CELE 7 TREPTE DE LUMINÃ

Studiu de Rãzvan Petre

Din vechime, se cunoaste cã cele 7 chakre principale din organismul uman fac legãtura cu tot atâtea sfere de luminã divinã – centre universale de fortã. Recent, savantii au confirmat existenta meridianelor energetice si a chakrelor. Putem deduce cã, pe viitor, si alte descoperiri spirituale geniale ale Orientului vor fi confirmate stiintific. Totusi, dacã orientalii ar fi asteptat pânã astãzi progresul stiintei, spiritualitatea nu s-ar mai fi dezvoltat! Iatã de ce actul filosofãrii este unul încã foarte important pentru progresul gândirii omului actual. Stiinta se ocupã numai cu ceea ce poate verifica, dincolo de care se aflã lucrurile cu care se ocupã filosofia. Dar mai importantã decât speculatiile mentale este practica spiritualã personalã, condusã dupã principiile stiintei spirituale. Numai ea ne poate oferi certitudini în locul simplelor pãreri, multumire în locul nelinistii, indicatii punctuale eficiente în locul moralei vagi, sinteze globale în locul analizelor mãrunte. Filosofia ar trebui sã fie rodul natural al strãpungerii necunoscutului cu vârful inteligentei discriminative, nãscute nu din vanitate personalã, ci din dorinta sincerã de apropiere de Tainele Divinitãtii.
Pe modelul celor 7 trepte/niveluri si folosind caracteristicile chakrelor (influenta lor asupra fizicului, psihicului individului, dar si asupra mediului) am realizat anumite corelatii filosofice importante. Nu le considerãm speculatii, ci corespondente directe, licãriri din planului Creatiei. Ne referim la:
     -   CELE 7 ATRIBUTE ALE DIVINITÃTII
     -   CELE 7 INSTINCTE ANIMALICE
     -   CELE 7 PERECHI OPUSE DE TENDINTE (considerate de noi a fi principale) la care este supus omul
     -   CELE 7 FORME DE YOGA

 

CELE 7 ATRIBUTE DIVINE

Nivel	Chakra	Atribut divin	Apartine de	Calitãti, stãri si procese umane corespondente
7	Sahasrara	"SAT" – existentã în sine, vesnicã, nedeterminatã de nimic altceva, indestructibilã, fiintare fãrã cauzã, fãrã formã, întregul nedivizabil.	DUMNEZEU cel transcendent -ABSOLUTUL (BRAHMAN)	In-dividul (de fapt, orice sistem viu, care nu poate fi divizat fãrã a-si pierde specificul si viata)
6	Ajna	"CHIT" – Constiintã totalã, cunoastere deplinã		Constiinta individului, inteligenta, intuitia, întelepciunea, cunostintele
5	Vishuddha	"SHUDDHI" – Puritatea, neamestecarea existentei SAT (Absolutul nemanifestat) cu existenta ASAT (Creatia manifestatã)		Evolutia spiritualã
4	Anahata	"ANANDA" – beatitudine netulburatã, neconditionatã, continuã.		Fericirea, multumirea, satisfactia, iubirea, afectivitatea
3	Manipura	"BRAHMA Creatorul" – Legile cosmice	DUMNEZEU cel imanent - NATURA(SHAKTI sau PRAKRITI)	Vointa si forta individualã, spiritul de independentã
2	Svadisthana	"VISHNU Pãstrãtorul" – Perpetuarea vietii în naturã		Respectul pentru viatã în general, simtul ecologic
1	Muladhara	"SHIVA Distrugãtorul" – Transformarea în naturã		Moartea, ca transformare, nu ca o aneantizare

