Profeţiile lui Isaiah
(cartea lui Isaiah a fost descoperită în pesterile de la Qumran de către un musulman dintr-un sat alăturat Betleemului, Muhammad Deib, care căuta o oaie pierdută, ea se afla in muzeul sulurilor din Ierusalim, intacta, de 2800 de ani)
Isaiah 60:4: 4Ridică-ţi ochii împrejur, şi priveşte: toţi se strâng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe, şi fiicele tale sunt purtate pe braţe.
Isaiah 60:8: 8Cine sunt aceia care zboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor? (sunt evreii care dau buzna cu Boeing-uri de prin toata lumea spre tara sfanta)
Isaiah 60:10: 10 Fiii strainilor îţi vor zidi zidurile, şi împăraţii lor îţi vor sluji; căci te-am lovit în mânia Mea, dar, în îndurarea Mea, am milă de tine.
Isaiah 60:11: 11Porţile tale vor sta veşnic deschise, nu vor fi închise nici zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor, şi împăraţii lor cu alaiul lor (Condoliza cu Bush, si Rumsfeld vin des).
Isaiah 60:12: 12Căci neamul şi împărăţia care nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile acelea vor fi în totul nimicite (ruinate).
Isaiah 61:5 Străinii vor sta şi vă vor paşte turmele, şi fiii străinului vor fi plugarii şi vierii voştri.
In concluzie putem rezuma astfel cele scrie mai sus:
1. Evreii se vor intoarce dintre toate neamurile dusi pe umerii / bratele porumbeilor (cu avioanele de calatori) Isaiah 60:4,8
2. Cetatile lor vor fi recladite de fiii strainilor (printre care si români) (Isaiah 60:10)
3. Bogatiile neamurilor se vor scurge spre Ierusalim si imparatii pamantului vor veni cu alaiul lor sa slujeasca Ierusalimului (Isaiah 60:11)
4. Tarile care nu vor sluji si nu vor sprijini pe Israel si pe pe cei care ajuta Israelul vor ajunge ruina (Isaiah 60:12).
Deja Afganistanul, Irakul si Libanul sunt ruina (2006), s-ar putea sa urmeze curand Siria, Iran si altele.
Cyrus persanul a fost profetit cu numele de catre Isaiah cu 100 de ani inainte ca acesta sa se fi nascut, precum si faptul ca va conduce imperiul persan si va elibera pe evrei din robia babiloniana. Cyrus a distrus Babilonul intr-o zi, desi era o cetate uriasa, fiindca bratul D-lui era cu el, si el era unsul Sau.(vezi mai jos la Profetiile din Cartea lui Daniel).
Mai departe Isaiah spune:
Isaiah 63:5: Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M-ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor, şi urgia mea M-a sprijinit! (zice D-zeu, programatorul Matrixului)
Isaiah:63:6 Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, şi le-am vărsat sângele pe pământ."
Isaiah 24:21 În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului. (chiar si oamenii aflati in avioane sau nave cosmice care vor lupta impotriva Israelului vor fi nimiciti de Insusi D-zeu, fie ei si aflati in zbor prin vazduh).
Cum s-ar putea "traduce" acestea peste cateva sute de ani?
1. Europa si USA nu vor mai sprijini ca acum Israelul
2. Evreii vor creste mult in numar si putere economica / militara pe actuala locatie geografica (lui Avraam i se promite un teritoriu de la Nil pana la Eufrat, arabii mereu vor ataca, mereu vor pierde teritoriu, nu evreii vor ataca primii in razboaiele care vor urma).
3. La final multe popoare vor inconjura Israelul si Ierusalimul din invidie pentru bogatia / bunastarea lor (atunci se va implini Isaiah 63:15, insusi D-zeu se va arata si-i va nimici (nu pe evrei, ci pe ceilalti), atunci va fi a doua venire a lui Iisus, si rascumpararea celor care au crezut in Evanghelia Sa. Cei care vor inconjura Israelul atunci vor fi vrednici de pieire, fiindca dreptatea nu va fi cu ei. Nu uitati, D-zeu nu e numai iubire, e si drept, si mai e si Domnul Ostirilor, pe El nu-l poate invinge nici o armtata, fiindca El da si El ia puterea oricarei armate.
Alte profetii din Isaiah:
Isaiah a profetit ca Nilul va seca si se va face 7 pârâuleţe din el, iar limbile de apa care inconjoara peninsula Sinai vor seca ca sa netezeasca drumul evreilor spre Egipt in razboiul care il vor face cu egiptenii (Isaiah 11:15, Domnul va seca limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte pâraie, aşa că îl vor putea trece încălţaţi). Atunci Egiptul va fi pustiit. Aceasta inca nu s-a implinit dar va fi un semn pentru credinciosi ca pustiirea lui e aproape. Si Daniel a profetit ca Eufratul va seca cand va sosi vremea Armaghedonului, ca sa fie pregatita calea imparatilor (armatelor lor) de la Rasarit spre Israel.
Isaiah a spus acum 2800 de ani ca Pamantul e rotund: Isaiah 40:22 "El stă deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el." Galileo Galilei a fost ars pe rug cand a afirmat mii de ani mai tarziu acelasi lucru.
un musulman dupa ce a citit cartea lui Isaiah si-a dat seama ca lupta contra lui D-zeu si a lasat aceasta frumoasa marturie, o puteti citi aici
http://www.biblia.3x.ro/walid.html
(cartea lui Isaiah a fost descoperită în pesterile de la Qumran de către un musulman dintr-un sat alăturat Betleemului, Muhammad Deib, care căuta o oaie pierdută, ea se afla in muzeul sulurilor din Ierusalim, intacta, de 2800 de ani)
Isaiah 60:4: 4Ridică-ţi ochii împrejur, şi priveşte: toţi se strâng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe, şi fiicele tale sunt purtate pe braţe.
Isaiah 60:8: 8Cine sunt aceia care zboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor? (sunt evreii care dau buzna cu Boeing-uri de prin toata lumea spre tara sfanta)
Isaiah 60:10: 10 Fiii strainilor îţi vor zidi zidurile, şi împăraţii lor îţi vor sluji; căci te-am lovit în mânia Mea, dar, în îndurarea Mea, am milă de tine.
Isaiah 60:11: 11Porţile tale vor sta veşnic deschise, nu vor fi închise nici zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor, şi împăraţii lor cu alaiul lor (Condoliza cu Bush, si Rumsfeld vin des).
Isaiah 60:12: 12Căci neamul şi împărăţia care nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile acelea vor fi în totul nimicite (ruinate).
Isaiah 61:5 Străinii vor sta şi vă vor paşte turmele, şi fiii străinului vor fi plugarii şi vierii voştri.
In concluzie putem rezuma astfel cele scrie mai sus:
1. Evreii se vor intoarce dintre toate neamurile dusi pe umerii / bratele porumbeilor (cu avioanele de calatori) Isaiah 60:4,8
2. Cetatile lor vor fi recladite de fiii strainilor (printre care si români) (Isaiah 60:10)
3. Bogatiile neamurilor se vor scurge spre Ierusalim si imparatii pamantului vor veni cu alaiul lor sa slujeasca Ierusalimului (Isaiah 60:11)
4. Tarile care nu vor sluji si nu vor sprijini pe Israel si pe pe cei care ajuta Israelul vor ajunge ruina (Isaiah 60:12).
Deja Afganistanul, Irakul si Libanul sunt ruina (2006), s-ar putea sa urmeze curand Siria, Iran si altele.
Cyrus persanul a fost profetit cu numele de catre Isaiah cu 100 de ani inainte ca acesta sa se fi nascut, precum si faptul ca va conduce imperiul persan si va elibera pe evrei din robia babiloniana. Cyrus a distrus Babilonul intr-o zi, desi era o cetate uriasa, fiindca bratul D-lui era cu el, si el era unsul Sau.(vezi mai jos la Profetiile din Cartea lui Daniel).
