IATA DE CE ISRAELUL NU ESTE PAMANTUL SFANT!

De Gabriela Dobrescu 10/03/2013

LOCALIZARE SI CARACTERISTICI

 Cred ca putini s-au intrebat ce inseamna cu adevarat tara sfanta deoarece toti am fost invatati sa gandim ca aceasta se asociaza cu bucata de pamant pe care dumnezeu a ales-o pe acesta planeta pentru el. Dar ce inseamna “tara sfanta”?
De ce toti cred ca acest petec de pamant are o valoare asa de mare, de ce toti cred ca dumnezeu sa va reintorace acolo, de ce toti cred ca acest teritoriu este cel al Israelului si al Palestinei de azi si mai presus de toate de ce este sfanta o tara unde pentru cucerirea ei de catre poporul domnului s-au comis cele mai mari si mai atroce masacre ale istoriei chiemate “razboiul sfant”?

Ei bine, dupa multi ani de studiu al fenomenului religios in care am inteles ca biblia spune adevarata istorie a omenirii iar institutia bisericeasca a deformat acesta istorie pentru a-si proteja propriile interese mintind omenirea de milenii, tinand-o in cea mai mare ignoranta si sclavie, pentru bani, putere si control, cred ca sant in masura sa va dezvalui o alta fata a istoriei umanitatii.
In ultimul timp atat in Romania cat si la nivel international numarul vocilor care afirma ca istoria civilizatiei noaste a fost falsificata si ca nu a inceput in Sumer au inceput sa se inmulteasca iar in sprijinul lor sant destule descoperiri arheologice uimitoare care sustin fara tagada aceasta ipoteza.
Persoanele care dovedesc in fiecare zi ca ceea ce am invatat pana acum in scoala illuminatilor este o minciuna, au inceput sa zguduie deja din temelii paradigmele stiintifice, dovedind ca leaganul civilizatiei noastre este Europa..

Va voi dezvalui cateva din motivele pentru care eu nu am dubii ca in mod voit s-a mentinut in ignoranta umanitatea. Indepartatea adevarului s-a facut cu scopul de a ascunde adevarata noastra origine,  pentru a  ne controla, pentru a nu reusi sa intelegem cine era cu adevarat omul inainte si cum a ajuns in aceasta treapta de degradare fara intoarcere.
Istoria pe care am invatat-o cu totii in scolile obligatorii ne spune ca Europa este continentul unde oamenii au ajuns foarte tarziu datorita faptului ca, dupa neintelesele lor teorii, totul era sub ghiata.
Datorita acestei “ere glaciare” omul a ajuns in aceste locuri tarziu, dupa ce civilizatia a inflorit in mediul orient si in Egipt, iar tocmai  datorita acestui lucru in acest continent viata a inceput sa se dezvolte tarziu, datorita civilizatiei sumeriene care s-a extins si aici.
Explicatiile si teoriile savante ale existentei “erei glaciare” in Europa nu prea stau in picioare datorita multor motive care sant in contradictie cu acesta teorie dar si pentru ca  din cele mai vechi timpuri si pana astazi, Europa are un nume deosebit: se numeste “vechiul continent”.

De ce oare a primit acest titlu, acest supra nume doar continentul european din moment ce, conform stiintei, toate continentele au aparul in acelasi timp si nici unul nu putea sa fie mai vechi decat altul??? Pai daca civilizatia a aparut in Europa mult mai tarziu nu ar fi fost corect sa se chieme “noul continent” inaiantea continentului american?
Nu dragii mei, Europa nu se chiama “vechiul continent” doar din intamplare, ci pentru ca viata si civilizatia acestei generatii umane a pornit de aici si nu invers cum ne spala zi de zi creierul echipe de academicieni vanduti si indobitociti ai sistemului asasin si mincinos in care traim. De aici a pornit poporul de eroi al hiperboreei sa duca lumina cunoasterii pe pamant.
Nu prea pot toti sa digere afirmatia acesta, nu e asa?? Pai ar fi timpul sa va treziti mai oameni buni, pentru ca in acesta lume corupta nu stiinta a facut cele mai mari descoperiri, ci oamenii comuni, oamenii simpli care nu au avut frica ca isi pierd scaunele daca se ridica contra ideilor cretine ale acestora.
Oamenii curajosi au facut sa se darame castele de nisip si paradigmele stiintei pentru ca daca inca nu ati inteles, stiinta si papusarii ei sant pusi acolo sus nu ca sa va spuna ce este adevarat, ci ceea ce  nu trebuie sa stii si sa descoperi.
Ei sant pusi acolo ca sa iti puna bete in roate pentru ca ei sant cei care au ultimul cuvant, pentru ca ei sant cei abilitati sa decida, dar nu pentru ca sant mai destepti ci pentru ca sant corupti, vanduti, fara scrupule si fara demnitate.

Despre pamantul sfant se vorbeste foarte mult. Sant multi care au fost pe pamanturile giudee ca sa intre in contact cu tara domnului unde s-au infaptuit cele mai mari miracole, sant apoi cei care ar dori sa mearga acolo dar care nu o vor putea face decat cu gandul pentru ca nu au posibilitate sa ajunga in acele locuri si sant cei care au inteles pacaleala milenara a elitei care tine in umbra umanitatea, cu ajutorul interpretarii eronate a bibliei.

Pamantul sfant nu inseamna locul unde un oarecare Isus a facut miracole ci locul in care a evoluat viata, locul unde samanta, oul, graalul, ADN a prin viata, locul unde pamantul comunica cu universul, locul in care a inceput totul,i unde  se va sfarsi totul sau unde se va transforma totul.
Ok, pai daca civilizatia a aparut pe vechiul continet, atunci sa incercam sa stabilim unde s-a intamplat acest lucru. Singura carte care ne povesteste despre aceste lucruri este biblia care isi are insa radacina din cartea facerii  Enuma Elis, cartea creatiei la poporul sumerian.

Doresc sa va vorbesc despre tara sfanta nu folosind cuvintele mele ci cuvintele diferitelor scrieri antice care zugravesc in mod diferit peisajele si locul in care se afla acesta tara, comparativ cu ceea ce se gasea in Giudeea acelor vremuri.
Voi incepe cu descriera facuta de biblie in capitolul Facerea 2 / 8 : “dumnezeu a sadit o gradina la rasarit si a pus acolo omul pe care il intocmise.” 2/10-14:” un rau iesea din Eden si uda gradina si de acolo se impartea in patru brate. Numele celui dintai este Pison si inconjoara toate hotarele tarii Havila unde se gaseste aur.

Aurul din acesta tara este fin si bun si tot acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix. Numele celui de la doilea este Ghihon ( Ghicon ); el inconjoara toata tara Cus (Etiopia). Numele celui de la treilea este Hidechel (Tigru) si curge la rasaritul Assiriei. Al patrulea este Eufratul.”
Sa analizam cateva aspecte ale acestor afirmatii acum, lasand altele spre a fi analizate mai incolo. Dupa descrierea acesta, locul in care se gaseste Edenul este la rasarit. Ok. Dar la rasarit fata de care loc?? Dupa care criterii s-a stabilit ca Edenul este Sumerul antic?
Ca sa afirmi ca Edenul se gaseste la rasarit, atunci cel care spune acest lucru ar trebui sa se afle la vest de acest loc, nu e adevarat?? Daca Edenul  se gasea la rasarit iar rasaritul era  Sumerului antic inseamna ca viata s-a nascut in original in vestul Edenului biblic, pentru ca ne spune ca la rasarit s-a pus omul, in gradina construita pentru el. Cu alte cuvinte omul a fost facut in alta parte si adus acolo dupa mai mult timp.

