Secretele lumilor Astrale blog.

	Percepţia noastră creează lumea

Experienţa noastră asupra lumii, dobândită cu ajutorul simţurilor, educaţiei, prejudecăţilor, ne condiţionează să credem că obiectele - case, copaci, maşini etc. - sunt tridimensionale, au lungime, lăţime şi înălţime. Prin urmare, noi considerăm că trăim într-un univers tridimensional. Mulţi dintre noi consideră timpul ca fiind o a patra dimensiune - durata -, dar este o dimensiune total diferită de celelalte trei. Pentru că, deşi putem călători în cele trei dimensiuni spaţiale, noi nu putem să încetinim sau să accelerăm evoluţia noastră în cadrul dimensiunii temporale. Cu alte cuvinte, deplasarea în dimensiunile spaţiale este reversibilă, în timp ce aceea în timp este, pentru majoritatea oamenilor, ireversibilă. Cosmologii, cei care studiază problemele legate de originea universului şi evoluţia sa, de adevărata natură a spaţiului şi timpului - sunt obligaţi să ia în consideraţie posibilitatea ca universul să aibă mai mult de patru dimensiuni, unele putând fi spaţiale, şi altele temporale. Limitate de cele cinci simţuri, fiinţele umane nu pot fi în stare, decât în condiţii deosebite, să perceapă cele mai multe din consecinţele acestei "alte" structurări a Universului. Este posibil, de fapt, ca existenţa acestor alte dimensiuni să explice şi realizarea fenomenelor paranormale. Dacă pământul ar fi plat      Scriitorul Edwin A. Abbott a descris comportamentul şi experienţele unor fiinţe imaginare închise într-o lume bidimensională. Aceste fiinţe, aparţinând unui univers cu două dimensiuni, nu ar şti nimic despre existenţa unei a treia dimensiuni. Cartea lui Abbott, "Pământul plat", este o lucrare profundă, cu tentă filosofică, dar şi amuzantă.      Pentru locuitorii acelei lumi, un cerc ar reprezenta o graniţă ce i-ar împiedica să vadă ce este în exteriorul lui. Dacă s-ar afla în interiorul cercului, ei nu ar putea vedea în exterior şi nici nu ar ieşi decât dacă o parte a lui s-ar deschide precum o uşă.      Anatomia locuitorilor Pământului Plat ar fi complet diferită de a noastră, ca un exemplu: fiinţele bidimensionale nu ar putea avea sistemul digestiv cu două deschizături pentru că s-ar rupe în două.      Ei nu ar putea crea maşinile complicate şi circuitele electrice pe care noi le folosim, pentru că lor le lipseşte libertatea dată de a treia dimensiune. Dacă un cilindru tridimensional ar intersecta planul lor, ei ar vedea apărând instantaneu, ca o materializare spontană, un cerc sau o elipsă, aceasta depinzând de unghiul făcut cu planul Pământului Plat; acest cerc sau elipsă ar persista atât timp cât cilindrul le-ar străbate "lumea". Tot astfel, dacă o sferă ar străbate Pământul Plat, locuitorii acelei lumi ar vedea un punct ce devine un cerc din ce în ce mai mare, pentru ca apoi să se reducă din nou la un punct şi să dispară.

O fiinţă tridimensională, cum este fiinţa umană, privind în lumea lor, ar putea să le facă tot felul de glume "supranaturale". Ridicarea unui obiect din interiorul unui cerc din lumea Pământului Plat şi plasarea lui în afara cercului i-ar nedumeri profund pe locuitorii cu două dimensiuni, ar fi o dispariţie misterioasă. Ei ar putea chiar nega că aceasta este cu putinţă. La fel ni s-ar părea şi nouă dacă un obiect ar dispărea dintr-o cameră închisă şi ar apărea în afara ei - teleportare sau dematerializare şi rematerializare. Puterile paranormale reprezintă abilitatea de a folosi mai multe dimensiuni      În cartea sa, "Psihokinezia", parapsihologul John L. Raudall subliniază că acţiunile pe care o fiinţă cu acces la a treia dimensiune le-ar putea face în Pământul Plat ar putea produce fenomene echivalente în lumea noastră cu: percepţiile extrasenzoriale, psihokinezia, levitaţia, etc. Prin analogie, continuă el, tot ceea ce pentru noi apare paranormal ar putea fi produs cu uşurinţă în universul nostru tridimensional de o fiinţă care ar avea acces la a patra dimensiune.      Unul dintre primii oameni care au explorat astfel de posibilităţi, a fost Johann C.F. Zollner. Fizician experimentator şi teoretician strălucit, Zollner a proiectat patru experimente; fiecare dintre ele, dacă s-ar realiza ar putea oferi dovezi ale existenţei celei de a patra dimensiuni. Ca accesorii, experimentele aduceau a practici magice: ele implicau inele de lemn, scoici, o legătură de intestine uscate, un balon gol de sticlă şi o lumânare.      De exemplu, dacă două inele, făcute din lemn de esenţă diferită, s-ar uni perfect, fără să prezinte o lipitură sau o fisură, aceasta s-ar putea explica prin faptul că alte fiinţe, dintr-un alt plan, le-au ridicat într-o a patra dimensiune. Rezultatele experienţelor la care el a fost martor au fost neaşteptate, remarcabile şi ambigue, încercările făcute mai târziu pentru a-l discredita pe Zollner şi opera sa, au fost nedrepte şi caracteristice scepticilor care refuzau să ia în consideraţie importanţa dovezilor aduse de el pentru a demonstra realitatea fenomenelor paranormale.      Ultimele teorii din fizică afirmă că motivul pentru care noi experimentăm doar trei dimensiuni spaţiale şi una temporală, este că toate celelalte dimensiuni sunt aglomerate în regiuni atât de minuscule, încât noi nu le putem observa.      Concluzia lor este că multe dintre fenomenele paranormale semnalate din antichitate până în zilele noastre par mai credibile având în vedere posibilitatea de operare şi în alte dimensiuni faţă de cele trei (sau patru) familiare nouă, pământenilor. Zaharia Stoian