Ochii sunt oglinda sanatatii

Ochii sunt oglinda sanatatii

Orice boala in faza acuta sau chiar viitoare, poate fi depistata prin examinarea atenta a irisului        A inceput si la noi sa fie cunoscuta metoda de diagnosticare prin observarea ochiului. Cercetand configuratia irisului, un specialist poate dezvalui boli ascunse sau faze incipiente ale bolii, multe din ele greu de nedepistat prin alte metode. Cu alte cuvinte, cititul in ochi ofera informatii certe despre sanatate, orientand medicul spre tratamentul adecvat. Este o metoda neinvaziva, complet nedureroasa, ieftina si foarte sigura. Veche inca din antichitate, stiinta iridoscopiei prinde teren si la noi, chiar daca specialistii pot fi numarati pe degete. Iata in ce consta examinarea irisului si cum putem face chiar noi aceasta investigatie care ne ajuta sa stim mai multe despre starea de sanatate a fiecarui organ. Orice afectiune se vede pe iris     Boala poate fi depistata usor doar prin examinarea atenta a ochilor. Pe ce se fundamenteaza, de fapt, iridoscopia? Pe vechiul principiu chinezesc conform caruia fiecarui organ anatomic ii corespunde o suprafata de pe membrana irisului. Deci, fiecare particica din organism e proiectata pe iris. Cand sanatatea unui organ este afectata, centrii nervosi superiori comanda nervului optic inserarea afectiunii pe membrana irisului sub foma unei pete. Semnul care apare in sectorul respectiv isi modifica forma, culoarea si densitatea, in raport cu evolutia bolii, fiind sters si mic in faza incipienta si intins si intunecos in fazele avansate. Chiar daca simptomele nu s-au manifestat inca, modificarea apare pe iris. Cu alte cuvinte ochii pot spune cu ce suferim, dar si ce boli urmeaza sa se declanseze. Daca afectiunea se vindeca fara consecinte negative asupra organismului, semnul dispare. In cazul in care boala a lasat urme in organism, ramin semne si pe iris. Membrana acestuia pastreaza chiar si amprenta trecutului patologic al fiecarui individ. Cu aparate speciale sau in oglinda     Iridoscopia este un procedeu stiintific de diagnosticare a bolilor, cu nimic mai prejos decat investigatiile clinice. De altfel, practica indelungata in domeniu si fundamentarea ei teoretica au dat nastere la o veritabila ramura medicala: iridologia. Echipajele navetelor spatiale americane sunt verificate medical mai intai prin acest procedeu, deoarece el orienteaza medicii asupra analizelor de laborator ce trebuie efectuate. Investigarea irisurilor se face cu aparatura optica speciala cuplata la calculator, insa poate fi efectuata si cu dispozitive mai simple sau cu ajutorul unei lupe si al unei surse de lumina (lanterna). Cum puteti face chiar dumneavoastra acest lucru? Simplu! Folosind o oglinda. Trebuie sa fim atenti la modificari legate de culoare, forma, textura si relieful irisului, pete sau cavitati aparute in structura acestuia. Toate semnele identificate se compara apoi cu o „harta“ a irisului normal. Specialistii insa, coreleaza informatiile citite in ochi si cu aspectul pielii, expresia fetei, limba, grupa sanguina. Semnele de pe iris difera de la om la om, dupa cum unele sunt genetice sau dobandite. Descoperirea lor cere intuitie, dar mai ales experienta. Iridoscopia se invata sau trebuie sa-i lasam pe iridologi s-o faca. Ce ne spun pupilele?     Primul lucru pe care-l observam la iris este culoarea. Experienta a demonstrat ca persoanele care au irisul de culoare albastra sau gri au o predispozitie genetica spre afectiuni reumatice si ale cailor respiratorii, alergii, astm, migrene. Cele cu iris caprui sunt predispuse sa contacteze boli de sange si de circulatie, diabet, spasme nervoase digestive, iar persoanele cu irisul verde spre boli hepatobiliare si ereditare. Pot aparea si modificari ale pupilelor care, de obicei, au urmatoarele semnificatii: lipsa in partea de sus-boli de stomac, lipsa in partea de jos-afectiuni intestinale, lipsa in partea stanga-afectarea colonului descendent, lipsa in partea dreapta-afectarea colonului ascendent, lipsa pe verticala-boala cerebrovasculara, elipsa inclinata spre stanga-afectiuni ale pancreasului si splinei, elipsa inclinata spre dreapta-afectiuni hepatobiliare, dilatate-excitabilitate nervoasa, euforie, bucurie, relaxare, consum de cafea, alcool si alte