenul, păstura şi lăptişorul de matcă îndeosebi) sunt benefice în cazul depresiilor. Ele au efect tonifiant şi combat oboseala fizică şi psihică.

Soluţie

Cu ghimbir poţi trata arsurile gastrice, greaţa, dar şi febra şi frisoanele.

 

 

 

Unguente naturale pentru durerile reumatice

25 februarie 2011, 18:42 |  Autor: Liliana Ivan |

Cuvinte cheie: dureri reumatice, sfaturi, frectii, dafin, remedii,

4

Comentează5

text

Tipareste

Foto: Shutterstock, Fotolia

Pentru calmarea durerilor la nivelul umărului, sunt eficiente frecţiile cu unguente naturale din plante

 

Problemele reumatice, accentuate de vremea rece şi de eforturile fizice, pot fi îmblânzite cu ajutorul preparatelor pe bază de dafin, ardei iute, castan sălbatic, scorţişoară şi de venin de albine. Acestea au proprietăţi calmante, antiinflamatoare şi vasodilatatoare.

Dafinul, contra durerilor de picioare

Pentru calmarea durerilor intense la nivelul articulaţii­lor, este eficient un leac pe bază de frunze de dafin. Unguentul se prepară din 200 g de frunze de dafin care se pun la macerat în tot atâta apă rece, vreme de 24 de ore. În această soluţie se adaugă 200 g de osânză de porc nesărată. Amestecul se lasă să fiarbă timp de patru ore, la foc mic, folosindu-se tehnica bain-marie.

După aceea, se strecoară printr-un tifon, amestecând conţinutul până când se omogenizează şi dobândeşte consistenţa unei creme. Seara se masează locul dureros cu alifia obţinută, iar bolnavul trebuie să stea învelit cu o pătură. Unguentul are efect calmant în cazul reumatismului cronic, iar tratamentul trebuie continuat până la atenuarea durerilor.

Ardeiul iute este antiinflamator

Ardeiul iute este un bun antiinflamator dacă este aplicat sub formă de unguent pe zona dureroasă. În acest sens, cercetările efectuate asupra ardeiului ­iute au dovedit că acesta conţine capsaicină, o substanţă foarte utilă în cazul durerilor cronice, cauzate de bolile reumatice. O alifie care conţine ardei iute se poate prepara în casă astfel: se pune un pachet de unt într-o cratiţă şi se lasă pe aragaz până când se topeşte.

Atunci se ia recipientul de pe foc, iar untul se toarnă într-un alt vas şi, când este fierbinte, se adaugă cinci linguri de ardei iute măcinat. Se amestecă bine şi se mai fierbe un minut. Unguentul se strecoară şi se păstrează la rece. De trei ori pe săptămână, se ung articulaţiile rigide în caz de artroză şi de gută, masându-se uşor până când alifia pătrunde în piele.    

Castanul sălbatic, bun în caz de artrită   

Proprietăţile antiinflamatoare, astringente şi antiedematoase ale castanului sunt foarte apreciate de fitoterapeuţi. De aceea, antiinflamatoarele preparate prin macerarea plantei în ulei de măsline sunt indicate ca remediu pentru calmarea durerilor în caz de artrită reumatoidă. Iată cum se prepară: într-o sticlă de doi litri se pun 25 de castane sălbatice, tăiate în cuburi şi stropite cu puţin alcool.

A ­doua zi se adaugă 250 ml de ulei de măsline şi 100 g de ­untură de porc topită. Vasul se pune la fiert la baie de aburi (bain-marie), timp de două ore. După alte 48 de ore, compoziţia se încălzeşte (fără să fiarbă) şi se strecoară. Se toarnă în borcănele, care se închid ­ermetic. Seara, se ung zonele dureroase, pentru a atenua durerile ­care se accentuează pe timpul nopţii, când articulaţii­le sunt în repaus.

Scorţişoara «calmează» artrita

Acestă mirodenie este un antiinflamator şi un calmant al durerilor articulare datorită conţinutului bogat în uleiuri volatile. S-a dovedit că intensificarea durerilor cauzate de artrită sau de gută în sezonul rece poate fi „îmblânzită" cu ajutorul pastei de scorţişoară, care stimulează circulaţia periferică în zona dureroasă şi reduce inflamaţia. Pasta se prepară dintr-un amestec de miere cu scorţişoară (în părţi egale) şi se aplică sub formă de unguent la nivelul articulaţiilor bolnave, după care se acoperă cu un pansament de bumbac.

Frecţii cu venin de albine

Veninul de albine, produs de glandele acestor insecte, este un lichid cu o compoziţie complexă ce include proteine, săruri minerale şi uleiuri eterice. Efectul terapeutic se datorează conţinutului de melitină, o substanţă cu proprietăţi antiinflamatoare active.