O alta anomalie in stabilirea locatiei exacte a Edenului pe pamanturile Sumerului este  faptul ca in biblie se preciseaza clar ca: “un rau iesea din Eden si uda gradina si de acolo se impartea in patru brate”. Cu alte cuvinte Edenul era inainte de impartirea fluviului in patru brate si nu intre bratele sale asa cum ne vine descris Edenul dintre bratele Tigrului si al Eufratului.
Deci Edenul se afla la rasarit pe cursul unui mare fluviu care la iesirea sa din teritoriul raiului se impartea in patru brate. Voi analiza cele patru brate ale acestui fluviu dupa ce va voi face cunoscute alte descrieri ale Edenului, scrise de alte personaje marete ale antichitatii.
Teoria mea este destul de indrazneata numai ca am tras aceasta concluzie dupa multe studii pe care le-am facut dar si datorita faptului ca am cateva puncte de sprijin cu care as putea sa o sustin.
Primul lucru care mi-a atras atentia a fost descrierea pe care o face Biblia despre Edenul adamic. In primul rand consider ca aceasta descriere are mult mai mult de 6.000 de ani si nu doar 6.000 asa cum vrea biserica.
Avand in vedere faptul ca se vorbeste despre primele forme de viata aparute pe aceasta planeta si despre evolutia lor, cred ca ar fi cazul sa ne gandim nu la un teritoriu actual al pamantului ci la unul foarte indepartat, cand continentele nu existau iar pe Terra era o singuara bucata de pamant, aceea pe care oamenii de stiinta o chiama azi Pangea.

Pangea este pamantul iesit din ape si care era, asa cum vine el descris in geneza 1/9-10, o singura bucata de uscat: “ sa se stranga la un loc apele care sant dedesuptul cerului si sa se arate uscatul. Dumnezeu a numit uscatul pamant iar gramada de ape mari.”
De ce as avea nevoie de aceasta descriere?? Pai pentru ca numai in acest fel se explica de ce raul care a dat viata pe pamant era unul singur. Cu alte cuvinte vreau sa subliniez ca in realitate se vorbeste despre un singur rau care se despartea in patru si nu de patru rauri diferite care se aflau pe continente diferite asa cum ne spun explicatiile si teoriile popest de astazi:
” un rau iesea din Eden si uda gradina si de acolo se impartea in patru brate.” Vedeti unde sta gresala?? In plus, din descrierea facuta acestui teritoriu se intelege clar ca numele celor patru brate ale raului au fost schimbate pentru ca denumirea de Tigru, Eufrat, Assiria, Etiopia, Cus sant denumiri noi si nicidecum denumiri din perioada Sumeriana, Babiloniana sau si mai veche chiar.

Perioada aceasta relativ noua nu are nimic in comun cu  perioada  care desemneaza bratul Pison si Ghicon care se gaseau in tara Havila. As crede mai degraba ca la originalul rau cu doua brate s-au adugat alte doua din tara Sumerului de mai tarziu. Cu alte cuvinte s-au amestecat ca de obicei mai multe epoci cu nume diferite ca sa se stearga orice urma antica.
Falsurile pentru pierderea identitatii locurilor a fost o afacere care se pierde in negura timpului pentru ca doar in acest fel se poate indeparta de adevar trecutul cuiva: facandu-l sa il caute in locuri in care nu il va gasi niciodata, amestecand istorii si denumiri din epoci diferite .

FLUVIUL SACRU AL EDENULUI

Deci descrierea pretioasa pe care o face Biblia consta in faptul ca:
1)Edenul se gasea pe cursul unui mare fluviu care la iesirea sa din acest teritoriu se impartea in patru. Deci este eronat sa gandesti ca Edenul se afla intre bratele in care se desparteau aceste ape: :” un rau iesea din Eden si uda gradina si de acolo se impartea in patru brate.”
2)In afara Edenului, raul care alimenta minunata gradina se impartea in patru brate:” Numele celui dintai este Pison si inconjoara toate hotarele tarii Havila unde se gaseste aur. Aurul din acesta tara este fin si bun si tot acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix.”
Sant multe locuri pe pamant unde se gaseste aur dar acest loc care ne este descris, contine aur fin si bun, deci acolo era aurul de cea mai buna calitate care nu se gasea peste tot. Avand in vedere ca aurul care se gaseste in actualii munti ai Transilvaniei are o puritate naturala de 24 de carate sau si mai mult, ar trebui sa ne dea de gandit.
Ar putea fi voci care sa spuna ca aurul despre care se vorbeste ar fi petrolul, numai ca specificatia “aur fin” nu lasa dubii ca se vorbeste de metalul aur si nu de aurul negru chemat petrol care nu va putea fi niciodata chemat “fin”.
O alta denumire care poate sa fie o proba care sa sutina teoria mea, este bratul Pison al raului sacru,  a carui nume este  extrem de asemanator cu Psilon, denumire actuala inca a unuia dintre bratele Dunarii. Dar cea mai interesanta informatie este cea care ne dezvalie faptul ca acest brat, Pison, inconjoara toata tara Havila cunoscuta pentru calitatea aurului sau.

Desigur ca este dificil sa te gandesti la Istru ca la fluviul datator de viata al Edenului pentru ca nu prea se poate imagina cum ar face Dunarea sa scalde in intregime tara Havila plina de aur pentru ca Havila ar putea fi Valakia noastra dar ea nu prea are aur. Ar trebui sa se treaca muntii ca sa ajungi acolo. Vedeti cum au reusit sa falsifice, sa incurce si sa schimbe locuri si denumiri??
Pai daca nimeni nu a scimbat nimic si avem o descriere originala a locurilor, atunci ar trebui sa ne gandim ca in antichitatea indepartata nici un teritoriu nu mai corespunde celui actual asa cum nici clima nu mai este cea care a fost odinioara.

Pe de alta parte nu trebuie sa gandim ca antichii au gresit cand au povestit sau au numit un anumit teritoriu. Ar fi una dintre cele mai mari greseli pentru ca in oricare din cazuri nu ei sant cei care gresesc ci noi care nu intelegem datorita prejudecatilor si invatamintelor gresite pe care le-am primit de la societatea anormala in care traim.
Pentru a intelege care fluviu antic ar putea fi cel care scalda teritoriul Edenului am sa apelez din nou la Biblie pentru ca exista un verset destul de interesant care ar putea sa ne ajute in elucidarea misterului.
In genesi 2 / 5-6 e scris ca: “in ziua in care a facut dumnezeu cerul si pamantul nu era pe pamant nici un copacel si nici o iarba de pe camp nu incoltise inca fiindca dumnezeu nu daduse ploaie……ci un abur se ridica din pamant si uda toata suprafata pamantului. “
Esenta acestui paragraf este importanta pentru ca se afirma cu claritate faptul ca dintr-un singur loc se ridica un abur sau probabil iesea un fir de apa care uda tot pamantul care nu era impartit in acele vremuri in continente pentru ca aceeasi carte semnaleaza cu exactitate in genesa 10 / 25 faptul ca mult mai tarziu in vremea lui Peleg pamantul s-a impartit.
Deci pamantul era tot scaldat de o singura apa care se gasea la rasarit, pe cursul ei  s-a sadit o gradina unde a fost adus si pus omul care fusese facut in alta parte iar acest curs de apa se despartea in patru brate la iesirea din gradina.
Din scrierile antice ale grecilor stim ca zeii antici traiau doar in zona actualei Europe si ca toate calatoriile lor in carele de foc nu depaseau pentru nici un motiv zonele in care astazi se gaseste Marea Neagra, Marea Mediterana de est, cursul Dunarii si insulele aflate in vecinatatea actualei Grecii.
Apa care strabatea Europa acelor vremuri era de fapt apa care starabatea intregul pamant care se chema Eden. In zilele noastre acest continent european este doar o ramasita a ceea ce odinioara reprezenta acesta denumire straveche dar care a mentinut statutul sau de vechi continent, de vechi leagan al omenirii, de inceput al vietii pe aceasta planeta.
In ajutorul ipotezei mele vine stralucitul si inteleptul Nicolae Densusianu care ne vorbeste despre vechiul si imensul fluviu european, leaganul vietii si apa sfanta a dacilor.
In timpuri stravechi apa pe care noi astazi o numim ocean nu denomina imensa masa de apa planetara. Nici o scriere nu vorbeste despre faptul ca zeii lor mergeau catre aceste ape. Grecii, autorii legendelor despre zei, nu cunosteau nici macar extremitatea vestica a Marii Mediterane nici pe cea estica a Marii Negre. Sa nu mai vorbim despre faptul ca ei nu au iesit niciodata din Mediterana in Atlantic pentru a vedea coloanele lui Hercule si Atlantida de care vorbeste Platon.
Cu toate acestea ei vorbesc despre Oceanide, fiicele marelui fluviu Oceanos la fel cum Callimanco in Imnul lui Zeus vorbeste despre nimfele Nereide, fiicele zeului marin Nereu care era zeul Marii Negre. Spun acest lucru pentru ca una din fiicele sale este sedusa de Zeus si apoi transformata in Ursa Mare semn care denomina teritoriul nordic al paralelei de 45 de grade.

