Torticolisul muscular congenital/

Torticolisul muscular congenital

Este o afecţiune determinată de contractura şi scurtarea unuia dintre muşchii din partea laterală a gâtului (sternocleidomastoidian), ceea ce duce la o deformare a capului şi gâtului.

Cauza sa a fost considerată mult timp traumatismul din timpul naşterii, cu formarea unui hematom intramuscular ce se resoarbe producând fibrozarea. Cercetări mai recente implică însă poziţia defectuoasă a fătului în uter şi tulburări ale circulaţiei venoase locale.

Aspectul clinic al pacientului cu torticolis muscular congenital este caracteristic şi poate fi evident de la naştere sau din primele săptămâni de viaţă.

Capul este înclinat de partea afectată şi rotat încât copilul priveşte spre umărul opus afecţiunii. Astfel, un copil cu torticolis muscular congenital drept va avea capul înclinat spre umărul drept şi faţa răsucită spre umărul stâng. El va putea înclina intr-o măsură mai mica decât normal capul spre stânga şi rota bărbia spre dreapta.

Uneori la nivelul muşchiului afectat se poate vedea şi palpa o formaţiune asemănătoare unei tumori, nedureroasă, ce poartă numele de olivă. Ea creşte în dimensiuni în primele 2 săptămâni şi dispare la 4-6 luni.

Un nou născut cu torticolis muscular congenital trebuie să fie diagnosticat şi tratat cât mai repede, pentru a se împiedica instalarea şi a altor deformări ale capului şi gâtului.

Copiii care nu beneficiază de tratament prezintă chiar de la sfârşitul primului an de viaţă o asimetrie a feţei (mai puţin dezvoltată de partea cu torticolisul), scolioză a coloanei cervicale şi dorsale şi tulburări de vedere.

Este foarte important ca examinarea unui copil cu torticolis muscular congenital să fie făcuta de un ortoped pediatru deoarece acesta va recunoaşte şi trata şi celelalte afecţiuni ortopedice cu care torticolisul se poate asocia: deformări ale piciorului, displazia de şold.

Formele uşoare ale afecţiunii beneficiază de tratament recuperator prin manipulări şi posturări blânde. Formele severe şi rigide necesită şi asocierea unor aparate gipsate sau orteze.

Dacă se iniţiază precoce şi se efectuează zilnic, tratamentul conservator duce la vindecare în 80-90% din cazuri pâna la vârsta de 4-6 luni.

Formele severe, care nu au răspuns la tratementul conservator necesită tratament chirurgical înaintea vârstei de 12-18 luni, înainte ca modificările de la nivelul feţei să se instaleze definitiv.