Mai departe Isaiah spune:
Isaiah 63:5: Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M-ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor, şi urgia mea M-a sprijinit! (zice D-zeu, programatorul Matrixului)
Isaiah:63:6 Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, şi le-am vărsat sângele pe pământ."
Isaiah 24:21 În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oştirea de sus, iar pe pământ pe împăraţii pământului. (chiar si oamenii aflati in avioane sau nave cosmice care vor lupta impotriva Israelului vor fi nimiciti de Insusi D-zeu, fie ei si aflati in zbor prin vazduh).
Cum s-ar putea "traduce" acestea peste cateva sute de ani?
1. Europa si USA nu vor mai sprijini ca acum Israelul
2. Evreii vor creste mult in numar si putere economica / militara pe actuala locatie geografica (lui Avraam i se promite un teritoriu de la Nil pana la Eufrat, arabii mereu vor ataca, mereu vor pierde teritoriu, nu evreii vor ataca primii in razboaiele care vor urma).
3. La final multe popoare vor inconjura Israelul si Ierusalimul din invidie pentru bogatia / bunastarea lor (atunci se va implini Isaiah 63:15, insusi D-zeu se va arata si-i va nimici (nu pe evrei, ci pe ceilalti), atunci va fi a doua venire a lui Iisus, si rascumpararea celor care au crezut in Evanghelia Sa. Cei care vor inconjura Israelul atunci vor fi vrednici de pieire, fiindca dreptatea nu va fi cu ei. Nu uitati, D-zeu nu e numai iubire, e si drept, si mai e si Domnul Ostirilor, pe El nu-l poate invinge nici o armtata, fiindca El da si El ia puterea oricarei armate.
Alte profetii din Isaiah:
Isaiah a profetit ca Nilul va seca si se va face 7 pârâuleţe din el, iar limbile de apa care inconjoara peninsula Sinai vor seca ca sa netezeasca drumul evreilor spre Egipt in razboiul care il vor face cu egiptenii (Isaiah 11:15, Domnul va seca limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte pâraie, aşa că îl vor putea trece încălţaţi). Atunci Egiptul va fi pustiit. Aceasta inca nu s-a implinit dar va fi un semn pentru credinciosi ca pustiirea lui e aproape. Si Daniel a profetit ca Eufratul va seca cand va sosi vremea Armaghedonului, ca sa fie pregatita calea imparatilor (armatelor lor) de la Rasarit spre Israel.
Isaiah a spus acum 2800 de ani ca Pamantul e rotund: Isaiah 40:22 "El stă deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el." Galileo Galilei a fost ars pe rug cand a afirmat mii de ani mai tarziu acelasi lucru.
un musulman dupa ce a citit cartea lui Isaiah si-a dat seama ca lupta contra lui D-zeu si a lasat aceasta frumoasa marturie, o puteti citi aici
http://www.biblia.3x.ro/walid.html
______________________________________________________________
Profetiile
din Cartea lui Zaharia
In Zaharia capitolul 11 sunt
proorocite urmatoarele:
(venirea lui Irod-pastorul
de nimic, vinderea lui Iisus pe 30 arginti, aruncarea banilor de catre Iuda in
templu in fata carturarilor, care au cumparat cu ei apoi un ogor de la un olar,
strapungerea lui Iisus pe cruce si ranile Sale din maini, pieirea a 2 treimi din
evrei dupa ce l-au dat sa fie crucificat – romanii au omorat atunci 1,3 mil de
evrei, in anul 70 e.n., restabilirea lui Israel dintre popoare, razboiul de 6
zile cand Israel a batut vreo 5 tari arabe, nimicirea tarilor care se vor aduna
impotriva lui Israel)
- iata acel capitol 11:
1Deschide-ţi porţile, Libanule,
ca să-ţi mănânce focul cedrii!
Zah 10.10;
2Vaită-te, chiparosule, căci
cedrul a căzut, şi cei falnici sunt nimiciţi! Văitaţi-vă, stejari din Basan,
căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos!
Isa 32.19;
3Păstorii scot strigăte de
jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desişul Iordanului
este nimicit.
4Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul
meu: "Paşte oile de tăiat!
Zah 11.7;
5Căci cei ce le cumpără le taie
şi nu se simt vinovaţi. Şi cel ce le vinde zice: Binecuvântat să fie Domnul,
căci mă îmbogăţesc! Şi păstorii lor nu le cruţă.
Ier 2.3;Ier 50.7;Deut
29.19;Osea 12.8;
6Căci nu mai am milă de
locuitorii ţării, - zice Domnul: Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mâinile
altora şi în mâinile împăratului lor; ei vor pustii ţara, şi n-o vor izbăvi din
mâinile lor.
7Atunci M-am apucat să pasc
oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe
unul l-am numit Îndurare, iar pe celălalt l-am numit Legământ. Şi am păscut
oile.
Zah 11.5;Ţef 3.12;Mat 12.8;
8Am nimicit cu desăvârşire pe
cei trei păstori într-o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda, şi se scârbise şi
sufletul lor de Mine.
Osea 5.7;
9Şi am zis: Nu vă mai pot
paşte! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, şi cele
ce mai rămân, să se mănânce unele pe altele!
Ier 15.2;Ier 43.11;
10Mi-am luat toiagul Îndurare,
şi l-am rupt, ca să rup legământul Meu, pe care-l încheiasem cu toate popoarele.
11Şi când s-a rupt în ziua
aceea, nenorocitele acelea de oi, care au luat seama la Mine, au cunoscut astfel
că acesta era Cuvântul Domnului.
Ţef 3.12;Zah 11.7;
12Eu le-am zis: Dacă găsiţi cu
cale, daţi-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o daţi! Şi Mi-au cântărit, ca plată, trei
zeci de arginţi.
Mat 26.15;Ex 21.32;
13Dar Domnul Mi-a zis: Aruncă
olarului preţul acesta scump, cu care M-au preţuit! Şi am luat cei trei zeci de
arginţi, şi i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar.
Mat 27.9-10;
14Apoi Mi-am rupt la doilea
toiag Legământ, ca să rup frăţia dintre Iuda şi Israel.
15Domnul mi-a zis: Ia şi
uneltele unui păstor nebun!
Ezec 34.2-4;
16Căci iată că voi ridica în
ţară un păstor, căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe
cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase;
ci va mânca din carnea celor mai grase, şi nu le va mai lăsa decât copitele!
17Vai de păstorul de nimic,
care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept!
Să i se usuce braţul de tot, şi să i se stingă ochiul drept!
Zaharia 13:6
Şi dacă-l va întreba cineva: De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini? el va răspunde: În casa celor ce mă iubeau le-am primit.
Şi dacă-l va întreba cineva: De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini? el va răspunde: În casa celor ce mă iubeau le-am primit.
Capitotul 14 din Zaharia
prevesteste lucruri viitoate groaznice:
"Le va putrezi carnea stând încă
în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în
gură...Aceeaşi urgie va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii, şi toate
vitele care vor fi în taberele acelea.") Cam cum se vor implini astea? Capitolul
11 si 12 s-au implinit deja intocmai.
Din Zaharia capitotlul 14
(cititi-l tot)
12Dar iată că urgia cu care va
lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va
putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi
le va putrezi limba în gură.
13În ziua aceea, Domnul va trimite
o mare învălmăşeală în ei; unul va apuca mâna altuia, şi vor ridica mâna unii
asupra altora.
1Sam 14.15-20;Jud 7.22;2Cron
20.23;Ezec 38.21;
14Iuda va lupta şi el în
Ierusalim, şi vor strânge bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul,
argintul şi haine foarte multe.
Ezec 39.10-17;
15Aceeaşi urgie va lovi şi caii,
catârii, cămilele, măgarii, şi toate vitele care vor fi în taberele acelea.