De asemenea insusi Homer in Iliada afirma ca Oceano este tatal zeilor, in sensul ca viata fara apa nu poate rasari. Tot in Iliada Hera, sotia lui Zeus afirma:” as adormi fara prea mult efort chiar si curentii fluviului Oceanos care este tatal zeilor” De asemenea se specifica de multe ori ca Oceanos are curenti foarte puternici si adanci si ca este apa primordiala, apa cea mai veche de pe Terra de unde s-au nascut zeii insasi.
Oceanul este infatisat de Hefaistos, zeul focului, pe scutul pe care acesta il faureste lui Achille, la rugamintea mamei sale, zeita Tetis, sotia lui Oceanos. Pe scutul eroului Hefaistos graveaza nunti, hore, culesul granelor si al viei si sarbatorile care se tineau pentru a preamari recolta buna pe care pamantul a dat-o oamenilor.

Toate aceste mici detalii ne indreapta catre pamanturile de la paralela de 45 de grade pe unde curge si astazi raul priomordial Oceano Potamo sau Dunarea de astazi.
In Dacia preistorica, Nicolae Densusianu scrie: “scriitorii antici in operele lor si grecii in legendele despre zei vorbesc foarte des despre Oceano arhaic numai ca in acele vremuri cuvantul Ocean nu avea aceeasi semnificatie cu cea a cuvantului de astazi. Cu alte cuvinte Oceanul primitiv nu este Oceanul istoricilor si geografilor care au trait incepand cu epoca lui Herodot si care au dat o alta semnificatie acestui cuvant.
Orizontul grecilor se inchidea o data cu Istrul care era denumirea antica a Dunarii de jos sau mai precis a partii care travesrseaza astazi teritoriul Romaniei. La inceputuri autorii antici utilizau cuvantul Ocean pentru a desemna exclusiv masa de apa imensa pentru ei in acele timpuri, in care se varsa Oceano Potamos sau mai precis ceea ce va deveni mai tarziu Marea Neagra. In acele vremuri marea de apa dulce formata de Dunare, nu avea nici o iesire la Marea Mediterana.
Geograful Strabo numeste in Expeditia Argonautilor  Marea Neagra “un alt ocean” (Strabo, Geografia I – 2 / 10) si accentueaza faptul ca navigatorii care au strabatut acesta mare considerau ca acest loc era cel mai indepartat al lumii locuite, de aceea  puteau sa il compare cu locurile indepartate unde se gaseau Coloanele lui Hercule, pentru ca acesta mare era cea mai mare dintre toate marile cunoscute lor.

Dar acesta mare imensa a lumii antice se formase datorita cursului de apa dulce al Istrului. Apollonio di Rodi ne spune in Argonautice ca partea inferioara a Istrului, acolo unde bazinul sau este foarte mare se chema in acele timpuri Golful sau Cornul Oceanului.
In legendele teogonice ale lui Homer si Hesiod, denumirea de Ocean se facea in exclusivitate Istrului, probabil pentru ca marele fluviu era considerat ultimul care putea sa marturiseasca despre imensa apa care acoperea in timpuri stravechi campia ungureasca si mare parte din teritoriile tinuturilor nordice, care s-au numit mai tarziu  Marea Sarmatica.
Constatam deci ca Oceanul din punc de vedere geografic, asa cum vorbeste Hecateu Abderia nu e oceanul arctic, nici cel oriental si nici o alta mare cunoscuta sau inventata ci in exclusivitate marea nordica al lumii grecesti, aceea pe care Herodot o chama “marea cea mai frumoasa dintre toate, Pomponio Mela si Dionisie Periegeto au numit-o “marea imensa” si care in hartile geografice medievale se chema Marea cea Mare sau Marea Majora”.
Dupa Homer si Hesiod, patria primilor regi divini ai omenirii antice era in regiunea exrtema a orizontului grecesc, in nordul Traciei si al Istrului, cea care se chema in legendele grecesti Oceanos Potamos, parintele zeilor.
Vechiul Oceanos Potamos nu era o mare interioara cum s-a crezut mai tarziu sau cum se crede astazi, ci doar un simplu fluviu mediteranean, adanc, curgator si dupa cum ne zice Homer, foarte larg pentru ca nu se putea traversa pe picioare ci doar cu barci construite bine si durabile. Dupa acest fluviu exista un alt pamant indepartat, ultimul pamant extern.
Hesiod si Pindar ne spun ca Argonautii au trecut Marea Neagra si s-au deplasat catre Mediterana traversand Oceanos Potamos iar Apollonio di Rodi si  Valerio Flac  ne spun ca s-au reintors catre orient navigand pe Istru numit Oceanos.
Fluviul Oceanos Potamos venea din regiuni indepartate si curgea catre Pontus Euxino trecand prin muntii Riphei (Carpati) zona foarte periculoasa pentru navigatie. Eschil numeste raul antic Istru care are in vecinatatea sa muntii Riphei teritoriu care era locuit de agatarsi. Barcile care navigau in aceste locuri erau impinse pe ape de catre vantul Boreaus sau vantul de nord. Hesiod spunea despre Oceanos Potamos ca era un fluviu sfant care apartinea istoriei religioase a trecutului antic.
In vecinatatea fluviului Oceano Potamos se gaseau insulele Fericitilor destinate a fi locuinta eterna pentru sufletele ilustrilor eroi cazuti la Teba si  la Troia. In aceste insule isi traia somnul cel de veci renumitul erou Achille care avea insula sa in aceste locuri.

In vecinatatea fluviului sacru locuiau si legendarii pigmei care, asa cum ne spune Homer, erau in razboi continuu cu pasarile care se refugiau in perioada de iarna in regiunile orientale trecand catre est peste apele curgatoate ale fluviului Oceanos. Aceeasi pigmei apar in scrierile geografice ale lui Plinio ca un popor stabilit in partile Istrului inferior, in teritoriul Dobrogei de astazi. “

Tot in vecinatatea aestui fluviu sacru isi avea originea si marele Apollo si sora sa Artemis, gemenii sacri ai antichitatii, nascuti de carte zeita Leto pe pamanturile sacre ale fluviului Oceanos datorita furiei Herei, sotia lui Zeus si tatal lor.

In aceste zone traiau si renumitele amazoane, femei aprige si razboinice a caror faima a depasit negura timpului.

E clar ca marele fluviu al timpurilor antice ante homerice, Oceanos Potamos care curge in partea de nord a Iliriei si a Traciei intre orient si occident este identic cu fluviul cel mare si sacru al getilor chemat mai tarziu Istru sau Dunare.
Hefaistos a gravat pe scudul lui Achille mapamondul marginit de catre marea apa a trecutului antic Oceano Potamos. Acea parte era pamantul sacru al zeilor antici, pamantul marcat de catre constelatia Ursa Mare. Locul unde exista Polul Geticus sau Axis Mundi, tara hiperboreilor, agatarsilor, pelasgilor, tracilor de mai tarziu.

