Sfintii_Apostoli_Petru_si_Pavel
www.rodica-purniche.ro
Dacă “cineva” MISTERIOS şi ATOTPUTERNIC ce se află acolo, foarte sus şi
totodată pretutindeni, ne iubeşte, atunci ceva extraordinar de bun se
poate produce pentru noi, la momentul potrivit, umplându-ne atunci de o
mare fericire, uimire şi încântare.
(prof. Yoga Gregorian Bivolaru)
De multă vreme n-am mai avut o astfel de zi plină, în care Cerul să fie
aglomerat de desenele evenimentelor ce urmează să vină!
Careul în T cardinal domină în continuare Firmamentul, ca şi cum Timpul a
uitat să se mai mişte. Energia lui imprevizibilă ne aduce aminte de
ziua Sfinţilor Apostoli, când Sfântul Petru „fierbe piatra în Cer ca s-o
mărunţească, să nu vatăme câmpurile când plouă; dar dacă oamenii fac
rele, Sfântul cheamă balaurii şi cu dânşii se ajută la bătutul lumii cu
piatră”. Aşa că azi este cazul – măcar azi! – să facem fapte bune şi să
nu supărăm Cerul!
Nicovala dublă este realizată de cuadraturile dintre Soare-Uranus, pe de
o parte, şi conjuncţiile Venus/Jupiter şi Neptun/Chiron, din ele
rezultând sextilul Uranus-Venus/Jupiter şi trigoanele Soare-Neptun şi
Soare-Chiron. O astfel de configuraţie susţine aspiraţia noastră
spirituală, căutările noastre interioare, şi iubirea de Dumnezeu care
i-a dat putere apostolului Pavel să răspândească în cele patru zări
Cuvântul lui Iisus.
Cortul este o altă configuraţie realizată de cuadraturile Mercur-Lună şi
Venus/Jupiter-Neptun/Chiron, care generează şi ele, la rândul lor,
sextilul Mercur-Jupiter şi trigoanele Lună-Neptun şi Lună-Chiron,
ansamblul fiind o reală baterie de energie intelectuală şi de acţiune
divin inspirată.
Dubla Piramidă de Apă pe care o face Luna în Scorpion cu Soarele în Rac
şi cu Neptun şi Chiron în Peşti adaugă o foarte mare sensibilitate şi
receptivitate spirituală acestei zile prin care sărbătoarea sfinţilor
apostoli marchează cea de-a doua jumătate a anului.
Nu avem de-a face, aşadar, cu un dinamism astral dezordonat sau în care
fiecare planetă tinde să-şi vadă de ale ei. Dimpotrivă, este un dinamism
bine structurat, de care putem profita pentru a ne clarifica pe noi
înşine, pentru a ne limpezi gândurile şi fiinţa, pentru a fi atenţia la
ce simţim şi pentru a ne reface ordinea priorităţilor. În evenimentele
neaşteptate care ne pun în faţa faptului împlinit poate fi chiar mâna
lui Dumnezeu care accelerează trecerea noastră dincolo de toate
pragurile şi barierele de care ne împiedicăm singuri.
De asemenea, acest Cer atât de ordonat poate fi semnul unei noi direcţii
pe care adesea o luăm în viaţă într-o secundă de înţelegere spontană a
vieţii sau de rugăminte sinceră adresată din inimă lui Dumnezeu, la care
El răspunde la fel de sincer şi într-un mod infailibil, dătător de
biruinţe.
În tot acest ansamblu celest este uşor de recunoscut forţa credinţei
pure, totale şi profunde a Sfinţilor Apostoli care până nu demult au
fost sărbătoriţi ca „patronii Şcoalelor”, de unde conducerea ignorantă a
ţării noastre i-a destituit, transformându-i în patroni ai
penitenciarelor. Poate avea şi aceasta o semnificaţie – şi anume, aceea
că, „în întunericul neştiinţei fiind” (ca să-l cităm pe strălucitul
cronicar Miron Costin) suntem în cea mai cumplită temniţă a existenţei.
În acest hal afându-ne, să-I mulţumim Tatălui Ceresc că, totuşi, am fost
încredinţaţi acestor suflete mari care încă ne veghează, indiferent ce
semnificaţie le atribuim noi.
Simbolismul acestor mari învăţători întru Iisus ai neamurilor este uşor
de dedus dacă privim una dintre icoanele care ni-i înfăţişează.
Sfântul Apostol Petru este zugrăvit cu chei în mâna dreaptă, iar Sfântul
Apostol Pavel cu sabie.
Cheile pe care le ţine Sfântul Apostol Petru sunt “Cheile Împărăţiei
Cerurilor”, pe care Iisus i le-a făgăduit după ce acest mare apostol a
mărturisit că El (Iisus) este “Fiul lui Dumnezeu”: “Şi venind Iisus în
părţile Cezareii lui Filip, îi întrebă pe ucenicii Săi zicând: Cine zic
oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan
Botezatorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Şi le-a
zis: Dar voi cine ziceti că sunt? Răspunzând, Simon Petru a zis: Tu
eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Mt. XVI 13-16). În acest
moment Iisus îi promite: “Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu
trupul şi sângele ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din
Ceruri” (Mt. XVI, 17). “... tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi
Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui, şi îţi voi da ţie
cheile Împărăţiei Cerurilor” (Mt. XVI, 18-19). Cu alte cuvinte, lui i
s-a făgăduit starea de iluminare, cea care permite fiinţei umane accesul
la adevărurile divine, atunci când fiinţa are o minte pură,
nepervertită deloc de filtrele şi măştile ego-ului.
Sabia pe care o are în mână Sfântul Apostol Pavel este, de fapt, puterea
cuvântului şi a discernământului divin pe care el le deţine. De altfel,
sabia este unul dintre simbolurile instrumentelor minţii, reprezentând,
de fapt, comunicarea directă, bine stăpânită, care se produce cu un
anumit scop, fie el didactic sau doar informativ. Sabia cu două tăişuri
indică puterea duală a minţii umane care poate folosi şi în bine, şi în
rău, energia divină a Cuvântului. Asemeni sabiei, cuvântul „taie” sau
„despică”, aducând, în orice caz, un final necesar după un proces
interior care adeseori este unul dual sau de criză. Pentru că sabia are
această calitate de a face să înceteze viaţa celui pe care îl loveşte,
tot astfel ascuţimea minţii şi puterea de netăgăduit a discernământului
fac să înceteze ignoranţa, dualitatea (care este o stare demoniacă),
minciuna, agonia, aducând ordine şi linişte mentală: “Căci cuvântul lui
Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două
tăişuri, şi pătrunde până la despărţirea sufletului şi duhului, dintre
încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi
cugetările inimii" (Evr. IX, 12).
În Epistola către creştinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită
care îl aşteaptă cu conducătorii veacului şi cu duhurile răutăţii
oamenilor, Sfântul Apostol Pavel îi sfătuieşte pe aceşti creştini să se
îngrijească de armele duhovniceşti (credinţa şi învăţătura, cea care dă
agerime şi supleţe minţii – n.n.), “sabia duhovnicească” fiind, după cum
lămureşte el, “cuvântul lui Dumnezeu” (Efes. VI, 12, 17). A ne îngriji
de aceste “arme” înseamnă, în realitate, a păstra vie credinţa unui
popor şi a-l creşte prin puterea tradiţiei, a cunoaşterii, a învăţăturii
care asigură evoluţia lui spirituală.