Tabelul nr. 1 - Cele 7 atribute divine

DESPRE PURITATEA TRANSCENDENTÃ
Marele întelept Adi Shankara, cel care a sistematizat filosofia VEDANTA, l-a definit pe Dumnezeu prin atributele SAT-CHIT-ANANDA, lãsând la o parte alte calitãti incontestabile: luminã, putere, întelepciune, adevãr. Paramahamsa Yogananda afirma cã starea de "Sat-Chit-Ananda" este definitia lui Dumnezeu cea mai aproape de realitatea obiectivã, pentru cã utilizeazã concepte care exprimã cel mai corect impulsurile cele mai profunde ale vietii. Dumnezeu este o fiintã eternã (Sat), perfect constientã (Chit), a cãrei beatitudine este infinitã (Ananda).
Totusi, dupã modelul celor 7 chakre, rezultã cã ar mai lipsi un aspect fundamental al Divinitãtii, între nivelul 6 (CHIT) si 4 (ANANDA), în dreptul chakrei Vishuddha (chakra puritãtii). El este "SHUDDHI" – PURITATEA. Dar cum putea lipsi acest aspect important din descrierea fãcutã de marii întelepti? De fapt, el nu a lipsit, ci a fost subînteles. Puritatea absolutã a lui Dumnezeu este regãsitã exclusiv în aspectul transcendent al lui Brahman-Dumnezeu - separat de Creatia imanentã. Tocmai din acest motiv, mozaicii refuzã sã-L numeascã pe Dumnezeu în vreun fel, cel mult notându-L cu initialele YHWH în textele religioase, fiindcã puritatea sa respinge orice denumire - care ar fi o formã impurã, creatã de limbaj. Dumnezeu este pur, de neatins chiar cu gândul (cea mai rafinatã materie a Universului). Nici mintea omului si nici mãcar inteligenta spiritelor obisnuite nu îsi poate imagina Transcendenta, fiindcã Ea este de o cu totul altã calitate decât Creatia manifestatã.
Privind din punctul de vedere al creaturii, ceea ce numim Dumnezeul din Ceruri este "Sat-Chit-Shuddhi-Ananda". Privind din punctul de vedere al Divinitãtii Însãsi, aceste atribute nu pot fi nicicum ierarhizate sau separate între ele într-o manierã analiticã, ci formeazã o unitate.
Odatã cu crearea lumii, a apãrut prima ierarhie în 2 trepte: transcendent (pur) – imanent (impur). De aici în jos, lumea a continuat sã se structureze pe foarte multe trepte de rafinament ale vibratiilor. În plan cosmic apare structura vibratorie a lumii, ierarhizarea dupã frecventa vibratiei.
Coborârea Spiritului în manifestare poate fi privitã ca o maculare a puritãtii originale, un act de auto-sacrificiu. Spiritul are în memoria sa esentialã aceastã stare absolut purã, spre care tinde sã se întoarcã. De aici provine impulsul cãtre evolutie spiritualã, cãtre înãltare, rafinarea perceptiilor si a vibratiilor. Absorbtia cãtre Dumnezeu se poate face numai prin "arderea" karmei, purificarea karmei individuale. Nu este o cerintã artificialã, un obstacol pus intentionat de Creator în calea creaturii neajutorate! Este însãsi procesul obiectiv al rafinãrii vibratiilor, pentru a accede natural - prin rezonantã – în Împãrãtia Divinã. (Ar fi posibilã, desigur, fortarea acestui proces si ridicarea în slava lui Dumnezeu a unui spirit impur. Dar ce teroare ar fi pentru bietul spirit! El singur ar cere instantaneu revenirea în planul de care apartine firesc...)
Tendinta naturalã a Spiritului este de a se întoarce la Puritatea divinã, care îl atrage ca un magnet etern – aceasta este cauza nevoii de evolutie spiritualã. Spiritul poate gãsi o cunoastere extraordinarã si o fericire nebãnuitã si în sferele superioare ale Creatiei - dar încã supuse iluziei cosmice (MAYA) -, adicã în "Paradis". Ele îi pot sãtura, într-o oarecare mãsurã, pofta de CHIT si ANANDA. Dar nimic nu îi poate sãtura nevoia de puritate absolutã, ce nu poate fi regãsitã decât în Puritatea Transcendentei, disolutia în Nirvana (sinonim al Transcendentei). Oricum, trebuie spus cã nici un Spirit abia descarnat nu ajunge direct în Nirvana, Absolutul nemanifestat, ci continuã sã trãiascã în sferele luminoase intermediare. Chiar Spiritul înalt al lui Isus - desi are acces când vrea în Planul Absolut, la Supremul Tatã - îsi are locul obisnuit în Planul Pre-absolut. Este conditia obligatorie a unui Spirit care mai are o misiune în lume – cea de a nu se scufunda definitiv în oceanul de beatitudine divin, ci de a pãstra o fãrâmã din latura sa imanentã individualã, creatã, adicã "impurã".
La întoarcerea definitivã în Nirvana, va exista o diferentã fatã de stadiul initial, când Spiritul s-a separat de Tatãl: atunci el va avea o experientã individualã pe care o va pune în comun în sânul lui Brahman-Dumnezeu. Deci Brahman evolueazã, stie-vrea-poate mai mult (relativ la Creatie), desi este acelasi, neschimbat (relativ la starea sa transcendentã). Aruncarea Spiritului în Creatie este modul Sãu de a nu se înstrãina de ea, ca de un obiect exterior, ci de a se identifica perfect cu ea, de a o putea întelege si controla, pentru ca ea sã nu cadã pradã tendintelor automate impregnate la nasterea Lumii. Tribulatiile Spiritului prin aventura sa lumeascã sunt, de fapt, auto-sacrificul divin, prin care El nu cedeazã propria Sa creatie Satanei. Satana este un sub-produs al legilor cosmice, Divinul asumându-si din start aceastã consecintã negativã a Creatiei. Dar, chiar si asa, Dumnezeu i-a gãsit un rol util Satanei, acela de a îndeplini rolul de executor al karmei negative. De aceea, în crestinism, se spune cã "suferim din cauza demonilor doar cât îi lasã Dumnezeu" (aceasta putându-se traduce prin faptul cã suferim pedeapsa numai în mãsura în care existã karmã negativã, în caz contrar intervenind în apãrarea noastrã îngerii Domnului!). Putem deci întelege cã mecanismul legii karmei nu actioneazã orbeste, ci este pus în miscare de mari inteligente divine, iar uneori si cu concursul unor inteligente inferioare, demonice. Ceea ce noi numim "mecanism karmic" este de fapt o muncã permanentã, un efort de inteligentã si vointã, o participare coordonatã a multor entitãti spirituale – actiunea lor înteleaptã ne dã senzatia cã actioneazã un mecanism automat, când de fapt totul este constient realizat si încãrcat de respect, pentru îndeplinirea dispozitiilor divine referitoare la ordinea universalã.
În yoga, pentru apropierea de idealul divin, se prescrie puritatea în vorbe (rostirea adevãrului - satya), precum si actiuni de purificare a organismului fizic (shaucha). Isus le spunea ucenicilor Sãi: "Nu pãcãtuiti nici cu gândul!", pentru a fi demni rezonatori ai Puritãtii divine (SHUDDHI). Tot în yoga, se prescrie non-violenta (ahimsa) si multumirea de sine (santosha), ca un ecou al fericirii si iubirii divine (ANANDA).