In Biblie de nenumarate ori se face referinta la poporul divin care locuia langa Golful care se unea cu Mare cea Mare teritorii care astazi sant analoge cu Golful Persic, Marea Rosie si Marea Mediterana.
Cu amaraciune va spun ca locurile la care face referinta Biblia nu sant nici po departe acestea ci altele, indepartate de ele. Adevaratele locuri antice la care face referinta cartea de capatai a omenirii sant Golful de la Dunare care forma Marea Majora sau Marea cea Mare, asa cum era numita inainte Pontus Euxinos. In nici o harta antica Marea Mediterana nu este numita Marea cea Mare. Aceasta este o alta falsificare a istoriei omenirii nu numai a paoporului nostru.
Recapituland ceea ce am spus ne ajuta sa vizualizam adevaratul teritoriu antic al Edenului. In principiu, asa cum ne spune Biblia dar si lumea academica, in vremuri antice, pamantul nu era impartit in continente, ci era o singura bucata.
Din putinele marturii pe care le avem se poate deduce ca se afla in partea de nord a planetei, pe paralelea de 45 de grade, teritoriu strajuit de Ursa Mare.

Pe toata suprafata sa curgea un singur fluviu care isi avea originea in cer, si care a dat nastere vietii. Edenul era tot pamantul pe care apa l-a facut roditor iar portiunea de unde acest fluviu se dividea delimita o alta zona invecinata cu Edenul dar care pare mai mult o zona indistruiala de unde se puteau extrage metale pretioase.
Am facut aceste precizari cu un singur scop: am dorit sa va demonstrez cum in nenumarate scrieri, Europa si locurile ei apar din cele mai vechi timpuri.
Este adevarat ca si scrierile vedice vorbesc despre raurile sacre ale  Indiei asa cum si in Babilonia erau sacre raurile din teritoriul semilunei dar in nici unul din aceste cazuri nu vin confirmate de scriitori antici sau de scriei care sa faca referinta la timpuri atat de indepartate.
E dificil sa stabilesti un adevar trecand peste atat de multi ani de istorie dar firmiturile care ne-au ramas ne vor duce cu siguranta la adevarata radacina a neamului nostru.
In concluzie as putea sa spun ca dupa descriera si rationamentul pe care l-am facut pot sa afirm ca actualul fluviu chemat Dunarea a fost fluviul sacru al Edenului, fluviul care inlantuia intreg pamantul cu puterea, vigoarea si forta sa.
Era fluviul care se impartea in doua brate care se deschideau pe toata suprafata uscatului formand astfel prima mare masa de apa a planetei chemata Marea cea Mare. In acele locuri au prins viata semintele universului care ne-au creat pe toti si acolo a fost locul in care viata s-a dezvoltata pentru prima oara pe acesta planeta.
Fluviile Sumerului au faost adaugate mai tarziu la scrierea originala pentru ca numele lor ne dovedesc marele fals care s-a facut.

 TARA SFANTA IN SCRIERILE ANTICE

In afara de Biblie mai avem cateva scrieri antice care ne vorbesc despre cum arata teritoriul sacru al locului unde a aparut viata pe aceasta planeta. As incepe cu scriera lui Enoch, carte rara si extrem de valoroasa despre a carei existenta biserica a stiut dintotdeauna dar a sperat ca nu se vor gasi niciodata alte exemplare si tocmai de aceea nu a mentionat sau nu a facut cunoscuta lumii stiinta marelui patriarh antediluvian.
Enoch este al saptelea patriarh biblic al antichitatii, fiul lui Iared si tatal longevivului Matusalem, Enoch a trait pe pamant doar 365 de ani (la fel cat zilele anului),  timp in care el a umblat cu dumnezeu. Dupa 365 de ani, timp in care a adus pe lume multi fii si fiice, dumnezeu l-a rapit si nu a mai fost vazut pe pamat.
In lucrarile sale Enoch marturiseste ca a scris sute de carti la indemnul ingerilor care il instruiau in tainele universului si ale cunosterii. Descrierile sale sant facute in prima persoana pentru ca el isi isi povesteste propria viata, alaturi de zei.

El lasa marturisiri complete despre cum a aparut viata pe pamant, cum zeii s-au impreunat cu oamenii, cum a facut calatorii in astronavele zeilor si cum se vedea viata in saptiu. A povestit despre giganti si despre tehnologia si razboaiele zeilor, a descris cum functioneaza universul si care forte interactioneaza pentru mentinerea sa.

In manuscrisele de la Marea Moarta unde s-au gasit si o parte a cartilor scrise de Enoch, acesta descrie locuri si teritorii pe care dumnezeu i le arata patriarhului antediluvian in calatoriile pe care acestia doi le fac deasupra pamantului. Bineinteles ca bietul Enoch a fost un om care a strabatut la bordul astronavei lui dumnezeu toata planeta si destul de interesant este faptul ca, i se spune si i se arata un impresionant teritoriu  din nordul extrem care este numit “ pamant sacru”.
Iata cum descrie el aceste locuri: “ de acolo am plecat catre un alt loc al pamantului si am vazut un munte de flacari care ardeau zi si noapte. Am mers catre el si am vazut sapte munti pretiosi, toti diferiti unul de celalalt, si pietre pretioase si frumoase. Totul era pretios aici. Aspectul acestor munti era magnific de frumos.

Trei se aflau catre vest  lipiti unul de celalalt si trei catre nord lipiti unul de celalalt. Am vazut prapastii adanci si intortochiate si nici una nu se apropia de cealalta. Si al saptelea munte era in centru, si toate aveau aceeasi inaltime ca si cand ar fi fost baza unui tron imprejmuit de arbori parfumati. In mijlocul lor era un arbore, si frunzele, florile si lemnul sau nu se uscau niciodata iar fructele sale erau frumoase ca datteri.
Si atunci eu am intrebat: ce este cu acest pom frumos care se vede cu frunzele si cu fructele sale.? Atunci Mihail, unul din ingeri imi zise: acest munte al carui varf seamana cu un tron este tronul in care se va aseza domnul. Acest arbore va fi plantat catre nord intr-un loc sfant catre casa domnului”.
Am sa va traduc acum o alta descriere facuta de Enoh pamanturilor sacre ale Daciei, locuri  care il emotionau si il faceau sa ramana mut de uimire cand vedea frumisetea si bogatia acelor locuri pline de ape involburate si curate, de paduri si prapastii fara fund, de frumisetea incontaminata a celor tinututi  de basm.

“Ne-am apropiat de acel loc si am vazut sapte munti toti diferiti unul de celelalt. Trei erau catre orient, uniti unii cu altii si trei catre nord, uniti unii de altii. Am vazut prapastii adanci si abrupte care faceau ca mumtii sa nu se atinga unul de altul.

Al saptelea munte era in centru. Am vazut un munte sacru si sub el catre orient apa care curgea se ducea catre nord. Si am vazut catre orient un alt munte inalt ca si celalalt si intre ei o prapastie adnca dar nu prea lata. Si chiar si din acest munte iesea apa. Si catre partea sa de apus un altul mai mic decat el sì, nu foarte inalt cu o prapastie in jos intre ei.

Am vazut apoi alte prapastii adanci si uscate catre extremitatea tuturor celor trei munti. Prapastiile erau adanci si muntii  erau facuti din pietre tari. Si eu m-am mirat de aceste pietre si de aceste prapastii foarte tare. Uriele imi spuse ca aici oamenii vor cunoaste pe dumnezeu, regele ales.”

Este adevarat ca in cartile sale Enoch povesteste cum a vazut el din astronava domnului tot pamantul si cosmosul, dar de ce oare domnul l-a purtat si pe plaiurile mioritice unde muntii si apele sant exact cum i-a descris patriarhul?

