Transmisie telepatica zeta: Cunostinta

       

Transmisie telepatica zeta: Cunostinta

Nancy a facut cunostinta cu unul din copiii sai hibrizi, un fiu, precum si cu alte progenituri. Ea si-a inregistrat aceste intalniri, iar noi vom lasa cauvintele sa vorbeaca de la sine.

Incepe amintirea hipnotica a lui Nancy

Aveam 19 ani. Am senzatia ca aud ceva in sufragerie. Ma dus sa verific. Ma astept sa vad acei mici omuleti. Cobor in sufragerie si ajung pana in bucatarie, sa vad mai bine despre ce e vorba. Vad unul dintre ei in bucatarie, chiar in usa. Sta in picioare. Cred ca imi comunica: "Vrem sa vi cu noi", sau ceva in genul asta. Pare sa nu fie ferm in aceasta cerere si aud ceva afara care suna asemanator cu scartaitul unui bocanc pe zapada. Mi-am luat haina si am pus-o pe mine. Aveam pe mine o pereche de pantaloni largi si viu colorati. Noi nu purtam blugi pe vremea aceea, purtam acest gen de pantaloni largi mai tot timpul. Privesc pe geam apoi merg impreuna cu ei afara unde este frig. Pare frig pentru ca pana atunci am stat nemiscata si am privit la TV. El coboara scarile, in fata mea. Sunt numai 3 sau 4 trepte, de ciment, care duc in strada. Mergem afara si mergem pe langa casa, de-a lungul drumului.

Pe cealalta parte a garajului era mai mult spatiu liber si cativa copaci, si nu se vedea nici o casa. Asta nu este o nava dintr-acelea de 12 picioare (40 metri). Este una de 100 de picioare (330 metri), mult mai mare. Are forma de baza a unei farfuri zburatoare, de culoare gri inchis. Il urmez in continuare pentru ca nu stiu pe unde trebuie sa o iau. El merge de-a lungul tufelor care se afla intre garaj si nava. Ajungem sub nava. Aceasta nu se afla chiar pe sol desi aud un zgomot ca un scartait. Este si o mica scara cu trei sau patru trepte care pluteste deasupra pamantului. Arata ca un lant subtire care aluneca pana acolo unde vrei sa pui piciorul. Este ca un ghid, ca o balustrada care te ghideaza si care in cele din urma parca dispare. Ma holbez in sus, unde totul este intunecat, dar el vrea ca eu sa merg prima. Cand ajung sus, observ luminile care sunt aprinse in interior. Este o camera centrala, care are de la un capat la altul 100 de metri. Sunt ceva zetani acolo, inauntru. Nu este ceva formal, ei doar se misca de colo incoace. Peretii au o culoare alba care iese in evidenta, nu este griul obisnuit al acestor nave. Probabil ca arata gri daca luminile sunt stinse, pentru ca de multe ori cand apareau cu navele de 40 de metri, era in timpul zilei si nu era nevoie de lumina pentru ca usa era deschisa.

Sunt foarte curioasa. Nu pare sa fie vreo agenda pe acolo. Am sentimentul ca usa si mica scara sau ridicat in spatele nostru. Nu am nici o ideie daca noi ne-am miscat sau nu, dar a fost ca si cum am fi urcat cu ajutorul unui lift, drept si lin. Am mainile in buzunare si privesc in jur. Pare ca nimeni nu imi acorda atentie. Pe margine, in dreapta mea, este o intrare cu arcada si vad ca cei mai multi dintre ei intra in camera pe acolo. Vad unul mic printre ei, capul ii ajunge putin deasupra genunchilor lor. Deocamdata nu pot sa-l vad pentru ca se afla chiar in mijlocul grupului. Se afla mereu in mijlocul lor, nu o ia inainte si nici nu ramane in spatele grupului. Am observat ca are niste pantaloni scurti pe el. In ceea ce-i priveste pe zetani, sunt doar piele si os. Nu poti sa-ti dai seama daca este piele sau doar echipamentul lor. Dar el are pantaloni mici si foarte colorati, putin largi, si o camasa scurta si o mica centura inchisa, aproape neagra, subtire, cu grosime doar de 1 inch (2-3 cm). Capul lui este foarte alb si nu are culoare gri ca ale lor. Arata mult mai rotund decat ale lor si are forma unei lacrimi.

