Manifestul STAPANI PE VIITORUL NOSTRU
Manifestul STAPANI PE VIITORUL NOSTRU
Cei care sunt de acord cu ideile si propunerile din Manifestul STAPANI PE VIITORUL NOSTRU sunt chemati sa se coalizeze intr-o “a treia forta“. Impreuna, vom restaura o Romanie verde, integra si prospera. Dumnezeu sa binecuvanteze Romania!
Ovidiu Hurduzeu
Stăpâni pe viitorul nostru
Devastată de experimentul socialism-comunismului,
România s-a dedicat, în ultimii 20 de ani, experimentului neoliberal, un
experiment nu mai puţin distrugător, dar mai subtil decât cel anterior.
Seducţia pieţei libere, adică a unei pieţe neîngrădite şi nereglementate
şi a incantaţiilor primejdioase ale „globalizării“ şi „eficienţei
pieţelor financiare“ au găsit în România un teren extrem de fertil.
Consecinţele pentru România au fost dezastruoase:
• Băncile ţării au ajuns în mâinile străinilor;
• Bunurile ţării (resursele naturale şi
energetice, capacităţile industriale, chiar şi apa) au fost vândute sau
concesionate pe nimic investitorilor şi speculanţilor străini;
• Ţara depinde fiscal, financiar şi politic de
organizaţii internaţionale (Comisia Economică Europeană, Fondul Monetar
Internaţional, Banca Mondială etc.);
• Sectorul agricol este fragil şi neperformant;
industria agro-alimentară este ineficientă, risipeşte resursele,
ameninţă sănătatea populaţiei şi distruge mediul învonjurător;
• Bogăţia este din ce în ce mai injust împărţită
între români; proprietatea productivă, în loc să fie larg răspândită,
este monopolizată în câteva mâini. (Prin „proprietate productivă“
înţelegem posesiunea fizică şi folosirea concretă a pământurilor,
uneltelor şi cunoştinţelor precum şi a capitalului real, fizic, capabil
să producă în mod responsabil şi sustenabil, nicidecum equity
instruments şi alte scheme speculative);
• Instituţiile sociale, şcolile, universităţile, spitalele sunt în ruină;
• Populaţia demoralizată şi-a pierdut încrederea
în sine, în instituţiile şi guvernele ţării, iar capitalul social este
în mare parte delapidat; lăcomia şi egoismul au infectat toate relaţiile
umane; maximizarea profitului pe termen scurt este un obiectiv
generalizat al sistemului economic prezent;
• Un consumism agresiv, bazat pe împrumut
caracterizează societatea de azi, năruind economia, dar mai mult decât
atât, valorile morale: cumpătarea, munca cinstită, solidaritatea cu cei
nevoiaşi şi lupta pentru binele comun;
• Exodul dureros şi distructiv al tinerilor
continuă. Între 2002 şi 2012 aproape 3 milioane de români au emigrat
spre alte ţări, în căutarea unei vieţi mai bune;
• Reputaţia internaţională îndoielnică a României
şi incompetenţa clasei politice au dus şi duc în continuare la o slabă
capacitate de negociere şi de apărare a intereselor ţării în relaţiile
cu interlocutorii străini;
• Majoritatea românilor consideră că o guvernare
incompetentă şi corupta, tradusă în politici greşite – indiferent de
partid sau partidele care au fost la putere în ultimii 20 de ani – este
cauza acestei situaţii catastrofale.
Cum putem ieşi din criza politică, economică şi morală?
Credem cu tărie că România, dacă vrea să devină
„stăpână pe viitorul ei“ trebuie să adopte o „a treia cale“, una a
bunului simţ, situată între dogmele discreditate ale
socialism-comunismului şi iluziile seducătoare, dar discreditate de
criza financiară din ultimii ani, ale capitalismului sălbatic şi corupt
promovat de ideologiile neoliberale.
„Ceea ce ar fi trebuit să moară împreună cu
comunismul este credinţa că societăţile moderne pot fi conduse după un
principiu simplu, fie cel al planificării impuse de o voinţă autoritară,
fie cel al reglării dictate de piaţă.“ (Charles Taylor, filozof canadian, în Etica autenticităţii, 1991).
Este nevoie de un set de politici bine gândite şi
clar focalizate, ca şi de oameni competenţi şi integri la guvernare
pentru a implementa aceste politici.
Este imperativ să se creeze o coagulare a
forţelor civice şi politice de centru, care sprijină şi încurajează
relaţii de asociere şi democraţia economică, în cadrul unui stat cu
adevărat reprezentativ şi participativ.
Este imperativ să se restaureze rânduiala unei
societăţi cu Lege, Moralitate, Tradiţie şi Conştiinţă, bazată pe trei
valori esenţiale (cei trei D):
Devotament faţă de neam şi glie, dăruire pentru aproapele nostru;
Dreptate socială şi legalitate;
Disciplină şi responsabilitate.