De ce oare era asa de important acest loc care nu avea pereche in maretie si de ce afirma ca aici va exista pomul cu fructele eterne care creste langa tronul domnului?? Pare ca peticul acesta de pamant era mai mult decat sacru.
Sacralitatea unui loc nu este data de faptul ca cineva il considera sacru pentru ca a foste ales de dumnezeu pentru el ci pentru ca acolo este locul in care a inceput tot, este ombilicul pamantului care il leaga de unuivers, este portalul care face legatura intre doua lumi este axa care asigura energia si puterea pamantului.
Tabloul tarii sfinte vine completat chiar de catre paragrafe din biblie care descriu in deutronomio 7/10 bogatiile sale asa: “domnul dumnezeu tau te va duce intr-o tara buna, tara a torentilor puternici, cu izvoare si lacuri care tasnesc din vai si munti, tara cu grau, cu orz cu vii , cu smochini si rodii, tara cu maslini si miere, tara unde vei minca paine din belsug, unde nu vei duce lipsa de nimic, tara a carei pietre sant de fier si din ai carei munti vei scoate arama”

Frumoasa descriere pentru pamnturile Guidee care nu au nici macar 1% din aceste bogatii in ape, torenti, lacuri, munti, orez, grau, miere si vii, dar care sant descrierea perfecta a pamanturilor mioritice.
O alta descriere care ne face sa credem si mai mult ca inceputul a fost in Europa se refera la locuitorii acestor locuri. In principiu toti capii de trib antici erau crescatori de turme imense de oi, erau oameni care se tatuau si foloseau foarte multe podoabe:cercei, bratari, colane si aveau o coafiura stransa in varful capului.

Erau cultivatori de vii si erau detinatori de podoabe si obiecte facute numai din aur. In descrierile facute de biblie aurul detinut de catre poporul sfant pare ca nu se sfarseste niciodata. Intrebarea care se pune este:de unde au luat evreii atata aur din moment ce nu au avut niciodata de unde sa extraga cantitati uriase din acest metal pentru ca nu au avut niciodata o tara pana acum cativa zeci de ani?

De ce ii descrie ca pe niste pagani care se tatuau , de unde aveau ei vii, ce pasteau oile lor in afara de nisipul desertului si  in care rauri si torente se balaceau ei din moment ce se certau precum chiorii pe cateva puturi cu apa facute de beduinii desertului?
Tot biblia ne mai descrie cateva lucruri interesante in geneza 4 / 17- 22 “ Ada a nascut pe Iabal. Acesta a fost tatal tuturor celor care locuiesc in corturi si pazesc vitele. Numele fratelui sau era Iubal si a fost tatal tuturor celor care canta cu lauta si cu cavalul. Zila a nascut si ea pe Tubal Cain care a fost fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fier.”

In aceste conditii,  la aceste intrebari raspunsurile ar fi de gasit tot pe plaiurile Europei pentru ca avem multe surse care ne vorbesc despre poporul agatarsilor care se comportau exact ca poporul descris de biblie, ca poporul sacru. Iata cateva citate ale celor care vorbesc despre agatarsi.
Indiferent cat nu ai fi de patriot, nu poti sa nu recunosti ca aceste indeletniciri au existat pe aceste pamanturi din vremuri imemorabile si ca ceea ce biblia descrie ca fiind primii care au pus bazele acestor ocupatii nu puteau fi evreii ci muntenii din Carpatii e azi. In plus in legendele grecesti se mentioneaza fierariile si topitoriile existente in aceste locuri unde zeii mergeau la cei mai buni lucratori sa isi faca armele lor nimicitoare.
““AGATÂRŞII -  oameni “foarte fercheşi, gătiţi cu podoabe de aur” ceea ce corespunde perfect bogăţiilor aurifere ale Daciei după cum menţionează Herodot. (dupa Vasile Parvan)”
“Descrierea modului de viata pe care agatarsii il aveau este sarac si, pe undeva, straniu. Ne spune ca iubeau bijuteriile, mai ales barbatii (ceea ce poate fi real, stiut fiind ca in traditia poporului roman exista inelul ca podoaba masculina) si ca ieseau in evidenta prin coafuri neobisnuite. Asta ar avea o baza, stiut fiind ca motii isi trag numele de la o coafura mai speciala, o coada impletita si stransa ca intr-un mic coc pe o parte. Coafura nu se mai pastreaza azi, dar batranii inca o aveau la inceputul sec. XX.”
Sursa: http://almanahelegoagal.blogspot.ro/2012/03/interviu-cu-herodot_27.html#
“Herodot menționează în scrierile sale că agatârșii care s-au stabilit pe văile Mureșului superior și a Târnavelor prin secolul al VI-lea î.e.n., dețineau vii renumite. Colindele păstrate în folclorul din acest spațiu geografic ne comunică peste veacuri că locuitorii acestor meleaguri se ocupau cu plugărit, oierit și viticultură.
Aristotel (Probl.XIX, 28) menționează că la agatârși legile se cântau, pentru a fi invățate pe dinafară. Poate același izvor a acreditat informația că agatârșii se tatuau, preluată și de textele târzii (Mela II, 10; Servius in Verg., Aen. IV, 146). Scito-agatârșii exploatau materiile din nisipurile aluvionare și zăcămintele de minereuri din zona Roșia Montană”
SURSA:  Wikipedia
“În cîntul lV al poemului Iliada scris de Homer în secolul Vlll î.e.n. avem date vrednice de ținut minte cu privire la coafura tracilor arimini, adică a getilor din  Tracia care participau și ei la războiul Troiei fiind amintiți: ,,Tracii moţaţi, şi-l încinseră pe dată cu lungile suliţi”.  Iar istoria ne mai vorbește de un neam motat chiar mai la sud, vecin cu cetatea lui Priam, bitinii care locuiau în țara Bitinia. Cuvîntul bitini este format din biți cu sensul de moț și ni care înseamnă uimire, admirație sau mulți.” (Adevaruri ascunse – Constantin Olariu)
http://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/12/24/agatarsii-au-fost-stramosii-dacilor/

ISUS S-A NASCUT IN CARPATI

Din descrierile biblice, asa cum am demonstrat si in cartea mea “Bibbia, il libro degli extraterrestri” netradusa in romana inca, dar si din alte scrieri, nu reiese nicidecum ca evreii ar fi fost un popor monoteist asa cum biserca vrea sa ne faca sa credem.
Ei nu se reintorceau la cultul zeilor adandonandu-l pe dumnezeul cretin al lui Moise pentru ca erau rai, ci pentru ca nu au crezut niciodata in el.Evreii  au construit un templu unde au facut sacrificii umane si de animale din cele mai vechi timpuri.
Templul lor a fost plin de rauri de sange si de pisat de animale dintotdeauna. Ma intreb ce dracu de sfintenie avea acel loc unde se beregateau cate 6-7.000 de animale nevinovate zilnic doar ca sa se asigure mirosul placut unui demon chemat dumnezeu Yhwe??? Este suficient sa se citeasca din leviticul 3 / 7-17, ca sa se inteleaga cum grasimea si coada care sta pe curul animalului este o jertfa cu miros placut domnului.
Pe langa scraba profunda pe care o simt ma conving tot mai mult ca acest domn era un pervers si un nemilos tiran care se hranea cu sange si cu energii negative care se eliberau prin sacrificarea atator vieti pe altarele sale. Imi vine in minte marturia satanistului mondial Aleister Crowley

care explica cum se alegea o victima umana perfecta pentru a fi sacrificata. Fac aceasta precizare pentru ca si evreii trebuiau sa aduca la sacrificiu cele mai bune animale, fara defecte, tinere, care nu fusesera montate, la fel ca si victimele satanistilor care trebuiau sa fie perfecte, tinere, vergine, si cu o inteligenta iesita din comun.
Asa si cu dimnezeul acesta al evreilor. Dar sa nu divagam si sa ne intoracem ca sa stabilim daca in timpuri antice a existat pe pamant vreun popor monoteist
.Pai daca evreii cu sau fara dumnezeu erau niste idolatri care sacrificau vieti pe altarele divinitatilor doritoare de sange, in Europa, printre codrii neumblati de picior de om exista un popor de viteji, de eroi care nu s-au inchinat nimanui chiar daca multi vor sa ii ingenunchieze.

