Istoria Romaniei,
subiect senzational de demnitate
eseu de A. Vartic
subiect senzational de demnitate
eseu de A. Vartic
Chiar si bunul simt, daca e intors pe dos, arata mizerabil. Chiar si
superbii cucutenieni, acei care au construit, poate, cea mai desavirsita
civilizatie a Neoliticului ("renasterea neolitica de tip italic
" cum o numesc multi erudti), pot provoca repulsie si oroare daca sint
comparati de catre massmedia de mare tiraj cu mincatorii de oameni ai lui
Robinson Crusoe. Ci, iata, cu interesul (sic!!!) unor ziaristi si editori de
ziare din Romania, cucutenienii au ajuns (in luna mai, 2001) mincatori de
stirvuri omenesti inainte de ai cunoaste cetateanul roman si opinia publica
internationala drept minunati creatori ai "renasterii neolitice"
(la MetMuseum-ul din New York inca nu a ajuns oala mare cucuteniana, pictata cu
simboluri geometrice si cosmogonice; maretia ei constructiva si plastica, insa,
va umbri sigur "olitele" contemporane din Suza sau Samarra). Mizeria
atacului mediatic brutal si iresponsabil a iesit la suprafata, si in cazul
cucutenienilor, inaintea mediatizarii serioase, fie si senzationale, a
rezultatelor cercetarii fundamentale arheologice si antropologice.
Iar provocarea cetateanului cu "stiri istorice"
false, punerea in manualele scolare a unor ipoteze "istorice"
nefondate din punct de vedere stiintific (asa ne invata stiinta dominatiei
geopolitice) aduce atingere grava sigurantei nationale a oricarui stat. Fiindca
(ia-n sa ne uitam la "fratii nostri" din Basarabia, acolo
romanul din partea stinga a Nistrului s-a razboit singeros in 1992 cu romanul
din partea dreapta a Nistrului) manipularile istoriei au si devenit in
globalizare crincene conflicte religioase, etnice, politice. Iar manipularea
istoriei Romanieii, adica si a spiritualitatii romanesti, de catre ideologii
fostului regim comunist, a devenit cumplita arma de distrugere in masa mai ales
acum, in conditiile tranzitiei: mentalitatea comunista, construita artificial,
a intrat in conflict tragic si cu fondul de baza al spiritualitatii spatiului
etno-cultural romanesc, si cu cel european si euro-atlantic.
Manipularea iresponsabila a istoriei a provocat, astfel, aceasta
neputincioasa (si, uneori, chiar rusinoasa) ne-acomodare a Romaniei la
globalizare (si nu dacismul si ortodoxismul, cum sustin unii). O tara in care
peste 50% din cetateni nu sint mindri de patria lor nu poate fi orientata spre
efortul dur de ajungere din urma a trenului euro-atlantic. O tara in care
cultura si istoria sint batjocorite nu poate avea, insa, o majoritate de
cetateni mindri de patria lor. Crincena dilema!
In aceste conditii de criza acuta (de lipsa acuta a unui vector clar
de "interes national" in globalizare, armonizat cu harta
culturala milenara a carpato-dunarenilor) domeniul istoric trebuie mediatizat
cu mare atentie si e obligatoriu sa aiba la baza, mai ales pentru timpurile
dinaintea "alfabetizarii", dovada sigura a stiintei
arheologice. Fara artefactul descoperit in stratul epocii, fara punerea acestui
artefact in timelinul Lumii cu ajutorul cercetarilor fundamentale de teren si
de loborator, fara studii comparative pluridisciplinare, surfingul mediatic
senzational in spatiul ipotezelor estravagante si a iluziilor desarte poate
deveni (chiar devine) in globalizare, repet, arma de distrugere in masa...
Iata, insa, ca intr-un cunoscut sector al presei romanesti de mare
tiraj zilele acestea au fost multiplicate provocator stiri nefondate stiintific
despre "canibalismul cucutenienilor". Fara nici o dovada
arheologica, antropologica sau macar etnologica (macar a bunului simt intors pe
dos, de la care am si inceput) se inmulteste cu staruinta prin tara si prin
lume ideea ca stra-stramosii cucutenieni isi "agatau mortii in copaci,
ii uscau, si apoi ii mincau". Saraca Marija Gimbutas, genial arheolog
american, cea care a readus lumii valorile exceptionale, pacificatoare,
luminoase ale omului Sud-Est european, si in special ale celui de Cucuteni, se
vircoleste ca sarpele in mormintul ei din Lumea Noua. Dar ce le pasa acestor
formatori de opinie din Romania de cartile si hartile fundamentale, academice,
ale cercetatoarei din SUA, bazate pe studiul stratificarilor milenare (vezi
bibliografia selectiva in site-ul "From
Rhombus to Internet. A Geometrical History of the Homo Sapiens")
<http://library.thinkquest.org/C005363>, cind ei au penita balcanica
si patima bucuresteana pentru provocari mediatice zilnice? Ce le pasa lor de
fenomenalul musterian de la Molodova, de pe Nistru, de neasemuitul aurignacian
si gravettinan oriental din N-E Romaniei de la Branzeni, Mitoc, Ripiceni,
Ceahlau, Cosauti, de uluitorul romanello-azilian de la Cuina Turcului?
Cetateanul roman, dar mai ales tinarul cetatean roman, este chemat zi
si noapte (acum, in deplina criza a tranzitiei) de masmedia la distractii fara
sfirsit, nu si la munca nemteasca de dupa 1945 (bazata pe arhetipul cultural
german); asa miorlaitul distractiv al masmediei din tarile sarace (sau din
tarile in care tranzitia nu merge) cinta in ton cu manipulatorii istoriei.