Popoarele despuiate de credinţa, tradiţia şi cultura proprie, încetează a
mai fi nişte popoare vii. Ele încep încet-încet să moară nu din clipa
în care sunt aruncate în întuneric, ci din clipa în care ele acceptă
asta.
Sfântul Apostol Pavel, fost prigonitor al creştinilor şi devenit, după
deschiderea ochilor săi spirituali, cel mai înfocat slujitor al lui
Dumnezeu, este cel care “a ostenit mai mult decât toţi Apostolii” la
propovăduirea adevărurilor lui Iisus. Sfântul Apostol Petru, cel ce s-a
lepădat de trei ori de Învăţătorul său în cel mai greu moment al vieţii,
a rămas însă acelaşi “vas al revărsării lui Dumnezeu”, acelaşi canal
curat şi perfect pentru lucrările divine ale Tatălui destinate nouă.
Şi cheile, şi sabia sunt instrumente care arată că aceşti apostoli rămân
marii învăţători, cei care stăpânesc Cuvântul lui Dumnezeu şi-l redau
întocmai, fără să se înfumureze cu el, fără să-L altereze. Ei sunt
marile călăuze ale minţii (cunoaşterea) şi ale inimii (credinţa)
omeneşti care, acţionând la unison, ne scot în orice clipă din orice
temniţă, din orice fel de ignoranţă şi alienare spirituală.
http://www.sibiul.ro/evenimente-culturale/24-iunie-dr-agaica-sanzienele-cununa-graului-sfantul-ioan-de-var-a.html
24
IUNIE este o zi din calendarul satului tradiţional românesc cu multiple
valenţe, „în straturi”, predominant fiind unul sau altul în funcţie de
zona etnografică. În Bucovina sărbătoarea este dedicată Sfântului Ioan
cel Nou (Sfântul Ioan de Vară), ale cărui moaşte se află la Suceava. În
Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş „greutatea” zilei este dată de
relaţia cu Sânzienele (lat. Sancta Diana), zânele bune care dau noroc pentru holde şi sănătate.
În Muntenia, Dobrogea sudul şi centrul Moldovei obiceiul se numeşte
Drăgaică (bg. Dragaika) şi mai multe fete se fac Drăgăici. Cea mai
frumoasă dintre ele se îmbracă în mireasă şi are puteri nelimitate... dă
bob grâului, miros florilor, sănătate bolnavilor, apără holdele de
furtuni şi grindină, urseşte fetele de măritat. Însă îi trebuiesc trei
ani să se cureţe de forţele ce i-au fost impregnate astăzi – trei ani nu
se poate căsători.
La 24 iunie scade lungimea zilei şi se măreşte noaptea, fiind „mare
răscruce în cursa soarelui”, se usucă rădăcina grâului odată cu coacerea
spicului, răsare pe cer Cloşca cu Pui, florile îşi pierd mirosul şi
puterea tămăduitoare, cucul încetează să mai cânte - se înneacă cu un
bob de orz şi se transformă în uliu..., apare licuriciul (făclieş,
scânteiuţă sau focul lui Dumnezeu), adică Îngerul îndrăgostit de fata
unui păstor. Este, ca toate solstiiţiile sau echinocţiile, o perioadă
„de criză”, dar şi de intensă comunicare între lumea viilor şi morţilor,
dominată de primejdii dar şi de multiple posibilităţi de intervenire
„în mersul firii şi al lucrurilor”.
De Sânziene/Drăgaică fetele culeg flori albe sau galbene din care îşi
fac cingători şi cununi. Cingătorile sunt purtate peste zi, iar seara
sunt puse la uscat pentru leacuri. Cununile (sau „colacul” de flori) ,
câte una pentru fiecare membru al familiei, este aruncată pe casă – după
cum se usucă, sunt luate de vânt sau cad se vesteşte norocul de peste
an sau căsătoria sau chiar moartea. La Sânziene/Drăgaică se culeg
plantele de leac pentru tot felul de boli, dar şi pentru vrăji. În
această noapte se găseşte iarba fiarelor.
Termenul de Drăgaică denumeşte nu numai obiceiul ci şi sărbătoarea
populară ce are loc la 24 iunie. Termenul definşte şi o plantă galliun
verum care îşi are rosturile ei în cadrul sărbătorii precum şi în
practica medicală empirircă, dar şi „târgul” sau „iarmarocul” ce are loc
la această dată ca şi jocul ce se făcea la acest iarmaroc. Drăgaică se
numeşte şi fiinţa fantastică, asemănătoare ielelor, care îi pedepseşte
într-un mod similar pe cei ce lucrează de ziua ei „te loveşte din
Drăgaică” sau numele bolii pe care îl produce. Potrivit altor mărturii
populare Drăgăicile sunt şi „fiinţe vii care au puterea de a face ca
buruienile să fie de leac” sau fiinţe cereşti care dau roadă
seminţelor”.Polisemnatismul termenului şi pătrunderea lui în expresiile
populare indică marea vechime în limba română.
Drăgaica se numără printre obiceiurile noastre tradiţionale puţin
cercetate, nebenifiicind de nici un studiu monografic fiind doar
menţionată sau tratată în treacăt în cadrul unor sinteze folclorice
cuprinzătoare. Interesul redus se eplică şi prin faptul că de la
începutul preocuprilor folcloristice la noi Drăgaica se afla în faza ei
crepusculară de existenţă, dezintegrându-se treptat şi şi
restrângându-şi aria de circulaţie.
Interpetările ce i s-au dat Drăgăicii urmează, de regulă, pe ce a lui
Dimitrie Cantemir sau mărturii folclorice târzii. De fapt, ne găsim în
faţa unui obicei de sorginte străveche, care a avut un rol cu mult mai
important decât sugerează puţinele consideraţii teoretice apărute până
acum pe marginea lui.
Dimitrie Cantemir consemna şi interpreta astfel: „după cum se vede, prin
ea o înţeleg pe Ceres. Căci în acea vreme a anului când încep să se
coacă sămănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se
adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căruia îi dau numele de
Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună gătită
din spice şi cu multe basmale colorate şi-i pun în mâini cheile de la
jitniţe”. Anton Maria del Chiaro adaugă noi informaţii pentru varianta
din Muntenia. Iordache Golescu menţiona că obiceiul „închipuieşte jocul
ce a jucat fata Irodiadei, când spre mulţumire a cerut de la
Irod-Împărat, după povaţa mumei-sale, capul Sfântului Ioan pe tipsie”.
24 iunie este şi momentul sfârşitului anului agrar – acum începe
secerişul. Cântecele de seceră ca şi colindele (ce marcau începutul
anului nou agrar) se bazează pe magia cuvântului şi reprezintă demersuri
magice ce vizează fertilitatea şi rodirea câmpurilor.
