O analiză publicată recent de Bloomberg pune la zid economia Chinei, în care arată că cea de-a doua mare economie a lumii se apropie de o aterizare forțată. În analiză sunt examinați o serie de aspecte precum problemele demografice, strategia de creștere economică și eșecul planurilor economice. Analiza arată că exită o dependență mare a Chinei față de consumatorul american, după care arată că PIB-ul amerrican este de 14,3 mii de miliarde de dolari, de 3 ori mai mare decât al Chinei.
În altă ordine de idei, PIB-ul pe cap de locuitor este de 12 ori mai mare decât indicatorul similar al Chinei. Pentru a reduce la zero această diferență, ar fi nevoie de 30 de ani de creștere de peste 10% aPIB-ului chinez. Deși e greu de crezut pentru o țară ce are peste un miliard de oameni, realizatorul analizei Bloomberg este de părere că încep să apară problemele demografice din cauza politicii care limitează numărul de copii. Ca cifră, raportul Bloomberg arată că ponderea pensionarilor va crește de la 39% la 46% în 2025. Așadar, un chinez din doi nu va mai fi apt de muncă.
China nu mai este o țară ieftină, ceea ce determină o scădere a competitivității, ceea ce înseamnă că investitorii se vor muta tot mai mult în state precum Pakistan sau Vietnam.  Inflația crește: în Beijing, doar 20% dintre locuitori își permit să cumpere o locuință. Guvernul are un volum imens de credite bancare expuse în mod ilegal în ivestiții imobiliare, ceea ce va determina un adevărat colaps atunci când se va sparge bula imobiliară.
Ultimele cifre ale HSBC arată că economia Chinei începe să se răcească: vânzările de automobile au crescut în aprilie cu 3%, față de o creștere de 33% în 2010.  Aterizarea forțată a Chinei va produce o spargere a bulei pe comodități.

Economia Chinei: ce se află dincolo de succesul ultimilor ani

(…) China a liberalizat parţial economia începând din 1970. A aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului în 2001, iar sectorul industrial şi manufacturier este acum al doilea în lume, după cel al Statelor Unite. În acelaşi timp, China rămâne un stat cu partid unic în care Partidul Comunist deţine controlul strict asupra politicii, libertăţii de expresie, religiei şi libertăţii de asociere. Guvernul se luptă pentru a face faţă degradării mediului înconjurător, instabilităţii demografice, migraţiei masive din mediul rural în cel urban care toate contribuie la tensiuni sociale.