USA are in plan bombardament cu
mini-bombe nucleare (mininukes) asupra Iranului (gasiti pe google articole
detaliate)
Cand Hiroshima a fost bombardata
nuclear cei care au fost aproape si au privit flacara exploziilor li s-au
distrus ochii in cap si au orbit pe loc, deasemenea trupul lor a devenit carne
vie din cauza gravelor arsuri, cei care s-au aflat in punctul zero (exact sub
locul unde a explodat bomba, aceasta a explodat in aer la circa 500 m inaltime
de sol) s-au topit si a ramas din ei numai umbra pe asfalt.
Zaharia spune ca la fel li se va
intimpla si cailor si magarilor (deci e clar, nu va fi o boala, bolile nu ataca
simultant oameni si animale la un loc).
Bush a declarat "of course, I`m a
warrior president".
Israel nu are bombardiere cu raza
lunga de actiune dar are 100-120 rachete cu focos nuclear capabile sa atinga
Iranul. E o chestiune de timp pana cand ori USA ori Israel vor lovi nuclear
Iranul ca sa implineasca acea groaznic profetie ("Le va putrezi carnea stând
încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în
gură...Aceeaşi urgie va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii, şi toate
vitele care vor fi în taberele acelea.")
Poate va intrebati daca ati vazut
Fahrenhei 9/11 cum a castigat Bush Jr. de doua ori prin frauda alegerile (a doua
oara, in 2004, J. Kerry s-a declarat invins in mod misterios inainte de a se
termina numaratoarea voturilor, iar prima data, in 2000, negrii au fost
impiedicati sa voteze in mai multe state, iar fratele lui Bush a dat un numar
masluit de voturi favorabile lui Bush, din statul Florida, unde el, fratele, era
si este guvernator). Raspunsul e in spatele acestei fraze: "of course, I`m a
warrior president". D-zeu l-a ajutat prin orice mijloace, el si cei care vor
veni dupa el vor face ce a facut Cyrus mai demult pentru evrei. Trebuie sa mai
stiţi ca Bush, desi poate e un mare corupt si ticalos, pozeaza in conservator
religios si e suspect de devotat poporului evreu, impreuna cu tot staff-ul sau.
________________________________________________________
Profeţiile
din Cartea lui Daniel (preluat
de pe
www.Crestinul.ro)
Întreaga Biblie poate fi asemănată cu o oglindă
plimbată asupra istoriei omenirii. Reciproca este valabilă, căci întreaga
istorie umană poate fi desprinsă din conţinutul profetic aşezat în cele 66 de
cărţi ale Bibliei.
Cartea lui Daniel poate fi numită pe drept cheia
descifrării mesajelor profetice. Cadranul unui ceas n-ar fi de nici un folos
fără ajutorul limbilor indicatoare. Tot aşa, cartea lui Daniel este pentru
întregul Scripturii, indicatorul care ne ajută să ne orientăm în succesiunea de
evenimente consemnate în profeţii.
Din cauza conţinutului ei extraordinar, cartea lui
Daniel a fost contestată de toţi cei care au combătut Biblia şi credinţa
creştină. Criticii ei înfierbîntaţi au prezentat-o drept un fals istoric produs
cel mai devreme prin jurul anului 164 î.Cr. cu scopul de a-i întări în credinţă
pe evreii care treceau prin vremuri grele sub conducerea Macabeilor.
Descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă a redus
la tăcere aceste critici. Pentru creştini, lucrurile erau clare chiar şi înainte
de aceste descoperiri, în afara dovezilor conţinute chiar în textul cărţii,
despre Daniel a mai scris şi Ezechiel, care-l aşează în rîndul sfinţilor
poporului evreu, numindu-l: „un om neprihănit" şi „un om foarte înţelept"
(Ezecniel l:19-20; 28:3) Nimeni nu s-a îndoit vreodată că Ezechiel a trăit în
vremea cînd ni se spune că a trăit, ori el îl aminteşte pe Daniel ca pe un
contemporan al său aflat încă în viaţă.
Cea mai mare dovadă despre veridicitatea conţinutului
cărţii lui Daniel vine însă din partea Domnului Isus care citează din cartea
profetului de trei ori în cuprinsul cuvântării Sale din Matei 24. În versetul
15, El citează Daniel 8:13; 9:27; 11:31; 12:11; indicîndu-le ucenicilor semnele
care-i vor anunţa că e timpul să fugă din Ierusalim („De aceea, cînd veţi vedea
"urîciunea pustiirii", despre care a vorbit proorocul Daniel, „aşezată în locul
sfînt" - cine citeşte să înţeleagă! -...”)
În versetul 21, El descrie venirea „Necazului cel mare"
citînd din Daniel 12:1: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n- a
fost niciodată de la întemeierea lumii pînă acum şi nici nu va mai fi".
Apoi, în versetul 30, El descrie cea de a doua venire a
Sa folosind textul din Daniel 7:13: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului
omului...”
Mai mult decît atît, în cel mai solemn moment din
cadrul procesului religios la care a fost supus, în ceasul în care Marele Preot
l-a întrebat categoric: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti
Cristosul, Fiul lui Dumnezeu". Domnul Isus i-a răspuns cu acelaşi text din
Daniel 7:13, 14: „Da, sînt. Ba mai mult, vă spun de acum încolo veţi vedea pe
Fiul omului şezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului"
(Matei 26:63-64).
Domnul Isus îl prezintă pe Daniel drept „un crainic al
lucrurilor viitoare" confirmînd ceea ce scrisese însuşi Daniel despre cartea sa:
„Tu însă Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, pînă la
vremea sfîrşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte" (Dan.
12:4). La venirea Sa Domnul Isus a proclamat începutul acestei „vremi a
sfîrşitului", a ridicat pecetea de pe cartea lui Daniel şi a declarat emfatic:
(De acum) „Cine citeşte să înţeleagă" (Matei 24:15).
Acestei înţelegeri îi dedicăm rîndurile care urmează.
Titlul: Cartea poartă numele autorului ei: Daniel, care
se poate traduce prin „Dumnezeu este judecătorul".
Autorul: Deşi pare surprinzător, ştim foarte puţine
lucruri despre acest om extraordinar.
(1). Ca tînăr, a fost dus ca rob din Israel la Babilon,
în robie a hotărît să nu-şi piardă specificul naţional evreiesc, refuzînd să „se
spurce mîncînd din bucatele aduse de la masa împăratului" (Dan. 1:8). Pus în
şcoală, a dat curînd dovadă de o înţelepciune cu totul ieşită din comun, dar mai
ales s-a evidenţiat prin capacitatea supranaturală de a pătrunde în lumea lui
Dumnezeu şi de a primi tălmăciri pentru vise şi vedenii.
(2). În urma simpatiei de care s-a bucurat din partea
lui Nebucadneţar, a fost promovat în cele mai înalte dregătorii imperiale. Şi
acolo însă şi-a păstrat dorinţa de a trăi ca un evreu cucernic. Din această
cauză, la vîrsta de 70-75 de ani a fost aruncat într-o groapă cu lei, din care
Dumnezeu l-a scăpat în chip miraculos. Caracterul său integru şi apartenenţa lui
la lumea supraomenească a revelaţiei divine, l-au ajutat să plutească asemenea
unei corăbii peste talazurile frămîntate ale istoriei.
Monarhii lumi s-au succedat unul după altul:
Nebucadneţar a fost urmat de Belşaţar, iar apoi Babilonul a căzut în stăpînirea
lui Dariu, medul şi a lui Cir, persanul. Simpatizat de toţi aceştia, Daniel a
rămas mereu la curtea împărătească, hărăzit de Dumnezeu să fie un fel de
„crainic dumnezeiesc" pe lîngă curţile imperiale ale pămîntului. La ceas de
cumpănă, el a fost, asemenea poporului ales din care a făcut parte, un fel de
conştiinţă cosmică şi de „lumină a neamurilor".