Mary: Traim timpuri incredibile, timpuri in care tot mai multi oameni se
trezesc la viata, accesand acel camp al Prezentei Divine, care ne este
pus la dispozitie in momentul prezent. In acest proces de trezire a
constiintei, noi suntem pregatiti sa renuntam la autodefinirea pe baza
continutului gandirii noastre si sa descoperim ca suntem ceva mult mai
amplu si mai maret decat ceea ce gandim despre noi insine.
Tolle: Da. De mii si mii de ani, am trait identificandu-ne cu mintea
conditionata, din care a rezultat un simt limitat si iluzoriu al
sinelui, un eu infim, care se lupta in permanenta, fiind vesnic temator,
nelinistit si in conflict cu el insusi si cu ceilalti. Acum ne
deschidem catre starea naturala a sinelui nostru, unificat cu Prezenta
Divina – vastul taram al constiintei sau inteligenta universala insasi,
in care mintea ganditoare este doar un mic aspect. Acesta este taramul
pacii launtrice, din care iau nastere toate aspectele care fac ca viata
sa merite a fi traita: creativitatea, pacea, vioiciunea, bucuria,
iubirea.
Mary: Fiecare din noi ne-am trezit in mod diferit la starea de
neconditionare. Experienta ta a fost o trezire spontana a constiintei.
Eu am trait experienta unei treziri initiale, ce a fost urmata de o
calatorie care a durat multi ani, in care a trebuit sa-mi observ mintea
conditionata si sa ma detasez de ea.
Tolle: Pentru majoritatea oamenilor, acesta este un proces gradual,
asemanator celui pe care l-ai parcurs tu. Aceasta dimensiune apare din
lumea lor launtrica, din dorinta ei de a iesi la iveala. In ceea ce ma
priveste, totul s-a intamplat brusc, la varsta de 29 de ani. Eram prins
in valtoarea unei depresii suicidale, cand ma gandeam cum sa-mi curm
viata. Gandul ca nu mai pot trai cu mine insumi se tot repeta in mintea
mea. Apoi, dintr-o data, am constientizat ciudatenia acelui gand. Daca
Eu nu pot trai cu mine insumi, trebuie sa existe doi eu: Eu si acel eu
insumi, cu care nu mai puteam trai. In acel moment, constiinta mea a
incetat sa se identifice cu sinele meu cel nefericit, profund
conditionat si atat de coplesit de frica. Aceasta detasare a fost atat
de totala, incat acel sine fals, plin de suferinta, s-a naruit complet,
asemenea unei jucarii gonflabile careia i s-a scos dopul. Ceea ce a
ramas a fost natura mea reala, sub forma prezentei eterne EU SUNT:
constiinta in starea ei pura, premergatoare identificarii cu forma. A
doua zi, m-am trezit in starea de extaz, care apare si dispare. Insa, de
atunci, fluxul adanc al pacii nu m-a mai parasit niciodata.
Mary: Dupa parerea ta, care este obstacolul major in cunoasterea
constiintei neconditionate?
Tolle: Sa nu poti inceta sa gandesti. Acesta este un chin cumplit,
dar noi nu realizam acest lucru, fiindca aproape toti oamenii sufera din
aceasta cauza. De aceea il considera normal. Acest zgomot mental
continuu te impiedica sa descoperi acel taram al pacii interioare, care
este inseparabil de Prezenta Divina. De asemenea, el creeaza un sine
fals, care este produs de minte si care emite umbra fricii si a
suferintei.
Mary: In cazul meu, mintea mea conditionata era plina de frica. Am
incercat din rasputeri sa o pun in ordine si sa ma descotorosesc de
frica. Acest demers nu a facut altceva decat sa ma inhibe si mai mult si
sa ma separe de viata. Doar atunci cand am reusit sa fiu in starea de
pace m-am deschis din nou catre viata.
Tolle: Deschiderea catre viata presupune ca tu nu mai interpretezi in
niciun fel momentul prezent. Aceasta este starea de libertate! Cand ii
poti permite acestui moment sa fie asa cum este, fara a simti nevoia de
a-l eticheta, in dorinta de a-l face sa fie altfel decat este,
descatusezi enorma putere ascunsa in momentul prezent. Ea a fost
dintotdeauna acolo, dar a fost ascunsa. Aceasta descatusare nu depinde
de circumstantele actuale din viata ta. De fapt, multi oameni traiesc
aceasta experienta, in momente in care circumstantele exterioare sunt,
dupa cum se spune, rele. Motivul este pur si simplu faptul ca i-ai
permis acestui moment sa fie asa cum este.
Mary: In cartea mea, eu descriu cu pasiune si detaliat simturile,
fiindca ele sunt un portal pentru intoarcerea la Prezenta Divina. Odata
ce oamenii se elibereaza de preocuparile vietii si isi cultiva
simturile, ei se trezesc din nou la viata, capabili de a trai bucuria
pura a momentului prezent.
Tolle: Constientizarea simturilor reprezinta o poarta de intrare in
momentul prezent, in starea de prezenta. Acest lucru face ca mintea sa
se linisteasca, in acel moment de constientizare profunda. Aceasta este
starea de constiinta libera de gandire, iar aceasta este lucrul cel mai
de pret care ti s-a intamplat vreodata. Unii oameni traiesc aceasta
experienta in mod intamplator, intr-un moment de pericol, de beatitudine
sau de epuizare fizica. Acum, intelegem ca putem alege, in mod
constient, sa intram in aceasta stare.
Mary: In procesul meu de trezire, unele dintre cele mai dificile
probleme cu care m-am confruntat au fost deschiderea si inchiderea,
reamintirea si uitarea. Experienta starii de Prezenta EU SUNT, urmata de
observarea mintii conditionate, creeaza din nou o problema dureroasa.
Tolle: Problemele fac parte din structura profunda a mintii
conditionate. Pentru a supravietui si a detine controlul, mintea are
nevoie de probleme. Ea nu va recunoaste niciodata acest lucru, in mod
deschis. Ea va spune: Nu vreau sa am probleme, dar va crea, in
permanenta, probleme. Cand observi ca apar probleme, un mod rapid de
reactie este sa te intrebi: Care este problema in acest moment? Apoi, sa
devii foarte alert fata de realitatea acestui moment si sa vezi daca
problema respectiva are vreo legatura cu realitatea prezentului.
Mary: Si, de obicei, nu are nicio legatura! Acum, imi pot observa mintea
zbuciumata cu o mare tandrete. Cred ca o pot vedea atat de clar, pentru
ca inima mea este deschisa catre ea. Am multa ingaduinta fata de
aceasta minte, care vrea, cu disperare, sa ma mentina in siguranta, pana
cand voi deveni suficient de constienta de faptul ca sunt in siguranta.
Tolle: Recunoasterea faptului ca nu exista niciodata probleme in
momentul prezent este o realizare revolutionara! Uneori, mintea
interpreteaza gresit acest lucru. Ea spune ca tu refuzi sa recunosti
realitatea, pentru ca nu te concentrezi pe aceste probleme. Capacitatea
de a gestiona provocarile este mult mai mare atunci cand atentia este
totalmente in acum si nu in starea de a opune rezistenta. Prin urmare,
te poti intreba: In acest moment, oare, as putea face ceva? Daca
raspunsul este pozitiv, atunci treci la actiune! Sau poate nu e nimic de
facut in acel moment – iar atunci momentul respectiv trebuie acceptat
asa cum este el. Aceasta abordare simplifica enorm de mult viata.
