Genu varum

 Deviatia gambei  spre interiorul axei membrului inferior, cu proeminenta genunchiului in afara se numeste genu varum. Genu varum se poate observa atunci cand copilul incepe sa mearga. La fel ca si genu valgum, genu varum reprezinta o etapa normala din dezvoltarea unui copil.In aceasta situatie gleznele se ating intre ele insa nu si genunchii neindoiti. In mod normal, la nastere, gambele sunt curbate din cauza modului in care acestea sunt indoite in spatiul ingust din uter. De cele mai multe ori gambele raman adesea curbate aproape 2 ani. Daca picioarele in forma de „paranteza” raman asa sau se agraveaza dupa varsta de 3 ani, trebuiesc neaparat examinate de medic. Atunci cand un picior este mai curbat decat celalalt, aceasta se poate datora unui traumatism sau unei probleme de crestere.Cateodata, motivul pentru care picioarele par curbate este distributia grasimii pe picioarele copilului.
  Genu varum apare la copii pana la varsta de 18 luni, iar daca sunt trecuti de aceasta varsta, el poate fi consecinta unei boli osoase (rahitism). Aceasta afectiune nu doare iar daca tratamentul chirurgical este necesar, acesta consta in plasarea unei agrafe pe tibie de partea externa a cartilajului de conjugare (placa cartilaginoasa situata la extremitatile unui os, asigurand cresterea lui). In aceasta situatie oasele cresc cu o viteza normala pe partea interna a genunchiului, mai putin repede pe partea externa, ceea ce permite obtinerea unei corectii progresive. Se poate prescrie purtarea unei centuri noaptea pentru corectarea defectului. Se recomanda corecţia chirurgicala doar daca alte metode esueaza. Exista cazuri rare in care picioarele în forma de „paranteza” sunt cauzate de rahitism sau boala Blount. In aceasta boala, tibia se curbeaza in afara nefiind prinsa bine de genunchi si pot aparea probleme severe ale articulaţiei genunchiului. Aceasta afectiune tinde sa apara mai frecvent la copiii supraponderali, mici de statura sau care au mers de la o varsta mica. Aceasta boala este mult mai intalnita la fetite decat la baieti si poate fi corectata prin operatia partii superioare a tibiei.
La adult, genu varum se poate datora unui genu varum infantil netratat sau  unei sechele de fractura. Formele grave sunt tratate chirurgical, prin osteotomie ce consta intr-o sectionare osoasa, urmata de o corectie a axei si de o fixare a osului in cauza. Dupa aceasta interventie chirurgicala, nu este obligatoriu sa se urmeze o imobilizare in aparat gipsat. In cazul in care deformarea picioarelor este foarte evidenta si nu dispare, pana la varsta de 3 ani, este posibil ca cel mic sa sufere de rahitism. In acest caz daca se va trata rahitismul va disparea si deformarea picioruselor. In cazul in care, dupa ce a fost tratat rahitismul si deformarea picioruselor inca mai persista, este posibil ca medicul sa va recomande interventia chirurgicala. In urma cu 20 de ani se considera ca picioarele strambe le au numai acei copii care nu sunt infasati bine si carora nu li se leaga strans picioarele. S-a dovedit ca acest mit nu era adevarat ci din contra, legarea stransa a picioruselor poate avea efecte foarte neplacute, putand sa modifice unghiul dintre femur si bazin si, de asemenea, poate sa influenteze negativ articulatia soldului. Este indicat ca piciorusele sa fie mai degraba departate, sa aiba loc ca sa le miste daca vrea si in nici un caz nu trebuie sa ne facem griji ca bebelusul ar ramane «cracanat» de la scutec sau de la port-bebe. Prin acest procedeu de legare a picioarelor strans se forteaza apropierea coapselor si poate avea drept consecinta modificarea unghiului pe care femurul il face cu bazinul (nornal de aprox. 130 de grade) iar pe de alta parte modifica articulatia soldului.

Kinetoterapia la copii
Kinetoterapia este o solutie pentru problemele de sanatate ale copiilor, utilizand exercitii specifice fiecarei afectiuni in parte, fiind cunoscut deja faptul ca miscarea reprezinta un mod de viata sanatos si armonios. Kinetoterapia se bazeaza pe principiul miscarii sistematizate sub forma de exercitii fizice. Domeniul cuprins in specialitatiile medicale care beneficiaza de aportul kinetoterapiei este extrem de vast si vizeaza atat prevenirea imbolnavirilor (kinetoprofilaxie), dar mai ales restabilirea starii de sanatate. Contraindicatiile apar doar in bolile in care copilul este intr-o situatie de risc vital, insa sunt foarte rare. Evolutia motorie a copiilor care beneficiaza de kinetoterapie in mai toate cazurile, este favorabila. Exista situatii in care apar dificultati in activitatea motrica a copilului si evolutia este lenta sau problematica, iar in aceste cazuri, kinetoterapia are mijloace specifice de interventie, mentinând mobilitatea motrica a copilului.

Principii si metode
 Kinetoterapia impune reguli stricte de aplicare ce tin in acelasi timp si de copil, si de kinetoterapeut. Foarte important este respectarea principiului „primum non nocere“, adica in primul rand sa nu faci rau. Principiile de baza in kinetoterapie sunt : regula „non durerii“ alaturi de cea a gradarii efortului. Salile de tratament sunt amenajate pentru kinetoterapia copiilor, prin crearea unui cadru adecvat varstei reprezentand un principiu motivant pentru ca micutii sa nu se plictiseasca, sa poata percepe terapia ca pe o joaca. Un factor esential in procesul de tratament il reprezinta abilitatile kinetoterapeutului care prin inventivitate si creativitate, utilizeaza exercitiile kinetoterapeutice in adevarate ore de joaca, iar copiii devin motivati pentru a reveni la tratament.
 Kinetoterapia la copii si bebelusi se foloseste in urmatoarele cazuri: gimnastica pentru combaterea obezitatii, gimnastica si masaj pentru o gama larga de afectiuni ca de exemplu malformaţii congenitale cum ar fi: picior stramb, displazii de şold, deviatii de coloana vertebrala, paralizii cerebrale sub toate formele clinice, paralizii periferice etc.
 Efectele kinetoterapiei sunt strict fiziologice  prin formarea unor noi programe motorii corecte, mentinerea mobilitatii articulare, mentinerea troficitatii tesuturilor in jurul articulatiilor, normalizarea tonusului muscular. Prin aceste miscari are rolul de a antrena intregul corp in miscare si de a pregati organismul copilului pentru efort. Prin kinetoterapie se pot trata afectiuni ale aparatului locomotor la copii: luxatiile congenitale de sold, platfusul sau asa-zisii „ genunchi in X “, tal valg ( talus valgus), genu varum, genu valgum etc. Daca este executata de un profesionist, kinetoterapia are menirea sa redea copilului potentialul motric la varsta cronologica prin: imbunatatirea mobilitatii articulare, refacerea imaginii kinestezice din aria motorie (centrul de comanda al miscarilor), tonifierea musculaturii. Kinetoterapia nu poate face minuni fara o ortezare adecvata dearece doar posturarea mentine foloasele obtinute prin kinetoterapie.