A murit la Susa, probabil de bătrîneţe, la 90-94 de
ani.
Contextul scrierii: Unul dintre motivele pentru care
cartea lui Daniel a fost contestată este şi conţinutul supranatural al celor
scrise de el. Vise, vedenii, tălmăciri, izbăviri miraculoase din foc sau din
gura leilor, apariţii angelice sînt întrepătrunse într-o ţesătură densă şi
imposibil de separat.
De fapt există un motiv foarte întemeiat pentru care
factorul supranatural este atît de proeminent în această carte, în vremea aceea
Israelul se afla în captivitate. Ierusalimul se găsea în ruină. Chiar şi Templul
- ultima speranţă a evreilor - fusese ras de pe faţa pămîntului. Într-un fel,
Iehova, Dumnezeul evreilor se dovedise mai slab decît dumnezeii Babilonului!
Bel-Merodah îl învinsese pe Iehova, sau cel puţin aşa le plăcea să creadă celor
din păgînul imperiu. Şi tot aşa erau înclinaţi să creadă şi evreii.
Reîntoarcerea şi refacerea păreau imposibile. Nimeni nu credea în spusele lui
Ieremia care estimase durata robiei la numai 70 de ani. La urma urmei, de ce
s-ar ţine Dumnezeu de această promisiune dacă nu s-a ţinut de promisiunile
făcute lui David şi Solomon?!
Lucrările supranaturale relatate de Daniel au fost
tocmai nişte răspunsuri date unor astfel de gînduri. Ele au avut caracterul unor
semne venite din partea lui Iehova şi adresate lui Israel şi neamurilor
deopotrivă.
Atunci cînd Dumnezeu a transferat dreptul de instrument
al suveranităţii Sale de la Israel şi l-a dăruit lui Nebucadneţar, El l-a
ridicat pe evreul Daniel şi l-a aşezat la curtea regală Babiloneană pentru ca
prin buzele lui şi prin acţiunile lui să-l înveţe pe Nebucadneţar despre
necesitatea supunerii înaintea Celui Atotputernic, încetînd să mai vorbească la
Ierusalim, Dumnezeu şi-a plasat solul la curtea marilor imperii ale lumii,
dovedind neamurilor că El există şi că are ultimul cuvînt în desfăşurarea
evenimentelor istoriei lumii. În acelaşi timp, prin activitatea lui Daniel,
Dumnezeu a dovedit evreilor că El continuă să le fie un Dumnezeu „de aproape",
gată să le asigure supravieţuirea şi în stare să-i elibereze şi acum din robie
tot aşa cum a făcut-o şi atunci cînd i-a scos din ţara Egiptului.
Conţinutul cărţii: Cartea lui Daniel este plină de
întîmplări în care supranaturalul invadează lumea obişnuită şi schimbă cursul
istoriei. A fost vremea cînd poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de o revelaţie
deosebită, cu puternice implicaţii în desfăşurarea ulterioară a istoriei.
Cea mai bună dovadă că aceste evenimente supranaturale
s-au petrecut întocmai şi nu au fost produsul fabulaţiei o constituie chiar
transformarea uluitoare pe care ele le-au produs asupra poporului evreu.
Pe durata robiei, evreii şi-au schimbat total
atitudinea religioasă, devenind dintr-un popor înclinat spre idolatrie, un popor
cu o credinţă monoteistă mai tare decît granitul. Cei plecaţi în robie s-au
aflat acolo din cauza celor aproximativ 500 de ani de cochetărie cu idolii
neamurilor învecinate. În numai 70 de ani petrecuţi în captivitate, Dumnezeu i-a
„curăţit" pe evrei în cuptorul mîniei Lui şi i-a scos de acolo vindecaţi pentru
vecie. Nu mulţimea idolilor din Babilon i-a schimbat pe evrei, ci tocmai acele
manifestări dumnezeieşti supranaturale amintite în cartea profetului Daniel.
De la Ezechiel ştim că Daniel devenise celebru chiar
fiind încă în viaţă. Şi cum s-ar fi putut să fie altfel după întîmplări ca cele
relatate în capitolele 2 şi 3 ale cărţii sale? Ba încă sub influenţa lui Daniel,
Nebucadneţar emisese şi celebrele lui proclamaţii către toate popoarele din
Imperiu în care recunoştea suveranitatea Dumnezeului evreilor (cap.4). Asemenea
lucruri nu puteau să-i lase indiferenţi pe cei din Israel. Cu o nouă şi
arzătoare dorinţă, ei s-au aplecat asupra scrierilor profetice ale lui Ieremia
(„în anul dintîi al domniei lui, eu, Daniel, om văzut din cărţi că trebuiau să
treacă 70 de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre
care vorbise Domnul către proorocul Ieremia" - cap.9:2), şi ale lui Isaia.
Acesta vorbise nu numai despre căderea viitoare a Babilonului, dar pomenise pe
nume chiar şi pe cel ce avea să dea decretul de reîntoarcere a iudeilor în
Canaan şi de rezidire a templului din Ierusalim: Cir persanul (Isaia 45 şi 46).
Cum trebuie să fi trăit evreii toate aceste evenimente?
Cum trebuie să se fi uimit ei văzîndu-le prinzînd viaţă chiar sub ochii lor?
Experienţele din aceşti 70 de ani de evenimente supranaturale explică
spulberarea îndoielilor şi rătăcirilor lor şi transformarea lor într-un popor cu
o adorare totală, unică şi definitivă pentru Iehova.
Aranjarea cărţii este foarte clară: primele 6 capitole
sînt istorice, iar ultimele 6 capitole sînt profetice.
Mesajul cărţii: Scopul cărţii exprimat în mesajul ei
central este expus în cuvintele repetate emfatic de trei ori în cuprinsul
capitolului 4 (4:17, 25, 32): „Ca să ştie cei vii că Cel Prea înalt stăpîneşte
peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place". Este semnificativ că acest
mesaj este făcut să ajungă la noi prin gura smeritului Nebucadneţar, „capul" de
aur şi cel dintîi suveran mondial din acesta „vreme a neamurilor".
O altă caracteristică izbitoare a acestei cărţi este
aceea că ea este scrisă în două limbi. De la capitolul 2:4 pînă la capitolul 7
este scrisă în limba aramaică. Restul textului este scris însă în limba ebraică.
Are faptul acesta vreo semnificaţie? Noi credem că da.
Există o corespondenţă extraordinară între visul dat de
Dumnezeu lui Nebucadneţar (cap.2) şi prima vedenie a lui Daniel (cap.7).
Amîndouă ne trasează cursul general al istoriei din „vremea neamurilor".
Celelalte vedenii ale lui Daniel privesc înspre viitor mai ales din punct de
vedere al poporului Israel. Spre a le separa de restul, capitolele de la 2 la 7
sînt scrise în aramaică, limba care se vorbea atunci în instituţiile comerciale
şi diplomatice ale lumii. Această schimbare, de la limba ebraică din debutul
cărţii, la limba aramaică din mijlocul ei şi apoi întoarcerea la limba ebraică
ilustrează schimbarea accentului pe care Dumnezeu îl va pune în istoria lumii şi
mai spune ceva, şi anume, că Dumnezeu a dat lumii acces numai la planul general
al vremurilor, păstrînd doar pentru cei ce ştiau limba evreilor detaliile lui
semnificative.
În plus, folosirea ambelor limbi este încă o dovadă că
Daniel şi-a scris cartea tocmai în acea vreme. Înainte de vremea robiei, evreii
n-ar fi înţeles aramaică (vezi 2 Regi 18:26), iar după robia babiloneană, ei
n-ar mai fi înţeles ebraica, deoarece încetaseră să o mai folosească (vezi
Neemia 8:8). Numai şi numai în perioada de timp în care a trăit Daniel, evreii
au cunoscut amîndouă limbile amintite.