Tratamentul cu unguent pe bază de venin de albine (Apireven) se face sub supravegherea medicului. Pe zona dureroasă se aplică doi centimetri de unguent cu care se  fricţionează locul bolnav, după care se înveleşte cu o pătură, pentru a păstra căldura. Frecţiile se fac câte patru seri la rând, urmate de o pauză de o zi.

Specialistul nostru

Dr. Ruxandra Constantina

medic de familie

competenţă în apifitoterapie, reflexoterapie

Unguentele naturale recomandate pentru calmarea durerilor reumatice  conţin plante cu acţiune antiinflamatoare, antalgică şi decontracturantă.  Aceste remedii accelerează circulaţia locală, reducând simptomatologia dureroasă, contractura şi inflamaţia articulară şi redau mobilitatea normală a articulaţiei afectate.

Sunt eficiente unguentele care conţin venin de albine, gheara-diavolului, untul pământului, la fel şi extractele de ardei iute, de scoarţă de salcie şi gelul din sare de Bazna. Recunoscut pentru efectul calmant şi antiinflamator, unguentul natural cu spânz este util ca adjuvant în toate afecţiunile reumatice. Alte extracte naturale din plante, cum ar fi arnica, cimbrul, pelinul, ­levănţica, tătăneasa, ienupărul şi din Boswelia Serrata (un arbore originar din India) sunt de mare ajutor bolnavilor reumatici.

Condiţie

Remediile naturiste trebuie asociate cu un regim alimentar adecvat. 

 

 

 

Publicat inMedicina alternativa

Veninul de albine este un lichid produs de albine in glande speciale si depozitat in punga de venin lichid pe care il elimina cu acul (cu vezica cu tot) cand sunt in pericol. Este posibil sa existe diferente in privinta calitatii veninului in functie de alimentatie, varsta, sezon, rasa.

Veninul de albine este o substanta organica foarte complexa, formata din proteine toxice, lipide, acizi organici, uleiuri volatile, saruri minerale si apa. Este un lichid incolor, dens, usor solubil in apa. Se solidifica in 20 de minute in contact cu aerul.

Albinele au cantitati maxime de venin primavara si vara si mai mult cand sunt tinere. Fiecare albina are in medie 0,1 mg venin la fiecare intepatura. In decursul vietii ei, poate fabrica pana la 20 mg. Veninul dizolvat in apa se inactiveaza foarte rapid. In privinta tipurilor de venin se poate vorbi numai de sortimentele ce sunt folosite ca medicamente.

Actiuni farmacologice

Doctorul Langer (chimist german) a descris in 1897 urmatoarele trei actiuni ale veninului de albine:
hemolitica (produce distrugerea globulelor rosii); hemoragica (produce iesirea sangelui din vas); neurotoxica (produce blocarea nervilor).

Indicatii terapeutice

Tratamentul cu venin de albina este poate chiar mai vechi si mai faimos decat tratamentul cu miere. In bolile reumatismale (poliartritele infectioase si de alta origine, spondiloza, poliartrita deformanta, nevrite, radiculo-nevrite, nevralgii rebele, sciatica, ulcere trofice ale pielii, plagi atone), maladii chirurgicale ale vaselor periferice (flebite nesupurate, endarterite), infiltratii inflamatorii nepurulente, astm bronsic, boala hipertonica vasculara in stadiile I si II (hipertensiune arteriala), irite, iridociclite, tireotoxicozele in stadiile I si II (hipertiroidiile fara visceralizare, fara complicatii cardiace).

Cele mai bune rezultate se obtin insa in tratamentul bolilor neurologice (nevrite, nevralgii, miozite). Mai putem observa rezultatele interesante pentru tratamentul nevrozelor climacteriale (de menopauza), in boli infectioase la ochi (trahom, ulceratii corneene sau panus).

Veninul albinelor este produsul apicol cel mai bine studiat. Deosebit de toxic, mai ales pentru mamifere, nu declanseaza fenomenele de aparare, deci nu are antidot recunoscut, creand la apicultori o scadere a fenomenelor de reactivitate de raspuns.

Contraindicatii

Profesor Dr. N. M. Artemov a stabilit in practica sa de peste 20 de ani urmatoarele contraindicatii ale apitoxinoterapiei: hipersensibilitatea alergica individuala la veninul de albine, tuberculoza, maladiile infectioase acute, hepatitele, nefritele, bolile venerice, anumite boli psihice, infectiile purulente acute, insuficientele cardiovasculare, starile de epuizare a organismului, diabetul zaharat si starea de graviditate.

Pe langa acestea, acelasi autor arata inconvenientele produse de reactiile locale ale intepaturilor de albine, dificultatile de a procura albine iarna sau de a obtine solutii injectabile cu actiune dovedita.

Pentru prima oara in istoria apiterapiei, in anul 1927, in Germania a fost elaborat un preparat injectabil de venin de albine numit Apicosan. De atunci, multe firme de medicamente din diverse tari ale lumii produc variate alte preparate, dar activitatea lor nu este sigura. Conform numeroaselor studii, apitoxinoterapia actuala ar trebui parasita in favoarea celei experimentale.