Accelerarea istoriei, inertia istoriei, sfirsitul istoriei, obsesia vidului sau
a labirintului, istoria sociala sau cea a mentalitatilor, incercarea de a
echilibra lipsa sensului existential in globalizare cu fondul cultural al
trecutului etc, adica toate doctrinele frumoase ale istoriografiei moderne se
pierd neputincioase in fata manipularii salbatice a bunului simt comunitar
orientat spre consum si interes geopolitic. Cu atit mai mult "fiecare
epoca are nevoie... de o referinta anterioara pentru a se defini" (Al.
Zub, In cautarea unei paradigme, Xenopoliana, II, 1994, 1-4, p. 4). Cu atit
mai mult fiecare epoca trebuie invatata la scoala rostul fundamental al
fiiintarii, rost cunoscut si de cucutenieni, rost fara de care omul trece in
nefiinta asa cum au trecut Neandertalii si Cro-Magnionii: viata omului e
posibila doar in cautarea armoniei si echilibrului, nu a placerii (de aceea in
pictura cucuteniana unghiurile sint armonizate cu romburile, spiralele cu
meandrele, liniile drepte cu cele curbe).
Ma uit, deci, la propria "referinta anterioara", la
straturile de istorie primordiala a omului de sub picioarele noastre de romani,
la mindretea de oale cucuteniene, pictate genial cu monumentale poeme
geometrice si cosmogonice intre 4500 si 3200 BC (adica inaintea civilizatiilor
predinastice din Egypt si Sumer), ma uit la superbele temple miniauturale
cucuteniene, modelate din lut ars, adevarate encilopedii ale Neoliticului, ma
uit la uimitoarele statuii de zeite cucuteniene, incrustate cu romburi,
triunghiuri, lanturi de romburi si de triunghiuri, ca pe minunata statuieta de
la Carbuna (vezi prima pagina a eseului)
<http://dr-savescu.com/dignity/index.html>, si vad istoria
Romaniei doar ca un subiect senzational de demnitate.
Ca ce reprezinta spirala sau rombul, semne primordiale geometrice
adorate de cucutenieni (dar si de romani)? Poate simbolul manifestarii
universale prin moarte si renastere a creatiei divine? Ce dainuie in crucile
neolitice ale acelorasi misteriosi cucutenieni? Ele ne povestesc, poate, de
constelatia Lebedei, ce strajuieste si rinduieste calea Lactee. Ce aduna in
cosul sau de stele nova, care apar si dispar enigmatic pe cerul instelat, W-ul
spectaculos al Casiopeei, pictat si el cu geniu de catre cucutenieni?
Ah, nu e stiintific, dar imi vine sa versuiesc neacademic cu paleta
lor cucuteniana, asa cum si Nichita versuia pina la necuvint limba romana,
certind pe Euclid sau deplasarea spre rosu (pictata si de cucutenieni). Imi
vine sa-mi pierd barba mea sura in miini, ca si acel strabun de Hamangia sau
Tirpesti, si sa vremuiesc cu cerul noptii in tacere-trecere (naiv si marin),
nemanifestat, asa cum vremuieste "Matca" acelui genial oltean
Sorescu, care a provocat Occidentul cu tulburatoarea viitura a spiritualitatii
primordiale romanesti, moderne din paleolitic pina in globalizare, adica
referinta solida de fiintare din paleoliticul aurignician pina in globalizarea
de web (inainte de acel Homo Sapins din aurignician omul modern, dotat cu
paleta actuala de cromosomi, nu se regaseste in sapatura arheologica).
Si, iata, nu ma indur sa dispar fara de urma in linistea eterna,
fiindca imi mai sta (senzational si demn) in ochi si amuleta de la Mitoc,
Dealul Galben, de linga Botosani, din paleolitic, 26.000 ani i. I.H., datare cu
carbon 14 (vezi prima pagina a eseului)
<http://dr-savescu.com/dignity/index.html>, amuleta pe care a
fost incizata prima tabla matematica a omenirii, primele unghiuri, primele 2 si
3 linii paralele si prima cunoastere a cifrelor 3, 6 si 9 (amuleta a fost
descoperita de arheologul V. Chirica, vezi studiul dumnealui The Gravettian
in the East of the Romanian Carpathians, Iassy, 1989) . Fiindca ma
omeneste, adica ma pune in timpul real al omului (senzational si demn) si Madona de la Cosauti <http://ournet.md/~ancient>,
de pe Nistru, tot din paleolitic, de prin 16.000 i. I.H., ornamentata si ea cu
linii geometrice si matematice (vezi I. Borziac, Inceputurile istoriei
Moldovei , Stiinta, 1996, p. 84-94). Creatorii acelei madone cunosteau
sania trasa de reni (domesticiti!?) si drumul stelelor pe cer (erau timpurile
Marelui Ghetar paleolitic si zona geografica a tarii noastre era locuita de
uriase turme de reni, care constituiau uriase resurse alimentare pentru micul
grup de Homo Sapiens Primordial de atunci; om nascut de aceiasi trusa genetica
ca si a noastra, inclusiv in partea ei de inima si spirit; om care se tinea, poate,
de zonele reci si din cauza putinatatii catastrofalelor boli virale si
bacteorologice tinute la distanta de Marele Ghetar).
Dar acel romb primordial de la Cuina Turcului, de la Portile de Fier,
de pe Dunarea Sacra, de aproape 13.000 de ani (construit pe acelasi algoritm de
9 linii paralele ca si dedublarile si unghiurile de la Mitoc), cite carate de
demnitate senzationala carpato-dunareana are (vezi Al. Paunescu, Arta
epipaleolitica de la Cuina Turcului , in Revista muzeelor, 4, 1969, p.346
sau Al. Paunescu, Epipaleoliticul de la Cuina Turcului, SCIV, 1970, 1,
p.3)?