Dumnezeu a aşezat chiar în cuprinsul cărţii dovada
datei evenimentelor anunţate de autorul acestei scrieri. Astfel, El i-a redus la
tăcere pe cei care vor să-i conteste valabilitatea, pentru că de fapt nu vor
să-i primească mesajul.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Pentru studiul
nostru, cel mai important este felul în care Domnul Isus îl remarcă pe profetul
Daniel drept un crainic al lucrurilor viitoare (Matei 24:15-16). Datele
prezentate în cartea lui Daniel sînt într-atît de exacte şi de clare încît mai
marii iudeilor au interzis cu desăvîrşire studierea lor, ca nu cumva poporul să
priceapă că Isus a fost într-adevăr „Unsul-Mesia".
Mulţi alţi critici au susţinut cu încăpăţînare că
amănuntele istorice au fost adăugate mult mai tîrziu în cartea lui Daniel de
către preoţi. Descoperirile de la Marea Moartă (între altele şi o copie a cărţii
lui Daniel) au dovedit însă zdrobitor de clar că textul profetic din care a
citat Domnul Isus a existat exact în forma de azi cu sute de ani înainte de era
creştină.
Cartea lui Daniel este cheia profetică a Bibliei.
Imaginea ei se reflectă simetric în cartea Apocalipsei. Cele mai importante
pasaje profetice ale cărţii sînt visele profetice ale lui Nebucadneţar din
capitolul 2 şi vedenia despre „cele şaptezeci de săptămîni" din capitolul 9.
Visul lui Nebucadneţar din capitolul 2 schiţează
istoria împărăţiilor lumii şi are un interes deosebit pentru neamuri. Vedenia
lui Daniel din capitolul 9 este o profeţie privitoare la Israel şi la
evenimentele cheie prin care va trece acesta.
Visul lui Nebucadneţar
Niciodată nu a visat un muritor un vis mai epocal decît
acesta. Împreună cu vedenia lui Daniel din cap.7 (care reia tema cap.2 şi o
lămureşte în detaliu), acest pasaj anunţă că Dumnezeu s-a hotărît să renunţe
pentru un timp la importanţa preponderentă pe care a jucat-o în istorie divină
Israelul şi să aducă în scenă "Vremea neamurilor", pomenite de Domnul Isus în
Luca 21:24.
Lui Nebucadneţar, preocupat de „ce se va întîmpla în
vremurile de pe urmă" (Dan. 2:28), Dumnezeu îi descoperă în vis succesiunea de
puteri mondiale care se va desfăşura pe pămînt începînd cu Imperiul lui şi pînă
la venirea împărăţiei „care va dăinui veşnic" (Dan. 2:44.) Această ultimă
împărăţie pe care Dumnezeu o va aduce pe pămînt va fi instaurată fără ajutorul
vreunei mîini" şi va acoperi întreg pămîntul (Dan. 2:34, 35, 45).
Cei dintîi creştini au cunoscut şi ei aceste profeţii
din cartea lui Daniel şi le-au dat o interpretare foarte precisă. Iată ce scria
Hippolytus, care a trăit între anii 160-236 după Cristos şi a fost unul dintre
ucenicii lui Irineu, socotit la rîndul său ca unul dintre cei patru mari teologi
ai vremii sale:
„Capul de aur al Chipului, ca şi leul corespunzător
arată Imperiul Babilonian; pieptul şi braţele de argint împreună cu simbolul
ursului din cap.7 sînt Imperiul Mezilor şi Perşilor; pîntecele şi coapsele de
aramă împreună cu pardosul (leopardul) îi arată pe Greci, care au deţinut
supremaţia începînd cu vremea lui Alexandru Macedon; picioarele de fier ca şi
fiara „nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică" îi arăta pe Romani,
care sînt în fruntea lumii în vremea de azi; picioarele parte de fier şi parte
de lut, ca şi cele zece coarne, sînt simboluri pentru zece împărăţii care nu
s-au ridicat încă; celălalt corn mai mic care s-a ridicat dintre cele zece îl
arată pe Anticrist; piatra care loveşte Chipul şi aduce Judecata asupra
întregului pămînt este Cristos". („Tretise on Crist and Antichrist" -
Ante-Nicene Fathers, Volumul V, pag.210, par.28)
Partea de profeţie care se împlinise deja le era foarte
clară primilor creştini. Ei şi-au dat seama chiar şi că în perimetru Imperiului
Roman se vor mai defini încă alte zece forme de guvernămînt, aliate într-o formă
de stăpînire comună, care îi va face loc Anticristului şi că Cristos, la cea de
a doua venire a Sa, va pune capăt „vremii neamurilor", instaurînd chiar aici pe
pămînt împărăţia neprihănirii. Cei dintîi creştini nădăjduiau încă de pe atunci
în venirea împărăţiei. Nu este de mirare, căci însuşi Domnul îi învăţase să se
roage spunînd: „Vie împărăţia Ta" (Mat. 6:10).
Revenind la secvenţele visului lui Nebucadneţar şi la
tălmăcirea pe care i-o oferea Daniel ajungem să privim la o veritabilă
perspectivă a istoriei. Iat-o:
Imperiul Babilonian - a fost instalat la putere
începînd cu anul 604 înainte de Cristos, prin venirea lui Nebucadneţar la
putere, ca un urmaş al lui Nebopolasar. Acest imperiu a fost supranumit: „Un
Imperiu de Aur, într-o epocă de aur". Realizările militare, economice şi
edilitare din Imperiu au depăşit fără termen de comparaţie tot ceea ce omenirea
văzuse pînă la vremea aceea. Ca oraş, Babilonul era o minunăţie a lumii.
Zidurile lui erau întinse pe un perimetru de 90 de km cu fiecare latură lungă de
23 de km, înalt de 70-100 de metri şi gros de 25 de metri. În interiorul
oraşului existau provizii suficiente pentru a supravieţui unui eventual asediu
pe o durată de 20 de ani. Rîul Eufrat fusese deviat printre doi pereţi dubli ai
oraşului şi asigura alimentarea cu apa necesară. Nebucadneţar adunase în Babilon
cantităţi uriaşe de aur: clădise temple aurite, statui de aur şi el însuşi
domnea pe un uriaş tron turnat din aur. Babilonul devenise un simbol al puterii
omeneşti şi al trăirii fără Dumnezeu.
Ca simbol profetic întîlnit de multe ori în profeţii,
Babilonul reprezintă încercarea oamenilor de a se descurca fără Dumnezeu,
sistemul din care este exclusă închinarea la Dumnezeu şi în care omenirea este
organizată într-o societate suficientă de sine. În judecata lui Dumnezeu, un
astfel de sistem nu trebuie să dăinuiască. Chiar dacă el nu-şi găseşte un rival
pe pămînt de care să se teamă, Dumnezeu însuşi se ridică împotriva lui şi-l
sorteşte pieirii. Într-un text din Isaia (45:1) ni se spune cum Dumnezeu l-a
ridicat pe Cir-persanul şi cum l-a ajutat în chip providenţial să distrugă
Babilonul, înlesnindu-i pătrunderea în cetate prin nişte „porţi, care să nu se
mai închidă". Istoria ne spune că aşa a şi fost. Acest Cirus-persanul a fost
ajutat să asedieze Babilonul de Dariu-medul, un unchi bătrîn al lui Cir. Ei au
plănuit ca în ajunul unei mari sărbători din Babilon, cînd populaţia oraşului se
îmbăta de bucurie, să devieze într-o depresiune apele Eufratului şi să pătrundă
prin albia goală a rîului, pe sub zidul cetăţii, între cele două ziduri ale
fortificaţiei. Totul ar fi rămas însă zadarnic, dacă „cineva" n-ar fi uitat
tocmai în seara aceea să închidă porţile de fier dinspre interiorul cetăţii.