Veninul de albine trebuie evitat

Din punct de vedere fiziologic toate actiunile veninului de albine sunt toxice. Nu exista vaccin impotriva veninului de albine. Anumiti cercetatori considera ca antidot al vaccinului de albine solutia apoasa de propolis, stabilizata si standardizata - Propolis H4.

In afara utilizarii sale intentionate si supravagheate medical, veninul de albine trebuie evitat.

Dr. Irina Dimitrie

 

 

 

 

Terapia cu venin de albine

Veninul albinelor a inceput sa fie folosit in tratarea artritei si a altor inflamatii si boli degenerative. Literatura stiintifica de specialitate contine numeroase articole legate de studiile clinice realizate in diferite tari, iar armata SUA si-a extins cercetarile asupra componentilor chimici care se gasesc in acest venin. Veninul este bogat in substante active
Veninul albinelor producatoare de miere contine cel putin 18 substante active.

Melitina, cea mai importanta substanta, este unul dintre cei mai puternici agenti antiinflamatori cunoscuti (de 100 de ori mai puternic decit hidrocortizonul). Adolapinul este un alt antiinflamator puternic care inhiba ciclooxigenasele, avind si un rol analgezic. Alte substante sint, de asemenea, implicate in raspunsul inflamator al veninului, prin slabirea tesuturilor si facilitarea curgerii altor agenti.

Cind sa se utilizeze aceasta terapie
Terapia cu veninul de albine poate fi folositoare intr-o mare varietate de situatii. Charles Mraz, un apicultor din Middlebury, Vermont, a popularizat acest tip de terapie pe la sfirsitul anilor ’60, spunind ca este bine sa fie incercat si acest tip de terapie in oricare situatie clinica unde nici un alt tratament nu a dat rezultate. Oricum, iata patru dintre situatiile in care veninul este cel mai folosit in tratamente.

Artrita si alte inflamatii sistemice

Terapia cu venin de albine poate fi folositoare atit in cazurile reumatoide, cit si in cele osteoartritice, ajutind la scaderea durerilor si a umflaturilor. In cazul artritei reumatoide, nodulii reumatoizi se pot reduce ca marime. Maladiile altor tesuturi de legatura, cum este scleroderma, pot fi tratate si ele in acest fel.

Chiar si inflamatiile sistemice ale articulatiilor, cum sint colitele ulceroase sau chiar astmul, isi pot gasi rezolvarea cu veninul de albine. In acest caz, veninul permite stimularea hipotalamusului si a glandei pituitare, ceea ce poate duce la rezolvarea problemelor.

Leziuni acute si cronice
Inflamarea tendoanelor si ranile care apar in alte zone raspund foarte bine la terapia cu venin de albine. In acest caz, efectul este probabil unul antiinflamator, la nivel local, implicind necesitatea unui raspuns al celulelor, la nivel imunitar, la actiunea proteinelor straine. Durerile cronice de spate si git pot raspunde foarte bine la acest tip de tratament.

Ranile si cicatricele
Ranile si tesuturile cu cicatrice sint inmuiate de substantele din venin, se pot netezi si pot recapata culoarea. Ranile tesuturilor interne, aparute ca urmare a unor interventii chirurgicale, se pot vindeca prin tratamentul zonei de la suprafata corpului.

Scleroza multipla poate fi tratata cu venin de albine
Utilizarea veninului albinelor in aceste cazuri este insuficient cunoscuta si necesita inca studii viitoare. Specialistii americani in imunologie studiaza efectele extrasului de venin de albine pe pacientii care sufera de scleroze multiple. Sute de persoane care sufera de aceasta boala sint totusi in cautarea unui terapeut specialist in veninul de albine. Tratamentul este de lunga durata si destul de siciitor, dar de obicei, in urma lui se poate constata o crestere a stabilitatii, scaderea oboselii si a convulsiilor.

Modul de utilizare a veninului
Terapia cu veninul albinelor poate fi realizata cu ajutorul unui apicultor, de un alt pacient sau de rudele celui bolnav, cu conditia sa fie invatat sa umble cu albinele. O albina este luata din stup sau dintr-un borcan, cu ajutorul unei pensete, pusa pe zona cu probleme a corpului unde ea va intepa. Numarul, locul si frecventa intepaturilor depind de pacient si de necazurile cu care se confrunta el. O simpla tendonita necesita doar citeva intepaturi, poate doua-trei pe sedinta, timp de doua-cinci sedinte.

Pentru o boala cronica, cum este artrita, sint necesare doua-trei sedinte pe saptamina, cu mai multe intepaturi la o sendinta, timp de una-trei luni. Scleroza multipla raspunde destul de greu la tratament, uneori poate dura luni de zile pina cind pacientii sa se simta mai plini de energie. In aceste cazuri se recomanda un tratament de doua-trei ori pe saptamina timp de sase luni pina la primele rezultate, dar exista cazuri in care organismul a raspuns si mai repede.
 

