Secrete.

duminică, 6 ianuarie 2013

Imagini tulburatoare din lagarele Nord-Coreene realizate de un supravietuitor

Imagini tulburatoare din lagarele Nord-Coreene realizate de un supravietuitor

lagar - 2 Protv Ad
Un barbat care a reusit sa scape de regimul din Coreea de Nord si a supravietuit lagarului a prezentat printr-o serie de desene viata pe care un arestat al regimului Nord Corean o traieste intr-un astfel de lagar.
Huffington Post a reusit sa preia imaginile realmente socante realizate de barbatul care isi pastreaza identitatea ascunsa.
In aceste imagini, sunt reproduse scene in care detinuti morti sunt mancati de catre sobolani iar femei insarcinate sunt injunghiate:
"Pentru ca sobolanii mananca mai intai ochii, multe cadavre nu au ochi cand sunt gasite", il citeaza sursa citata pe autor.
Conform Amnesty International "sute de mii de oameni au fost arestati si trimisi in lagare" sub regimul lui Kim Jong Il, pentru ca ziarul britanic Guardian sa precizeze ca in Coreea de Nord regimul a intensificat in ultimul deceniu politica lagarelor de concentrare.
Sursa FOTO: Cafe.daum.net
Sursa: huffingtonpost.com

  • lagar - 1
  • lagar - 2
  • lagar - 3
  • lagar - 4
  • lagar - 5

    탈북자가 그린 수용소 그림들 (임산부등은 보지마시길)


    한 탈북여성이 그린 그림들



    임신부 유산시키기… 임신부 배 위에 놓인 널빤지로 두 명의 남자가 올라가서 강제로
    유산시키는 고문이 자행되고 있다. 임신부는 끔찍한 고문에 두 팔을 들고 고통스러워
    하고 있다. 간수가 총으로 협박하자 어쩔 수 없이 임신부의 배 위에 올라간 남성이 눈
    물을 흘리고 있다.




    소똥 속 낱알 주워 먹는 수감자… 수용소에 수감 중인 북한 주민이 너무 굶주린 나머
    지 소의 똥에 옥수수·쌀·보리 등의 낱알이 섞여 있는 것을 발견하고 이를 입에 집어넣
    고 있다. 간수가 그에게 채찍질을 하기 위해서 다가오는 장면이 오른쪽에 보인다.



    물구나무 세운 채 발길질… 소의 똥에 섞인 낱알을 주워 먹었던 북한 주민을 채찍질
    하려던 간수가 그를 물구나무 세운 후 배를 발로 차서 토하게 하고 있다. 북한은
    1990년대 중반 ‘고난의 행군’시기를 거치면서 주민통제를 강화해 왔다.

    그녀는 동시통역사 옆에서 땅을 밟자마자 나를 맞이한 사람은 중국 브로커들이었다"
    며<중국 돈 4000원에 어린 자식들과 헤어져 팔려 가게 됐다"고 말했다. "더욱 분한 것
    은 중국인브로커들이 인신매매하는 북한 여자들을 '돼지'라고 부르며 짐승 취급을 하
    는 것이었습니다. 세상에 그토록 잔인하고 파렴치한 인간들이 있다는 것을 처음 알았
    습니다. 어떻게 사람을 돼지라고 부르며 인간이 인간을 팔 수 있습니까." 그녀는 "더
    가슴 아픈 것은 이런 비인간적인 취급을 받아도 이 슬픔을 그 어디에도 하소연할 데가
    없다는 것이 더 원통했다"고 말했다.방씨는 떨리는 목소리로 "몇 달 안 되는 동안에 두
    세 번 팔려 다니는 신세가 됐고, 어린 자식들을 찾아다니다가 중국 공안에 잡혀 강제 북
    송됐다"며 "노동단련대, 구류장, 교화소로 끌려 다니면서 매를 맞아 장애인이 돼 버렸다"
    고 했다. 방씨는 지난해 4월 워싱턴 DC의 내셔널 프레스클럽에서 고문으로 허벅지가 마
    치 칼로 베어낸 듯이 군데군데 <움푹 파인 모습을 공개, 깊은 탄식과 눈물을 자아냈었다.
    다른 탈북자 조진해씨는 "나는 다행히 어머니가 지켜줘서 인신매매를 면했지만 나의 언
    니를 <비롯한 많은 북한 여성들은 지금도 미국에 사는 개보다 더 못한 값에 여기저기로
    팔려가고 있다,