Dumnezeu hotărîse ca falnicul Babilon să devină „ca Sodoma şi Gomora", un loc în
care nu va mai fi niciodată popor, ci îl vor locui fiarele pustiei şi-l vor
bîntui stafiile (Isaia 13:19- 22). Despre căderea Babilonului (în 538 î.Cr.) mai
vorbise şi Ieremia (Ieremia 50:1-3, 8-9, 14-16, 22-25; 51:1-4, 56-57) cu aproape
80 de ani înainte să se întîmple. Amănunte despre luarea Babilonului găsim şi în
cartea lui Daniel, în capitolul 5:1-31.
Urmaşul lui Nebucadneţar, numit de Daniel: Belşaţar,
n-a învăţat nimic din experienţele tatălui său şi a fost înlăturat de la tron de
însuşi Dumnezeu, care-i cîntărise în balanţa dreptăţii Sale şi-l găsise uşor
(Dan. 5:22-28). Căderea Babilonului a devenit sinonimă cu înfrîngerea celor ce
se ridică împotriva lui Dumnezeu, formînd un sistem prosper pentru o vreme,
mîndru şi arogant în înfăţişare, dar gol şi ignorant în esenţă. Cartea
Apocalipsei ne prezintă căderea unui alt Babilon, Babilonul cei mare. Numirea
aceasta este simbolică bineînţeles şi face aluzie la asemănările care vor exista
între societatea viitorului, în timpul lui Anticrist şi Babilonul istoric.
Citiţi în acest sens Apocalipsa 18:1-24. Concluziile acestui fragment din planul
profetic revelat sînt multe. Noi ne mărginim să enumerăm doar cîteva:
(1) Dumnezeu face ce vrea în istoria lumii (subliniată
de trei ori în Dan. 4:17, 25, 32).
(2) Dumnezeu poate îngădui pentru o vreme nebunia
oamenilor.
(3) Mîndria merge înaintea căderii.
(4) Oamenii nu învaţă din experienţa trecutului.
(5) Bogăţia şi slava lumii sînt puse în cîntarul divin
şi fiecare îşi va primi răsplata.
Imperiul Medo-Persan - a luat fiinţă în 538 î.Cr. şi a
durat 200 de ani, pînă cînd a apărut pe scena lumii Alexandru Macedon în 331
î.Cr. Despre felul în care a căzut Babilonul în mîinile medo-perşilor găsim
scris în Daniel cap.5 (în special v.30-31). După cum se vede din citirea
textului, căderea Babilonului a fost hotărîtă de însuşi Dumnezeu care o anunţase
de altfel cu aproximativ 100 de ani înainte prin Isaia (13:17-18). Urmaşul lui
Nebucadneţar n-a priceput nimic din experienţa marelui împărat (Daniel 5:18-22)
şi a trebuit să fie scos din scena istoriei. În visul lui Nebucadneţar, imperiul
Medo-persan corespunde „pieptului şi braţelor de argint" (2:32), iar în
vedeniile lui Daniel, el este asemănat cu „un urs care stătea într-o rînă şi
avea trei coaste în gură între dinţi" (7:5), dar şi cu berbecele din Dan. 8:1-4,
20). Aceste descrieri s-au potrivit întocmai cu caracteristicile acestui imperiu
în care au fost introduse sisteme de taxare draconice şi care şi-a întins
cuceririle dincolo de Egipt şi pînă la graniţele Greciei.
Importanţa profetică a imperiului Medo-Persan. Fără
îndoială că evenimentul cel mai extraordinar a fost împlinirea absolut exactă a
profeţiei făcută despre apariţia şi rolul împăratului persan Cir. Cu aproximativ
100 de ani înainte, Dumnezeu anunţase prin Isaia şi numele acestui împărat şi
lucrarea pe care o va împlini acesta: să dea voie evreilor să se întoarcă în
patria lor (Isaia 45:1-13). Pe cînd slujea la curtea împăratului Dariu, Daniel
„a văzut din cărţi" că s-au împlinit datele anunţate de profetul Ieremia (25:11)
despre robia evreilor şi împreună cu mai marii poporului iudeu s-au înfăţişat
înaintea împăratului purtînd în mîini sulul profeţiei lui Isaia. Impresionat de
cele citite, Cir s-a pus imediat pe lucru şi Ezra ne povesteşte despre hotărîrea
luată de el (Ezra l: l -11).
După 200 de ani de dominare, Imperiul Medo-Persan s-a
prăbuşit încercînd să cucerească Grecia. În planul lui Dumnezeu, venise vremea
lui Alexandru Macedon. În bătălia de la Arabela (331 î.Cr.) deşi copleşiţi
numeric, proporţia a fost se pare de unul la douăzeci în favoarea
Medo-Persanilor, Grecii au obţinut o victorie zdrobitoare. Împăratul medo-persan
a încercat zadarnic să-şi regrupeze trupele într-o retragere strategică.
„Pardosul" grec (leopardul este cea mai rapidă dintre feline) nu le-a dat nici
un timp de răgaz, ci i-a urmărit peste tot cu o iuţime nemaiîntîlnită în
istorie. Pas cu pas, imperiul medo-persan a dispărut, lăsîndu-i loc lui
Alexandru să se întindă „pînă la marginile pămîntului" (Daniel 8:5).
Imperiul Grecesc - este asemănat în visul lui
Nebucadneţar cu „pîntecele şi coapsele de aramă" (Daniel 2:32). Imaginea a fost
cum nu se poate mai nimerită, deoarece grecii au fost primii în istoria lumii
care au purtat în afara hainelor obişnuite echipament de război făcut din aramă.
Despre soldaţii greci se spunea că sînt „de aramă". Coiful, platoşele, şi scutul
le-au dat grecilor avantaje nete şi i-au ajutat să înfrîngă oşti care-i depăşeau
cu mult din punct de vedere numeric. Comandantul lor, Alexandru, a fost un geniu
militar. Nimeni nu i-a putut sta împotrivă. El a cucerit tot ceea ce putea fi
cucerit în vremea aceea, iar după aceea, istoricii spun, a izbucnit în plîns,
pentru că nu putea merge mai departe.
Succesul l-a găsit pe Alexandru Macedon foarte repede.
La nici treizeci de ani avea deja o putere incomensurabilă. El a trăit însă ca
un smintit în beţii şi în serbări în care era proclamat una cu zeii. De fapt,
chiar şi campania lui împotriva Indiei, s-a născut tot din dorinţa de a repeta
ceea ce făcuse în tradiţia Olimpului grecesc Bachus şi Hercules. La aproximativ
32 de ani, Alexandru Macedon a fost atins de friguri şi a murit în delir după 11
zile de chin. Era anul 323 î.Cr.
Influenţa imperiului grecesc asupra Israelului a fost
adîncă şi de durată. Filozofia grecească n-a făcut casa prea bună cu religia
evreilor, dar ocupanţii s-au impus prin forţa armată şi viclenia distracţiilor.
Rezultatul influenţei greceşti a fost o slăbire a moralei şi o provocare la
adresa ataşamentului evreilor faţă de Dumnezeu.
Împăratul grec Antioh Epifaniu a atins culmea
represaliilor atunci cînd a intrat călare în Templu şi a oferit pe altar carne
de porc (animal necurat în religia evreilor). El a omorît preoţii şi a încercat
o grecizare forţată a evreilor. Prin ceea ce a făcut, Antioh a intrat în istorie
ca un precursor al lui Anticrist. (La el face aluzie Domnul Isus în Matei
24:15). Obrăznicia cuceritorilor greci a trezit însă spiritul naţionalist în
evrei şi sub conducerea Macabeilor, ei s-au revoltat şi şi-au dobîndit
libertatea. Această scurtă perioadă de libertate s-a sfîrşit însă repede. Din
cauza frămîntăriior interne şi a luptelor fraticide, Israelul a slăbit treptat
şi a căzut sub stăpînirea maşinii de război romane. Venise vremea ultimului
imperiu din visul lui Nabucadneţar şi din vedeniile lui Daniel.