Propuneri de politici pentru un program de transformare a României
Este imperativ să se creeze sau să se întărească
un cadru instituţional în care oamenii să aibă încredere, larg
recunoscut ca reprezentând interesele întregii societăţi.
Este urgent ca oamenii să recâştige sentimentul
că sunt proprietari ai resurselor şi pământului ţării, că nu sunt doar
chiriaşi sau pălmaşi în propria lor ţară. Prin restaurarea economiilor
locale şi a capitalului local, prin stimularea prin cadrul fiscal şi
subvenţii a iniţiativei antreprenoriale, prin promovarea unei largi
răspândiri a proprietăţii productive, România poate şi trebuie să devină
o ţară de PROPRIETARI.
1. Protejarea pământului agricol
Este esenţial ca guvernul român să protejeze
terenurile agricole şi să stimuleze o agricultură autohtonă sustenabilă.
Guvernul trebuie să controleze vânzarea şi proprietatea pământului
agricol. Indiferent de angajamentele luate în faţa Comisiei Europene,
protecţia pământurilor agricole devine esenţială pentru o strategie
naţională în sectorul agriculturii. Uniunea Europeană afirmă că susţine
din ce în ce mai mult o agricultură biologică în scopuri ecologice şi
alocarea de fonduri CAP (Common Agricultural Policy, Pilar II) pentru
dezvoltarea mediului rural. România ar trebui să sprijine aceste
politici pentru Programul 2013-2020 şi să scoată în evidenţă că
protecţia pământului agricol este o condiţie necesară implementării
strategiei naţionale, ea însăşi în conformitate cu obiectivele UE.
Guvernul ar trebui să dea un decret conform
căruia pământurile în zone bine definite ale României nu pot fi folosite
pentru alte scopuri decât agricultura. Achiziţionarea de pământuri în
aceste zone de către un non-rezident (definit ca o persoană care nu a
locuit cel puţin 360 de zile în România în ultimii doi ani) nu este
permisă, fără aprobarea unei agenţii guvernamentale, special create în
acest scop. Cererile de achiziţionare şi deciziile promulgate trebuie
aduse la cunoştinţa publicului. O totală transparenţă este absolut
necesară.
Politici de acest gen există în Quebec şi în alte părţi din Canada, de mai bine de 30 de ani şi rămân în continuare în vigoare.
Pentru a evita concentrarea terenurilor în mâna
câtorva latifundiari şi pauperizarea populaţiei locale (pe sistem
latino-american) se va interzice concesionarea sau luarea în proprietate
a mai mult de 500 de hectare.
2. Implementarea unei noi politici agro-ecologice
Este esenţial ca fermierilor mici şi mijlocii să
li se ofere toate mijloacele pentru folosirea optimă a pământului lor,
pentru propriul lor beneficiu şi al întregii ţări şi astfel să se
restaureze demnitatea economică şi spirituală a satului românesc.
Agricultura României este compusă dintr-un număr
foarte mare de mici ferme de subzistenţă (gospodăria ţărănească, ferma
de familie), deşi 40% din pământul agricol este concentrat în 9600 de
ferme mari şi foarte mari (Eurostat). Ferma de subzistenţă este de
obicei văzută ca o slăbiciune. Numeroase studii au demonstrat însă că
dimensiunile reduse ale fermei de familie sunt un avantaj, într-o
agricultură sustenabilă de tip biologic.
Trebuie, deci, adoptate politici economice care
să facă din România un Centru de Excelenţă în Europa în agricultura
biologică şi sustenabilă. Statul trebuie să sprijine financiar şi tehnic
fermierii mici şi mijlocii pentru accesarea fondurilor alocate în
cadrul Programului Common Agricultural Policy (CAP), Pilonul II. În
plus, politicile agro-ecologice trebuie să includă accesul micilor
fermieri la pieţele regionale şi locale, accesul la credite şi asigurări
împotriva riscurilor climaterice, cercetare şi dezvoltare în agronomie,
educaţie şi sprijin pentru formarea de asociaţii (cooperative) ale
fermierilor şi pentru înfiinţarea unor bănci agricole proprii.
3. Promovarea şi sprijinirea cooperativelor agricole
Este imperativ să se demistifice concepţia
actuală despre cooperative, ca o schema colectivistă de tip comunist şi
să se încurajeze şi sprijine financiar, tehnic şi fiscal dezvoltarea de
forme asociative (cooperative) de aprovizionare, marketing şi
distribuţie în agricultură, şi nu numai.