    밑에부터 다른 탈북자가 묘사한 그림들

     

            

    Evadare din iad. Cum a reusit sa scape un barbat dintr-un lagar al MORTII din Coreea de Nord. VIDEO


    Coreea de Nord Protv Ad
    Acolo erau torturi, foamete, tradari si executii. Pentru Shin In Geun, lagarul de detinuti politici Camp 14 insemna "acasa". Pana cand, intr-o zi, a avut sansa sa scape.
    Prima sa amintire despre acest loc este o executie. Se afla impreuna cu mama sa pe un camp, unde garzile aliniasera cateva mii de prizonieri. Baiatul s-a lasat in jos si, printre picioarele celorlalti, a vazut cum un barbat era legat de un copac de gardieni.
    Shin In Geun avea atunci patru ani si era prea mic pentru a intelege discursul pe care l-a auzit inainte de executia prizonierului. Insa, dupa zeci de executii pe care le-a vazut in anii urmatori, i-a tot ascultat pe gardieni spunand ca prizonierul urma sa moara pentru ca i s-a oferit sansa unei achitari prin munca grea, insa acuzatul a refuzat generozitatea guvernului Coreei de Nord. Apoi, paznicii pun un calus in gura condamnatului, ii acopera capul si il impusca.
    In Camp 14, o inchisoare pentru dusmanii politici ai Coreei de Nord, adunarile mai mari de 2 prizonieri sunt interzise, cu exceptia executiilor. Toata lumea este obligata sa asiste. Guvernul Coreei de Sud estimeaza numarul prizonierilor nord-coreeni la aproximativ 154.000, in timp ce Departamentul de Stat al SUA crede ca sunt peste 200.000. Cea mai mare inchisoare are 50 de kilometri lungime si 40 km latime, o arie mult mai mare decat intreg orasul Los Angeles. Numerele 15 si 18 reprezinta centrele de reeducare, unde detinutii primesc invataturile lui Kim Jong-il si Kim il-Sung, si, uneori, sunt eliberati. Celelalte inchisori sunt "districte complet controlate", unde detinutii "irecuperabili" muncesc pana la moarte.
    Lagarul lui Shin era unul dintre acestea. A fost construit in jurul anului 1959, in apropiere de satul Kaechon, situat in provincia Pyongan, si cuprinde aproximativ 15.000 de prizonieri. Camp 14 are 48 de km lungime si 24 km latime, avand in interior ferme, mine si fabrici, care se intind de-a lungul vailor muntoase.
    Shin si mama sa au locuit in cea mai buna zona pe care lagarul putea sa o ofere. Au avut propria camera, unde puteau sa doarma pe podea, impartind o bucatarie cu alte 4 familii. Electricitatea era functionala doua ore pe zi. Nu aveau paturi, scaune sau mese. Si nici apa curenta.
    Shin Dong-hyuk
    Daca mama lui Shin isi indeplinea ratia zilnic de munca, putea sa ii aduca mancare. La 4 dimineata, femeia pregatea micul dejun si pranzul pentru amandoi. Fiecare masa avea acelasi meniu: terci de porumb, varza murata si supa de varza. Shin era tot timpul infometat si isi manca foarte repede portia, imediat ce mama lui se ducea la munca. Apoi manca si pranzul mamei, care, dupa ce venea istovita de la munca si nu gasea nimic de mancare, il batea cu lingura.
    Pe femeie o cheama Jang Hye Gyung si niciodata nu a vorbit cu el despre trecut, familie sau motivul pentru care a ajuns acolo. Iar el nu a intrebat niciodata. Shin a ajuns pe lume datorita gardienilor, care au ales-o pe femeie ca "premiu" pentru o casatorie. Barbatii si femeile dorm in dormitoare separate, in functie de sex, iar regula numarul 8 a lagarului spune ca "orice contact fizic sexual care se produce fara aprobare va fi sanctionat prin impuscarea imediata a vinovatilor". Asa ca o casatorie oferita drept "premiu" este singura varianta de ocolire a regulii "fara sex".
    Gardienii aproba casatorii de patru ori pe an, iar daca una dintre partile implicate considera ca partenerul/partenera este inacceptabil de batran(a) sau urat(a), paznicii pot anula evenimentul. Insa daca o vor face, barbatul sau femeia respectiva nu se vor mai putea casatori vreodata. Tatal lui Shin, Shin Gyung Sub, i-a spus fiului ca gardienii i-au dat-o pe Jang ca recompensa pentru munca lui in prelucrarea metalului.
    Shin Dong-hyuk
    Shin In Geun a reusit sa scape din "iad" in noaptea Anului Nou, cand atentia tuturor era putin mai slaba decat in mod normal. A planuit evadarea impreuna cu un prieten, Park, timp de mai multi ani, iar planul era cat se poate de simplu: sa fuga pe sub gardul electric. A reusit acest lucru doar el, dupa ce Park a murit electrocutat de firele de inalta tensiune. Shin s-a strecurat pe langa spatiul pe care l-a facut intre corpul lui Park si pamantul acoperit cu zapada. Dupa ce a trecut de firele electrice a fugit doua ore in continuu, fara sa se uite in urma si fara sa auda sirene sau impuscaturi.
    Era foarte frig, sub 10 grade, si nu avea nimic pe el in afara de o haina subtire. Dupa ce a gasit ferma unui taran, a descoperit o haina militara cu care s-a imbracat si, astfel, "a devenit" un cetatean obisnuit al Coreei de Nord.
    Shin avea 23 de ani si nu cunostea pe nimeni. A dormit prin coteturi de porci si prin gari. A furat si a facut bisnita. A fost ajutat, exploatat si tradat. Il dureau picoarele, ii era frig si foarte foame. Se simtea ca un extraterestru care cazuse pe Pamant. In ianuarie 2005 a reusit sa treaca in China, iar doi ani mai tarziu era in Coreea de Sud. In doar 4 ani el era in sudul Californiei, ca ambasador al organizatiei pentru drepturile omului, "Libertate pentru Coreea de Nord".
    Acum, numele lui este Shin Dong-hyuk.
    Toate aceste detalii au fost publicate in ziarul britanic The Guardian, care a stat de vorba cu Shin In Geun. El a lansat si o carte in care povesteste toate chinurile prin care a trecut in lagarul Coreei de Nord: "Evadare din Camp 14".