Dar acele prime sapaligi sau, poate, chiar pluguri de la Schela
Cladovei, din mezolitic, cit fac la tirgul referintelor fundatoare de
civilizatii (vezi V. Boroneant, Decouvertes d'objets d'art epipaleolithique
dans la zone de Portes de Fer du Danube, Revista di Scienze Preistoriche,
1969, XXIV, 2, p. 283-298 sau V. Boroneant, Noi date despre cele mai vechi
manifestari de arta plastica pe teritoriul Romaniei, SCIA, seria Arta
plastica, t.19, 1, 1972, p. 109-115)?
Creatiei ii repugna evolutia. Daca Creatorul ar fi avut un plan, El
s-ar fi plictisit de mult. Se pare ca fiintarea a cucerit noi spatii de
manifestare, inclusiv de manifestare culturala, tocmai in pofida evolutiei
lenese, a dezvoltarii liniare, pragmatice, creatoare de urit universal (vorba
lui Creanga din Stan patitul). Aparitia unghiului si a celor 3, 6 si 9
linii paralele la Mitoc nu poate fi regasita nici intr-o structura evolutiva
anterioara. Unghiul de la Mitoc-Dealul Galben, Botosani, Romania este un act
imposibil din punctul de vedere al evolutiei si tocmai de aceea acel unghi
primordial devine acum, in globalizare (acum, cind lumea s-a trezit fata in
fata cu cea mai strasnica criza de identitate), cea mai de pret creatie a lui
Homo Sapiens. Prin acel unghi misterios omul modern isi regaseste aici, pe
pamint, dar si acum, in paienjenisul de siliciu si fier al globalizarii, patria
si sensul fiintarii sale (vezi cartea noastra "Weg und WWW. A Portret
of the World with Hedegger", Basarabia, Chisinau, 1999).
Nu ma uit, deci, ca la un proces evolutiv la spectacolul paleolitic si
neolitic al fiintarii primordiale omenesti pe malurile Dunarii Sacre (mult
inaintea roirii acelei fiintari pe malurile Tigrului si a Eufratului, al Nilului,
Indului, Gangelui, riului Galben). Ma uit spre acel trecut de unicala "referinta
anterioara" ca la un miracol, dar... troienele de manifestari
spirituale neolitice (sute de mii de statuiete feminine pictate geometric in
culturile Starcevo-Cris, care s-a intins de la Timoc pina la Nistru,
Vinca-Turdas, Vadastra si Rast, Parta, Hamangia si Gumelnita, Tartaria si
Danceni, toate predinastice), culmineaza cu mindrii cucutenieni despre care,
iata, ni se tot repeta prin masmedia (fara nici o dovada stiintifica), ca isi
spinzuaru mortii in copaci, ii uscau si apoi ii mincau ( cu tot cu oase,
fiindca oase umane nu se gasesc in santierele arheologice cucuteniene, doar in
situl de la Scinteia argeologul C-M. Mantu a descoperit citeva oase de copil)
(pentru a se vedea locul foarte inalt al lui Homo Sapiens din paleoliticului
superior carpato-dunarean si nordpontic vizavi de cel din Anatolia, Palestina
si muntii Zagrosului vezi cartea reputatului arheolog James Mellaart, Earliest
Civilisations of the Near East, London, Thames and Hudson, 1965 si pe cele
ale lui G. V. Child, Man Makes Himself, London, 1963 si S. Cole, The
Neolithic Revolution, London, 1963, iar pentru notiunea de "revolutie
geometrica", propusa de noi ca baza spirituala a "revolutiei
neolitice", vezi cartea noastra "O
istorie geometrica a lui Homo sapiens"
<http://www.ournet.md/~geometrical> )
Nu vreau sa cintaresc aici (nici nu avem ce cintari!!!) ipoteza
naucitoare cu privire la "canibalismul cucutenienilor" (adusa
la zi cu instrumentele provocarilor mediatice moderne) cu tot greul
descoperirilor senzationale (la cota valorica mondiala) ale stiintei
fundamentale arheologice. Intreb simplu omul care a decis publicarea si, mai
ales, mediatizarea unei asemenea stiri: chiar Va inchipuiti, fie si la limita
cercetarii imposibilului, ca in arealul de clima nord-carpato-nistrean (clima
din timpu cucutenienilor nu se deosebea prea tare de a noastra), umed si cald,
cind mortul chiar si iarna nu poate fi tinut mai mult de 3 zile, se poate ca la
umbra copacilor sa usuci un mort? Pai, el este imediat umplut de muste cu oua,
este consumat total in alte citeva zile de larve si de bacterii, de ciori si de
stirvari... Oasele, insa, uscate de soare si de vint, ar sta temeinic pina azi
tot pe acolo, ingropate de timp prin paduri si cimpiii (dar arheologii, cum
spuneam, nu au gasit oase de cucutenieni - doar citeva la "Scanteia",
si nu exista dovezi ca acei cucutenieni devorau si oasele semenilor lor; atunci
le-ar fi devorat si pe cele de ovine, porcine, bovine, care se gasesc cu
duiumul in siturile cucuteniene!!!). Dar la oasele cucutenienilor vom mai
ajunge...
Or, cercetarea arheologica si antropologica ne spune: nici o cultura "canibalica",
dar absolut nici una (si pe acolo, pe unde s-a manifestat, canibalismul era
ritualic, nu alimentar) nu a creat macar o mica parte din valorile spirituale
si tehnologice ale cucutenienilor. Tocmai crearea si folosirea logica, in masa,
a simbolurilor geometrice, pictate cu un fast estetic nemaiintilnit in
neolitic, a facut posibila uriasul salt tehnologic al cucutenienilor (poate si
al intregii umanitati!!!), tocmai acest salt tehnologic care a unit simbolurile
cosmice si pamintesti, lutul si focul, mintea si sufletul omenesc (lipsa
violentei fizice, razboinice, in acea societate matriarhala tot nu s-a atestat
stiintific si la lucrul acesta vom mai reveni) nu dau nici o sansa ipotezei
amarite care ataca acum iresponsabil timpul universalei omenii romanesti.