Provocarile nu se mai transforma in probleme, iar greutatile dispar din
viata ta.
Mary: Un alt lucru care a contribuit enorm la trezirea mea a fost faptul ca nu am opus rezistenta la ceea ce se intampla.
Tolle: A accepta tot ceea ce apare in acest moment este o practica
spirituala esentiala! Chiar daca practici doar acest lucru, nu vei mai
avea nevoie sa citesti o multime de carti sau sa inveti alte tehnici de
meditatie. Acceptarea lucrurilor care apar in afara si inlauntrul tau
iti ofera libertatea. Mintea conditionata iti va spune sa nu faci acest
lucru, pentru ca ea crede ca opunand rezistenta va deveni libera.
Lucrurile stau exact invers! Daca opui rezistenta, te blochezi si mai
mult. Cand incetezi sa crezi ceea ce iti spune mintea, realizezi ca cea
mai rapida transformare poate avea loc atunci cand accepti ceea ce este,
asa cum este. In acel moment, viata se poate misca liber prin tine.
Mintea conditionata nu mai obstructioneaza viata.
Mary: Cand ne referim la cultivarea momentului de acum, ne este usor sa
ne gandim ca reducem la tacere mintea si credintele sale despre trecut
si viitor. Acest lucru nu e deloc adevarat! Mintea este un excelent
instrument cu ajutorul caruia actionam prin viata, dar pentru cei mai
multi dintre noi ea a pus stapanire pe vietile noastre!
Tolle: Identificarea sinelui cu mintea este cea care cauzeaza suferinta.
Atunci cand se intampla acest lucru, mintea capata un caracter
coercitiv. Cand reusesti sa scapi de acest lucru, atunci mintea este
doar un instrument minunat care poate exprima ceea ce apare de la
nivelurile cele mai profunde. In viata de zi cu zi, ai nevoie de trecut
si de viitor, dar identitatea ta nu trebuie sa provina din ele. Iluzia
apare atunci cand iti cauti identitatea in trecut, cand crezi ca tu esti
trecutul tau! Cealalta iluzie apare cand iti cauti implinirea in
viitor: Trebuie sa devin ceva anume, sa devin mai intreg; intr-o zi, voi
ajunge acolo! Pana si iluminarea poate deveni o iluzie, daca o cauti ca
pe o stare viitoare. Atunci cand cultivi momentul acum, iti amintesti
in continuare lucruri din trecut, dar cautarea de sine s-a detasat de
aceasta reamintire. Si inca folosesti viitorul, pentru chestiuni
practice. Puterea dominanta a mintii, care este reteta neimplinirii, se
risipeste!
Mary: Cu cat traiesc mai mult in acum, cu atat simt mai multa bucurie.
Intregul meu corp radiaza energie, pe masura ce ma linistesc si ma
deschid catre viata.
Tolle: Eu numesc experienta pe care o traiesti tu corp launtric. Unii
oameni il numesc corp de lumina. Este o senzatie generala de
insufletire, in fiecare celula a corpului. Starea de a fi in prezent nu e
o stare a mintii; intreaga fiinta participa la ea.
Mary: Vara trecuta, cand am ascultat conferinta ta, am incetat sa-ti
ascult cuvintele si m-am deschis catre acest corp de lumina.
Tolle: Atunci cand cineva vorbeste din starea de liniste, cuvintele
poarta o transmisie de energie, o vibratie. Este ca si cum cuvintele ar
fi pe planul al doilea. Cunoasterea este transmisa de energia pe care o
poarta cuvintele – sau, mai degraba, de linistea din spatele cuvintelor.
Mary: Care ar fi mesajul tau de final al acestui interviu?
Tolle: Oamenii spun ca e greu sa traiesti in acum – dar lucrurile
stau exact invers. Calea normala este dificila – si nu a trai in acum.
Acceptarea prezentului este acceptarea vietii insesi, fiindca momentul
de acum este inseparabil de viata. Asadar, nu va faceti un dusman din
momentul de acum. Imprieteniti-va cu el! Cu alte cuvinte, acceptati
fiecare moment si tot ceea contine el, ca si cand ar fi alegerea
voastra. Imediat, viata va incepe sa lucreze in favoarea, si nu
impotriva voastra! Apoi, priviti miracolul pe care il dezvaluie viata!
.
.
Mary O’Malley este consilier si profesor de spiritualitate in Kirkland,
Washington, si autor al cartii Belonging to Life: The Journey of A
wakening (Sa-i apartii vietii: Calatoria trezirii).
http://www.maryomalley.com
http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/messages
.
.
.
http://www.realitatea.net/publicitarul-roman-care-a-renuntat-la-tot-si-a-plecat-in-aventuri-spirituale-in-india-si-nepal_947225.html#ixzz1wXaEyJym
În
anul 2008, Octavian Segărceanu (Sega) era unul dintre personajele-cheie
din industria publicitară românească. Avea un salariu foarte bun şi o
carieră de invidiat, conducea un SUV şi câştigase premii de advertising.
A renunţat însă la toate pentru a călători în India, pentru a se găsi
pe sine. A transpus experienţele trăite acolo în cartea "Un roman de
aventuri spirituale în India", publicată de Editura Humanitas. Romanul
va fi lansat sâmbătă, 2 iunie, la Bookfest (standul Humanitas), de la
ora 19:30.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET:
http://www.realitatea.net/publicitarul-roman-care-a-renuntat-la-tot-si-a-plecat-in-aventuri-spirituale-in-india-si-nepal_947225.html#ixzz1wZGyoeim
În
2008, Octavian Segărceanu (Sega) lucra în cea mai râvnită industrie de
atunci pentru tineri, publicitatea. În 11 ani de zile, trecuse de la
poziţia de copywriter la cea de Group Creative Director la McCann
Erickson România şi la cea de regizor de spoturi publicitare.
Pe măsură ce anii au trecut, şi-a dat însă seama că publicitatea era de
fapt un drog de care devenise dependent. Şi-a dat seama că trăia într-o
"imensă minicună", că în tot acest timp confundase efemerul cu eternul.
Aşa că a decis să renunţe la funcţia pe care o avea la McCann Erickson
şi să călătorească în India.
Plănuise iniţial să stea acolo doar trei luni, însă nu s-a putut mulţumi
cu atât. A călătorit ulterior în Nepal, la locul naşterii lui Buddha,
în Coreea de Sud, în Thailanda şi din nou în India.
A hotărât să scrie o carte despre experienţa sa asiatică, parţial pentru
a o înţelege mai bine, parţial împins de la spate de prietenii săi, iar
romanul care a rezultat a fost publicat de Editura Humanitas: "Un roman
de aventuri spirituale în India". Va fi lansat la Bookfest (standul
Humanitas), sâmbătă, 2 iunie, începând cu ora 19:30.
Într-un interviu acordat REALITATEA.NET, Sega a vorbit despre aventurile
spirituale pe care le-a trăit:
De ce ai renunţat la o carieră de succes într-o industrie extrem de în
vogă pe atunci (2008) şi ai ales să călătoreşti în Asia? Îţi făcuseşi pe
atunci un plan despre cât urma să dureze călătoria?