    Sursa: The Guardian

    • Coreea de Nord
    • Shin Dong-hyuk
    • Shin Dong-hyuk
    • Shin Dong-hyuk
    • Shin Dong-hyuk
    • Reportaj CNN cutremurator. Mauritania: ultimul taram al SCLAVIEI de pe Terra

      acum 9 luni 17 zile
      Mauritania Protv Ad
      Moulkheir Mint Yarba este o femeie din Mauritania care, intr-o zi, s-a intors de la munca din desert si a vazut ceva inimaginabil. Fiica sa, care nici nu invatase sa mearga, fusese lasata in soare sa moara.
      Cu lacrimi amare, mama si-a plans copilul care zacea in nisipul portocaliu al Mauritaniei cu ochii acoperiti de insecte. Stapanul femeii este cel care a violat-o si i-a facut acest copil. Acum, el a vrut sa o pedepseasca, sa o faca sa munceasca mai mult, fara sa mai aiba grija copilului...
      Incercand sa-si revina din soc, Yarba a intrebat daca poate face o pauza ca sa-si ingroape copilul cum se cuvine. Raspunsul stapanului a fost: "Treci inapoi la munca!" Mai tarziu, la cimitir, ea a povestit ca "a sapat o groapa si a inmormantat-o in hainele in care pe care le avea atunci, fara sa o spele sau sa respecte alte ceremonii funerare".
      Pretul uman al ciocolatei. Cati copii sunt exploatati pe plantatiile de cacao pentru a umple buzunarele miliardarilor
      "Am avut doar lacrimile mele ca sa imi aline durerea", a povestit femeia care este acum un adevarat activist impotriva sclavagismului. Ea a scapat de sclavie in 2010 si a cerut autoritatilor din Mauritania sa ii pedepseasca pe cei care au lipsit-o de libertate. "Vreau dreptate, dreptate pentru fiica mea pe care au ucis-o si pentru anii in care m-au batut si au abuzat de mine".
      "Am plans mult timp din cauza mortii fiicei mele si pentru ca traiam in acest hal. In loc sa ma inteleaga, mi-au zis sa-mi tin gura, amenintandu-ma ca situatia se poate inrautati atat de mult, incat nu voi putea suporta.".
      Mauritania
      Moulkheir si-a spus povestea in fata jurnalistilor de la CNN in decembrie, cand un reporter si un fotograf au vizitat Mauritania, o tara mare si uscata, aflata in partea vestica a Saharei. Jurnalistii americani au strans informatii despre locul in care sclavagismul este o practica obisnuita, acceptata si folosita mai mult decat in orice alta zona de pe Terra.
      In Mauritania traiesc aproximativ 3.400.000 de oameni, iar sclavia este prezenta in randul a circa 10% sau 20% din populatie. Acestea sunt datele furnizate de Gulnara Shahinian, raportor special al Natiunilor Unite, care subliniaza faptul ca este vorba despre "sclavie adevarata, in toata puterea cuvantului."
      Si daca aceasta situatia pare incredibila, atunci trebuie luat in considerare si faptul ca Mauritania este ultima tara din lume care a abolit, oficial, sclavia. Acest lucru s-a intamplat in 1981, la aproape 120 de ani dupa ce Abraham Lincoln a elaborat Proclamatia din SUA. De asemenea, abia in urma cu 5 ani, in 2007, in Mauritania s-a adoptat o lege care incrimineaza actul de posesiune a unei persoane. Pana acum, un singur caz a fost judecat si condamnat.