Mediul înconjurător ar putea intra în colaps din cauza chinezilor

Chandran Nair, un cunoscut expert în probleme de mediu, a explicat într-un interviu pentru BBC, că valoarea resurselor globale este atât de subestimată, încât dacă ar fi luate în calcul toate costurile economice și de mediu al producției de carne, de exemplu, un hamburger ar trebui să coste 100 de dolari. Chandran Nair spune că modelul economic al unor state din regiunea Asiei este nesustenabil și artificial, motiv pentru care ar trebui luate măsuri “draconice” împotriva creșterii consumului în această zonă pentru că altfel mediul înconjurător ar putea intra în colaps.
De exemplu, în China, care a devenit cea mai mare piață auto din lume, parcul auto a ajuns la un nivel de 150 de mașini la 1.000 de oameni. În statele OECD, nivelul este de 800 de mașini la mia de locuitori, în timp ce în India, nivelul este, deocamdată, de 50 de mașini. În cazul în care rata de creștere se va menține, China și India vor avea împreună 1,5 miliarde de mașini, ceea ce înseamnă de trei ori cât parcul auto din întreaga lume la ora actuală. Asta se va întâmpla în aproximativ 30 de ani.
Un alt exemplu dat de specialist este cel al consumului de carne, unde cifrele sunt impresionante: americanii consumă la ora actuală 9 miliarde de păsări pe an. În Asia, la o populație de 3 ori mai mare, se consumă anual 16 miliarde de păsări. În cazul în care creșterea va fi cea estimată, în anul 2050, asiaticii vor consuma aproximativ 200 de miliarde de păsări anual.
China a construit oraşe în care nu locuieşte nimeni. Cum arată ele?
Nota noastra:
Majoritatea ”argumentelor” aduse pentru a demonstra dezastrul din spatele succesului Chinei sunt povesti propagandistice. Faptul ca economia Chinei e condusa la un nivel centralizat, cu credite acordate preferential, cu interventionism statal, nu este nicidecum ceva diferit fata de ce se intampla in Europa sau, mai nou, si in SUA. Este acelasi sistem din punct de vedere economic, diferind insa infatisarea politica – aici partid unic, acolo, democracy and values.
Altele sunt infioratoare, cum ar fi probleme cauzate mediului si remediul: masuri draconice de limitare a consumului. Pur malthusianism, mai ales ca, daca la masini mai e ceva de inteles, cand vine vorba de mancare, a pretinde asa ceva frizeaza nebunia politicilor de reducere a populatiei.
Ce ramane, ca argument valabil? 1. Dependenta de economia americana, 2. Posibilele efecte negative demografice ale politicii criminal-avortive de ”un copil”, 3. Criza sectorului imobiliar.
In privinta 1, fratele Gheorghita-7 remarca urmatorul lucru foarte interesant:
China este astazi cea ce este pentru ca SUA si UE au permis ca lucrurile asa sa fie. Scopul principal a fost crearea unei Chine puternice capabile sa distruga Rusia. In momentul in care marea China este izolata si economia ei e pe cale sa intre intr-un colaps gigantic, unde credeti ca se va duce ca sa se salveze?, cu siguranta se va duce peste siberia cea draga a rusilor. Nu pe degeaba vorbesc sfintii rusi despre ziua cand Rusia lor iubita va pierde estul indepartat si bogat in resurse.Vad peste tot astazi cum “multi” se rup in figuri sa laude marea si iubita China, cat de mare si tare este ea. Dar la o privire mai atenta se vede doar un joc de imagine intretinut de “EI” care vor ca lumea sa parieze cu zambetul pe buze pe marea China. Pana in anii 80 China era un stat care depindea numai de nevoile propri, la o adica in orice conditi isi putea asigura supravietuirea proprie fara sa depinda de nimeni. Astazi China este dependenta de puterea VESTULUI iar acest lucru implica de fapt o supunere conditionata. China astazi nu se mai poate intoarce in trecutul anilor 70-80 atunci cand putea sa supravietuieasca fara ajutorul si influenta nimanui.
Intr-adevar, desi in prezent China joaca in aceeasi tabara cu Rusia pe plan geopolitic, in eventualitatea unui conflict mondial, chiar daca s-ar situa, initial, de partea Rusiei, nu ar avea alte sanse decat victoria totala asupra celeilalte mari tabere geopolitice: SUA-UE-Israel, lucru, practic, imposibil.De altfel, din punct de vedere militar, cum s-a aratat de catre fratele utzu intr-un alt comentariu, China nu poate face fata fortei SUA:
Mi se pare foarte plauzibil scenariu domnului Gheorghiţă, iar un indiciu în plus ar fi şi modul în care au fost proiectate forţele militare chineze şi anume, pentru războiul de uscat. Deşi se tot mediatizează lansarea primului portavion chinezesc la apă în 2014, prin recondiţionarea unui proiect ucrainean, noul avion de generaţia a 5-a nu este compatibil (deocamdată) cu o astfel de navă. Marina chineză este foarte foarte slabă, raportându-ne la gălăgia pe care o face şi cred că un singur carrier battle group, e mai mult decât suficient să facă linişte în marea chineză, având în vedere şi bazele militare din regiune. Singura ameniţare serioasă este programul chinez de dezvoltare a rachetelor anti portavion, dar usa are deja mai multe variante de protecţie împotriva unei astfel de ameninţări (ex.USS Monterrey care tocmai ne-a vizitat).
Apoi america a început implementarea conceptului de litoral combat ships, ceea ce asigura supremaţia navală americană pentru cel puţin 4 decenii, prin promovarea unui nou concept strategic naval, : http://www.defenseindustrydaily.com/the-usas-new-littoral-combat-ships-updated-01343/ şi http://www.naval-technology.com/projects/littoral/ . Sper că nu credeţi că aceste nave sunt dezvoltate să apere portul din San francisco, sau ceva aproape de casă, ci sunt menite să deservească bazele navale din străinătate şi de departe.
Una peste alta china nu poate spera în mod pragmatic la nimic în urma unui conflict cu USA. Americanii sunt pur şi simplu extraordinar de puternici dpdv militar iar un război naval este mult prea scump de purtat, ca să nu mai spunem că exemple precum midway sau Trafalgar, ne arată că odată pierdută lupta nu mai e cale de întoarcere. Mai mult, nu există compatibilitate a forţelor aeriene cu cele navale, ceea ce e relevant în sine: http://www.sinodefence.com/airforce/aircraft.asp . Avem apoi tancuri, artilerie, arme anti satelit, elicoptere dezvoltate în C4istar, mijloace de luptă moderne de lasere şi microunde etc, toate dezvoltate pt lupta de uscat.
Şi tocmai pentru că resursele din siberia sunt atât de aproape de casă, în raza lor de acţiune militară, duc o campanie atât de agresivă de securizare a celor din străinătate, care sunt mai greu de apărat. Acelaşi este şi motivul pentru care Rusia preferă să aducă gaz şi ţiţei din siberia în Europa şi abia de curând au deschis o magistrală spre china, deşi aceştia ar umple Moscova de dolari pentru câteva concesiuni siberiene. Tocmai de teamă ca să nu se trezească cu chinezii musafiri permanenţi şi să nu-i mai poată scoate de acolo nici măcar americanii, prin război convenţional de uscat.
La limita, raul mai mic pentru China ar putea fi schimbarea taberei. Jocurile sunt insa mai complicate si e ciudat, intr-adevar, faptul ca marea putere ce este China ba este recomandata ca un model de succes, ba este aratata cu degetul ca fiind un gigant cu picioare de lut.
Legaturi:
Etichete: Bloomberg, China, criza demografica, criza sectorului imobiliar, dependenta economica, inflatie, PIB, probleme de mediu, reducerea consumului, Rusia, SUA
8 Comentarii »