Iata, insa, ca prin "arhetipizarea mediatica" a
termenului "canibalismul cucutenilor" se poate "demonstra"
ca temele "actuale" ale "degenerarii"
poporului roman au si "vechime istorica"... Acum amatorii de
pradalnica senzatie (da, da senzatiile de felul celei discutate de noi prada
interesul national al Romaniei de a ajunge - alergind onorabil din urma -
natiunile civilizate ale Europei) scuipa in labe (zic labe fiindca
putinta miinii pune hotare mintii, iar puterea picioarelor pune talaghire
inimii) : "canibalismul cucutenienilor" lamureste "degenerarea
moderna" a poporului roman. Adaugat "dacismului si ortodoxiei
noastre conservatoare" , mai poate sustine, tot nefondat stiintific,
amaritul exeget (nu se gindeste sa puna cu demnitate pe masa discutiei maretele
constructii cosmogonice ale dacilor /vezi cartea noastra "De la topografia cosmogonica la Kogaionon"
<http://www.ournet.md/~anothersite>/, neintrecute la
vremea lor, sau exceptionalele biserici ortodoxe, pictate in exterior, din Nord
Estul Romaniei) acest "canibalism cucutenian" arata-iata (presa
a scris!!!) de ce romanii nu sint primiti la masa cea mare a lumii.
Dar cum oare acest popor roman, european prin excelenta (ar fi bine sa cercetam fundamental, spre binele integrarii
Romaniei in UE si NATO, felul cum s-a armonizat cu modelul american comunitatea
romaneasca, ortodoxa si dacica, din New York)
<http://www.dacia.org/chelsoi>, a pastrat in broderii, in
cioplitura pietrii, in incrustarea lemnului, in desenul de pe oalele de lut, in
covoare, in arhitectura superba a casei, a podurilor si a portilor, a
gardurilor, a instrumentelor agricole si a celor muzicale, tot repertoriul
geometric si coloristic al cucutenienilor si nu s-a gasit nici o urma, cit de
mica, cit de firava (in mituri, in ritualuri, in legende, in povesti) de
canibalism? Cum oare poporul roman a conservat integral si repertoriul
alimentar al cucutenienilor, descoperit de arheologi (grine, boboase, prune,
visini, mere, pere, peste, pasari, carne de porcine, ovine si bovine -
tripletul alimenatr neolitic, fara carne de cal etc) intr-o varietate care nu
lasa loc (nici in visele cele mai urite) spinzurarii mortilor prin copaci in
vederea consumarii lor alimentare?
Feti Frumosi si Ilene Cosinzene, dar si voi, poeme geometrice si
cosmogonice cucuteniene, iata ca nu aveti dreptul nici la istorie, nici la buna
cuviinta a provocatorilor din masmedia romaneasca, cei care ii "doteaza"
pe cucutenieni cu paduri (si padurea, codrul, este spatiu de geneza spirituala
al poporului roman, european, dar carpato-dunarean) unde mortii sint agatati prin
copaci, pusi la uscat pentru a fi mai apoi mincati... Or, mai repede asi crede
ca strabunii cucutenieni isi puneau mortii in rachete cosmice si ii trimiteau
pe Jupiter sau pe Neptun, decit in aceste "moderniste" paduri
neolitice de spinzurati... Mai repede asi aduce inapoi vremea Alkionei (este
vorba de dialogul lui Platon "Alkiona", in care Socrate
dovedeste ca este mai usor sa prefaci o femee in pasare, decit sa inveti sa
cinte la flaut pe cineva fara auz muzical), care a trecut, fiindca, iata, cind aude
de "canibalii cucutenieni ce-si spinzurau mortii in copaci pentru ai
usca si minca" si Liviu Rebreanu isi misca cu durere, ca si Marija
Gimbutas, oasele in mormintul de veci...
In anul 2000 la Isaiia (Iasi) a fost descoperita o colectia
impresionanta de statuiete feminine precucuteniene denumita de specialisti "Adunarea
Zeitelor". La inceputul anului 2001 arheologul Dragomir Popovici,
directorul stiintific al Muzeului National de Istorie, prezenta la Bucuresti
formidabila expozitie "O lume regasita. Satul cucutenian de la Poduri",
sat unde se descoperise o alta minune cucuteniana, complexul ritual de
statuiete "Soborul Zeitelor". In 1997 arheologul Dan Monah
editeaza la Piatra Neamt o aleasa monografie inchinata artei plastice
cucuteniene. La Chisinau apare in 1998 monografia fundamentala a arheologului
Valentin Dergaciov despre depozitul de figurine si artefacte cucuteniene de la
Carbuna, Basarabia, unde este publicata si formidabila figurina incrustata cu
siruri de romburi si trunghiuri (vezi prima pagina
a acestui eseu) <http://dr-savescu.com/dignity/index.html>.