DESPRE DUMNEZEU CEL MANIFESTAT
Transformarea în naturã se poate sintetiza prin fraza: "Nimic nu se creeazã , nimic nu se pierde, totul se transformã!". Distrugerea unei forme de viatã (moartea) duce la continuarea vietii sub altã formã.
În Vedanta se spune cã totul a apãrut în sânul Divinitãtii; lumea nu este o creatie în exteriorul Sãu, ci chiar în lãuntrul lui Dumnezeu. Creatia a apãrut prin transformarea (sanscr., parinama) substantei eterne a Constiintei Divine în materia Creatiei. Lumea ar fi ca un punct negru în oceanul infinit de luminã divinã. Forta prin care Dumnezeu genereazã, sustine si transformã lumea se numeste generic Shakti sau Prakriti. Ea mai este reprezentatã în panteonul hindus prin cele trei fatete ale lui Dumnezeu-Unicul: Brahma Creatorul, Vishnu Sustinãtorul, Shiva Distrugãtorul.
Toate particulele si formele de viatã au, în substrat, acelasi tip de Constiintã spiritualã care le guverneazã si care este nemuritoare, provenind din "materialul" absolut divin. Creatia este schimbãtoare, totul este în miscare, totul vibreazã. Nimic nu poate opri transformarea perpetuã a naturii. Cel care cautã nemiscarea o poate gãsi numai în Transcendentã, în Supremul Dumnezeu.
Conform tabelului nr.1, se poate trage o linie de demarcatie importantã între nivelul 4 si 3, corespunzând lui Dumnezeu cel nemanifestat si, respectiv, cel manifestat. Aceastã demarcatie duce la aprecierea primelor 3 chakre ca fiind inferioare (dar nu neimportante!), iar celelalte 4 ca fiind superioare (adicã mai aproape de Divinitate). Studiind rolul chakrelor, ne putem da seama cã asa si este: ne simtim aproape de Dumnezeu-Tatãl numai dacã se activeazã cele 4 chakre superioare. Repetãm: nu Îl putem simti pe Dumnezeu decât dacã ne sunt activate chakrele superioare, în special chakra Sahasrara din crestetul capului! De aceea, sunt de înteles si de compãtimit cei care nu cred cã El existã si actioneazã intens în lume. Este o neputintã psihologicã explicabilã stiintific... Dar, cu atât mai mult, înseamnã cã tot stiinta spiritualã ne poate ajuta sã depãsim acest handicap, dacã îl avem.
În yoga integralã cel putin, nu se vor neglija nici chakrele inferioare, din simplul motiv cã activarea lor armonioasã este necesarã unui trai plãcut si sãnãtos. Mai mult chiar, a le neglija ar fi la fel ca si când, în psihologie, ne-am preocupa numai de ratiunile reci ale constiintei, neglijând vulcanul inconstientului – mai devreme sau mai târziu ne vom confrunta cu impuritãtile adunate aici de-a lungul timpului...