„Cooperativele sunt un fenomen prezent în
întreaga lume, cu peste 800 milioane de membri, mai mult decât dublu
faţă de totalul de acum trei decenii. Numărul americanilor care sunt
membrii unei cooperative, este mai mare decât al celor care deţin
acţiuni la bursă.“ (M. Kelly, 2009)
Cooperativele, prin volumul activităţilor lor,
oferă fermierilor mici şi mijlocii, care rămân proprietarii pământului
pe care-l lucrează, avantajele marilor fermieri în ceea ce priveşte
cumpărarea de bunuri şi servicii necesare activităţilor agricole sau în
ceea ce priveşte vânzarea produselor lor supermarketurilor şi altor mari
reţele de distribuţie. Cooperativa le asigură fermierilor mici şi
mijlocii o poziţie de „egal la egal“ în negocierile lor cu marile
corporaţii din sectorul agro-alimentar!
4. Parteneriatul sat-oraş, una dintre cheile dezvoltării României
Creaţi parteneriatele sat-oraş care vor conduce la:
a) „reprofesionalizarea satului românesc“ prin
importul în zonele rurale de aptitudini tehnice şi mici capacităţi
industriale şi „exportul“ înapoi către zonele urbane de produse cu
valoare adăugată;
b) crearea la sate a unui sistem de subcontractare cu un număr mare de ateliere mici;
c) bănci populare cooperatiste;
d) încurajarea agriculturii susţinute de comunitate (Community Supported Agiculture).
5. Pentru o Românie verde
Este necesară transformarea României într-un
„tigru verde“ al Europei prin promovarea unui model de economie civică
şi dezvoltare durabilă, bazată pe noile industrii verzi; vor fi
promovate, întărite şi strict aplicate legile şi cadrul fiscal care
asigură echilibrul dintre dezvoltarea economică şi calitatea mediului
înconjurător. „Imperativul ecologic“ trebuie să primeze în faţa
„modernizarii“, „dreptului la proprietate“ şi a „maximizării
profiturilor“ când acestea sunt invocate pentru a rade de pe suprafaţa
pământului munţi întregi (Roşia Montană), pentru a defrişa pădurile şi
distruge biodiversitatea sau echilibrul natural (de exemplu, construcţii
de şosele în zonele naturale protejate, distrugerea râurilor de munte
prin microhidrocentrale).
6. Investiţi în turismul ecologic
Este necesar să se investească în infrastructura
turistică şi în promovarea României, ca o oază de reîntoarcere la
natură, de regenerare trupească şi sufletească. Frumuseţea deosebită a
naturii, păstrarea unor tradiţii milenare, bogăţia şi diversitatea
folclorică, patrimoniul cultural şi religios sunt daruri de care se mai
bucură puţine ţări din lume. România trebuie să le păstreze, promoveze
şi valorifice spre folosul generaţiilor de azi şi de mâine.
7. Stopaţi privatizarea întreprinderilor de stat!
Este imperativ să se oprească toate privatizările
întreprinderilor de stat şi să se îmbunatăţească şi modernizeze
managementul şi guvernanţa lor. Guvernul trebuie să facă o evaluare
continuă a acestor întreprinderi şi să acţioneze prompt atunci când se
cuvine. CEC-ul (recapitalizat) şi Exim-Bank trebuie folosite ca
instrumente ale dezvoltării economice. Ele vor fi modernizate şi
eficientizate prin mutualizare, cu stipularea clară că nu vor putea fi
trecute în mâini private. Poşta şi CEC-ul vor fi transformate într-o
reţea de cooperative operând în franciză sub o organizaţie umbrelă;
fiecare „nod“ al reţelei având o deplină autonomie bugetară şi
răspunzând cerinţelor locale.
8. Un plan strategic pentru exploatarea zăcămintelor de gaze, petrol şi minereuri
Este esenţial ca România să lanseze o strategie
naţională şi un plan de dezvoltare dinamic, dar care să respecte cu
stricteţe mediul înconjurător, pentru exploatarea zăcămintelor de gaze,
petrol şi minereuri cu scopul maximizării valorii lor pentru adevăraţii
proprietari ai resurselor, cetăţenii României.
9. Crearea unui Fond Suveran Naţional
Trebuie evaluată posibilitatea creării unui Fond
Suveran Naţional în care să se acumuleze o parte din redevenţele şi
profiturile provenind din exploatarea resurselor naturale. Şi aceasta,
pentru o împărţire echitabilă a veniturilor din aceste surse cu
generaţiile viitoare.
10. Reclădiţi sistemele de învăţământ, cercetare şi de sănătate
Este imperativ să se investească în educaţie,
cercetare şi sănătate şi să se sprijine fiscal şi tehnic crearea de
forme asociative (cooperative) în educaţie (vezi universitatea
Cooperativei Mondragón din Spania, una din cele mai mari cooperative din
lume), sau în sănătate (Cooperative Mutual of Omaha, Health Partners
HMO, ambele din SUA).