Acest popor nu si-a creat altare, nu s-a ingenunchiat in fata nici unui asa zis zeu sau dimnezeu pentru ca ei insisi se considerau zei. Ei erau de origine divina si stiau ca sant nemuritori. Mureau razand si porneau la lupta ca si cand ar fi mers la petrecere.
Cand zeii treceau zburand pe teritoriile lor trageau cu arcurile in ei ii amenintau si ii blestemau. Puterea lor statea in piscurile muntilor de unde isi luau energia, erau calatori prin nori si cunosteau secrete de nepatrus.
Vindecau orice boala sau durere pentru ca stiau ca inainte de durerea fizica trebuia sa se vindece sufletul. Degeaba vindeci trupul daca sufletul sufera, spuneau ucenicii marelui Zalmoxe. Da, ati ghicit, getii erau singurul popor monoteist din epoca vechie.

Cuvantul nu este cel mai potrivit pentru a defini idealurile lor pentru ca in realitate poporul acesta  nu credea in nici o divinitate ci doar in el insusi. Cred ca nici geti nu ar fi cuvantul potrivit ci mai degraba agarti, agatarsi, nume care se pierde in negura timpului dar care mai exista inca trecut in diferite harti si mai este inca mentionat in diferite cronici antice
.Pai daca poporul care locuia in Europa estica era ateu, cum  naste mitul unui Isus biblic urmand comportamentul, traditiile, obiceiurile si crezurile sale?? Figura lui Isus cel biblic este extrem de contrastanta cu cea a oricarui evreu. Indiferent cat de mult ne indobitoceste biserica si cat de mult se straduieste sa ne faca sa credem in ziceri fara sa cercetam, un om cu cap nu poate sa nu isi faca cateva intrebari de bun simt macar.
Haideti sa le luam un pic pe rand, iar pentru aceasta voi traduce din italiana cateva paragrafe care fac referinta la figura lui Isus in cartea “Biblia, cartea extraterestrilor”“ As dori sa analizez acum figura lui Isus care, asa cum stim toti, se deosebea extrem de mult de ceilalti evrei.
Era de inaltime medie, de o frumusete fara egal. Parul sau era lung si castaniu iar ochii erau albastri. Barba ii era de aceeasi culoare cu parul iar fata sa exprima foarte multa iubire si bunatate. Aceasta infatisare a sa contrasta enorm de mult cu cea a evreilor care aveau barbi lungi, negre si pielea colorata. Evanghelia spune ca el a mers sa predice imparatia cerului si invierea mortilor. Sa fie oare asa??

Pentru cei care au mai citi cate ceva, asemanarea pe care acest Isus o are cu Zalmoxe parintele spiritual al getilor este mai mult decat izbitoare nu numai din punct de vedere fizic ci si al invataturilor.
Zalmoxe locuia pe piscurile inalte ale muntilor si invata oamenii ca sant nemuritori. El le spunea ca nu corpul este important, pentru ca corpul este doar imbracamintea sufletului imortal si etren care salajuieste in ei. Sufletul este cel intrupat in corp si degeaba se divide corpul de el pentru ca moartea fizica nu inseamna decat renasterea sufletului care traieste in etern
.Falsarii biblici au dorit sa reuneasca toti zeii existenti intr-unul singur si atunci au fabricat biblia. Au luat talmudul evreiesc alaturi de care au pus invatamintele gnostice ale lui Zalmoxe pe care le-au falsificat in evanghelii. Au luat pe Zalmoxe din Carpati si l-au pus pe pamanturile giudee neomitand sa inventeze cele doua brate ale raului sacru Tigru si Eufrat ca sa zapaceasca toata istoria adevarata.
Nu a fost nici greu pentru ca in acea epoca ambele teritorii, Dacia di Giudeea au devenit provincii romane supuse de Traian, iar ei erau singurii care stiau sa scrie si sa citeasca.
Ca sa poata sa tina lumea in sclavie si ignoranta au inceput sa predice neputinta omului care era doar carne si sange, niste mortali buni de nimic care nu erau in stare sa stea in picioare fara un prieten imaginar pe care nimeni nu l-a vazut, decat ei. Rahaturi.
Au falsificat adevarul spus de parintele suprem al omenirii care ne spunea ca omul nu moare, ci doar corpul sau se distruge. Sufletul etern devine forta universala care era inainte de a se intrupa. Puterea sa se ascunde in corpul mortal dar in realitate omul este etern.
Voi analiza aceste invataminte imediat ce voi termina sa subliniez cateva aspecte relevante care nu lasa dubii ca istoria lui Isus biblic este copia fidela a lui Zalmoxe din Carpati
.Asa cum stim toti, rasa umana se trage din Adam cel pacatos si neascultator iar urmarile faptelor sale de nesupunere au atras si asupra noastra acesta nenorocire. In realitate urmasii directi ai lui Adam, asa cum ne spune biblia au pierit toti in urma marelui diluviu universal din care au mai ramas doar cativa oameni reprezentand familia lui Noe.
Cu alte cuvinte rasa actuala ar fi de fapt nu descendentii directi ai lui Adam ci ai lui Noe care erau fii nascuti din impreunarea oamenilor cu fii lui dumnezeu. Bineinteles ca numai biserica ar sti sa ne explice cum au facut oamenii sa sa impreune fizic cu fii lui dumnezeu si cum au putut ei sa nasca fii unor spirite.
Cert este ca rasa ramasa era o rasa hibrida si nu o rasa autentica, deci noi nu prea santem descendentii pacatosi proveniti din Adam ci o rasa nascuta din impreunari umane cu rase extraterestre.Sa aiba dreptate Valentin Tarca inca o data cand afirma ca agatarsii sant fii oamenilor care s-au impreunat cu o rasa aliena??? Sigur ca are dreptate dar cine sa il creada? Adevarul doare si provoaca insomnii. Mai bine adormiti si linistiti.
Dar…sa mergem mai departe.Exista nenumarate probe care demonstreaza ca in realitate Adam este doar un nume inventat, un mit, o alta forma a numelui care inseamna de fapt ADN-ul uman in romaneste sau DNA in italiana.

Daca se pleaca de la aceasta gandire, atunci ne apare clar ca ADN este radacina umana, samanta, graalul, oul de la care naste viata. In afara de biblie nu am mai gasit in nici o scriere numele de Adam ca fiind tatal speciei umane dar am gasit in schimb un nume care dainuie si astazi tot pe plaiurile mioritice, nume care atesta parca faptul ca pamantul acesta este sacru( care nu are nici o legatura cu sfant).
Este vorba despre ADAM-CLISI sau pamantul lui Adam. Probabil ca s-au chinuit ei popii sa ne dovedesca cat de pacatosi santem dar au omis ca probele cautate acolo unde trebuie, pot narui mii de ani de minciuni intr-o singura secunda.

Pai da, Adamclisi mai are inca in picioare un monument care se pare ca nu reprezinta ceea ce stiinta vrea sa ne faca sa credem. Monumentul de la Adamclisi este mult mai vechi sau reprezinta o alta istorie tainuita cu buna stiinta? Da, dar aceasta este o alta poveste.