DESPRE CELE 4 CALITÃTI TRANSCENDENTE – CA MOTIVATII UMANE PERENE
Dacã am întreba oamenii ce îsi doresc cel mai mult de la viatã, cei mai multi ar spune cã FERICIREA. Si altceva? Cei mai multi ar spune cã nu vor sã moarã, EXISTENTA ETERNÃ. Insistând cu întrebarea, cei mai multi vor spune cã vor sã fie CONSTIENTI de viata lor, sã nu trãiascã precum un animal. Si vor mai spune multi cã vor sã-L simtã aproape pe DUMNEZEU.
Dumneavoastrã ce ati rãspunde?
Omul apreciazã si îsi aminteste de aceste dorinte fierbinti ale sufletului mai ales când ele lipsesc. Când suferã, doreste fericirea. Când îi moare cineva drag, doreste sã nu vinã moartea. Când vede un nebun iresponsabil sau un animal, îsi dã seama ce bine este sã fii constient de sine si de lume. Or, cum de obicei acestea trei sunt deficitare în viata oricãrui om, acesta se va îndrepta la un moment dat spre Dumnezeu, singurul Care le-ar avea integral si i le-ar putea oferi. Asa apare întoarcerea constientã spre El, spre Acasã.
Toate aceste mari dorinte ale oamenilor sunt, de fapt, ecouri ale glasului Spiritului, dorintele de bazã ale Spiritului. Sunt 4 motivatii fundamentale ale omului, de sorginte divinã, nu naturalã. Ele corespund atributelor divine transcendente din tabelul nr.1, mentionate în fraza de mai sus în ordinea Ananda, Sat, Chit, Shuddhi.
Desigur cã mai existã si alte motivatii, instincte, tendinte naturale care îl mânã pe om încolo si încoace. Aceste influente inferioare nu sunt un rãu în sine decât atunci când monopolizeazã interesul omului. Au un rol pozitiv indiscutabil de integrare în viata terestrã. Dar omul, spre deosebire de animal, are un spirit mai nobil, evoluat, cu pretentii superioare, care doreste intens sã se apropie de Dumnezeu. De aceea, mai devreme sau mai târziu, omul va da urmare glasului Spiritului sãu, aspirând spre calitãtile divine absolute de Sat-Chit-Shuddhi-Ananda (Nemurire-Constiintã-Puritate-Beatitudine)...

< SUS >

---

CELE 7 TIPURI DE INSTINCTE ANIMALICE

Ne referim aici la 7 tipuri de instincte animalice, corelate cu atributele divine din tabelul nr.1. Orice fel de instinct se poate înscrie într-unul dintre cele 7 tipuri din tabelul urmãtor. Omul, împãrtãsind încã multe caracteristici cu animalul superior, se va regãsi si el în descrierea de mai jos.

Nivel	Chakra	Tipuri de instincte ale animalelor superioare
7	Sahasrara	Instinct de conservare – fuga de pericolul mortii
6	Ajna	Curiozitate
5	Vishuddha	Selectia semenilor. Igiena
4	Anahata	Cãutarea plãcerii, evitarea durerii
3	Manipura	Independentã, putere, vointã personalã
2	Svadisthana	Socializare. Sexualitate
1	Muladhara	Regenerare trupeascã – prin hranã, odihnã

Tabelul nr.2 - Cele 7 tipuri de instincte ale animalelor

1. Regenerarea trupeascã (prin hranã sau odihnã) înlocuieste particulele de energie subtilã uzate cu altele noi, vitale, regenerante. Prin actul regenerãrii, fiinta se transformã. Adãpostul este locul de preferintã pentru odihna sãnãtoasã.
2. Socializarea si sexualitatea sunt douã aspecte ale instinctului de pãstrare a Vietii speciei. Rolul sexualitãtii în perpetuarea vietii este clar. Socializarea este deseori necesarã chiar supravietuirii fizice, prin actiunea colectivã sincronizatã (în turmã, roi, musuroi, cârd, familii etc), dar mai ales pentru transmiterea anumitor obiceiuri specifice speciei respective, altfel decât pe cale geneticã. Materialul genetic evolueazã lent, iar odatã mutatia produsã, rãmâne neschimbatã foarte mult timp. În schimb, transmiterea directã, de la ins la ins, are avantajul cã este usor adaptabilã conditiilor de trai, putându-se modifica chiar de la o generatia la alta. Prin socializare, la unele animale apar si sentimente superioare în relatiile cu semenii, prefigurând aparitia omului.
3. Instinctul de putere si independentã, mai ales la animalele superioare, naste si afirmã Ego-ul, iesirea psihologicã din turmã. Individul va fi un lider în cadrul turmei sau se va separa complet în solitudine.
4. Cãutarea plãcerii si evitarea suferintei este o urmare a dorintei intrinseci de fericire a oricãrei fiinte vii. Este un principiu care guverneazã evolutia psihicului animal, care si-a lãsat amprenta adânc si în inconstientul uman. Dupã psihologia behavioristã, chiar si învãtarea se supune acestui principiu biologist; totusi, în cazul omului, mai intrã în functiune si alte mecanisme motivationale.
5. Selectivitatea desemneazã atât stabilirea intuitivã a compatibilitãtii între semeni, cât si igiena personalã (eliminarea particulelor de vibratie joasã, diferite fatã de vibratia proprie). Ambele sunt aspecte practice ale principiului rezonantei vibratorii. În privinta igienei, este evident instinctul oricãrui animal de a nu dormi unde si-a fãcut nevoile, precum si curãtarea individualã sau reciprocã (în cazul animalelor superioare), adicã dorinta de puritate.
6. Pare "curios" sã mentionãm curiozitatea ca instinct? De fapt, ea este tendinta înnãscutã a animalelor superioare de a explora mediul si propriile potentialitãti ale organismului. Fãrã curiozitate, nici un progres nu ar fi posibil în regnul animal. Curiozitatea desemneazã tendinta animalelor de a explora, care astfel se diferentiazã net de plante. S-ar putea crede cã doar nevoia de hranã le-ar face pe animale sã se miste neîncetat de colo-colo. Dar, priviti joaca puilor de animale superioare! Cât sunt de curiosi! Nimic nu-i obligã la asta, au tot ce îsi doresc de la pãrinti, care nu-i forteazã la nimic. Au deja curiozitatea în sânge...
7. Instinctul de conservare este primul si cel mai important instinct. Este dorinta de a exista, pur si simplu, ca o proiectie a Existentei absolute.
Acestea sunt 7 tipuri diferite de instincte, ireductibile unul la altul, dar care în realitate actioneazã împreunã, sinergic, interactionând, manifestându-se unul prin altul etc. Am gãsit si o anumitã subordonare: instinctele superioare le pot genera sau influenta pe cele inferioare, nu si invers! De exemplu, curiozitatea poate împinge spre independentã. Selectivitatea poate determina socializarea animalelor asemãnãtoare. Instinctul de conservare duce si la nevoia de regenerare trupeascã. Principiul plãcerii face posibilã realizarea altor instincte, fiind rãsplata lor.