Arhitectul Silvia Paun editeaza in 1996 la editura Tehnica un studiu
comparativ deosebit de valoros "Identitati europene inedite
Italia-Romania" despre continuitatea spirituala in spatiul carpato-dunarean,
studiu in care civilizatia cucuteniana sta la loc de mare cinste. Si
academicianul Mircea Petrescu-Dimbovita, in recentul discurs de primire in
Academia Romana, aducea un elogiu binemeritat stralucitei civilizatii
cucuteniene. In anii din urma la Scanteia, la sud de Iasi, arheologul Cornelia
Magda-Mantu a descoperit importante vestigii cucuteniene, vestigii pe care li-a
pus in timp cu cele mai moderne metode de datare. Datele dnei C.M. Mantu,
editate si intr-o exceptionala monografie (vezi C-M. Mantu, "Cultura
Cucuteni. Evolutie, cronologie, legaturi ", Piatra-Neamt, 1998), pun
sigur civilizatia precucuteniana si cucuteniana inaintea epocii dinastice din
Sumer si, astfel, relanseaza stiintific discutia inceputa in anii 90 ai
secolului trecut de M. Gimbutas cu privire la "primordialitatea Europei
de Sud-Est" ca leagan spiritual al omului modern (relansata mai recent
de ipoteza turbulenta a dlui Napoleon Savescu din New York care sustine, mai
artagos decit N. Densusianu, ca omul modern de pe intreaga planeta a fost
civilizat de carpato-dunareni, vezi: Napoleon Savescu, Noi nu suntem urmasii
Romei, Inact, Bucuresti, 1999).
Ce au mai lasat cucutenieii dupa ei? Cele mai mari vase de lut ale
Neoliticului predinastic, cele mai geniale (sic!!!) poeme geometrice pictate in
culori in acel Neolitic, minunate picturi care au rezistat intemperiilor
5000-6000 de ani (ce tehnologie superioara de facere a acelor oale mari, ce
tehnica magnifica de folosire a materialelor si a vopselelor!!!), uriase
cunostinte arhitectonice (temple, sate fara bordee, cu multe case in 2 si 3
nivele) si cosmoginice, tehnici agricole pe care le-ar invidia si Evul Mediu
european, inginerie metalurgica etc, etc - iata ce reprezinta Cucutenia <http://www.iatp.md/dava> pe
timeline-ul omului (armonizarea deplina a fiintarii pamintesti cu viata
ciclurilor cosmice ar fi, poate, cea mai importanta cunoastere a cucutenienilor
si aceasta cunoastere, spune undeva si Mircea Eliade, urmind pe Hegel, nu poate
fi cunoscuta din armonizarea moderna a Fiintarii Universale cu plumbul ziarelor
de dimineata).
Dar sa revenim la povestile romanesti. Daca dnii "ziaristi"
(facem si noi ziaristica, dar cum sa nu-i iau in ghilimele, daca publica
articole provocatoare, nefondate si nedocumentate) ar fi citit macar citeva
povesti populare romanesti, daca isi bagau dulce capul de copil in poala dulce
a bunicii, sau in miinile calde ale bunelului, ar fi stiut ca in multe din
acele povesti EROUL DESCOPEREA CIMPURI DE OASE OMENESTI LA HOTARUL DINTRE
DOMENIUL CUCERIT DE OM SI CEL DE DINCOLO (vezi, la P. Ispirescu, in textul
celebrei povesti "Tinerete fara batrinete" cum sta scris:
"Si apucind calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile
si trei nopti, pina ce ajunge la o cimpie intinsa, unde era o multime de oase
de oameni"). Or, posibil, cucutenienii isi scoteau mortii din tara
(poate dupa o incinerare prealabila, dar urma acestor incinerari, cum am aratat
in una din cartile noastre depsre daci, o poate "masura" stiintific
adulmecarea spectrometrica a Cobaltului, elementul adunat de organismele vii
pentru a-si intari imunitatea, vezi A. Vartic, Magistralele tehnologice ale
civilizatiei dacice, Basarabia, Chisnau, 1998) si de aceia cimitirile lor
nu pot fi gasite. Schlimann a descoperit Troia mergind pe versurile Iliadei.
Noi de ce n-am lamuri macar ipotetic cu ajutorul miturilor, povestilor si
legendelor romanesti enigma lipsei cimitirelor cucuteniene?
Nu insist ca ipoteza noastra cu privire la ducerea mortilor dincolo de
hotarele Cucuteniei (sau dincolo de hotarele comunitatii locale), incinerarea
lor si chiar macinarea oaselor pe acolo de vinturile "tineretelor fara
batrinete", sa fie pusa cu titlu de senzatie in ziare si reviste. Dar
aparitia in povestile romanesti, la hotarul de fiintare a omului, a unor cimpii
intinse cu "o multime de oase de oameni", are cel putin o baza
logica de cercetare, confirmata stiintific de structura povestilor din intregul
areal romanesc de la Timoc pina la Nistru. Baza asta, slava Domnului, nu poate
fi nici stearsa, nici scoasa din enciclopedia fiintarii lui Homo Sapiens.
Inca o sugestie. Se stie ca ritualurile canibalice au fost (si mai
sint) practicate de popoarele asa zis primitive, dominate de barbati, de
vinatori razboinici. Barbatii sint, in mare parte, cei care consuma carnea
dusmanului ucis in lupta (tot barbat) pentru a-i lua puterea fizica si
spirituala. Barbatii, nu femeile...
Or, civilizatia cucuteniana, cum demonstreaza cu seriozitate
cercetarea arheologica fundamentala (vezi acele exceptionale "soboare
de zeite", descoperite de arheologi, cum aratam mai sus), a fost una
matriarhala, pasnica si agricola (cercetarea arheologica a M. Gimbutas
demonstreaza stiintific ca acei oameni de Cucuteni erau pasnici, spirituali,
luminosi, agricultori, nu razboinici) (ba chiar faptul ca la moastele Sfintei
Paraschiva la Iasi se aduna anual peste un milion de oameni vadeste ca urmasii
cucutenienilor continua sa venereze femeia-zeita, mama, nascatoare de viata si
aducatoare de pace, sanatate si binefacere - dar din acest superb hagialic
romanesc nu se face senzatie, desi aduna cam tot atitia oameni cit vin anual la
Mekka sau la spalatul ritualic din Gange).