O alta anomalie care ne apare in inventarea personajelor biblice copiind persoanje istorice reale sant numele lor. In biblie regele  David este stramosul lui Isus, este stalpul care sustine arborele genealogic al lui Isus, dar nici o proba istorica nu dovedeste ca in realitate pe meleagurile giudee au existat un rege David si un fiu al acestuia chemat Solomon.
Daca ne ducem un pic mai la nord insa, pe pamanturile getilor constatam ca toate asezarile lor importante se chemau DAVE si ca invataceii lui Zalmoxe erau instruiti de Solomonari, cei mai intelepti oameni ai acelor timpuri. Umblatori prin nori, cum mai erau numiti, pentru ca muntele era casa lor, ei cunosteau secretele universului si ale lumii.
Erau vraci neintrecuti si detinatorii invataturilor adevarate ale umanitatii.Deci Isus era fiul davelor si elevul Solomonarilor care l-au invatat tainele nestiute ale lumii nevazute. Era crescut intre barbati pe crestele muntilor unde manca miere, crestea animale hranindu-se cu laptele lor, se nutrea cu frunze si vegetale si se incingea cu brau peste camasa lunga si frumoasa facuta de femeile demne ale acelui tinut
.Cam toate culturile se lauda ca au avut cate un invatat dar nici una dintre ele nu se poate lauda cu faptul ca filozofii antichitatii au vorbit despre inteleptii lor asa cum acestia   au vorbit despre Zalmoxe si despre Solomonari. Si pentru ca tot se vorbeste despre teritorii sa nu uitam ca teritoriile arabe au luat numele asezarii lor tot din apropierea Carpatilor pentru ca prima Arabie  nu a fost in mediul orient ci este inca BAS-ARABIA noasta, tara capetelor negre, tara Havila sau Valakya noastra de azi.

Deci Isus fiul lui David este de fapt fiul davelor de langa Carpati. Dar sa va mai aduc un argument care sa explice de unde numele acestea atat de ciudate date mostenitorului lui dumnezeu, care nici macar nu apar in vechiul testament decat in acele versete falsificate de catre biserica, sant atat de populare pe teritoriile mioritice.
Este vorba despre numele Isus, Cristos si Mesia care nu sant deloc nume giudee ci cat de poate de trace. Isus in realitate se scrie IISUS, particularitate pe care o au doar oamenii acestor locuri pentru ca ei vin din casta IO, radacina adevarata a umanitatii.
IO a fost titlul cel mai de pret, stalpul de referinta al tuturor domnitorilor si oamenilor acestor pamanturi. In biblie se vorbeste despre acesta casta mentionand-o ca pe o radacina divina. In exodul 3 / 14 dumnezeu ii spune lui Moise asa:” io sono quello che sono” tradus “io sant ceea ce sant”. Adica cel etern, cel care traieste in prezent, cel fara inceput si sfarsit adica fara timp, fara prezent si viitor.
Casta IO este radacina de care vorbeste Isus cand spune : “ tu te tragi dintr-o alta radacina care nu vine de la tatal meu” pentru ca desi pare bizar pentru cei care habar nu au de nimic in afara plecatului in genunchi, in realitate au fost doua creatii si nu una.
De ce oare s-a chemat Isus iar in italiana se chiama Gesù.? Doua nume care, asa cum ar spune prietenul meu decriptolog, Marian Ionel Tabara, trebuie sa insemne ceva. Pai e simplu.
Avand in vedere falsificarea originii trace a lui Zalmoxe si inventarea unor nume care pozitionate in giudeea nu ar putea sa creeze sispiciuni ale originii sale, am putea sa traducem foarte simplu care este semnificatia lor.Isus inseamna I = ESTE iar SUS = SUS, adica “ESTE DE SUS”, din nord, din Dava.

Numele Gesù din italiana, ma ajuta si mai mult sa dovedesc ca marlania exista. Daca as inlocui radacina GES cu radacina GET si  ù cu sù= sus am avea GET DE SUS. Dar mai exista si MESIA. Aaaaa, ce dragut !!!! Pai cine ar putea sa fie Mesia decat unul din MOESIA  teritoriu apartenent dacilor, sau nu.??? Mesia de la Meosia.
Si CRISTOS??? Nimic mai simplu pentru ca inca o data tipologia numelui ne arata adevarata sa origine. Nu vi se pare ca CR – ISTOS seamana nesperat de mult cu numele Dunarii din acele vremuri, ISTROS????
Radacina divina a cuvantului OM, Om-enire, inseamana divinitatea pe pamant. Om este dumnezeu pe pamant pentru ca noi nu santem nimeni asa cum ar vrea biserica, ci santem manifestarea sufletului, a particelei divine in materie.
Omul nu are nevoie sa se inchine la nimeni pentru ca el este nascut crestin de la inceput tocmai pentru ca este dumnezeu in corp, in materie. Biblia zice asa: “ voi santeti templul. Cine e mai important pocalul sau continutul, trupul sau ceea ce este in trup?” deci dragii mei, acest Isus biblic inventat de biserica in realitate nu este un giudeu ci un trac, un get, un intelept antic  care a vorbit umanitati despre puterea sa
.Nimeni nu vrea sa stie despre aceste lucruri. Le neaga si nu le crede, nu este curios sa le afle si daca le asculta, imediat dupa, le pune sub semnul intrebarii. Puterea noastra ne-a fost furata, noi eram dumnezeu pe pamant si puterea noastra, iubirea, intelegerea, intelepciunea erau nemasurate.
Astazi se cauta sa se respecte mai mult pe acela care are trei telefoane de rahat in buzunar decat pe acela care stie sa citesca si sa comunice cu gandul. Se doreste mai mult sa se aiba ultimele masinarii in casa decat sa se invete sa se construiasca cu puterea mintii sau a sufletului. Avea dreptate Getul cand spunea ca “cine a gasit lumea a gasit un cadavru” toti sant morti si adormiti. Pacat.

INVATATURILE LUI ZALMOXE – ISUS

Haideti sa studiem un pic ce zicea Zalmoxe si ce zice Isus.