Medicii folosesc injectiile cu venin. Exista medici care utilizeaza in practica lor terapia bazata pe veninul albinelor. Ei folosesc veninul colectat in fiole sterilizate pe care apoi il injecteaza sub piele, uneori in amestec cu un anestezic local.  Unii spun insa ca utilizind acest mod de colectare a veninului se pierde din puterea lui, dar in multe situatii este mult mai accesibil si mai usor asa, decit sa apelezi la un apicultor sau sa ai de-a face direct cu albinele. Efectele secundare care pot sa apara in urma terapiei cu venin de albine sint in general limitate la inflamarea si durerea binecunoscute in astfel de cazuri. Exista insa riscul sa apara o reactie alergica la acest venin si este bine ca intotdeauna sa faceti inainte de tratament un test.

 

 

 

 

Scleroza in placi poate fi vindecata cu tratamente apicole

 

O veste buna:

Se numeste leuconevraxita, scleroza multipla sau scleroza in placi si este, fara indoiala, una dintre cele mai cumplite boli ale secolului. In lumea medicala este unanim acceptat faptul ca nu exista un tratament cu adevarat eficient contra acestei afectiuni. Medicamentele conventionale pot incetini boala si pot ameliora simptomele, insa nu reusesc sa o stopeze si nu pot ajuta la recuperarea functiilor alterate de leuconevraxita. Terapiile naturale, in special gimnastica yoga, ajuta - se pare - la incetinirea bolii si, important, in multe cazuri ajuta la restabilirea unor functii perturbate. In suplimentul nostru naturist, "Asul verde", am publicat

un amplu grupaj de articole care contineau cele mai importante remedii cunoscute pana la ora aceea, de ameliorare a sclerozei in placi. La scurta vreme, aveam sa primim, insa, o stire-eveniment. Doamna doctor CRISTINA AOSAN, colaboratoarea revistei noastre, ne informa ca izbutise sa sintetizeze un tratament cu eficienta maxima, care vindeca total leuconevraxita. Eficienta era verificata pe zeci de cazuri, ce dovedeau remisia bolii. Intrucat numarul cititorilor nostri care solicita, cu disperare, remedii contra sclerozei in placi este urias, am considerat necesar sa-i solicitam autoarei tratamentului explicatii.

Dr. CRISTINA AOSAN,

membra a Societatii Romane de Apiterapie

"Baza tratamentelor o constituie doua produse apicole: laptisorul de matca si veninul de albine"

- Chiar se poate vindeca scleroza in placi, d-na doctor?

- Rezultatele practice obtinute pana acum prin terapia naturista, cat si ultimele cercetari stiintifice facute cu produse naturiste, ne dau speranta ca intr-adevar se poate. Timpul si munca vor arata in continuare adevarul. Referindu-ma la experienta mea directa, pot spune ca toti cei care au urmat consecvent tratamentele prescrise au obtinut rezultate mai mult decat incurajatoare. In prezent, elaborez un studiu statistic, perfect documentat stiintific, care sa puna in evidenta ceea ce eu am observat in practica, si anume ca scleroza multipla se poate ameliora pana la disparitia totala a simptomelor.

- Cati pacienti ati tratat cu succes pana acum?

-Deocamdata, am aproximativ 40 de pacienti care au urmat consecvent terapia, adica s-au mobilizat si au putut respecta rigorile tratamentului prescris. Toti cei 40, oameni cu varste cuprinse intre 20 si 68 de ani, se simt mult mai bine dupa acest tratament, dar deocamdata, doar la 9 dintre ei am o documentatie solida, pentru a putea sustine ca scleroza multipla s-a ameliorat simtitor, lucru documentat atat simptomatic, cat si prin investigatii.

 

Medicina actuala vrea dovezi clare, palpabile. Desi cei cateva zeci de pacienti pe care i-am tratat se simt mai bine, adica treptat si-au imbunatatit coordonarea miscarilor, au inceput sa le dispara paraliziile, tulburarile de echilibru, nu am pentru toti analize imagistice care sa ateste faptul ca sistemul lor nervos se insanatoseste. La cei noua pacienti pe care i-am amintit, am deja imagini RMN care atesta faptul ca celulele nervoase se refac. Petele care aratau distrugerea tecii de mielina pe suprafete extinse in creier pur si simplu se retrag de la o analiza la alta.

- Ce-i diferentiaza pe cei noua pacienti vindecati?

- Acesti noua pacienti de care vorbesc sunt mai vechi si au avut timp sa faca mai multe RMN-uri. Probabil ca si la ceilalti analizele sunt bune, insa nu le recomand sa faca RMN prea des, pentru ca aceasta analiza, care supune organismul la campuri electromagnetice intense, poate fi daunatoare sistemului nervos, daca este repetata la intervale mici de timp. Asadar, rezultatele sunt mai mult decat incurajatoare, dar e nevoie de timp pentru a prezenta un studiu solid elaborat.

