Dintotdeauna,
oamenii au folosit cenuşa şi tăciunii rămaşi în cuptor după stingerea
focului pentru a se vindeca de tot soiul de boli.
În medicina populară siberiană, cenuşa era recomandată împotriva
bolilor de stomac, de oase, de ochi, pentru curăţarea rănilor şi oprirea
sângerărilor, ca leac pentru durerile de cap şi de dinţi, dar şi
împotriva deochiului şi pentru alungarea spiritelor rele din casă.În medicina populară a Evului Mediu, cenuşa din cuptor a fost folosită ca leac împotriva multor boli.
Amirdovlat Amasiaţi, renumit om de ştiinţă armean, medicul personal al sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul, scria, în secolul al XV-lea, despre cenuşa din lemn: "Puterea sa este egală cu puterea substanţelor din care s-a format. Cenuşa din lemn de stejar izgoneşte durerile de stomac. Loţiunea preparată din cenuşă din viţă-de-vie îndepărtează durerile de cap, iar, aplicată pe păr, îl colorează în roşu. Cenuşa din trestie de zahăr vindecă erupţiile cutanate din jurul ochilor, cea din frasin şi stejar ucide păduchii, iar cea din smochin este benefică în bolile nervului sciatic".
Recomandarea editorilor Yahoo Celebrity:
Dieta rusească pe bază de ceai negru
Şi în spaţiul siberian cenuşa a fost considerată un adevărat panaceu. Pentru a-şi pregăti leacurile, ruşii foloseau cenuşa din toate cele trei cuptoare aflate întro gospodărie, cea din camere, cea din baie şi cea din bucătărie, iar, în cazurile bolilor mai grave, luau cenuşa din şapte cuptoare, chiar şi din cele ale vecinilor.
Aparent, metoda de preparare pare un ritual păgân, dar oamenii foloseau cenuşa de la trei-şapte cuptoare pentru o eficienţă terapeutică maximă, căci focul în vatră se făcea cu lemne din diferite feluri de copaci şi, astfel, amestecând cenuşa provenită de la mai multe specii, se obţinea un efect curativ excepţional.
Pentru reţetele cu cenuşă se pot folosi orice fel de lemne, însă cele mai bune sunt cele de mesteacăn, tei, stejar, plop tremurător.
Se aleg copacii viguroşi şi, cu ajutorul unui topor, se taie crengi nu foarte groase, maximum de mărimea unui braţ. Se introduc în cuptor, la foc mic, până se usucă complet, apoi se ard.
Din cenuşă trebuie eliminaţi tăciunii şi bucăţile neatinse de flacără. Este recomandat ca, înainte de utilizare, cenuşa să fie cernută. Se poate depozita pe termen lung în recipiente închise ermetic, într-un loc foarte uscat.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un simplu Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de Facebook.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.