Civilizatia matriarhala cucuteniana, pasnica, agricola, nerazboinica,
nonviolenta (iata ce scrie ziarul New York Times despre studiile
caprato-dunarene a M. Gimbutas: "Rings with the belief that knowledge
about goddess-worshipping past can guide the world toward a sexually
egalitarian, nonviolent, and 'earth-centered' fiture." ) nu putea sa
pastreze la sinul ei (prin canibalism) domeniul fizic al fortei brutale (pe
care o jinduiesc canibalii din bazinul Amazonului sau Micronezia) (si Mircea
Eliade a elogiat cartile M. Gimbutas: "This splendidly illustrated book
brings toghether an archaeological documnetation hardly to be found elsewhere").
Romanul si azi spune: cele rele sa se spele, cele bune sa se adune. Raul,
mortul, sugereaza povestile romanilor, era dus la hotare, trecut in domeniul de
uitare al demonilor si al zmeilor, al hircelor, al lui Statu-palma-barba-cot,
pentru a permite noului sa renasca curat in comunitatea omeneasca, sa
regenereze fara urmele rezidurilor activitatii pamintesti, prin unirea pura a
Cerului cu Pamintul in burta divina, romboidala, a femeii, a mamei nascatoare.
Mitul regenerator al "frunzei verzi" , cintat de
romani ca "tatal nostru", tocmai de aceea sta in capul tuturor
producerilor artistice ale poporului roman. "Frunza verde"
este nu numai simbolul regenerarii anuale in spatiul carpato-dunarean de
anotimpuri clare, ci mai transmite tonul, metrica, rima, sensibilitatea si
spiritualitatea lui Homo Sapiens din Europa de Sud-Est tocmai din vremile
pre-istorice (vezi studiul nostru "Variatiuni
pe o tema de Calude Levi-Strauss")
<http://www.dacia.org/variations>, sensibilitate si
spiritualitate care poate fi urmarita si in plastica cucuteniana, dar si in
felul cucutenienilor de a se manifesta arhitectonic, prin construit si prin
incrustarea construitului cu motive geometrice primordiale (unghiuri, spirale,
romburi, zig-zaguri, cercuri, meandre, triunghiuri, trei linii, linii paralele
si perpendiculare, verticale si orizontale etc). Urmele acestui construit
plastic (pe care si-a construit si M. Heidegger intrebarea cu privire la
tehnica), puternic spiritualizat (Mircea Eliade mai spune undeva: "orice
decor geometric este metafizica") sint atit de prezente in construitul
recent al romanilor incat arheologii pun cu seriozitate intrebarea cu privirea
la continuitatea spirituala cucuteniana si precucuteniana in spatiul de geneza
al poporului roman (vezi comunicarea dnei C-M.
Mantu "Cucuteni - astazi" pentru cel de al II-lea Congres
International de Dacologie din site-ul www.dacia.org)
<http://www.dacia.org/>. Vechiul mit al "mesterilor
mari", ca si cel al Maiestrei care re-invie din cenusa ei, mit de care
nu ne vom lasa nici cu un milion de pagini de ziare ce relateaza violarea
fiicelor de catre tatii lor bolnavi psihic, bate magnific la geamul devenirii
Romaniei in globalizare, bate mult mai frumos si mai spiritual decit nenorocita
informatie despre "canibalismul cucutenienilor", mediatizata
fara nici un pic de responsabilitate de unele ziare din Romania...
Manipularea istoriei, mai ales in globalizare, devine arma de
distrugere in masa. Razboiul actual palestino-evreiesc, cel sirbo-albanez sau
ruso-cecen, reprezinta doar o marturie (deosebit de singeroasa) a acestei
naucitoare arme "intelectuale" care tinde sa cucereasca
intregul Glob prin instrumentul globalizator al massmediei (dar si prin
politicianism iresponsabil, interese tenebre economice si financiare, terorism
etnic,social sau religios - a nu se uita ca anume Rusia, care lupta cu
terorismul islamic in Cecenia si Tajichistan, este patria moderna a
terorismului violent si a anarhismului ca forma de dominare a majoritatii de
catre minoritate). Un accident banal (uciderea intimplatoare a unui hot de
buzunare) , multiplicat imediat de TV, Radio si Internet, poate fi "aranjat"
in aceleasi clipe sub aspect istoric, religios, social, politic sau etnic
pentru a provoaca iesirea "fundamentata" a unor multimi uriase
in strada (sau pentru a pastra trupele rusesti in Trasnistria) .
Amintim aici milioanele (sic!!!, caci este vorba si de ziare, si de
radio si TV, si de manuale) de pagini mincinoase care s-au scris despre poporul
roman de catre ideologii comunisti (chiar si in aceste zile aceiasi ideologi
aduc cohorte de cazaci violenti si nevinovati sub zidurile manastirii Noul
Neamt din Basarabia cu lozinci "Doloi ruminizatii!!!" - or,
acesti cazaci nu sint, desigur!!!, informati ca manastirea Noul Neamt a fost
creata de calugarii Manastirii Neamt si ca intregul "staretzism"
rusesc s-a creat pe la acea manastire si are, deci, si origine "nemteasca
"): impactul cimpului informational, creat de acele pagini mincinoase, cu
devenirea moderna a Romaniei (si a Rusiei, si a Ucrainei, si a Georgiei, si a
Armeniei etc) se vede in starea de jale a tranzitiei romanesti... Manipulind
(acum!!! in epoca mediatizarii imediate a stirilor fara hotare de bun simt)
trecutul prin mijloacele de informare in masa, inclusiv prin Internet,
batjocorind acel trecut (ca sa vezi, tinerii romani trebuie sa cunoaca doar
faptul ca Decebal avea buze senzuale, nu si minunile tehnologice ale dacilor -
vezi Dacian Technologies si Dacian Spirituality la Dacian Virtual Museum <http://www.dacia.org/>)
se injecteaza in straturile arhetipale ale copiiilor de azi sentimentul urii
fata de Romania si stramosii, strabunii (stra-bunii, sic!!! adica foarte foarte
bunii) carpato-dunareni.
