Meteoritul de la Celiabinsk a avut scut termic?

Taguri: Ural, Comentarii, În Rusia, Social, meteorit

Valentin Vasilescu

18.02.2013, 09:52

Foto: EPA

Vă supunem atenţiei o analiză a domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, referitoare la meteoritul de la Celiabinsk.

"Este aproape sigur că meteoritul de la Celiabinsk ar fi dispus de scut termic de protecţie. Această ipoteză pare să explice motivul pentru care meteoritul din 15 februarie 2013 nu s-a dezintegrat în mod repetat şi la altitudini mari precum a făcut-o cel de la Sikhote-Alin, din 1947.

(Vezi: Ipoteză şocantă pentru România, legată de meteoritul de la Celiabinsk)

Pe timpul intrării în atmosfera terestră, obiectele cosmice sunt frânate puternic şi structura lor suportă suprasarcini care depăşesc 10 G, care le fracturează. Aşadar, dacă un meteorit intră în atmosferă cu o viteza mai mare decât prima viteză cosmică, adică 7,9 km/s, cea care permite plasarea pe orbita Terrei a sateliţilor artificiali, el va avea o traiectorie hiberbolică. În primă fază, în straturile superioare ale atmosferei, descompunerea termochimică a materialelor din structura meteoritului, are loc în absenţa oxigenului (mai bine zis cu foarte puţin oxigen) şi se numeşte piroliză. În procesul de piroliză al meteoriţilor, fluxul caloric este de peste 1.500 W/cm pătraţi, compuşii acestora fiind carbonizaţi, sublimaţi (adică se transformă din stare solidă, direct în stare gazoasă), iar cei mai rezistenţi sunt topiţi. De aceea, la înălţimi de 70-80 km, are loc frecvent prima "spargere" a meteoritului.

Apariţia undelor de şoc în faţa meteoritului este rezultatul comprimării aerului dincolo de o anumită limită a compresibilităţii, fenomen datorat vitezei hipersonice. Revenirea la starea de echilibru a moleculelor de aer din unda de şoc, se face printr-un transfer de căldură, rezultată din fricţiunea meteoritului cu fileurile de aer. Coborând sub altitudinea de 70-80 km, meteoritul va genera, în stratul de aer dintre el şi trenul de 3-5 unde de şoc înclinate ce-l precede, o uriaşă energie calorică, ca efect al disocierii chimice a moleculelor, fenomen cunoscut sub denumirea de încălzire cinetică. În această a 2-a fază, mai mult de 90% din energia cinetică se converteşte în energie termică. Ea este absorbită de aerul din faţa meteoritului, care o transmite prin conductibilitate acestuia, fenomen ce conduce invariabil, la repetate ruperi în fragmente cât mai mici a meteoritului şi vaporizarea lui.

Satelitul militar american UARS (Upper Atmosphere Research Satellite), cântărind şase tone, având o lungime de 10,6 metri şi un diametru de 4,6 metri, a fost unul dintre cele aproximativ 20.000 de deşeuri spaţiale care orbitează în jurul Terrei. Pe 24.09.2011 orele 5:09 UTC, el a reintrat necontrolat în atmosferă, în apropiere de insulele Samoa din Oceanul Pacific. UARS a fost cel mai mare satelit NASA care a căzut pe Terra în ultimele trei decenii. Nefiind prevăzut cu scut termic, satelitul s-a comportat exact ca un meteorit, dezintegrarea lui în 26 de bucăţi (fiecare cântărind peste 150 kg), începând de la altitudinea de 75 km.

http://www.youtube.com/watch?v=GB4HfCyNnIM
http://www.youtube.com/watch?v=UIWA3vZX15s

Înregistrările video postate pe net demonstrează că deşi majoritatea meteoriţilor încep să se dezintegreze imediat ce intră în atmosfera înaltă a Terrei şi ard, meteoritul de la Celiabinsk a străbătut întreaga atmosferă, până aproape de sol, într-un singură bucată, compactă. Lucru aproape imposibil dacă nu ar fi fost protejat de scut termic şi care ar fi putut fi înlăturat sau detonat, comandat, la altitudinea de 20-25 km. Cu scopul de a permite pulverizarea şi incendierea vehiculului cosmic înainte de a atinge solul.

Rolul scutului termic ablativ al rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) sau al navelor cosmice, este acela de a bloca transferul fluxului caloric de la unda de şoc, la structura vehiculului de reintrare în atmosferă. SIRCA (Silicone Impregnated Reusable Ceramic Ablator) este un material monolitic ceramic de tip ablativ, utilizat la realizarea scuturilor termice ale ICBM. El poate fi turnat în orice formă, sau aplicat direct pe învelişul vehiculului de reintrare spaţial. RCC (Reinforced Carbon-Carbon) este un alt material tip ablativ utilizat de americani la ICBM (carbonul este cel mai refractar material cunoscut, derivatul său grafitul, sublimează la 3.825 grade Celsius).

Totuşi, probabilitatea ca meteoritul să fi fost alcătuit în mod natural, la unul din capete, din măcar o parte a materialelor pentru scutul ablativ, e cam 1:1.000. Mai adaug că meteoriţii au şi o mişcare de rotire în jurul axelor, pe traiectoria de intrare, care fac să se încălzească şi să sublime o altă parte a meteoritului decât cea cu scutul termic".