< SUS >

---

CELE 7 PERECHI DE TENDINTE PRINCIPALE LA CARE ESTE SUPUS OMUL

Vom continua cu analiza comparativã a instinctelor animalice cu cele 7 perechi de tendinte (nu le vom mai spune "instincte") ce îsi disputã întâietatea asupra influentãrii omului. Sunt noi valente ale vechilor instincte, specifice nivelului uman. Apare însã un element distinct, si anume influenta unor forte opuse, antagonice, pe fiecare nivel în parte. Subliniem astfel conflictul interior existent în firea oricãrui om nãscut pe aceastã planetã: lupta dintre fortele binelui si cele ale rãului.
Tendintele dezvoltate din instinctele naturale sunt cele sattv-ice (divine), înnãscute, iar cele care li se opun sunt cele tama-sice (demonice, satanice), nenaturale. Între cele douã extreme se aflã omul, o fiintã raja-sicã (dinamicã), actionând deseori fãrã a constientiza cã este manipulatã de tendinte invizibile negative (demonice).
Triada sattva – raja - tama este prezentã în literatura indianã încã din vechime si ea desemneazã cele trei guna, moduri abstracte de existentã ale Naturii, manifestate sub diverse forme concrete (descrise respectiv ca: 1. pur, armonios; 2. activ, dinamic; 3. inert, întunecat). În aceastã analizã, am considerat cã triada desemneazã, figurativ: sus – Cerul, jos - Subteranul, iar între ele - Omul.

Nivel	Chakra	Tendinte antitetice umane
7	Sahasrara	Sattv-ice (divine, înnãscute)	Tama-sice (demonice, nenaturale)
		Instinct de conservare	Auto-distrugere, deteriorarea voitã a propriei vieti (ex. sinuciderea)
6	Ajna	Curiozitate	Dezinteres, apatie, blazare (ex. unele depresii)
5	Vishuddha	Selectivitate (simtul valorilor)	Amalgam, haos (ex. amestecul perfid al valorilor, al adevãrului cu minciuna)
4	Anahata	Cãutarea plãcerii (exceptie o face autosacrificiul pentru obtinerea unei plãceri de ordin superior - suferinta ca mijloc de înnobilare)	Cãutarea suferintei (ca scop în sine, nu ca mijloc de înãltare spiritualã)
3	Manipura	Respectarea legilor cosmice (respectul ordinii si disciplinei sociale)	Revolta împotriva legilor cosmice (ex. "legea" bunului plac, egoismul)
2	Svadisthana	Pãstrarea vietii în naturã, respectul pentru toate formele de viatã, simtul ecologic, aprecierea firescului	Distrugerea vietii în naturã, aprecierea nefirescului, a ceea ce se opune întelepciunii naturii (ex. rãzboiul, homosexualitatea, tatuajele etc)
1	Muladhara	Spiritualism (conceptia potrivit cãreia viata continuã dupã moarte, prezentã în toate traditiile spirituale, încã din comuna primitivã). Optimism.	Materialism (conceptia potrivit cãreia moartea reprezintã anihilarea vietii, aneantizarea sufletului). Pesimism.