- In ce consta tratamentele aplicate de dumneavoastra?

- De la bun inceput vreau sa va spun ca nimic din ceea ce am facut pana acum pentru pacientii cu scleroza multipla nu vreau sa ramana secret. Aplic remedii naturiste a caror folosire nu am descoperit-o eu, ci altii, de la care am invatat si eu, si de aceea mi se pare important sa transmit informatia mai departe. Singurul meu merit - daca se poate vorbi despre asa ceva - este ca am pus cap la cap niste informatii si am avut curajul si consecventa sa le aplic intr-o afectiune. Apoi, am cautat mereu sa imbunatatesc demersul terapeutic prin observarea atenta a pacientilor si prin achizitia de informatii noi din lumea medicinii naturiste. Iar aceasta munca a mea vreau sa o pun in slujba celor care sunt acum in suferinta. Intre altele, am fost de acord sa dau acest interviu si pentru a da cat mai multe informatii si a-i "provoca" astfel pe ceilalti medici sa verifice la randul lor in practica ceea ce eu afirm. Si ca sa va raspund la intrebare: baza tratamentelor aplicate pana acum o constituie doua produse apicole: veninul de albine (care se administreaza sub forma de intepaturi) si laptisorul de matca (care se administreaza oral). La acestea, se mai adauga polenul de albine, care si el joaca un rol important in tratarea acestei afectiuni. Veninul de albine se aplica in straturile superficiale ale pielii, sub forma de injectii intradermice sau de intepaturi directe, care se fac pe puncte de acupunctura, pe anumite zone consacrate pentru terapia sclerozei multiple sau chiar in vecinatatea unor zone din sistemul nervos, afectate de boala. Tratamentul cu venin de albine ajuta la restabilirea unor functii ale sistemului nervos cum ar fi cele motorii, senzitive, de coordonare. De asemenea, se pare ca tratamentul cu venin de albine este cel ce stopeaza evolutia bolii. Laptisorul de matca are un alt rol foarte important in cadrul tratamentului, si anume, acela de a ajuta celulele din sistemul nervos distruse de boala sa se regenereze.

- Exista si alte tari din lume unde se experimenteaza acest tratament?

- Recent, la un simpozion medical din Tokio, la care am avut sansa si onoarea de a fi invitata, s-au prezentat cercetarile facute de echipa doctorului Shoei Furukawa, de la Laboratorul de Biologie Moleculara al Universitatii Farmaceutice din Gifu (Japonia), care a aratat ca sub actiunea laptisorului de matca organismul produce in tesutul nervos toate tipurile de celule nervoase, prin diferentierea acestora din celule stem. Aceste studii foarte documentate, facute pe culturi de celule si, in etapa superioara, pe soareci de laborator, ne confirma ca ceea ce am vazut pe RMN-ul pacientilor tratati de mine este adevarat: pur si simplu portiunile de creier afectate de boala se refac.

"Bolnavii care incep din timp tratamentul au sanse sa se restabileasca complet"

- Sa intelegem ca pacientii cu scleroza in placi nu doar ca pot spera la stoparea bolii, ci si la restabilirea lor completa?

- Este prematur sa spun ca pentru toti pacientii cu scleroza multipla este posibil acest lucru. Insa sunt convinsa ca cei care incep din timp, inca de la primele simptome ale bolii, acest tratament, au sanse foarte mari sa se restabileasca complet. De fapt, cei la care boala s-a declansat de putin timp raspund foarte repede la tratament, spre deosebire de cei la care boala este avansata si la care este necesar un timp mai lung pentru a aparea rezultate pozitive. Insa majoritatea, indiferent de stadiu, raspund bine la tratament, in cele din urma.

- Analizele pe care mi le-ati aratat inaintea acestui interviu sunt foarte convingatoare. Totusi, e greu de crezut ca doar cu trei produse ale stupului puteti vindeca o boala pe care medicina moderna, cu tot arsenalul sau, nu a putut sa o invinga.

- Am afirmat ca veninul de albine, laptisorul de matca si polenul sunt produsele de baza cu care lucrez, insa tratamentul este mai complex. Scleroza multipla este o boala degenerativa si de aceea lupta cu ea este mai dificila si trebuie dusa pe mai multe planuri. Pacientii mei trebuie sa tina o dieta destul de stricta: fara zahar, fara margarina, fara produse cu aditivi sintetici, fara carne (in cazuri exceptionale este permisa carnea de pui si de peste). In schimb, incurajez consumul fructelor si al legumelor crude, al leguminoaselor, al semintelor neprelucrate termic, al mierii de albine. Alimentatia joaca un rol esential in combaterea, dar si in prevenirea acestei boli.

Baza tratamentului pentru scleroza in placi: veninul de albine ...

 

- Scleroza multipla poate fi prevenita? Aceasta boala nu se datoreaza unor cauze genetice?