Adevărul e că nu mai aveam unde să mă ascund. Nu mai găseam cu ce să mă
păcălesc că sunt în regulă. Nu mai funcționa nici un subterfugiu. Din
reflex, căutam să mă agăț de lucrurile exterioare pentru că mi-era frică
să privesc înăuntru. Eram plin de realizări, dar gol pe dinăuntru...
Treptat, nu am mai găsit de ce să mă agăț. Toate cedau sub greutatea
mea, câci greutatea mea crescuse de-a lungul anilor... M-am prăbușit în
gol. Și mă îngrozea faptul că nu vedeam capătul...
Nu am ales Asia așa, închizând ochii și punând degetul pe hartă... Am
plecat spre India după ce m-am perpelit îndelung. Nu îmi venea să fac
deloc pasul, după ce călugării de pe Muntele Athos mi-au spus că India e
Țara Diavolului și că un creștin nu are ce căuta acolo... Cu toate
spaimele creștinești în cap, dus am fost. Simțeam că trebuie să ajung
acolo, la Pune, în Parcul Koregaon nr. 17, în ashramul lui Osho, fie
ce-o fi... Descoperisem o carte într-o librărie, Cartea despre EGO. De
la primele pagini, m-am dat seama că era cartea despre mine. Am simțit
că trebuie să ajung neapărat acolo, în locul unde s-a plămădit cartea
aceea despre mine.
Planul meu era să stau acolo doar 3 luni, cât dura Programul Work as
Meditation la care mă înscrisesem. La sfârșitul programului, văzând că
nu mi-am pierdut încă mințile (de tot) și că diavolii indieni nu mi-au
intrat sub piele (deloc), am hotărât să îmi forțez norocul și să mai
rămîn prin zonă, așa că am împins data de întoarcere la un an de la
plecare, m-am suit în primul avion low cost și am zburat în Nepal, să
îmi prelungesc viza pentru India.
Descrie-mi, te rog, pe scurt, care a fost traseul tău, de atunci până în
prezent. Cât a durat călătoria ta?
3 luni la Osho International Meditation Resort, în Pune; 1 luna și
jumătate în Nepal, de la Kathmandu în junglă, din junglă la poalele
Annapurnei, de la poalele Annapurnei la un curs de meditație intensivă
în izolare, de la cursul de meditație la Lumbini, locul nașterii lui
Buddha, de la Lumbini pe cărări de munte cu un ghid local nebun, fratele
nepalez al lui Zorba, grecul; 4 luni înapoi în India, de la nord la
sud, trecând prin Dharamsala (unde stă Dalai Lama), Rishikesh (the World
Capital of Yoga), Varanasi (orasul sfant, unde Gangele are gust de
cenușă), Bodh Gaya (unde Siddhartha Gautama s-a descoperit Buddha), Goa
(unde am cunoscut iubirea care avea să mă ducă în Coreea de Sud),
Puttaparthi (orășelul lui Sai Baba), Kerala (patria mirodeniilor),
Kanyakumari (cel mai sudic punct al Indiei, unde soarele răsare din
Oceanul Indian și apune în Marea Arabiei); 2 luni în Coreea de Sud (țara
dimineților mele liniștite); 1 luna și jumătate în Thailanda, de la
nord la sud, din Chiang Mai până la Bangkok, de la Bangkok până în
Krabi, din Krabi până în Koh Samui. Înapoi în India, la Calcutta, de
unde am luat un avion spre Mumbai, de unde am luat alt avion spre
România. Așa a trecut un an. Pe scurt.
Din nefericire, aveam să constat că plecasem spre India bou și mă
întorsesem vacă, nicidecum una sfănta, ci una confuză, cu burta plină de
tot felul de lucruri nerumegate. Au urmat câteva luni chinuitoare, căci
mă simțeam pe nicăieri, nu îmi mai găseam locul. L-am găsit abia când
m-am așezat să rumeg și să scriu, să-mi povestesc mie însumi desore mine
însumi... Am continuat să fac asta până astăzi, în izolare aproape
totală. Cam așa mi-am petrecut ăștia 3 ani, de când m-am întors. Tot pe
scurt.
Călătoria nu s-a încheiat, e abia la început.
Care a fost primul lucru care te-a impresionat în India? Dar în Nepal?
Cu ce diferă cel mai mult lumea lor de lumea noastră?
Mirosul a fost primul lucru care m-a impresionat când am ajuns în India.
I-am și dedicat un capitol.
Puteţi citi AICI capitolul dedicat mirosului din India.
Înainte să aterizez în Nepal, la Kathmandu am avut impresia că zbor
deasupra Bunlocului și că mă apropii de Brașov. Probabil eram cam năuc,
tocmai văzusem Everestul străpungând norii în zare... La Kathmandu m-a
impresionat poluarea, dar "impresionat" e un eufemism. Am făcut primii
pași în Kathmandu ca într-o cameră de gazare.
Diferențele între cele două lumi sunt atât de mari cât să-ți dai seama
că toți suntem la fel după ce râcâi suprafața, care te poate fascina sau
oripila, după caz... Cu cât călătorești mai mult, cu atât vezi mai bine
asta.
Cum te-a schimbat meditaţia? E o experienţă de care au şanse să se
bucure toţi sau trebuie să ai o alcătuire specială ca să culegi roadele
spirituale din ea?
Meditația m-a întors cu fața de la minciună la adevăr, chiar dacă
adevărul nu a fost plăcut... M-a întors de la halucinație la realitate.
De la agresivitate la blândețe. De la poftă la echilibru. De la
respingere la acceptare. Meditația m-a întors pe dos, ce să mai
discutăm.
Pentru meditație nu îți trebuie nici alcătuire specială, nici echipament
special. Ceva special însă tot îți trebuie: sinceritate. Ești dispus să
fii sincer cu tine, cu orice preț, până la capăt? Căci nu există cale
de întoarcere și de ascuns nu te vei mai putea ascunde nici în gaură de
șarpe.
Unde locuieşti acum şi ce planuri de viitor ai? Am văzut că te-ai
căsătorit între timp, felicitări! Poţi să ne dai detalii legate de cum
ai cunoscut-o pe soţia ta şi de nuntă?
Încerc să locuiesc în mine însumi și câteodată chiar reușesc. În rest,
stau în București, lângă Circ. Când nu stau în casă, mă găsești în
Parcul Circului. De însurat, m-am însurat anul trecut, în aprilie. Ea e
din Mongolia, dar ne-am cunoscut aici... Nu îmi plac nunțile, a fost o
ceremonie intimă, scurtă și veselă.
Ca să abordăm şi partea meschină a aventurilor spirituale: din ce ai
trăit pe perioada călătoriilor tale? Cu ce te ocupi acum?
Înainte să plec, mi-am vîndut mașina. Un superb Jeep Cherokee din 2002,
albastru metalizat. L-am cheltuit pe tot, până la ultima roată.