Imperiul Roman. În vedeniile lui, Daniel nu a găsit
nici o asemănare suficient de şocantă pentru a ilustra ceva din caracterul
acestei puteri mondiale. Profetul scrie: „Era o a patra fiară, nespus de grozavă
de înspăimîntătoare şi puternică" (Daniel 7:7). Nimic n-a putut să stea
împotriva acestei uriaşe forţe de invazie romană care „avea nişte dinţi mari de
fier, mînca, sfărîmă, şi călca în picioare ce mai rămînea"
Roma şi-a început cuceririle în anul 241 î.Cr., odată
cu invadarea Siciliei. Sub tălpile Legiunilor ei au căzut apoi Europa, Asia
Mică, Orientul Mijlociu şi coasta de nord a Africii, astfel că întreaga
Mediterană devenise un lac al Imperiului...
În timp ce alte imperii au durat o perioadă măsurată în
zeci sau sute de ani, puterea Romei a instaurat un Imperiu care a dăinuit mai
bine de l.500 de ani. Chiar dacă ramura de apus a Imperiului a căzut cam pe la
anul 500 d.Cr., Imperiul Bizantin a continuat pînă în 1453 d.Cr. De departe,
Imperiul roman a fost cel mai mare dintre imperiile lumii.
Din cele patru puteri mondiale anunţate de Dumnezeu
prin visul lui Nebucadneţar şi prin vedeniile lui Daniel, Imperiul roman este
important într-un mod aparte:
(1) el va fi cea din urmă formă de stăpînire omenească
asupra pămîntului şi
(2) el va fi imperiul în care va lovi Cristos la cea de
a doua Sa venire. Asupra acestui imperiu se merită să aruncăm o privire mai
atentă şi să căutăm să identificăm fragmentele de informaţii pe care ni le pune
la dispoziţie textul profetic.
Caracteristicile profetice ale imperiului fiarei.
a) Este un imperiu segmentat în două secţiuni
distincte. Textul din Dan. 2:33 ne spune că în prima lui parte de existentă
(„picioare"), imperiul este unitar şi are tăria fierului, în timp ce în cea de a
doua parte a existenţei lui (de la fluierele picioarelor în jos) imperiul se
înfăţişează sub forma unei imposibile unităţi între fierul şi lutul amestecate
împreună. Într-adevăr, imperiul fiarei a patra a debutat sub numele de Imperiu
al Romei şi a supus sub tălpile invincibilelor ei legiuni toată suflarea lumii.
Romanii au cucerit prin forţă şi au dominat prin teroare. Fără a fi vreodată
cucerit (!!!), acest imperiu al Romei a căzut într-un fel de „leşin", dispărînd
temporar de pe scena istoriei. El s-a dat la o parte ca să facă loc pentru
„vremea Bisericii". (Noi trăim acum în vremea sfîrşitului şi putem vedea cum
imperiul Romei se reface, ca formă şi ca alcătuire, sub numele de „Confederaţia
Europeană" sau „Piaţa Comună" sau „Comunitatea Europeană". Există astăzi chiar
şi un „Parlament European" ca un mugure al unei visate conduceri unice.) În cea
de a doua sa fază, Imperiul Romei sau Imperiul Fiarei, nu va mai fi unitar, ci
fragmentat în zece unităţi distincte de guvernămînt simbolizate de cele zece
coarne ale fiarei (Daniel 7:7-8; Apoc.13:l). Faptul că imperiul fiarei a patra
se reface, este semnul că vremea Bisericii este pe sfîrşite şi că Dumnezeu este
gata să reia firul profeţiilor lui Daniel. În ordine cronologică urmează ca,
după plecarea Bisericii, în imperiu să apară „Omul fărădelegii, Fiul pierzării,
Nelegiuitul" (2 Tesal. 2:3-12; 1 Ioan 2:18; Apoc. 13:3-8), micul corn din
vedenia lui Daniel 7:8, Anticristul, "domnul care va veni" (Daniel 9:26). El va
face semne mari şi minuni, va intra în Templul din Ierusalim şi se va da drept
Dumnezeu, va face război cu sfinţii şi-i va birui, dar va fi nimicit de „piatra
desprinsă fără ajutorul vreunei mîini omeneşti" (Daniel 2:34-35). Acest
Anticrist va fi nimicit de suflarea Domnului Isus care-l va prăpădi la arătarea
venirii Sale (2 Tesaloniceni 3:8). Dumnezeu va da apoi împărăţia în mîinile
Fiului Omului care va veni pe norii cerului (Daniel 7:13-14; 1 Corint. 15:24-27;
Ps. 2).
b) Este un imperiu care va avea o putere înfricoşător
de mare. Grozăvia acestui imperiu nu şi-a găsit echivalent în nici o creatură de
pe faţa pămîntului. Textele profetice îl numesc pur şi simplu „FIARA". Impresia
pe care a lăsat-o asupra lui Daniel a fost una „nespus de grozavă de
înspămîntătoare şi de puternică". „Avea dinţi mari de fier şi mînca, sfărîmă şi
călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai
înainte" (Daniel 7:7) Astăzi oamenii au descoperit energia atomică şi armele
moderne de distrugere îngrozesc pe toţi locuitorii pămîntului. Puterea de
dominare a Fiarei se va sprijini şi pe ameninţarea cu războiul atomic.
c) Este un imperiu în care totul şi toţi se vor afla
sub controlul celui aflat la putere. Apocalipsa ne spune că fără asentimentul
Fiarei „nimeni nu va putea să vîndă sau să cumpere" (Apoc.13:15-18). Mult timp
această profeţie a părut greu de crezut, dar acum, de cînd au apărut
calculatoarele electronice, computerele şi credit-cardurile cu coduri numerice,
toată lumea ştie că acesta este drumul pe care se îndreaptă societatea de mîine.
d) Este un imperiu cu o închinare impusă. Forme de
închinare impusă au mai existat şi în alte timpuri, dar ceea ce se va întîmpla
în timpul domniei Fiarei va întrece orice închipuire. O a doua personalitate, la
fel de dezumanizată (şi numită din acest motiv: „o a doua fiară", va îndemna tot
pămîntul să cadă în admiraţia Fiarei celei mari:
„Ea lucra cu toată puterea fiarei dinaintea ei (aceiaşi
putere satanică deci) şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine
fiarei dintîi, a cărei rană fusese vindecată... Ea a zis locuitorilor
pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rană de sabie şi trăia. I s-a dat
putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă
să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei" (Apocalipsa
13:12-15).
e) este primul şi singurul imperiu care, crezînd în
Dumnezeu, se va ridica declarat împotriva Lui. Forme de împotrivire faţă de
Dumnezeu au existat întodeauna, dar de obicei oamenii aceia erau sau agnostici
sau atei sau idolatri. Fiara care va conduce imperiul roman restaurat, va fi pe
faţă Anti-Dumnezeu, Anti-Cristos. Diavolul însuşi o va însufleţi după încercarea
de atentat sugerată de „rana de moarte care fusese vindecată" (Apoc. 13:12) şi
îi va transmite împotrivirea lui faţă de Stăpînul universului care l-a făcut
„să-şi piardă vrednicia" şi să devină „Satanah" (Împotrivitorul).
Fiara „va intra în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept
Dumnezeu" (2 Tesal. 2:4).
„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea înalt,
şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţiilor fi daţi în mîinile
lui timp de o vreme, două vremi şi jumătate de vreme" (Daniel 7:25).