- Nu se poate nega rolul predispozitiei genetice in aparitia acestei boli, insa exista date statistice clare care arata ca la persoanele care consuma multe alimente cu aditivi sintetici, ori modificate genetic, multa hrana suprarafinata, probabilitatea de a aparea scleroza in placi este mult mai mare. Si anumite vaccinuri pot declansa aceasta boala. Este celebru in lumea medicala imensul scandal declansat in Franta de un vaccin antihepatitic, ce a produs tulburari grave de sanatate la peste 30.000 de persoane, care au dat in judecata firma producatoare. Ei bine, din aceste 30.000 de persoane, nu mai putin de jumatate, adica 15.000, sufera de scleroza in placi. Asadar, mare atentie la vaccinuri, pentru ca excesul de zel in a deveni imuni fata de prea multe infectii poate deregla grav sistemul imunitar, care va incepe sa atace propriul organism.

- Tratamentul dvs. e dificil? Se stie ca remediile naturiste au eficienta in timp...

- Referitor la tratament este bine de stiut ca el are doua faze: prima dureaza cateva saptamani, si are rolul de a dezintoxica organismul si de a-l pregati pentru partea principala a terapiei. Abia dupa aceasta faza pregatitoare se poate trece la tratamentul forte, cu venin de albine administrat intradermic, cu laptisor de matca, alaturi de celelalte produse ale albinelor si de plante medicinale administrate in functie de complexitatea situatiei fiecarui pacient. O alta componenta extrem de importanta a tratamentului este cea psihologica si spirituala. Pentru a reusi sa invinga boala, pacientul trebuie sa-si invinga mai intai temerile, pesimismul, indoielile si sa reuseasca sa gandeasca pozitiv, sa-si gaseasca tonusul interior si credinta in vindecare. Psihicul este cheia de bolta in vindecarea sclerozei multiple, dupa cum este cel mai adesea si factorul determinant in debutul acestei boli, care apare in conditiile tensiunii psihice, ale stresului puternic si prelungit.

- Ce sanse exista ca aceasta forma de tratament sa fie adoptata si de alti medici?

- Cred ca mari, deoarece nu sunt singura in demersul meu. Cel care ma sprijina foarte mult este doctorul Stefan Stangaciu, dupa parerea mea cel mai redutabil practicant al terapiilor cu produse apicole. Apoi, sunt si colegii mei din proaspat infiintata Societate Romana de Apiterapie. Este drept ca pana acum, cele mai mari ecouri le-a avut munca mea in strainatate, dar sunt optimista si cred cu tarie ca in curand se va acorda o mult mai mare atentie si la noi in tara acestor tratamente.

- Practicati medicina de mai bine de zece ani, intr-un sat izolat din Banat: Semlacu Mare. Imi vine greu sa cred ca practicarea actului medical intr-un loc uitat de lume (pana si drumul ce duce la dvs. este neasfaltat) poate avea rasunet international...

- Nu intentionez sa va flatez, dar rampa mea de lansare a fost acel articol despre activitatea mea, pe care l-ati publicat in revista "Formula AS" cu ani in urma, si pentru care va multumesc. Pornind de la el am fost contactata de multi oameni si, treptat, am reusit sa fiu cunoscuta si in strainatate. Tratamentele de care vorbim acum le-am prezentat deja la congrese si conferinte internationale, cum ar fi cele de la Passau (Germania), Madrid (Spania), Atena (Grecia), de la Melbourne (Australia), de la Tokio (Japonia). Nume mari ale medicinii sunt foarte interesate de ceea ce facem eu si colegii mei, medici apiterapeuti in prezent, si si-au exprimat dorinta de a veni in Romania, spre a ne impartasi experientele. De altfel, la Simpozionul de Apiterapie ce va fi organizat in decembrie 2007, de catre Societatea Romana de Apiterapie, in colaborare cu USAMV Cluj si care se va desfasura la Cluj, si-au anuntat participarea multe personalitati ale lumii medicale interesate de apiterapie.

- O ultima intrebare: cunoscand impactul enorm al revistei noastre in lumea omenilor bolnavi, veti avea timp sa va ocupati de sutele de pacienti care va vor "asalta" dupa acest articol?

- Este o intrebare dificila, pe care ma bucur totusi ca mi-ati pus-o. Intr-adevar, sunt un singur om si nu este usor sa raspund zecilor si sutelor de solicitari simultane ale bolnavilor care vin in valuri dupa un asemenea articol. Din moment ce am dat acest interviu, inseamna ca ma voi stradui sa fac tot ceea ce este omeneste posibil, pentru a-i ajuta pe cei care apeleaza la mine. Ii rog insa pe viitorii mei pacienti sa aiba rabdare si... perseverenta, pentru ca nu doar eu, ci chiar si reteaua de telefonie nu face fata numeroaselor apeluri date in acelasi timp. De altfel, sunt constienta de imposibilitatea de face totul singura, si de aceea nu tin nimic secret din aceste tratamente, pentru ca si alti medici sa poata prelua si continua aceasta munca. De aceea, mai importanta decat munca mea personala cu pacientii este posibilitatea de a transmite informatiile despre aceste terapii, catre cat mai multi medici, lucru pe care dorim sa-l realizam prin cursurile de apiterapie pe care le vom organiza prin intermediul Societatii Romane de Apiterapie. Ii invitam pe toti cei care sunt interesati de apiterapie si de ultimele noutati in domeniu, sa participe la simpozionul nostru de la Cluj, intre 7-9 decembrie. Pentru informatii va puteti adresa pe e-mail-ul meu, care va fi dat la sfarsitul articolului. De asemenea, toti aceia care doresc sa ne ajute in munca pe care o desfasuram, sustinand si financiar activitatea noastra, o pot face prin donatii catre Societatea Romana de Apiterapie.