Mă ocup cu scrisul. Am început să scriu în octombrie 2009 și mi-am
închipuit că o să termin până la primăvară. Au trecut trei primăveri de
atunci și încă nu am terminat. Scriu în continuare, romanul de aventuri
spirituale în India publicat la Humanitas reprezintă abia primul volum.
Mai urmează două, unul "în Nepal", celălalt "înapoi în India".
Când şi de ce te-ai decis să scrii o carte despre experienţele tale?
Am răspuns parțial mai sus. Nu a fost o decizie, ci sentimentul că nu am
încotro. Simțeam că trebuie să mă povestesc pe mine mie însumi, ca să
înțeleg unde ajunsesem, dacă ajunsesem undeva... Totuși, nu m-am apucat
de scris decât împins de la spate, de niște prieteni buni. Ei m-au
încurajat, căci nu îndrăzneam să mă încumet la un asemenea drum... A
fost greu până am trecut de primele pagini, după aceea am simțit că din
mine se naște o entitate vie, cu atât mai vie, cu cât eram mai sincer.
Curând aveam să-mi aud vocea, treptat aveam să descopăr că nu m-am
rătăcit... Și am scris departe de lume, în singurătate.
Spune-mi te rog mai mult despre carte, un roman despre aventuri
spirituale. Ce se ascunde de fapt în spatele titulaturii acesteia
oarecum oximoronice? E un jurnal de călătorie/ roman de dragoste/
călătorie iniţiatică?
E atât de greu să vorbești despre propria ta carte... Consider că am
spus acolo totul, atât cât am putut... "Namaste" nu e o carte cu
ascunzișuri, totul e la vedere. E un exercițiu de sinceritate, o
încercare de demistificare... E atât de tentant să mistifici, mai ales
când te întorci de departe, e atât de ispititor să spui povești
marinărești... Dar nu, "Namaste" nu e manualul micului iluminat. Nici un
tratat de spiritualitate nu e, ci un palpitant "roman de aventuri",
unde aventurile sunt spirituale. Sega - personajul principal - e un
aventurier, un căutător, un rătăcitor, un bâjbâitor, un calcă în
străchini. Un est-european confuz, lipsit de repere reale care își ia
inima în dinți și pleacă până la capătul pământului să afle cine sau ce
naiba e cu adevărat. Află până la urmă? Găsește ce caută sau cu totul
altceva?
Experiențele de care am avut parte acolo parcă mă așteptau de mult și
parcă eu așteptam de mult să le trăiesc. A fost un an inițiatic,
într-adevăr. Am plecat copil și m-am întors tot copil, dar măcar mai
conștient de asta :)
În opinia ta, care sunt cele mai importante lucruri în viaţă? Crezi că
fericirea este posibilă? Cum poate fi atinsă ea?
Fericirea este o stare lăuntrică, nu ceva din exteriorul nostru care
trebuie apucat. Această stare nu vine din acumulări, ci din renunțări.
Nu din minciună, ci din sinceritate. Nu din ură, ci din blândețe. Nu din
poftă, ci din echilibru. Când învățăm să renunțăm și să nu ne mai
cramponăm, când încetăm să ne mai mințim și să ne mai ascundem, când ne
punem poftele-n cui ca pe niște haine vechi, de iarnă, când descoperim
că putem fi și blânzi (în primul rând cu noi înșine), fericirea, ca și
iubirea, se manifestă natural și spontan.
Cele mai importante lucruri în viață nu se găsesc în afara ta, ci în
interiorul tău. Cel mai important este să vezi lucrurile așa cum sunt în
realitate, nu cum ți se par, nu cum îți închipui tu că sunt, nu cum ai
vrea tu să fie. Și nu ai cum să vezi asta dacă trăiești pe pilot
automat, pentru că ăsta e rolul pilotului automat - să conducă el în
timp ce tu dormi. E, într-adevăr, înfricoșător atunci când decuplezi
pilotul automat, pentru că abia atunci constați că nu știi ce să faci cu
manșa, dar nu îți face griji. Înveți în timp ce te prăbușești.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET:
http://www.realitatea.net/publicitarul-roman-care-a-renuntat-la-tot-si-a-plecat-in-aventuri-spirituale-in-india-si-nepal_947225.html#ixzz1wZHACiyP
http://www.sibiul.ro/evenimente-culturale/24-iunie-dr-agaica-sanzienele-cununa-graului-sfantul-ioan-de-var-a.html
24
IUNIE este o zi din calendarul satului tradiţional românesc cu multiple
valenţe, „în straturi”, predominant fiind unul sau altul în funcţie de
zona etnografică. În Bucovina sărbătoarea este dedicată Sfântului Ioan
cel Nou (Sfântul Ioan de Vară), ale cărui moaşte se află la Suceava. În
Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş „greutatea” zilei este dată de
relaţia cu Sânzienele (lat. Sancta Diana), zânele bune care dau noroc pentru holde şi sănătate.
În Muntenia, Dobrogea sudul şi centrul Moldovei obiceiul se numeşte
Drăgaică (bg. Dragaika) şi mai multe fete se fac Drăgăici. Cea mai
frumoasă dintre ele se îmbracă în mireasă şi are puteri nelimitate... dă
bob grâului, miros florilor, sănătate bolnavilor, apără holdele de
furtuni şi grindină, urseşte fetele de măritat. Însă îi trebuiesc trei
ani să se cureţe de forţele ce i-au fost impregnate astăzi – trei ani nu
se poate căsători.
La 24 iunie scade lungimea zilei şi se măreşte noaptea, fiind „mare
răscruce în cursa soarelui”, se usucă rădăcina grâului odată cu coacerea
spicului, răsare pe cer Cloşca cu Pui, florile îşi pierd mirosul şi
puterea tămăduitoare, cucul încetează să mai cânte - se înneacă cu un
bob de orz şi se transformă în uliu..., apare licuriciul (făclieş,
scânteiuţă sau focul lui Dumnezeu), adică Îngerul îndrăgostit de fata
unui păstor. Este, ca toate solstiiţiile sau echinocţiile, o perioadă
„de criză”, dar şi de intensă comunicare între lumea viilor şi morţilor,
dominată de primejdii dar şi de multiple posibilităţi de intervenire
„în mersul firii şi al lucrurilor”.
De Sânziene/Drăgaică fetele culeg flori albe sau galbene din care îşi
fac cingători şi cununi. Cingătorile sunt purtate peste zi, iar seara
sunt puse la uscat pentru leacuri. Cununile (sau „colacul” de flori) ,
câte una pentru fiecare membru al familiei, este aruncată pe casă – după
cum se usucă, sunt luate de vânt sau cad se vesteşte norocul de peste
an sau căsătoria sau chiar moartea. La Sânziene/Drăgaică se culeg
plantele de leac pentru tot felul de boli, dar şi pentru vrăji. În
această noapte se găseşte iarba fiarelor.