„Împăratul va face ce va dori; se va înălţa mai pe sus
de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului
dumnezeilor; şi va propăşi pînă va trece mînia, căci ce este hotărît se va
împlini. Nu va ţine seama nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa
femeilor; cu un cuvînt, nu va ţinea seama de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe
sine mai pe sus de toţi". (Daniel 11:36-37)
Despre acest imperiu al Anticristului găsim o relatare
mult mai amănunţită în cartea Apocalipsei. Pentru studiul de faţă este bine să
ne oprim aici şi să ne amintim că această ultimă formă de guvernămînt al
oamenilor, mai rea şi mai perversă decît toate celelalte, va fi pedepsită nu
prin intervenţia vreunei alte structuri sociale, ci prin însăşi intervenţia lui
Dumnezeu, care în persoana lui Cristos („piatra desprinsă fără ajutorul vreunei
mîini omeneşti"- Daniel 2:34) se va năpusti asupra chipului văzut de
Nebucadneţar, punînd capăt vremii neamurilor, şi întemeind o nouă împărăţie,
care va fi dată „poporului sfinţilor Celui Prea înalt" (Daniel 7:27).
„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată
că pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel
îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpînire, slavă şi
putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi
oameni de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire veşnică, şi nu va trece
nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată" (Daniel 17:13-14).
Fără să stăruim prea mult la analizarea visului lui
Nebucadneţar, este bine totuşi să subliniem două concluzii care ne afectează pe
noi, cei de astăzi:
(1). Sfîrşitul epocii noastre nu se va produce în urma
unei îmbunătăţiri treptate care să culmineze cu venirea împărăţiei cerurilor, ci
se va împlini printr-un moment de criză, de prăbuşire şi de catastrofă
neaşteptată. În vedenia lui Nebucadneţar, peste degetele de fier şi lut se
prăbuşeşte „piatra, deslipită fără ajutorul vreunei mîini" (arătată în cap.7 a
fi Cristos în împărăţia lui Mesianică) şi face bucăţi întreg Chipul,
transformîndu-l într-o pleavă luată de vînt şi împrăştiată fără urmă
(cap.2:34-35, 43-45).
Iată ce scrie William Newall în această privinţă:
„Toate visările moderne despre un Mileniu înainte de venirea lui Cristos sînt
erezii născute dintr-o necugetată încredere în bunătatea oamenilor sau, şi mai
grav, din înşelare Satanică. „Cînd vor zice: „Pace şi linişte!" atunci o
prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia
însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare" (1 Tesal.5:3). Cristos va face război
cu lumea actuală şi va spulbera puterile lumii transformîndu-le în pleavă
purtată de vînt".
(2). Sfîrşitul vremurilor noastre este acum aproape.
Cele două picioare ale Chipului din visul lui Nebucadneţar sînt o reprezentare
fidelă a istoriei. După cîte ştim, imperiul roman s-a rupt în doua ramuri -
Imperiul de Răsărit şi Imperiul de Apus. Despărţirea s-a produs în anul 395
d.Cr. Fără să riscăm prea mult, noi credem că ne aflăm astăzi în perioada
descrisă de imaginea celor zece degete ale picioarelor Chipului din vis. Trăim
astăzi o renaştere a Imperiului roman pe teritoriul cunoscut din Europa.
Slăbiciunea fierului amestecat cu lutul, defineşte cum nu se poate mai bine,
lipsa de coeziune care există sub masca unităţii europene. „Legăturile omeneşti"
de care vorbea Daniel există: căsătorii peste graniţe, călătorii fără
paşapoarte, investiţii multinaţionale, libertatea companilor de a prelua
contracte în alte ţări, planul de a avea în curînd o monedă comună unică, etc.
Totuşi, dominarea Europei de astăzi asupra lumii nu va mai avea forţa şi tăria
Imperiului de altădată. Dominarea militară va fi înlocuită cu dominarea
economică şi politică. Şubrezenia părţilor componente îi va determina pe cei din
noua Europă Unită să-l accepte ca unic conducător pe Anticrist. Cu soluţiile
propuse de el, lumea va părea că iese din impas, dar... pacea adevărată nu va fi
aşezată decît de venirea Domnului Păcii. Va mai fi un groaznic război mondial:
Armaghedonul, sau „ultimul război dinaintea păcii".
CELE 70 DE SĂPTĂMÎNI
Vedenia din cel de al 9-lea capitol al cărţii lui
Daniel este o profeţie privitoare la Israel şi la evenimentele cheie prin care
va trece acest popor „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a
Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), Cîrmuitorul" (Dan. 9:25).
Această perioadă cuprinde istoria din „vremea
neamurilor", pînă cînd Dumnezeu se va arăta şi va reaşeza Israelul în
prerogativele Mesianice („toate neamurile vor fi binecuvîntate în sămînţa ta" -
Gen 22:18).
Iată cuprinsul profeţiei:.
(a) În versetele 24-27 i se spune lui Daniel că: „70 de
săptămîni au fost hotărîte asupra poporului său". Aceste 70 de săptămîni (sau
septade, deoarece în limba folosită grupa de 7 nu are neapărat semnificaţia de
săptămînă) sînt împărţite în două grupe, după cum urmează: primele 69 de
săptămîni şi săptămîna a-70-a.
De la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului" şi
pînă în ziua cînd Mesia va fi „stîrpit” au fost hotărîte şapte săptămîni şi şase
zeci şi două de săptămîni". Făcînd socotelile ajungem la 69x7=483 de ani de la
decret şi pînă la moartea lui Mesia. Rămîne încă o a 70-a săptămînă de ani,
rezervaţi pentru vremea sfîrşitului, cînd un „domn al unui popor care va veni"
va face un legămînt trainic cu Israelul, dar la mijlocul acestei săptămîni va
călca legămîntul şi, intrînd în Templu, se va da drept Dumnezeu.
Pentru a înţelege profeţia trebuie să stabilim data la
care s-a dat decretul pentru rezidirea Ierusalimului. Trecînd peste cele trei
decrete amintite de Ezra în cartea sa şi care au lăsat Ierusalimul cu zidurile
încă neridicate, ajungem la porunca dată de Artaxerxe ca urmare a cerem făcute
de Neemia: „trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, CA S-O
ZIDESC DIN NOU" (Neemia 2:5). Data acestui decret ne este dată la începutul
cărţii: „În luna Nisan a anului al douăzecelea al împăratului Artarxerxe" sau în
luna Nisan 445 î.Cr.
După obiceiul evreiesc, atunci cînd nu ni se precizează
ziua din lună este vorba de cea dintîi zi a ei. Făcînd transformările
corespunzătoare calendarului Iulian, Sir Robert Anderson în colaborare cu
„Astronomer Royal" au ajuns la concluzia că această dată a fost 14 Martie 445
î.Cr. În socotelile profetice vorbeşte în anii luni-solari de cîte 360 de zile
(vezi toate socotelile lui Ioan în cartea Apocalipsei) şi dacă facem socotelile
de rigoare ajungem exact la ziua în care a intrat Domnul Isus în Ierusalim. Nu
se poate să nu fii şocat de precizia cu care s-au împlinit prezicerile lui
Daniel. Cu pasiunea lui pentru amănunte, Evanghelistul Luca ne spune că aceste
lucruri se întîmplau „în cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu
Cezar" (Luca 3:1). Ştiind că Tiberiu şi-a început domnia la 19 August anul 14
d.Cr. ajungem cu socoteala la anul 29 d.Cr. sau exact 483 de ani de la porunca
pentru rezidirea Ierusalimului.
Cine a citit Evangheliile ştie că Domnul Isus s-a
retras într-un fel de obscuritate deliberată după ce a fost refuzat de mai marii
evreilor aşteptînd ceea ce El numea „Ceasul" care-i fusese hotărît. Era vorba de
ceasul profetic al împlinirilor Mesianice (Ioan 2:4; 7:8; 8:20).
„Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?...
Tată, izbăveşte-Mă din CEASUL acesta?... Dar tocmai pentru
aceasta am venit pînă la CEASUL acesta!" (Ioan 12:27).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.