Doua cazuri concludente

B. T. - 23 ani (barbat)

Boala a aparut pe fondul unei perioade de stres intens si indelungat (un an si jumatate). Pacientul era fumator (10 tigari pe zi), mare consumator de bauturi de tip cola, menite sa-l tina treaz. Scleroza multipla a debutat cu parestezii ale degetelor mainii stangi, extinse rapid la intreaga mana, apoi la intregul brat si ulterior la intregul hemicorp stang. Dupa o luna, au aparut parestezii si la mana dreapta, concomitent cu scaderea fortei si aparitia senzatiei de frig la mana stanga. Efectueaza un examen RMN la o luna de la debut (22.12.2003), care arata leziuni de demielinizare la nivelul creierului si la nivelul maduvei vertebrale cervicale.

Starea la prima consultatie (12.01.2004)

... laptisorul de matca si ...

 

Pe langa cele descrise anterior, nu mai simtea deja nimic la nivelul mainii stangi, care uneori tresarea involuntar. Avea senzatii de curenti electrici, care circulau in corp de mai multe ori pe zi. Nu poate lucra la computer, nu poate conduce masina, nu poate juca fotbal, nu poate face, in general, sport, nu se poate incheia la nasturi, sireturi. Incepe tratamentul cu produse apicole si plante medicinale.

Tratamentul efectuat

In prima luna de tratament ia plante medicinale: lavanda, captalan (Petasites hybridus), urzica, sanziene galbene - sub forma de ceaiuri. Mai ia tinctura de echinacea, tinctura de paducel. Tratamentul apiterapeutic consta in administrarea interna de propolis, laptisor de matca, polen, miere. Tratamentul extern cu venin de albine se face prin masaj in lungul coloanei vertebrale si paravertebral bilateral, cu Apireven (unguent cu venin de albine, produs de Institutul Apicol n.r.), de trei ori pe saptamana.

Dupa prima luna de tratament, pacientul trece la terapie cu venin de albine injectabil, cate trei sedinte pe saptamana. Se continua tratamentul cu produse apicole, precum si cel cu plante. Se introduc suplimentar: trei-frati-patati, macesul, busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium).

Efecte

Dupa o luna de tratament creste usor forta in mana stanga, paresteziile sunt diminuate, la fel ca si durerile. Nu mai simte rece.

Dupa doua luni de tratament (s-a inceput terapia cu venin injectat) pacientul nu mai are dureri, paresteziile

apar numai in stari de oboseala, poate conduce masina.

Dupa cinci luni de tratament forta musculara este aproape normala la maini, paresteziile sunt diminuate, sensibilitatea tactila este in curs de recuperare, senzatiile de curenti electrici in corp apar rar.

Dupa opt luni de tratament, la mana stanga devin posibile miscarile fine (poate scrie la tastatura, poate incheia un nasture). Nu mai exista senzatii de curenti electrici in corp.

Dupa unsprezece luni de tratament, singurele simptome prezente sunt localizate la mana stanga: parestezii inconstante si cu intensitate mica, rar durere de intensitate mica. Face de doua luni antrenamente de arte martiale. La un RMN de control, doua leziuni au disparut, iar celelalte descrise la examinarea anterioara sunt estompate si net diminuate.

Dupa doi ani si jumatate de tratament: nu mai prezinta nici un simptom, traieste normal, are un psihic excelent. Urmatoarele doua RMN-uri de control au aratat regresia progresiva a leziunilor de demielinizare.

P.T. - 26 ani (femeie)

Boala a debutat in ianuarie 2003 (la 23 de ani), cu tulburari de vedere, remise in 2 saptamani sub tratament cu vitamine B. Anterior acestor simptome, pacienta avea un consum exagerat de cafea (0,5 l/zi), fuma de 9 ani cate 20 tigari pe zi. In mai 2003, pe fond de stres si oboseala, apare un puseu de hipertensiune arteriala, iar peste cateva zile, pareza hemicorp stanga, fara fata, care se remite intr-o saptamana. Apoi reapare pareza, mai grava decat prima, cu mers dificil, vorbire greoaie, imposibilitatea de a scrie, vedere neclara, dureri de cap in zona fruntii. S-a facut RMN si s-a stabilit diagnosticul de scleroza multipla. A urmat tratament cu corticoizi doua luni, apoi tratament naturist cu acupunctura, masaj, ceaiuri, tincturi, regim alimentar.