Termenul de Drăgaică denumeşte nu numai obiceiul ci şi sărbătoarea
populară ce are loc la 24 iunie. Termenul definşte şi o plantă galliun
verum care îşi are rosturile ei în cadrul sărbătorii precum şi în
practica medicală empirircă, dar şi „târgul” sau „iarmarocul” ce are loc
la această dată ca şi jocul ce se făcea la acest iarmaroc. Drăgaică se
numeşte şi fiinţa fantastică, asemănătoare ielelor, care îi pedepseşte
într-un mod similar pe cei ce lucrează de ziua ei „te loveşte din
Drăgaică” sau numele bolii pe care îl produce. Potrivit altor mărturii
populare Drăgăicile sunt şi „fiinţe vii care au puterea de a face ca
buruienile să fie de leac” sau fiinţe cereşti care dau roadă
seminţelor”.Polisemnatismul termenului şi pătrunderea lui în expresiile
populare indică marea vechime în limba română.
Drăgaica se numără printre obiceiurile noastre tradiţionale puţin
cercetate, nebenifiicind de nici un studiu monografic fiind doar
menţionată sau tratată în treacăt în cadrul unor sinteze folclorice
cuprinzătoare. Interesul redus se eplică şi prin faptul că de la
începutul preocuprilor folcloristice la noi Drăgaica se afla în faza ei
crepusculară de existenţă, dezintegrându-se treptat şi şi
restrângându-şi aria de circulaţie.
Interpetările ce i s-au dat Drăgăicii urmează, de regulă, pe ce a lui
Dimitrie Cantemir sau mărturii folclorice târzii. De fapt, ne găsim în
faţa unui obicei de sorginte străveche, care a avut un rol cu mult mai
important decât sugerează puţinele consideraţii teoretice apărute până
acum pe marginea lui.
Dimitrie Cantemir consemna şi interpreta astfel: „după cum se vede, prin
ea o înţeleg pe Ceres. Căci în acea vreme a anului când încep să se
coacă sămănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se
adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căruia îi dau numele de
Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună gătită
din spice şi cu multe basmale colorate şi-i pun în mâini cheile de la
jitniţe”. Anton Maria del Chiaro adaugă noi informaţii pentru varianta
din Muntenia. Iordache Golescu menţiona că obiceiul „închipuieşte jocul
ce a jucat fata Irodiadei, când spre mulţumire a cerut de la
Irod-Împărat, după povaţa mumei-sale, capul Sfântului Ioan pe tipsie”.
24 iunie este şi momentul sfârşitului anului agrar – acum începe
secerişul. Cântecele de seceră ca şi colindele (ce marcau începutul
anului nou agrar) se bazează pe magia cuvântului şi reprezintă demersuri
magice ce vizează fertilitatea şi rodirea câmpurilor.
Mary: Traim timpuri incredibile, timpuri in care tot mai multi oameni se
trezesc la viata, accesand acel camp al Prezentei Divine, care ne este
pus la dispozitie in momentul prezent. In acest proces de trezire a
constiintei, noi suntem pregatiti sa renuntam la autodefinirea pe baza
continutului gandirii noastre si sa descoperim ca suntem ceva mult mai
amplu si mai maret decat ceea ce gandim despre noi insine.
Tolle: Da. De mii si mii de ani, am trait identificandu-ne cu mintea
conditionata, din care a rezultat un simt limitat si iluzoriu al
sinelui, un eu infim, care se lupta in permanenta, fiind vesnic temator,
nelinistit si in conflict cu el insusi si cu ceilalti. Acum ne
deschidem catre starea naturala a sinelui nostru, unificat cu Prezenta
Divina – vastul taram al constiintei sau inteligenta universala insasi,
in care mintea ganditoare este doar un mic aspect. Acesta este taramul
pacii launtrice, din care iau nastere toate aspectele care fac ca viata
sa merite a fi traita: creativitatea, pacea, vioiciunea, bucuria,
iubirea.
Mary: Fiecare din noi ne-am trezit in mod diferit la starea de
neconditionare. Experienta ta a fost o trezire spontana a constiintei.
Eu am trait experienta unei treziri initiale, ce a fost urmata de o
calatorie care a durat multi ani, in care a trebuit sa-mi observ mintea
conditionata si sa ma detasez de ea.
Tolle: Pentru majoritatea oamenilor, acesta este un proces gradual,
asemanator celui pe care l-ai parcurs tu. Aceasta dimensiune apare din
lumea lor launtrica, din dorinta ei de a iesi la iveala. In ceea ce ma
priveste, totul s-a intamplat brusc, la varsta de 29 de ani. Eram prins
in valtoarea unei depresii suicidale, cand ma gandeam cum sa-mi curm
viata. Gandul ca nu mai pot trai cu mine insumi se tot repeta in mintea
mea. Apoi, dintr-o data, am constientizat ciudatenia acelui gand. Daca
Eu nu pot trai cu mine insumi, trebuie sa existe doi eu: Eu si acel eu
insumi, cu care nu mai puteam trai. In acel moment, constiinta mea a
incetat sa se identifice cu sinele meu cel nefericit, profund
conditionat si atat de coplesit de frica. Aceasta detasare a fost atat
de totala, incat acel sine fals, plin de suferinta, s-a naruit complet,
asemenea unei jucarii gonflabile careia i s-a scos dopul. Ceea ce a
ramas a fost natura mea reala, sub forma prezentei eterne EU SUNT:
constiinta in starea ei pura, premergatoare identificarii cu forma. A
doua zi, m-am trezit in starea de extaz, care apare si dispare. Insa, de
atunci, fluxul adanc al pacii nu m-a mai parasit niciodata.
Mary: Dupa parerea ta, care este obstacolul major in cunoasterea
constiintei neconditionate?
Tolle: Sa nu poti inceta sa gandesti. Acesta este un chin cumplit,
dar noi nu realizam acest lucru, fiindca aproape toti oamenii sufera din
aceasta cauza. De aceea il considera normal. Acest zgomot mental
continuu te impiedica sa descoperi acel taram al pacii interioare, care
este inseparabil de Prezenta Divina. De asemenea, el creeaza un sine
fals, care este produs de minte si care emite umbra fricii si a
suferintei.
Mary: In cazul meu, mintea mea conditionata era plina de frica. Am
incercat din rasputeri sa o pun in ordine si sa ma descotorosesc de
frica. Acest demers nu a facut altceva decat sa ma inhibe si mai mult si
sa ma separe de viata. Doar atunci cand am reusit sa fiu in starea de
pace m-am deschis din nou catre viata.
Tolle: Deschiderea catre viata presupune ca tu nu mai interpretezi in
niciun fel momentul prezent. Aceasta este starea de libertate! Cand ii
poti permite acestui moment sa fie asa cum este, fara a simti nevoia de
a-l eticheta, in dorinta de a-l face sa fie altfel decat este,
descatusezi enorma putere ascunsa in momentul prezent. Ea a fost
dintotdeauna acolo, dar a fost ascunsa. Aceasta descatusare nu depinde
de circumstantele actuale din viata ta. De fapt, multi oameni traiesc
aceasta experienta, in momente in care circumstantele exterioare sunt,
dupa cum se spune, rele. Motivul este pur si simplu faptul ca i-ai
permis acestui moment sa fie asa cum este.
Mary: In cartea mea, eu descriu cu pasiune si detaliat simturile,
fiindca ele sunt un portal pentru intoarcerea la Prezenta Divina. Odata
ce oamenii se elibereaza de preocuparile vietii si isi cultiva
simturile, ei se trezesc din nou la viata, capabili de a trai bucuria
pura a momentului prezent.