Asa masmedia romaneasca este responsabila de faptul ca peste 50% de
romani nu sint mindri de patria lor. Putem oare, cu asemenea cetateni, sa
realizam performante in globalizare (sa nu uitam ce li se spunea zi de zi
nemtilor in anii 1945-1950: da, sintem vinovati ca am acceptat fascismul, da,
avem o tara distrusa de un razboi criminal, dar noi sintem nemti si in
zece ani o vom reconstrui! Si au reconstruit-o!!!)? Avem oare dreptul moral, in
asemenea conditii, sa inmultim zi de zi "vestea" ca ortodixismul
si dacismul este vinovat de nerealizarile rominesti din tranzitie?
Citesc des pe Internet "Times" si "Le
Figaro"... Nu am vazut, insa, in paginile lor zilnice titlurile de
cosmar pe care le dau cu litere de o schioapa ziarele romanesti. Artele,
cultura, stiinta, istoria umanitatii, arheologia, medicina, arta de a trai
<http://www.lefigaro.fr/>etc domina acolo net bitii de
politica provinciala, de scandal si de violenta. Si ma intreb: de ce oare nu
anunta zi de zi masmedia romaneasca, prin titluri demne, ca pe teritoriul
Romanei, pe la 30.000 - 26.000 de ani i. I. H. (la
Mitoc-Dealul Galben, linga Botosani) <http://ournet.md/~ancient>
omul a descoperit si folosit prima tabla matematica a omenirii, primele
unghiuri si linii paralele, primele operatii de adunare, inmultire si impartire
(vezi pe prima pagina a acestui eseu amuleta descoperita de arheologul iesean
V. Chirica), primele armonizari ale Cerului si Pamintului cu factorul uman.
Asta senzatie!
De ce nu se relateaza cu metoda efortului modern, civilizat,
comunitar, euro-atlantic, franco-spaniol (este vorba de picturile rupestre din
pesterile din sud-vestul Europei, care nu intrec, insa, in valore spirituala
unghiurile, romburile si triunghiurile carpato-dunarene din acelasi timp, lucru
pe care l-am aratat in "Istoria s-a inceput la
Mitoc"
<http://www.iatp.md/dava>) faptul ca la Moldova, pe
Nistru, in musterian - la hotarul omului de Neandertal cu cel modern, s-au
construit primele sate ale omului si tot acolo au fost incizate primele semne
logice? De ce nu se da cu titlu de senzatie aparitia spiralei la Dorohoi
(mileniul 15 i. I.H.) sau a rombului la Cuina Turcului (mileniul 11 i. I.H,
mult inainte de aparitia lui in spatiul sumerian si anatolian) si pastrarea
acestor simboluri de catre poporul roman pina azi?
De ce nu se comenteaza de tot romanul cititor de ziare faptul ca
arhitectura satului romanesc, adunata cu geniu prin iniativa lui D. Gusti la
Muzeul Satului, poate fi urmarita arheologic, stiintific, pina in spatiul
cultural al cucutenienilor (si chiar mai sus in timp, sustine M. Gimbutas
vorbind despre primele temple pe fundament din spatiul carpato-dunarean de la
Cascioarele, Parta, Vadastra, Turdas care sint, poate, mai vechi decit cele din
Rasaritul Apropiat)? De ce nu stie si copilul, si liceianul, si studentul ca madonele de la Rast si Turdas
<http://www.ournet.md/~geometrical> aveau incrustate pe ele
semne protoalfabetice (e vorba de anull 5000 i. I.H.) ce depozitau si
trasmiteau cu certitudine informatia mult inaintea tablitelor de la Tartaria?
De ce trebuie sa vina oamenii de stiinta din India si sa ne invete ca padurea (daca
in sanscrita) este sfinta, cind noi avem exceptionale mostre de venerare a
codrului de catre poporul roman?
De ce masmedia nu relateaza cu titlu de senzatie macar poporului roman
(dar de aceasta informatie are nevoie si intrega specie de Homo Sapiens,
fiindca construitul arhitectonic primordial si simbolul geometric de geneza
pazesc devenirea omului de invazia posibilitailor catastrofale de impas), ca
savantul iesean Victor Spinei a demonstrat irefutabil, cu mijloacele
arheologiei fundamentale, faptul ca prin casa, prin temelia ei milenara (si
cucutenienii au fost cei mai mari mesteri ai neoliticului in construirea de
case pe un fundament special, pastrat de poporul roman pina in zilele noastre)
vlahii nu s-au desprins de spatiul carpato-nistrean, ci au transmis mostenirea
culturii daco-vlahe Brateiu-Costisa-Botosana si Dridu catre
romanii de azi, cultura pe care daco-vlahii din acele timpuri o mostenise de la
daco-geti? De ce nu i se spune cetateanului ca aceasta pasiune milenara a
construitului bun, frumos, sanatos, geomtrizat romanii din Basarabia au dus-o
cu ei dupa 1940 si in fundurile Siberiei, pe care le-au implut tot cu sate de
case sanatoase, romanesti?
Iata, insa, ca lista intrebarilor, cum se vede, epuizeaza repede
subiectul nostru de demnitate senzationala; iar domeniul de incertitudine
istorica, pe care il propaga in Romania destule ziare si posturi de TV, nu prea
da cistig de cauza cercetarii stiintifice fundamentale a istoriei noastre,
cercetare pe care o realizeaza aproape anonim, fara cele mai elementare
instrumente, practic la hotarul saraciei, o echipa mica de arheologi, de adevarati
profesionisti (care dau, insa, mai multe sanse Romaniei decit tot grohotisul de
iluzii pierdute din masmedia de senzatie) (stiati ca pentru domeniul
paleolitic, pentru acel paleolitic geometric si fenomenologic -sic!!!, care a
dat lui Homo Sapiens simbolul logic geometric, ca armonie a Fortelor cosmice,
ca scoatere a realitatii bune din lista posibilitatilor virtuale de impas, au
mai ramas in Romania 4-5 arheologi, dar si aceia batrini?).