Starea la prima consultatie (27.05.2004)

Pacienta se deplaseza cu greutate, are parestezii si senzatie de disconfort la atingerea mainii si piciorului drept si a fetei. Are vederea neclara, desi poate citi. De cativa ani, are lapsusuri de memorie. Cantareste 84 de kilograme. Analiza RMN arata multiple imagini rotund-ovalare cu aspect de demielinizare in ambele emisfere cerebrale si in trunchiul cerebral. Cea mai mare leziune are dimensiunile: 23,5 / 20,5/ 34,3 mm.

Tratamentul efectuat

... polenul

 

In prima luna de tratament ia plante medicinale: galbenele, captalan, urzica, coada-soricelului - sub forma de ceaiuri. Mai ia tinctura de echinacea, ulei volatil de lavanda si pulbere de Fucus vesiculosus. Tratamentul apiterapeutic consta in administrarea interna de propolis, laptisor de matca, polen, miere. Tratamentul extern cu venin de albine se face prin masaj in lungul coloanei vertebrale si paravertebral bilateral cu Apireven, de trei ori pe saptamana.

Dupa prima luna de tratament, pacienta trece la terapie cu venin de albine injectabil, cu "Venex 20", iar dupa 5 luni, din motive financiare, continua cu venin autohton, cate trei sedinte pe saptamana. Doza: cate 0,05 ml de venin pe fiecare punct, crescand progresiv numarul de intepaturi pana la 16 intr-o sedinta; dupa 10 luni de tratament s-a redus doza la 0,025 ml/ 1 punct. Se continua tratamentul cu produse apicole inceput, precum si cel cu plante. Ca plante se introduc suplimentar: sulfina (Melilotus off), ventrilica (Veronica off.), busuiocul-cerbilor.

Efecte

Dupa o luna de tratament se simte mai bine, deficitul motor este in imbunatatire, paresteziile au inceput sa se retraga, la fel si senzatia de disconfort la atingerea fetei, vederea imbunatatita, greutate 81 Kg.

Dupa doua luni de tratament (s-a inceput terapia cu venin injectat) mersul este normal, paresteziile mult diminuate, greutatea: 79 Kg.

Dupa cinci luni de tratament paresteziile se localizeaza numai la degetele IV si V ale mainii drepte, palma, antebrat, pana deasupra cotului. Intensitatea paresteziilor este mult diminuata; senzatia de disconfort la atingerea obrazului drept si a mainii drepte este mult diminuata. A reluat serviciul de 2 luni (este economista).

Dupa opt luni de tratament, paresteziile sunt numai la degetul V, palma si antebrat, pana sub cot cu intensitate scazuta. Senzatia de disconfort la atingerea fetei si mainii este in continua scadere. Lapsusurile sunt usor diminuate.

Dupa unsprezece luni de tratament, se simte foarte bine, de 1 luna face exercitii fizice zilnic, cate 1 ora pe zi. Greutatea: 74 Kg. La un RMN de control se vad multiple leziuni de demielinizare, toate avand aspect regresiv, cu dimensiuni mult diminuate fata de examinarea anterioara. Leziunea cea mare descrisa anterior, paraventricular stanga, are acum doar 8-9 mm.

Dupa aproape doi ani de tratament, se simte foarte bine, face zilnic gimnastica, merge mult pe jos, paresteziile sunt in continua diminuare, atat ca intensitate cat si ca suprafata. Senzatia de disconfort foarte slaba, doar la nivelul urechii drepte, pe o mica zona. Lapsusuri mult rarite. Greutatea: 69-70 Kg. Se simte foarte bine si lucreaza de 5 luni cu norma intreaga.

Ce este scleroza multipla?

Celula nervoasa bolnava

 

Este o boala care atinge invelisul protector al fibrelor nervoase, asa incat ele nu mai transmit corect impulsurile motorii si senzitive. Bolnavii de scleroza multipla (multi dintre ei cu varste sub 30 de ani) se confrunta mai intai cu senzatii puternice de ameteala, cu lipsa de forta musculara si de coordonare, uneori cu tulburari de vedere. Apoi, boala evolueaza si apar dificultatile in mers si in vorbire, paralizia pe suprafete tot mai extinse, pacientul nu mai poate munci, nu mai poate relationa normal si apar in consecinta probleme emotionale, care la randul lor accelereaza evolutia bolii. Fazele finale ale acestei afectiuni sunt teribile: pacientul nu se mai poate deplasa, nu mai vede, creierul este tot mai mult afectat, uneori impreuna cu maduva spinarii, la unii dintre pacienti putand aparea in stadii avansate tulburari de memorie si de rationament, dementa, moarte prin paralizia centrilor vitali.