Tabelul nr.3 - Cele 7 perechi de tendinte opuse din om

Acum, cã am definit explicit, în tabelul nr.3, unele pericole la care omul este expus, fiecare dintre noi are ocazia sã se lãmureascã dacã a cedat pânã acum tendintelor demoniace si sã decidã dacã, pe viitor, va fi la fel de obedient în a urma aceleasi influente, cu toate urmãrile nefaste pe care i le-ar produce rezonanta cu sferele de putere maleficã, satanicã ...
Tendintele tamasice sunt usor de recunoscut în alcãtuirea bio-psiho-socialã a omului:
Iatã, de exemplu, atacurile psihice marcate prin depresie, pesimism, tendinte suicidare, lipsa de sperantã.
Apoi, lipsa de valori a societãtii contemporane, înnãbusirea valorilor autentice sub fluxul nenumãratelor antivalori promovate de fistecine. Este acoperirea marilor adevãruri sub o avalansã de minciuni, falsuri, conspiratii ale tãcerii, adevãrul nefiind întotdeauna respins, ci viclean sufocat de jumãtãtile de adevãruri.
Sado-masochismul este o expresie evidentã a lipsei de respect pentru firesc si cãutarea suferintei ca un scop în sine.
Egoismul exagerbat, cu toate defectele sale (invidie, lãcomie, orgoliu, hedonism s.c.l.) este o amplificare voitã a egoismului funciar specific animalului, dar coborât sub nivelul uman, sub nevoile normale ale omului.
Revirimentul piercingului si tatuajelelor (în Occident, nu ne referim la traditiile primitive) sunt moduri de urâtire a frumusetii naturale a omului.
Homosexualitatea este tot o formã de anormalitate cãutatã, o revoltã constientã împotriva legilor universale, un orgoliu al mãruntei creaturi contra întelepciunii divine (chiar dacã gay-ul suportã acum o mostenire karmicã, în viata anterioarã, când s-a initiat în perversiune, a fost supus unui act de coruptie si mimetism, deci a fost asaltat de o agresiune demonicã, care se perpetueazã prin obisnuintã).
Rãzboiul este forma cea mai gravã a sacrificãrii vietii pe altarul unor interese egoiste a câtorva potentati.
În sfârsit, ofensiva ideologiei materialiste, care respinge orice fel de aspiratie umanã spre înãltimile spirituale, este o perfidã inoculare a microbului distrugerii, nihilismului sub toate formele, a lipsei de sperantã, a exacerbãrii egoului si batjocoririi Creatorului.

CREDINTA SPIRITUALISTÃ SI CREDULITATEA MATERIALISTÃ
Dupã cum spunea Maestrul Yogananda, existã o diferentã între "încredere" si "credintã". Încrederea este acceptarea intelectualã a unei ipoteze, pânã la verificarea ei (cum s-ar spune: "merg pe încredere!"). Credinta survine atunci când primesti semne personale care îti confirmã indubitabil cã ipoteza s-a verificat – atunci credinta devine fermã (îti spui: "acum stiu!"). Nu astepta însã mari miracole; semnele sunt foarte discrete si adresate tie personal – precum o picãturã de apã cãzutã pe frunte, poti sã te stergi neatent sau, dimpotrivã, sã devii constient de ea. Altii nu vor observa acea picãturã (si altele care i-ar urma), venitã pe fruntea ta nu se stie de unde, într-un moment oarecare... Dacã nu dai atentie semnelor, ele vor înceta sã aparã, inteligenta invizibilã care le trimite considerându-te prea neatent, deocamdatã, pentru a-si pierde timpul si energia cu un "copil neascultãtor" ca tine. "Mai asteaptã tu nitelus!", ti-ar zice, dacã ai putea auzi.
Credulitatea, adãugãm, este atunci când accepti o ipotezã fãrã a-ti trece prin minte sã o verifici vreodatã. În opinia noastrã, cei mai multi dintre cei care se considerã materialisti sunt niste creduli. Nu le trece prin cap sã verifice personal ipoteza exclusivitãtii fortelor materiei, respingând automat fenomenele paranormale care depãsesc modul de gândire îngust materialist.
Unii se proclamã "sceptici"... Scepticii materialisti – cei care resping afirmatiile spiritualiste pe motivul cã ei gândesc "rational" – dovedesc cel mult "ne-încredere" într-o ipotezã, nepropunându-si si chiar nedorind verificarea ei sincerã, personalã. Nu sunt niste sceptici obiectivi, ci doar niste oponenti fãtisi ai spiritualismului, fãrã scrupule si dusmãnosi.
În general, materialistii nu au o credintã fermã în doctrina lor, precum au adevãratii spiritualisti. Opiniile lor sunt fluctuante si deseori contradictorii. Mai degrabã sperã sã pozeze în "bãieti destepti", sã iasã în evidentã, au interesul sã acapareze interesul unei mase de manevrã, nu unor elite intelectuale. Logica lor este plinã de fisuri, desi pretind contrariul. Nu dorim sã incriminãm pe toti ateii! Unii sunt foarte morali, apropiindu-se de Dumnezeu prin fapte, nu prin credintã intelectualã. Cinste lor! Ne-am referit doar la cei care sunt chiar multumiti de suficienta lor intelectualã si lipsa de sensibilitate...
Din sondaje, rezultã cã majoritatea savantilor sunt credinciosi. Ei studiazã natura si legile ei cu scupulozitate, dar îsi folosesc si intuitia la maximum. De aceea, cred în fortele invizibile, supranaturale, dincolo de explicatiile si conceptiile actuale, constientizând limitele modelului prezent de gândire al stiintei (paradigma). Oare ei nu sunt rationali? Ba da, chiar foarte, dar în plus îsi folosesc si intuitia. Acesta este cel mai relevant exemplu despre ce înseamnã sã îmbini armonios ratiunea limitatã - apreciatã unanim - cu intuitia nelimitatã - în general desconsideratã de societatea modernã de tip occidental.