Ei intra in camera, iar el sta exact in mijlocul lor. Sunt foarte curioasa in ceea ce il priveste. Ei se opresc si eu fac un pas sau doi la stanga mea si ma aplec, sprijinandu-ma cu mainile de genunchi pentru a-l vedea mai bine. El priveste cu mare atentie in zona genunchilor mei. Nu arata ca un copil mic, cu burtica. Este aproape la fel de slab ca si ei. Isi tine mainile in fata. Il intreb ceva ge genul "Care este numele tau?" si fac cunostinta cu el.

Stau jos, pe podea, cu picioarele incrucisate si nu privesc indirect la el. Privesc spre dreapta iar el priveste spre stanga. Vorbesc tot timpul: despre imbracaminte, despre faptul ca si eu am pantaloni pe mine. Apoi el se apropie putin de mine. Imi verifica imbracamintea. Cred ca asta face. Se uita la pantaloni. Ii spun ca port pantaloni. Imi scot un pantof si ii arat piciorul, in special degetele de la picior. Apoi ii arat ca am degete si la mana. Imi ridic pantalonii sa-i arat ca am genunchi. Se apropie intr-un mers ciudat de mine, holbandu-se la gamba mea. Cred ca este curios. Imi dau jos haina ca sa-i arat ca am coate. Inclin capul spre el si ii arat ce este parul. Imi zmucesc parul sa-i arat ca nu ma doare atunci cand il lovesc. Apoi ii arat urechile mele si inchid ochii si deschid gura. Inchid ochii pantru ca ma gandesc ca daca deschid gura si am ochii deschi, se sperie. Imi introduc degetele in gura si ii arat dintii pentru ca el sa nu creada ca as vrea sa il musc.

Apoi il aud pe unul din ei ca imi spune: "Acesta este fiul tau." Deschid ochii si privesc cu atentie. Intreb ce varsta are. Arata cam de 3 ani si jumatate. Nu are par deloc. Capul sau arata rotund si alb. Nu arata compact. Are mici adancituri pe ici, pe colo. Craniile noastre sunt netede, asa ca ma intreb daca se afla oase sub piele. Poate ca nu este decat creier. Are urechi foarte mici. Ochii sai sunt mai mari decat ai nostri. Nu ma uit direct in ochii lui. Ochii lui sunt indreptati aprope tot timpul in jos, sau poate capul este inclinat astfel caci nu reusesc sa iau o imagine completa a fetei. Are doua ridicaturi de piele deasupra ochilor lui. Nu sunt gene, pentru ca arata ca o suprafata neteda cu o mica proeminenta deasupra ochilor. Ii intreb unde traieste el iar ei imi raspund "Cu noi." "De ce face-ti asta?", intreb eu, iar ei raspund: "Trebuie, avem probleme, din cauza asta avem nevoie de tine." Ei spun: "El este bine si este curios in privinta ta." "Este ceva ce vrei sa sti?", il intreb pe el prin telepatie. El priveste cu atentie nasturii. Ma intreb ce gen de jucarii au ei. Ei spun: "Are parte de un mediu care il stimuleaza." "Pot sa il mai vad?" "Poate, daca amandoi vreti, noi putem aranja.", raspund ei. Am sentimentul ca este timpul sa plec. Ii spun ca este "foarte dulce, ca o papusa mica". Cred ca sunt putin emotionata si mi-au dat lacrimile.

Sfarsitul amintirii hipnotice a lui Nancy
Incepe relatarea lui Nancy

Um intalnit recent fiul meu hibrid care acum a crescut. Nu are tendinta de a deveni gras, este chel si mai are inca ochii largi si frumosi. El poate doar sa scoata niste zgomote, nu cuvinte, cu, ceva in genul "Um humm". Dupa cum e de asteptat, el comunica prin telepatie. I s-a spus ca poate manca. El spune ca nu are nici un nume, dar ca o parte a programului genetic, are un numar. Are 141 de copii. Am intalnit unul dintre ei. Arata asemanator cu tatal lor si sunt de ambele sexe, unii imbracati in rochii si altii in pantaloni. Deci nu este vorba de clonare, dupa cum cred eu. Fiul mei hibrid are 5 degete, dar degetul mic are doar 1 inch (2-3 cm) si arata ciudat. Cativa dintre copii au degetul mic proportional, iar zetanii mi-au explicat ca aceasta parte a fost "finisata" prin programul de hibridizare. Am observat ca articulatiile copiilor nu sunt la fel de mobile precum cele de la Homo Sapiens. Copiii sunt curiosi si activi, si nu se sperie daca ii atingi.

Se termina relatarea lui Nancy

Informatii preluate de pe www.ZetaTalk.com