11. Implementati un sistem de remunerare care să încurajeze rămânerea în ţară a medicilor şi a altor profesionişti
Este esenţial să se calibreze sistemul de
remunerare şi să se ofere şanse de dezvoltare profesională tinerilor
absolvenţi de medicină, politehnică, management şi administraţie publică
şi a altor categorii, cu scopul păstrării lor în ţară. Românii din
străinătate vor fi atraşi înapoi în ţară prin programe preferenţiale (de
exemplu, bazate pe punctaj, ca în Canada, sau pe cunoştrinţe şi
educaţie, ca în SUA).
12. Creaţi şi implementaţi un sistem de impozitare echitabil şi progresiv
Este necesar să se modifice gradual sistemul de
impozitare. Pentru impozitul pe venit, trebuie introdusă o scară de
impozitare progresivă în funcţie de venitul personal, pentru o
impozitare mai echitabilă a veniturilor şi pentru acoperirea
cheltuielilor şi investiţiilor necesare relansării României pe calea
prosperităţii. Taxa pe produse şi servicii (TVA), taxa care penalizează
pe cei mai săraci trebuie diminuată, cu prioritate pentru produsele de
strictă necesitate. În acelaşi timp, este imperativ să se mărească
eficienţa colectării taxelor şi să se prevadă penalităţi importante
împotriva evaziunii fiscale; trebuie mărite taxele pe profit, atunci
când profitul depăşeşte profitul tipic al unei întreprinderi mici şi
mijlocii.
Un studiu recent realizat de trei economişti
români (Dăianu, Kallai, Lungu), arată că, în 2009, veniturile şi
impozitele la bugetul statului reprezentau doar 27,9% din PIB, procent
inferior celui obţinut de Serbia (35,5%), Muntenegru (35,5%), Croaţia
(34,1%), Bulgaria (30,6%). În privinţa economiei subterane, studiul
arăta că în anul 2010, la o economie gri de 27% din PIB, adică 139
miliarde de lei, evaziunea fiscală ar fi fost de 12,3% din PIB, din care
doar taxa pe valoarea adaugată reprezintă 6,5% puncte procentuale
(sursa: curs de guvernare.ro).
13. Adoptaţi o poziţie fermă în relaţia cu FMI şi
UE în privinţa reducerilor bugetare şi privatizarilor; amânaţi intrarea
în zona euro!
14. „Legea ne este dascăl“ (Aristotel)
În plan legislativ vor trebui luate urgent măsuri pentru:
1) schimbarea sistemului actual de impozitare, care favorizează firmele mari şi descurajează firmele mici;
2) reducerea birocraţiei în relaţia firmelor mici cu statul (raportări, aprobări, controale);
3) sincronizarea legislaţiei din domeniul firmelor asociative (cooperaţie) cu cea europeană;
4) stimularea prin lege a legării calităţii de proprietar de aceea de producător;
5) dezvoltarea unui cadru legislativ pentru
intărirea IMM-urilor pe modelul Small Business Act (SBA) din SUA sau pe
formulele propuse de UE.
În ceea ce priveşte companiile mari care
activează în România, o economie a proprietarilor impune participarea
nemijlocită a lucrătorilor la beneficiile create de produsul muncii lor.
Se impune, prin urmare, în perspectiva imediată, dezvoltarea unor
soluţii legislative pentru programe de participare la beneficii şi
acordarea de acţiuni la aceste companii după modelul ESOP (Employee
Stock Owership Plan) dezvoltat în SUA.
15. Întăriţi familia, opriţi declinul demografic!
Economia civică pe care o propunem nu mai
tratează familia drept un element neesenţial, de multe ori chiar
stânjenitor, ceva ce ţine de „orele de după muncă“, nu îi mai
relativizează importanţa şi nu o mai batjocoreşte prin inacceptabile
lărgiri de sens, ci o repune în drepturi şi în stima care i se cuvine.
În ultimii douăzeci de ani, atât statul cât şi sectorul marilor companii
au încovoiat spatele familiei, unul cu impozite, tăieri de salarii şi
hărţuieli birocratice, celălalt cu ritmuri epuizante de muncă şi
tratarea de multe ori a salariatului român ca pe un „sclav pe
plantaţie“. Nu-i de mirare că asistăm în prezent la un declin demografic
catastrofal. Acest declin va putea fi stopat, măcar parţial, prin
„adoptarea şi aplicarea unei politici de populaţie pe termen lung şi
foarte lung“ (Vasile Gheţău) şi restaurarea unei societăţi cu Lege,
Moralitate, Tradiţie şi Conştiinţă.
Dr. Ovidiu Hurduzeu ; Dr. Mihaela Fîrşirotu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.