< SUS >

---

CELE 7 FORME DE YOGA

Yoga este stiinta si arta accelerãrii evolutiei spirituale. Are ca scop unirea omului cu Dumnezeu, asemãnãtor religiei (în latinã, re-ligere = relegarea omului de Dumnezeu). Diferenta constã în faptul cã propune multe si diverse metode practice în vederea acestui scop dificil, adaptate la specificul fiecãrui om în parte. Nu intrã în contradictie cu nici o religie, pentru cã se poate adapta la oricare si se poate integra în practica religioasã a oricãrui cãutãtor sincer al Adevãrului. De fapt, asa cum o vedem noi, yoga nu este o religie, ci spiritualitate purã (deasupra religiilor partizane si rivale) bazatã pe o filosofie teistã atotcuprinzãtoare.
Am împãrtit formele de yoga binecunoscute în 7 tipuri. Diversi maestri au împrumutat tehnici si metode din cãi diferite, astfel cã astãzi nu putem vorbi de originalitate 100%. Totusi, specificul celor 7 tipuri de yoga s-a pãstrat distinct si îl descriem în tabel. Nu este o ierarhizare de nici un fel, ci doar o simplã clasificare. Fiecare are avantaje si dezavantaje pentru practicant, si nicidecum nu sunt în competitie, ci în colaborare. Ele nu sunt niste institutii care trebuie apãrate, ci existã numai scoli, discipoli si maestri care adoptã preferential unele sau altele dintre sistemele yoga, considerate de ei mai eficiente pentru apropierea de Dumnezeu sau fiindcã asa au mostenit traditia.
Yoga integralã foloseste tehnici, metode, conceptii din toate cele 7 tipuri de yoga.

Nivel	Chakra	Tipuri de yoga	Unele denumiri traditionale
7	Sahasrara	Yoga harului	Guru yoga
6	Ajna	Yoga misticã	Jnana yoga
5	Vishuddha	Yoga puritãtii faptei	Karma yoga
4	Anahata	Yoga evlaviei	Bhakti yoga
3	Manipura	Yoga asceticã	Yoga asceticã
2	Svadisthana	Yoga elementelor subtile	Tantra yoga, swara yoga, nidra yoga etc
1	Muladhara	Yoga fizicã	Hatha yoga

Tabelul nr.4 - Cele 7 forme de yoga

1) Hatha yoga.
Se referã la tehnicile fizice, vizibile: postúri si actiuni fizice (asana, mudra, bandha), purificãri ale diverselor organe si cavitãti ale organismului uman (kriya), respiratii speciale (pranayama) etc.
Dezvoltã: sãnãtatea fizicã. Pregãteste corpul sã reziste energiilor antrenate în alte forme de yoga.

2) Tantra, swara, nidra yoga s.a.
Aceste sisteme însumeazã diverse metode yoghine care celebreazã Natura (Shakti) si, aflându-i secretele, le foloseste pentru evolutie spiritualã sub forma unor tehnici psiho-fizice foarte diverse. Cuvinte cheie: anatomie subtilã, chakre, controlul suflurilor, dedublãri controlate etc.
Dezvoltã: diverse aptitudini paranormale, sensibilitatea subtilã.

3) Yoga asceticã.
Tapas (efortul intens) este întâlnit în toate formele de yoga. Uneori atinge paroxismul, ca în asceza autoimpusã (izolare de lume, în conditii grele, practicatã si în crestinism) sau în practicile fakirice (mersul pe jãratic, pe cioburi, statul pe cuie etc).
Dezvoltã: vointa si unele abilitãti paranormale (cum ar fi cea legatã de elementul subtil FOC, exemplificatã prin uscarea cearceafurilor ude pe piele în mijlocul iernii, pentru demonstrarea stãpânirii tehnicii TUMO de cãtre tibetani).

Lecturã suplimentarã:   DESPRE ASCETUL RÃTÃCITOR DIN INDIA (extras din India, religie si filosofie)

4) Bhakti yoga.

Devotiunea religioasã, comportamentul evlavios, adorarea Divinului în formele Sale personificate (Isus, Krishna, Buddha, alte zeitãti supreme), ca aspecte inteligibile mintii si inimii omenesti ale Supremului Absolut. Crestinismul popular este o formã de Bhakti yoga.

Dezvoltã: iubirea pentru Dumnezeu si pentru semeni, manifestarea iubirii în gânduri, fapte, vorbe, lipsa violentei lãuntrice.

