Tratament fracturi osoase

• Trimite pe Yahoo
• Trimite pe E-mail
Trimite pe Facebook

Ansamblul oaselor formează scheletul, structura de sprijin a aparatului locomotor. Dacă un os se fracturează, capacitatea de mişcare este pentru un timp limitată şi poate fi un semn clar că aţi exagerat  într-o anumită  privinţă, că aţi fost supraîncărcat. O afecţiune care predispune la fracturi este osteoporoza, boală a întregului schelet osos, prezentă mai frecvent la femei, în perioada menopauzei.

Ce sunt fracturile?

Clasic, fractura se defineşte ca o discontinuitate a osului, produsă în urma unui traumatism.Atunci când un os nu poate suporta forţa exercitată asupra lui, se rupe. Fracturile sunt frecvente, mulţi oameni având una sau mai multe fracturi de-a lungul vieţii. Fracturile pot fi clasificate în mai multe categorii. Când osul se rupe într-un singur loc, fractura este simplă, iar când osul se fragmentează în mai multe segmente avem de-a face cu o fractură cominutivă. Dacă pielea este intactă, fracturile sunt denumite închise iar cînd pielea este secţionată de fragmente osoase, fractura este deschisă (complexă). Fracturile sunt, de asemenea, clasificate în funcţie de modul în care s-a rupt osul. Dacă osul se rupe complet în 2 sau mai multe părţi, fractura este completă. Dacă osul se rupe, dar nu se separă, fractura este incompletă, iar dacă un fragment al osului intră în alt fragment, fractura este cu înfundare. Un alt tip de fractură apare la oamenii cu oasele slăbite datorită unei boli. Când sunt slăbite, oasele se pot fractura spontan sau la stresuri minore exercitate asupra lor. Acestea se numesc fracturi patologice, deoarece cauza principală este o afecţiune subiacentă, cum ar fi osteoporoza sau un cancer metastazat în os. Fractura de stres este un alt tip de rupere osoasă, adesea invizibilă la examenul radiologic timp de până la 6 săptămâni după debutul durerii. Când un os se rupe, vasele afectate dintre capetele osoase rupte se vor tromboza, prevenind astfel hemoragia. Celulele numite osteoclaste resorb osul afectat. Se formează un căluş moale, făcut din proteine fibroase (colagen), osul începând să se regenereze cu ajutorul celulelor numite osteoblaste. Aceste celule vor construi o matrice de os spongios pe colagen, creând o punte internă care leagă capetele osoase fracturate.

Semne şi simptome fracturi osoase

Deşi nu există certitudinea unei fracturi până când nu avem rezultatul examenului radiologic, există totuşi câteva semne care conduc la ideea că aţi suferit o astfel de afecţiune. Când un os se rupe se aude un zgomot specific asemănător cu un trosnet. Există un spasm muscular în jurul fracturii, deoarece muşchii se contractă pentru a compensa efectul produs de fractură. Pielea se tumefiază şi se umflă  progresiv la scurt timp după producerea accidentului şi  apare o durere localizată care se intensifică atunci când zona afectată este mişcată sau apăsată.

Diagnostic fracturi osoase

Identificarea unei fracturi nu este uşoară. Leziunile ţesuturilor moi şi fracturile produc adesea semne şi simptome similare. O radiografie efectuată din două sau mai multe unghiuri ajută la confirmarea diagnosticului. În cazul suspectării unei fracturi de craniu sau a unei fracturi vertebrale, medicul poate cere un examen tomografic sau rezonanţă magnetică nucleară (RMN).

Cât de gravă este fractura osoasă?

Gravitatea unei fracturi osoase depinde de localizare şi de gradul de distrugere a osului şi a ţesuturilor adiacente. Unele fracturi necesită doar protecţie temporară, cum ar fi utilizarea cârjelor pentru susţinerea greutăţii sau o atelă pentru a imobiliza osul rupt. În cazul fracturilor mai severe, pot apărea complicaţii serioase dacă nu primiţi tratament medical. În cazul oricărei fracturi, medicul dumneavoastră trebuie să examineze aria adiacentă cu atenţie pentru a stabili dacă există leziuni suplimentare de nervi sau vase sangvine. Leziunile craniului sau ale coloanei vertebrale pot pune în pericol integritatea creierului sau a măduvei spinării. Timpul scurs pentru ca un os rupt să se vindece, variază cu vârsta, cu starea de sănătate a persoanei, cu natura şi cu localizarea fracturii. La copii, o ruptură mică se poate vindeca în câteva săptămâni. La adulţii vârstnici, o fractură importantă necesită adeseori câteva luni pentru vindecare.

Tratament fracturi osoase

Osul are calitatea de a se vindeca singur într-un timp relativ scurt, însă fără intervenţia medicului ortoped există riscul de a se vindeca într-o poziţie necorespunzătoare. De aceea  toate suspiciunile de fractură trebuie să primească primul ajutor corespunzător şi să fie evaluate de un doctor. Medicul poate realinia oasele fără intervenţie chirurgicală (reducţia fracturii). Astfel, ortopedul se asigură că osul este “pus la loc” înainte de a începe vindecarea.Veţi primi un anestezic care vă amorţeşte zona, astfel încât medicul dumneavoastră să poată repoziţiona osul sub ghidaj radiologic. Segmentul lezat se imobilizează în aparat gipsat pe o perioadă ce poate varia de la 21 la 60 de zile. Uneori, o fractură care se vindecă încet poate necesita un procedeu prin care ţesut luat din alt os este grefat la nivelul fracturii, completând osul şi grăbind vindecarea acestuia. Sursa osoasă pentru grefă este deseori pelvisul (osul iliac). De regulă, prin tratament corespunzător şi printr-un program corect de recuperare, vă puteţi reveni complet. Administrarea unor suplimente de calciu şi vitamina D manifestă o reducere a riscului de fracturi cu 20%.