droguri, tratament cu tranchilizante, neuroleptice, hipnotice, sedative, analgezice, antibiotice, antidepresive, hipertensiune craniana, edeme cerebrale, restrinse-inhibitie nervoasa, sperietura, panica, frica. Semne pe iris     Culorile petelor pe care le descoperim pe iris ofera indicii asupra naturii afectiunilor: rosiatica-leziuni cronice (hemoragii) in interiorul unor organe si tesuturi, albastruie-exces de alimente toxice, gri-tulburari metabolice, galbuie-afectiuni intestinale, verzuie-boli hepatobiliare, albicioase-sistem limfatic deficitar. In bolile acute, semnul apare ca un triunghi subtire cu varful spre pupila, iar in cele cronice, este lat si are un contur inchis. Liniile radiale ca spitele unei roti puternic conturate exprima exces energetic, hiperfunctii organice, hiperexcitabilitate. Inelele inchise sau deschise la culoare, continue sau intrerupte. Sunt semnul unor afectiuni nervoase cu rezonanta cardiovasculara sau cerebrovasculara. Petele mai inchise decat tenta irisului inseamna ca procesul de eliminare a toxinelor este deficitar sau ca reactia imunitara a organismului este inhibata. Marcajele coralifere ofera informatii cu privire la afectiuni pulmonare, iar cele in forma de strugure indica boli de ficat si pancreas. Pete albe sau negre     Marginea superioara albicioasa a irisului semnifica afectarea vaselor sanguine craniene: ischemie cerebrala, scleroza cerebrala, hipertensiune craniana, circulatie sanguina cerebrala deficitara. Cu cat zona albicioasa este mai intinsa, cu atit afectiunea este mai grava. Un cerc gros, negru, la exteriorul irisului, indica leucemie, umbrele radiale dense in zona de proiectie a ficatului-hepatite cronice, un punct negru in zona de proiectie a splinei-chist hidatic in splina, un punct negru in locul de proiectie a hipofizei-diabet insipid sau adenom hipofizar, o umbra intunecata sau un punct negru in regiunea ce reprezinta creierul-sechele post-traumatism cerebral. Adanciturile de pe suprafata iriana sunt expresia unui deficit in functionarea organului corespondent, iar semnele in relief dau indicii asupra functionarii in exces a acestuia. Asemenea pete permit diagnosticarea corecta, in special a afectiunilor endocrine. Irisul ne spune ce analize sa facem     Mai trebuie sa stim si faptul ca iridoscopia ofera informatii doar despre functiile afectate ale organelor, nu si despre ce boala este vorba. De pilda, se poate vedea pe iris ca rinichiul este bolnav, insa nu se poate spune cu precizie daca sufera de litiaza renala, infectie, tumora. Ca atare, chiar daca iridoscopia poate stabili ca exista o dereglare, pentru o terapie eficienta trebuie sa apelam si la un laborator medical specializat. Totusi, iridoscopia are avantajele ei, indicand ce analize trebuie sa facem, scutind medicul de investigatii inutile. Cat despre acuratetea diagnosticului prin cercetarea ochiului, cele mai precise sunt cele pentru afectiuni renale, pancreatice, ale splinei, hepatobiliare, hipofizare si toxemice. Analizele de laboratoe le confirma in proportie de 100%. Se verifica si aproximativ 90% din cele pentru infectii, boli de colagen, afectiuni ischemice cardiace si cerebrale si boli pulmonare, circa 80% pentru afectiunile tiroidiene, paratiroidiene, uterine si ovariene si doar 70% pentru unele forme de cancer si parte din dereglarile glandelor sexuale si suprarenale. De la empirism, la curs universitar     Principiile iridoscopiei au fost descoperite in antichitate, de catre vechii chinezi. Hipocrate spunea ca „ochii exprima starea de sanatate a trupului. Cerceteaza irisul globului ocular care seamana cu o harta, si vei afla multe lucruri despre starea de rau sau de bine a organismului“. Ironizata si pusa la indoiala, ca multe alte ramuri ale medicinii alternative, iridologia si-a cistigat abia in secolul XX recunoasterea stiintifica. Parintele iridologiei este medicul ungur Ignacz von Peczely (1822-1911). El a stabilit conceptele de baza, precum si harta generala a irisului cu cele 12 zone in care sunt preoiectate partilor corpului. Astazi in Europa iridologia este extrem de populara, universitati din Rusia, Grecia, Egipt, Franta studiaza aceasta disciplina in cadrul facultatilor de medicina. Cititi si Pulsul si Joao de Deus si Ochii si Diagnostic pe limba.