"Jnana este cunoastere aridã, ai nevoie de ceva mai mult decât detasare - aceasta este rasa (bucuria) care învãluie evlavia; Dumnezeu este bucuria personificatã. Când te ajunge iubirea atotcuprinzãtoare, fii pregãtit sã intri în starea de samadhi si sã fii martorul prezentei lui Dumnezeu. Bhakti este dezvoltarea iubirii exclusive pentru Dumnezeu, dulce precum nectarul. Dragostea divinã nu poate fi descrisã în cuvinte. Acela care are experienta nu simte nevoia sã vorbeascã despre ea, si acela care vorbeste despre aceastã experientã nu a cunoscut-o."
(din cartea Kundalini, poarta cãtre înalta constientã, de Ravindra Kumar, Jytte Kumar Larsen, Editura Dao Psi)

5) Karma yoga.
Conform definitiei date karmei yoga de Krishna în Bhagavad Gita, aceasta înseamnã "sã actionezi detasat de fructul actiunii tale, pe care sã îl dãruiesti Divinitãtii". Rezultatul dobândit în urma actiunii fãrã interes egotic este neacumularea de karmã personalã în urma faptelor tale. Este yoga puritãtii faptelor datoratã puritãtii egoului. Fapta este purã fiindcã nu înlãntuie în karmã, ceea ce este posibil numai prin purificarea egoului de tendintele inferioare, negative, acumulate în decursul încarnãrilor trecute si a vietii actuale.
Dezvoltã: altruismul, echilibrul sufletesc, slãbeste forta atasamentelor sau a aversiunilor din subconstient.

Lecturã suplimentarã:   DESPRE KARMA YOGA (studiu de Rãzvan Petre)

6) Jnana yoga.
Aceastã yoga cautã si rãspândeste întelepciunea, cunoasterea spiritualã, folosind notiunile filosofice din Vedanta si Samkhya, precum si tehnicile meditative din Raja yoga. Kaballa ebraicã este tot o formã de Jnana yoga. Formele de yoga mentionate mai sus au efecte fizio-psiho-sociale inteligibile pentru oricine (evlavia religioasã si cãlugãria, faptele morale, altruiste, gimnastica de întretinere, sunt lucruri destul de obisnuite si de înteles; chiar si fenomenele si experimentele paranormale nu mai sunt tabú). În schimb filosofia si practica misticã este, în general, respinsã ca "nerealistã". Nu oricine poate accepta cã ego-ul personal este condus de o instantã inteligentã superioarã, pentru cã oamenii se identificã cu acest mic ego. Nici dintre cei care îl pot întelege intelectual, nu toti îsi doresc sã punã în practicã acest deziderat mistic: de a-si diminua, pânã la dizolvare, egoul în Fiinta Supremã. Pentru asta e nevoie sã ai un Spirit bãtrân, sãtul de atâtea reîncarnãri, de repetarea acelorasi pofte trupesti si sufletesti si trudei de a le potoli...
Dezvoltã: cunoasterea fiintei supreme, inteligenta generalã, luciditatea, responsabilitatea, discriminarea dintre bine si rãu, sesizarea erorilor în chestiunile de spiritualitate.

Lecturã suplimentarã:   DESPRE ÎNVÃTÃTURA SACRÃ (studiu de Rãzvan Petre)

7) Guru yoga.
Aceastã Yoga constã în Gratia Divinã care îl binecuvânteazã pe aspirant, este ajutorul subtil nevãzut, primit mereu, chiar fãrã a-l sti. Nu discipolul are rolul principal, ci Guru-l (Maestrul care îl are în grijã spiritualã) sau Dumnezeu Însusi. Când discipolul este angrenat constient într-un proces de evolutie spiritualã, el nu este lãsat singur, ci ajutat de toate fortele Binelui, de Guru, de Îngerii pãzitori, de Dumnezeu. Aceasta este Gratia Divinã. Guru yoga nu este o "yoga" obisnuitã, ci este chiar Yoga în sens absolut. Este atingerea, prin Gratie, a telului ultim (sau scopurilor intermediare) spre care tinde aspirantul, datoritã "simpatiei metafizice" stabilite între el si Dumnezeu. Gratia vine deseori în doze mici, în concordantã cu nivelul atins de discipol. Dupã un anumit timp si efort si un progres lent, vine o portie mare de Gratie, care aduce un salt evident. Gratia este datã cu multã inteligentã. Maestrul Yogananda spunea cã succesul în yoga se datoreazã un sfert efortului individual, un sfert Gratiei Maestrului si douã sferturi Gratiei lui Dumnezeu.
În crestinism se numeste "pogorârea Duhului Sfânt", desi poate mai exact ar fi sã spunem "lucrarea unui Spirit Sfânt ".
Dezvoltã: smerenia, umilinta în fata lui Dumnezeu cel Întelept si Atotputernic.

Lecturã suplimentarã:   DESPRE GURU YOGA (studiu de Rãzvan Petre)