1) -Zalmoxe era un om  care se distingea de restul oamenilor prin stiinta, intelepciune, intelegere si bunatate.
-Isus era si el tot un om intelept care se distingea de ceilalti pentru intelepciunea sa care era de neinteles pentru multi din ei
2)- Zalmoxe traia pe munte, intr-o grota a acestui munte medita, dispare pentru trei ani in acea grota simbolizand moartea si reapare tot pe munte simbolizand invierea. .
- Isus traia impreuna cu parintii sau tot pe un munte, unde era biserica de unde locuitorii satului  au vrut sa il arunce in prapastie, mergea des sa mediteze pe munte, si moartea sa vine tot pe un munte.
3)-Zalmoxe ii invata sa roage, sa comunice si sa vorbesca cu oricare element al naturii cu vietuitorele, cu padurile, pentru ca toti erau vii. El nu s-a mai inchinat niciodata niciunei divinitati si a invatat omul ca este etern, a dupa moartea corpului incepe adevarata viata a sufletului etern.
-Isus se ruga tatalui sau dar nu l-a mai considerat niciodata o divinitate caruia sa te inchini. El a invatat oamenii ca dupa moarte exista vita eterna.
 4) Zalmoxe se retrage in grota unde va sta trei ani. Cand se intoarce oamenii il vad ca pe un om divin ceea ce il face sa fie considerat omul  divin, omul dumnezeu.
-Isus moare si invie dupa trei zile ca un dumnezeu materializat, devenind omul dumnezeu.
 5) –Zalmoxe invata oamenii ca erau eterni, ca moartea nu exista, ca moartea corpului era doar trecerea de la o viata la o alta viata, ca omul e un dumnezeu etern.
-Isus vorbea lumii despre nemurire, despre sufletul care traieste in etern si despre invierea dupa moartea corpului.
Probabil ca pentru oricare crestin este o blesfamie sa pui invatamintele lui Zalmoxe inaintea celor ale lui Isus numai ca acest lucru nu tine de dogme si credinte ci de ordinea in care au aparut ele  pentru ca inca din timpuri precrestine Zalmoxe vorbea getilor despre ceea ce mai tarziu biserica a copiat inventand un Isus evreu dupa modelul lui Zalmoxe din Carpati.
Fiecare cultura are invataminte sale precrestine care sant identice cu invataturile lui Isus si tocmai de aceea cei care au dorit sa inteleaga unde sta falsul afirma ca biblia si crestinismul au radacini pagane, care nu au nici o legatura cu dumnezeii de prin biblie ci cu zeii sau cu oamenii care au luptata impotriva lor si care oricum erau mai puternici decat ei.
De ce biserica a trebuit sa inventeze o religie monoteista si de ce a trebuit sa faca din Constantin cel mare intemeietorul acestei religii?  Pentru ca orict de mult ar dori altii sa ne spuna ca, crestinismul biblic nu are de a face cu invatamintele lui Zalmoxe eu ii demaschez cu probe istorice.?!
Daca ne intoarcem in trecut, dupa asa zisa cucerire a Daciei de catre romani, (in realitate a fost un pact  fraticid in care imperiul lui Decebal si Burebista acorda putere fratilor sai de la vest. Acest act este descris in biblie in povestea lui Giuseppe si Esau. ), ei incep sa cunoasca invatamintele cu care cresteau barbarii din Carpati.
Deci dupa acest pact si impartirea puterii intre cei ramasi de dupa Decebal, romanii si popoarele imperiului dislocate in teritoriul Daciei iau contact cu invatamintele gnostice ale lui Zalmoxe  unde dumnezeii erau de fapt doi frati, doi gemeni divini.
Comparativ cu sclavia pe care ei o aratau zeilor acest invatamant ii face sa se simta mai puternici, mai stapani pe ei. Curentul s-a imprastiat destul de repede iar puterea simtea ca nu ii mai poate controla.
In acest fel decid sa reuneasca in oarecare masura si in imperiul roman zeii sub conducerea unuia singur, a unui dumnezeu asa cum era crezul in imperul roman de la Constantinopol.
Desigur ca mutarea capitalei imperului roman de la Roma la Constantinopol pentru mai bine de 350 de ani a fost o alta lovitura imensa data puterii pagane. Constantin, trac – get de origine umileste puterea si doreste sa separe paganismul si idolatria Romei de granitile imperiului sau unde culturile erau libere iar invatamintele lui Zalmoxe erau cele mai cunoscute.
Cand am inceput sa citesc Biblia ma miram mereu de ce oare toti apostoli aveau sediul in Capadocia. De ce cele sapte congregatii despre care se aminteste in Apocalipsa se gaseau in tinuturile Capadociei si nu la Roma?
Pai simplu pentru ca doctrina inventata de romani era cea care s-a inspirata din adevarata invatatura a dacilor, pentru ca romanii erau cei care trebuiau sa crestineze giudeea si restul lumii, nu invers si pentru ca din acesta cauza ei nu au putut niciodata  sa anhileze ortodoxii ale caror invataminte derivau direct din adevaratele izvoare. Asta insa pentru putin timp doar pentru ca dupa falsurile facute de imperiul roman de vest totul sa unicizat cu mici diferente.
Spus altfel, Constantin nu era un pagan care se inchina la mii de zei ci era un om care urma invataturile strabunilor sai care l-au invatat ca sufletul nu moare, ca moartea e inceperea unei noi vieti si ca, corpul este doar invelisul, imbracamintea particelei divine venite pe pamant.
De aceea casta Io era asa de importanta. In alte cuvinte nu au venit giudeii sa il crestineze pe Constantin pentru ca el era deja din neam de crestini, din neam de divinitate.
Tot din acest motiv Constantin si mama sa Elena reprezinta pentru ortodoxi imparatii sfinti pentru ca ei nu au pus bazele crestinismului ci pentru ca ei  se trageau din neam de divinitate, erau nemuritori.
Avand in vedere declinul Romei, puslamalele din acea vreme decid sa infiinteze o institutie care sa nu moara niciodata, o institutie care sa controleze intreaga umanitate si care va fi urmasa imperiului roman in vecii vecilor. In acest fel se infiinteaza institutia lui dumnezeu, biserica catolica, care este ultima ramasita a imperiului roman in vremurile noastre.
Idolatra si pagana, mincinoasa, asasina, lasa, falsificatoare,  biserica catolica isi consolideaza puterea o data cu moartea imparatului Constantin cel Mare inventand Actul de donatie  al lui Constantin catre Roma. In acest fel teritoriile Italiei care erau de fapt ale imperiului dac care s-a chemat mai tarziu bizantin vor trece in posesia Romei care in decursul mileniilor va sterge mereu cate o urma a asasinatelor, violentelor si minciunii in care a tinut umanitatea.
Actul de donatie al lui Constatin  a fost declarat fals si va ramane fals in ochii tuturor oamenilor din afara biserici, de catre Lorenzo Valla in anul 1405.

A DONAT CONSTANTIN CEL MARE IMPERUL SAU BISERICII?

 Nu. Actul cu pricina este unul dintre cele mai mari falsuri facute de biserica impotriva imparatului Constantin cel Mare care a umilit putere romana si care i-a privat de putere de a avea teritorii proprii.
Lorenzo Valla demasca falsitatea actului intocmit de biserica atragand asupra sa iadul. Fire bataioasa si nesupusa el renunta la tot si face cunoscut omenirii falul in care s-a furat proprietatea de drept a imperiului de est asupra Romei.

Acest document era actul fals cu ajutorul caruia pentru secole intregi biserica din Roma a fondat legitima putere temporala asupra orientului si si a reacaparat teritoriile vaste pe care le pierduse in Italia, inclusiv Roma.
In principiu,  in acest act  Constantin acorda papei Silvestru printr-un act de donatie imperiul roman  din orient. In anul 1440, cand biserica vrea sa isi atribuie drepturile asupra tronului in regatul din Napoli, Lorenzo Valla a demascat falsitatea documentului  cu o memorabila expunere a falsei donatii a lui Constantin pentru Roma.
Cu ajutorul lingvisticii si a argumentarilor istorice si juridice, Valla demonstreaza ca actul a fost scris de catre cancelaria pontifica in secolul VIII.
Faima lui Lorenzo Valla se datoreaza in primul rand faptului ca demonstreaza falsitatea actului de donatie dar si pentru ca a demascat ca biserica cu ajutorul acestui fals justifica puterea temporala si revendica privilegii in ceea ce priveste imperiul.

Valla  isi da seama ca munca sa nu este doar o expunere filologica ci una de anliza a epocii istorice de care  vorbeste. Important este faptul ca demonstreaza indignarea unui om moralmente indignat in fata unui fals si a unei trufe de aceste proportii care se perpetueaza de secole intregi.
Aici discursul lui Valla despre falsa donatie a lui Constantin.
http://www.classicitaliani.it/quattrocento/valla_donazione.htm

CONCLUZII

Pentru toti cei care studiaza izvoarele neconventionale, si cunosc teoria complotista, precizarile mele cu siguranta le vor fi de folos pentru a intelege si dezvolta alte descoperiri sau pentru a  demasca alte falsuri.
Pentru cei care ar vrea sa stie cate ceva in plus fata de ce se studiaza ca stiinta conventionala in scoli, este un bun punct de plecare pentru a descoperi ca nu tot ce se spune si se considera adevar este asa, iar pentru cei care dorm sau tin cu dintii de teoriile elitei, le sugerez sa uite ce au citit sau sa le considere un vis urat pentru ca nu doresc sa aiba cosmaruri sau sa le fie frica ca ar mai fi ceva ce ei nu stiu.
Las la aprecierea voastra stabilirea concreta a ceea ce spune cu adevarat Biblia sau a ceea ce popii ne declara ca adevar de necontestat pentru a evita predici, polemici, insulte sau pozitia de lider a capului cu cea mai revolutionara gandire.
AUTOR si TRADUCATOR al articolului “ TERRA SANTA E’ IN EUROPA”: GABRIELA DOBRESCU.
Fonti: Bibbia, il libro degli extraterrestri
Nicolae Densusianu – Dacia preistorica