De ce sa alegi iridoscopia? 1. Afli la ce boli esti predispus genetic si, in functie de ele, poti alege tratamente, alimentatie sau cure de slabire adecvate. 2. Descoperi care dintre afectiunile pe care le ai sunt in faza acuta si care s-au cronicizat. 3. Poti actiona si asupra cauzelor care determina boala, nu numai asupra simptomelor, poti urmari evolutia unei anumite terapii asupra sanatatii organului afectat si o poti schimba daca semnele de pe iris nu dispar. Iridologii intocmesc o fisa fiecarui pacient si stocheaza in arhiva calculatorului imaginile irisului. La control, se compara imaginile vechi cu cele noi. Geografia ochilor     Pentru a putea fi studiat sistematic, irisul este impartit in sapte cercuri concentrice, primul fiind linga pupila. sunt cercuri sectionate de 12 raze ce delimiteaza cimpuri radiale, notate precum un cadran de ceas. OCHIUL STANG A - emisfera cerebrala stanga B - partea stanga a epifizei C - partea stanga a hipofizei D - partea stanga a fruntii E - ochiul stang F - partea stanga a nasului, narina stanga si sinusul stang G - maxilarul superior stang H - partea stanga a buzelor I - partea stanga a timpanului si a conductului auditiv extern J - maxilarul inferior stang K - partea stanga a faringelui L - paratiroidele stangi M - partea stanga a laringelui N - partea stanga a rectului si a organelor genitale externe (penis si vulva) O - membrul inferior stang P - partea stanga a uterului (prostatei) R - partea stanga a vaginului S - ovarul (testiculul) stang T - partea stanga a vezicii urinare U - ureterul stang V - partea stanga a colonului transvers si colonul descendent Z - rinichiul stang X - suprarenala stanga a - partea stanga a intestinului subtire b - corpul si coada pancreasului c - splina d - inima e -partea stanga a diafragmei f- plamanul stang si partea stanga a traheei g - sanul stang h - membrul superior stang si umarul stang i - lobul stang al timusului j - partea stanga a limbii si a gurii k - glanda salivara sublinguala stanga l - lobul stang al tiroidei m - partea stang a fetei n - partea stanga a cefei o - partea stanga a trunchiului cerebral p - urechea medie si interna stanga r - partea stanga a creierului mic s - partea stanga a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale - D1 la D12 si lombare - L1 la L5, a sacrumului si a coccisului). OCHIUL DREPT A - emisfera cerebrala dreapta B - partea dreapta a epifizei C - partea dreapta a hipofizei D - partea dreapta a fruntii E - ochiul drept F - partea dreapta a nasului, narina dreapta si sinusul drept G - maxilarul superior drept: H - partea dreapta a buzelor I - partea dreapta a timpanului si a conductului auditiv extern J - maxilarul inferior drept K - partea dreapta a faringelui L - paratiroidele drepte M - partea dreapta a laringelui N - partea dreapta a rectului si a organelor genitale externe (penis si vulva) O - membrul inferior drept P - partea dreapta a uterului (prostatei) R - partea dreapta a vaginului S - ovarul (testiculul) drept T - partea dreapta a vezicii urinare U - ureterul drept V - colonul ascendent (cu apendicele) si partea dreapta a colonului transvers Z - rinichiul drept X- suprarenala dreapta a - cecul si partea dreapta a intestinului subtire b - capul pancreasului c - ficatul si vezicula biliara d - stomacul, pilorul si duodenul e - esofagul si partea dreapta a diafragmei f- plamanul drept si partea dreapta a traheei g - sinul drept h - membrul superior si umarul drept i - lobul drept al timusului j - partea dreapta a limbii si a gurii k - glanda salivara sublinguala dreapta l - lobul drept al tiroidei m - partea dreapta a fetei n - partea dreapta a cefei o - partea dreapta a trunchiului cerebral p - urechea medie si interna dreapta r - partea dreapta a creierului mic s - partea dreapta a coloanei vertebrale (a vertebrelor cervicale - C1 la C7, dorsale -D1 la D12 si lombare - L1 la L5, a sacrumului si coccisului).