Or, destinul unui eseu de felul acestuia este dominat serios in Romania
moderna de heisenbergiana incertitudine! Cu cit mai mult spatiu primordial
anihilam pe spatiile de masmedia, cu atit mai putine sanse avem sa intram demn
in globalizare! Or, fara primordial nu exista devenire, iar fara devenire omul
degenereaza spontan in nefiinta (aceasta afirmatie nu pune hotare de cauza si
efect Creatorului, ci arata inca odata ca actualul Homo Sapiens a aparut pe
Pamint misterios si primordial, sentimental si spiritual, cosmic si geometric
in aurignacian, adica pe la 35.000 - 25.000 BC)... Ci ziarele traiesc din
scandal, scandalul aduna public, publicul aduna donatorii de reclama de tot
felul... Ba chiar scandalul cu orice pret ataca de multe ori, iresponsabil,
nedocumenat si fara probleme morale pentru ziaristii care o fac, oameni
nevinovati, blajini (cum imi spunea chiar dl C. Nistorescu intr-o "vestita"
convorbire pe care am dus-o pasnic la redactia postului de radio din Orastie in
prezenta bunului nostru amic Nunu Brilinschey) .
Unii din cei atacati nu pot sa se apere, altii nu vor ("cum nu
Va este rusine sa atacati presa, este imoral, este ireponsabil!!!"
striga cu titlurile lor de o schioapa tocmai acei care ataca imoral si
iresponsabil subiecte nevinovate si neaparate). Cucutenienii, in acest sens,
chiar sint cu totul lipsiti de mijloace de aparare. Cum sa dai in judecata un
ziar care te insulta in anul 2001, atunci cind tu ai trait pe la 4500-3500 i.
I. H. Am indraznit, deci, sa ies la bara si sa apar pe cucutenieni <http://www.iatp.md/dava>in
instanta opiniei publice romanesti cu gindul la binele pe care il poate aduce
pledoaria mea chiar ziarelor sau institutiilor care manipuleaza (cu sau fara
voie) istoria.
Politica acelor ziare (dar si institutii!!!), bazata pe industria de a
face bani (dar si provocari geopolitice, entice, religioase, sociale) din
provocari informationale, este uneori spalata cu etnos romanesc si
euro-atlantic de editoriale frumoase, scrise chiar de unii din cei care deschid
drumuri largi pentru manipularea istoriei (cum ar fi, sa zicem, dl C. Nistorescu,
care macar in ceasul din urma trage linii de bun simt peste regula salbatica a
pietei informationale din Romania). Dar cu atita baie nu plinge nimeni de
rusine prin redactiile ce fabrica scandaluri din spusele necontrolate ale cuiva
caruia i s-a nazarit ca onorabilii nostri stramosi cucutenieni erau canibali ce
isi uscau mortii prin copaci si apoi ii mincau (lucru pe care nu l-au imaginat
nici razboinicii antropofagi - ritualic!!! - din bazinul fluviului Amazon).
Nu cred, asadar, ca presa romaneasca de tiraj va mediatiza acest
articol. Sunt roman din Basarabia, un roman care cerceteaza stiintific
civilizatia strabunilor carpato-dunareni (cu mijloace moderne de cercetare,
bazate pe metoda multidisciplinara a faimosolului si uitatului profesor D.
Gusti, cel care a promovat in Romania radioul, dar si caminele culturale de
masa - sic!!!), cercetare din care au rezultat multe studii, articole si vre-o
12 carti. Or, romanii din Basarabia ajung astazi pe paginile ziarelor din
Romania doar daca sint "capi de mafia ucraineana", traficanti
de droguri, de pachistanezi sau prostituate. Chiar si de Ilie Ilascu, care a
spalat cu 9 ani de temnita dura ranile cumplitului tratat Ribbentrop-Molotov
(mostra clasica, academica de manipulare a istoriei de catre doua din cele mai
criminale regimuri politice ale istorie omenesti, cel comunist si cel fascist,
manipulare care si-a aratat deja coltii ca arma de distrugere in masa: 1 milion
de romani din Basarabia au "disparut" din statisticile regimului
comunist de la Moscova, alt milion de romani, majoritatea barbati. au murit pe
la Odesa, Sevastopol, Stalingrad, Kursk sau Praga in 1941-45, dar cine bate
clopotele pentru pomenirea mediatizata a acestui holocaust?), s-a uitat a doua
zi... Tocmai de aceea, dar mai ales din respect pentru destule editoriale
foarte bune aparute dupa revolutie in presa din Romania (scrise de Octavian
Paler, Stelian Tanase, Marius Tuca, C. T. Popescu, Ion Cristoiu etc), pe care
le citesc acum mai ales pe Internet, voi mediatiza aceast articol si prin
Internet. Dar nu pentru a dezonora ziarele care ung cu dohot, vorba romanilor
din Basarabia, istoria strabunilor, pasnicilor, luminosilor, uimitorilor
cucutenieni (sintagma apartine Marigei Gimbutas), ci pentru a informa macar
oamenii de buna credinta despe Istoria Romaniei ca subiect senzational de
demnitate.
Si mai cred astfel, naiv si blajin, ca cititorul acestui articol nu va
cobori ochii in jos atunci cind la Roma, Paris, Moscova, Berlin, New York,
Madrid, Pekin etc, etc va spune europeneste ca este roman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.