Tolle: Constientizarea simturilor reprezinta o poarta de intrare in
momentul prezent, in starea de prezenta. Acest lucru face ca mintea sa
se linisteasca, in acel moment de constientizare profunda. Aceasta este
starea de constiinta libera de gandire, iar aceasta este lucrul cel mai
de pret care ti s-a intamplat vreodata. Unii oameni traiesc aceasta
experienta in mod intamplator, intr-un moment de pericol, de beatitudine
sau de epuizare fizica. Acum, intelegem ca putem alege, in mod
constient, sa intram in aceasta stare.
Mary: In procesul meu de trezire, unele dintre cele mai dificile
probleme cu care m-am confruntat au fost deschiderea si inchiderea,
reamintirea si uitarea. Experienta starii de Prezenta EU SUNT, urmata de
observarea mintii conditionate, creeaza din nou o problema dureroasa.
Tolle: Problemele fac parte din structura profunda a mintii
conditionate. Pentru a supravietui si a detine controlul, mintea are
nevoie de probleme. Ea nu va recunoaste niciodata acest lucru, in mod
deschis. Ea va spune: Nu vreau sa am probleme, dar va crea, in
permanenta, probleme. Cand observi ca apar probleme, un mod rapid de
reactie este sa te intrebi: Care este problema in acest moment? Apoi, sa
devii foarte alert fata de realitatea acestui moment si sa vezi daca
problema respectiva are vreo legatura cu realitatea prezentului.
Mary: Si, de obicei, nu are nicio legatura! Acum, imi pot observa mintea
zbuciumata cu o mare tandrete. Cred ca o pot vedea atat de clar, pentru
ca inima mea este deschisa catre ea. Am multa ingaduinta fata de
aceasta minte, care vrea, cu disperare, sa ma mentina in siguranta, pana
cand voi deveni suficient de constienta de faptul ca sunt in siguranta.
Tolle: Recunoasterea faptului ca nu exista niciodata probleme in
momentul prezent este o realizare revolutionara! Uneori, mintea
interpreteaza gresit acest lucru. Ea spune ca tu refuzi sa recunosti
realitatea, pentru ca nu te concentrezi pe aceste probleme. Capacitatea
de a gestiona provocarile este mult mai mare atunci cand atentia este
totalmente in acum si nu in starea de a opune rezistenta. Prin urmare,
te poti intreba: In acest moment, oare, as putea face ceva? Daca
raspunsul este pozitiv, atunci treci la actiune! Sau poate nu e nimic de
facut in acel moment – iar atunci momentul respectiv trebuie acceptat
asa cum este el. Aceasta abordare simplifica enorm de mult viata.
Provocarile nu se mai transforma in probleme, iar greutatile dispar din
viata ta.
Mary: Un alt lucru care a contribuit enorm la trezirea mea a fost faptul ca nu am opus rezistenta la ceea ce se intampla.
Tolle: A accepta tot ceea ce apare in acest moment este o practica
spirituala esentiala! Chiar daca practici doar acest lucru, nu vei mai
avea nevoie sa citesti o multime de carti sau sa inveti alte tehnici de
meditatie. Acceptarea lucrurilor care apar in afara si inlauntrul tau
iti ofera libertatea. Mintea conditionata iti va spune sa nu faci acest
lucru, pentru ca ea crede ca opunand rezistenta va deveni libera.
Lucrurile stau exact invers! Daca opui rezistenta, te blochezi si mai
mult. Cand incetezi sa crezi ceea ce iti spune mintea, realizezi ca cea
mai rapida transformare poate avea loc atunci cand accepti ceea ce este,
asa cum este. In acel moment, viata se poate misca liber prin tine.
Mintea conditionata nu mai obstructioneaza viata.
Mary: Cand ne referim la cultivarea momentului de acum, ne este usor sa
ne gandim ca reducem la tacere mintea si credintele sale despre trecut
si viitor. Acest lucru nu e deloc adevarat! Mintea este un excelent
instrument cu ajutorul caruia actionam prin viata, dar pentru cei mai
multi dintre noi ea a pus stapanire pe vietile noastre!
Tolle: Identificarea sinelui cu mintea este cea care cauzeaza suferinta.
Atunci cand se intampla acest lucru, mintea capata un caracter
coercitiv. Cand reusesti sa scapi de acest lucru, atunci mintea este
doar un instrument minunat care poate exprima ceea ce apare de la
nivelurile cele mai profunde. In viata de zi cu zi, ai nevoie de trecut
si de viitor, dar identitatea ta nu trebuie sa provina din ele. Iluzia
apare atunci cand iti cauti identitatea in trecut, cand crezi ca tu esti
trecutul tau! Cealalta iluzie apare cand iti cauti implinirea in
viitor: Trebuie sa devin ceva anume, sa devin mai intreg; intr-o zi, voi
ajunge acolo! Pana si iluminarea poate deveni o iluzie, daca o cauti ca
pe o stare viitoare. Atunci cand cultivi momentul acum, iti amintesti
in continuare lucruri din trecut, dar cautarea de sine s-a detasat de
aceasta reamintire. Si inca folosesti viitorul, pentru chestiuni
practice. Puterea dominanta a mintii, care este reteta neimplinirii, se
risipeste!
Mary: Cu cat traiesc mai mult in acum, cu atat simt mai multa bucurie.
Intregul meu corp radiaza energie, pe masura ce ma linistesc si ma
deschid catre viata.
Tolle: Eu numesc experienta pe care o traiesti tu corp launtric. Unii
oameni il numesc corp de lumina. Este o senzatie generala de
insufletire, in fiecare celula a corpului. Starea de a fi in prezent nu e
o stare a mintii; intreaga fiinta participa la ea.
Mary: Vara trecuta, cand am ascultat conferinta ta, am incetat sa-ti
ascult cuvintele si m-am deschis catre acest corp de lumina.
Tolle: Atunci cand cineva vorbeste din starea de liniste, cuvintele
poarta o transmisie de energie, o vibratie. Este ca si cum cuvintele ar
fi pe planul al doilea. Cunoasterea este transmisa de energia pe care o
poarta cuvintele – sau, mai degraba, de linistea din spatele cuvintelor.
Mary: Care ar fi mesajul tau de final al acestui interviu?
Tolle: Oamenii spun ca e greu sa traiesti in acum – dar lucrurile
stau exact invers. Calea normala este dificila – si nu a trai in acum.
Acceptarea prezentului este acceptarea vietii insesi, fiindca momentul
de acum este inseparabil de viata. Asadar, nu va faceti un dusman din
momentul de acum. Imprieteniti-va cu el! Cu alte cuvinte, acceptati
fiecare moment si tot ceea contine el, ca si cand ar fi alegerea
voastra. Imediat, viata va incepe sa lucreze in favoarea, si nu
impotriva voastra! Apoi, priviti miracolul pe care il dezvaluie viata!
.
.
Mary O’Malley este consilier si profesor de spiritualitate in Kirkland,
Washington, si autor al cartii Belonging to Life: The Journey of A
wakening (Sa-i apartii vietii: Calatoria trezirii).
http://www.maryomalley.com
http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/messages
.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.