      "Chiar daca stiam toate aceste informatii inainte sa plecam, ceea ce am gasit in vestul Africii ne-a uimit. Mauritania s-a blocat in timp, intr-un mod bizar si sinistru. Este un loc unde camilele si caprele strabat strazile alaturi de Sedanurile franceze. Un loc unde dunele de nisip dau impresia ca tara este un toping de bezea. Unde vanturile desertului se joaca cu nomazii, facand ca siluetele lor sa para ca sunt niste flacari la orizont. Si unde, incredibil, culoarea pielii unei persoane si istoria familiei lui spune daca va deveni sclav sau daca va fi eliberat din sclavie" - povestesc jurnalistii CNN.
      Mauritania
      Aceste realitatati patrund in fiecare aspect al vietii din Mauritania - incepand cu baietii inchisi la culoare care servesc ceaiuri in restaurante, pana la imbracamintea oamenilor. Un barbat care poarta o haina albastruie, larga pe la brate, cu broderii aurii pe piept este aproape sigur un om liber, care provine din clasa veche a proprietarilor de sclavi, din randul Maurilor Albi, care sunt niste arabi cu o culoare a pielii putin mai alba decat ceilalti. O femeie cu un val traditional pe cap, dar cu bratele descoperite, este aproape sigur un sclav. Mainile ei sunt expuse ca sa poata munci mai bine.
      Este un loc ingrozitor si complicat, unde cea mai mare dificultate pentru straini este sa inteleaga aceste lucruri, deoarece nimeni nu are voie sa vorbeasca despre sclavie. Cand jurnalistii de la CNN au stat de vorba despre sclavie cu ministrul Dezvoltarii Rurale, Brahim Ould M’Bareck Ould Med El Moctar, a declarat ca tara sa este una dintre cele mai libere din lume. "Toti cetatenii sunt liberi in Mauritania, iar acest fenomen nu mai exista", a spus el.
      Problema este insa atat de sensibila, incat ziaristii au fost nevoiti sa-si faca cele mai multe interviuri in secret, de multe ori in mijlocul noptii, in locuri foarte ferite. "Motivul nostru oficial cand am intrat in Mauritania a fost ca adunam informatii stiintifice despre stolurile de lacuste. Persoanele cu care am intrat noi in contact nu stiau ca ne intereseaza sclavia.", mai spun cei de la CNN.
      Mauritania - o tara uitata de civilizatie in desert
      Mauritania
      Mauritania este o tara cu capitala la Nouakchott, dominata de desert, unde doar 0,2% din teren este arabil. Religia oficial este islamica, rata somajului este de 30% si doar 51% dintre oameni stiu sa scrie si sa citeasca. Aproximativ 44% traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi, iar PIB-ul pe cap de locuitor este de 2.200 de dolari, in comparatie cu 48.000 $ in Statele Unite. Guvernul este controlat militar, iar sistemul legislativ este format dintr-un amestec de legi islamice si franceze.
      Mauritania si-a castigat independenta fata de Franta in 1960, iar presedintele actual este Mohamed Ould Abdel Aziz. El a preluat puterea in urma unei lovituri militare in 2008, rasturnand primul lider ales democratic. Apoi, in 2009, Aziz a fost ales in fruntea tarii, cu ajutorul unor alegeri care sa intareasca autoritatea sa.

      Sursa: CNN
    • Mauritania
    • Mauritania
    • Mauritania
    • Mauritania
    • Mauritania

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.