Secrete.

duminică, 30 septembrie 2012

Noi nu suntem urmasii Romei...

                                                    Noi nu suntem urmasii Romei....
 Dr. Napoleon Savescu
Respect si onoare pentru poporul geto -dac din care ne tragem. Nu va uitati istoria,cititi si ramaneti demni in fata mojiciei celor rai.

In loc de cuv~nt introductiv
                                                                                                                                             Gellu Dorian
                                                           Cine sunt dacii




Domnului Napoleon S‘vescu
C~nd Herodot a scris cine sunt dacii,
Dacii tr‘iau de mult pe-acest p‘m~nt,
Erau cei mai viteji dintre to]i tracii,
Vorbeau o limb‘ clar‘, \n cuv~nt.
La \nceput a fost cuv~ntul dac
Ce-a pus pecete peste ]ara-n care
Cei ce se n‘[teau, ca frunza pe copac,
Se-n]elegeau \n limba vorbitoare,
Se-n]elegeau ca apa cu ]‘r~na
C~nd pui s‘m~n]a s‘ se fac‘ rod,
Ca bezna, c~nd \n ea cat‘ lumina
Arc peste stele, peste timp un pod.
Peste petrecerea de timp [i lume,
Sub cerul sprijinit de st~lpi cere[ti,
Dacii aveau de la nalt un nume
§i-o limb‘-n care [i acum vorbe[ti.
Pe Kogaion, \n nop]ile cu stele,
Dacii se-n]elegeau cu Dumnezeu,
n graiul lui vorbeau bune [i rele,
Cum pe p‘m~nt e bine sau e greu.
De mii [i mii de ani, nimeni nu [tie
De c~nd sunt dacii \n c~mpii [i mun]i,
Cuvintele \n care [i-acum se scrie
Erau [i-atunci vorbite de p‘rin]i.
7
Au n‘v‘lit barbarii peste daci,
Le-au ars cet‘]ile [i gr~ul
Dar n-au putut ascunde vorbele \n saci
Pe care s‘-i \nghit‘-n moarte r~ul.
Au re-nviat mereu dup‘ furtun‘
Ca pietrele sub ap‘ au r‘mas,
Pecetlui]i de vorba cea mai bun‘
§optit‘ sau c~ntat‘ \ntr-un glas.
R‘zboaiele-au trecut f‘r‘ s‘ schimbe
Vreun semn \n curgerea unui cuv~nt Ð
Legile dacilor nu erau str~mbe
Ca s‘ le schimbe cineva pe-acest p‘m~nt.
Din cernerea pe care timpul o adun‘,
Sub lucrul omului trecut prin vremi,
Ne-au mai r‘mas cuvinte ce r‘sun‘
§i azi \n graiu-n care vrei s‘ chemi,
S‘ te-n]elegi cu cel plecat departe
§i revenit aici ca-ntr-un desc~nt,
La matca vie]ii lui f‘r‘ de moarte,
Precum \n cer, a[a [i pre p‘m~nt.
*
A da dreptate celor care
Au spus c‘ dacii au murit de mult,
Iar noi suntem r‘t‘citori \n zare,
E o minciun‘-n care au crezut
Doar cei ce-au vrut s‘ ne ascund‘-n vreme,
Uita]i de cei ce vin din neam \n neam,
Din azi \n m~ine, peste timp s‘ cheme
Numele-n care singuri ne aveam
Mai puri dec~t romanii, roxalanii,
Mai \n]elep]i dec~t elinii la un loc,
Demni ca \n Kosovo, dardanii
Stau ca \naltul cerului de foc
Pe-acest p‘m~nt ei, dacii!
8


Au fost \ntotdeauna si sunt \nc‘ [i ast‘zi teribili speciali[tii,
fa]‘ de cei ce \ndr‘znesc s‘ emit‘ ipoteze,
care zdruncin‘ valoarea operelor lor.
Ce sentiment de cru]are poate avea un \nv‘]at
fa]‘ de cel care emite o ipotez‘ care, dac‘ s-ar adeveri,
ar \nsemna aruncarea la co[ a tot ce a scris el
pe baza unei ipoteze contrarii?
Era cu at~t mai u[or speciali[tilor istorici s‘ reduc‘ la neant valoarea
operei lui N. Densu[ianu, cu c~t ipoteza lui,
care aducea o cl‘tinare credin]ei ob[te[ti c‘
noi suntem urma[ii Romei,
ap‘rea tuturor ca un act de impietate,
o mic[orare a valorii titlului de noble]e.
ÉN-a pierit nici o limb‘ a Dacilor,
pentru c‘ ei n-au avut o alt‘ limb‘ proprie,
care s‘ fie \nlocuit‘ prin limba Romanilor [i n-au avut
o astfel de limb‘ pentru simplul motiv c‘ Dacii vorbeau latine[te.
Limba Dacilor n-a pierit.
Ea a devenit \n Italia \nt~i limba Romanilor
care era o form‘ literar‘ a limbii Daciei, iar mai t~rziu limba italian‘;
aceea[i limb‘ a Dacilor, dus‘ \n Fran]a a ajuns \nt~i
limba Galilor, iar cu timpul limba francez‘;
\n Spania ea a devenit \nt~i limba Iberilor, iar cu timpul limba
spaniol‘, iar aici a devenit cu vremea limba noastr‘ rom~neasc‘.
I. Al. Br‘tescu-Voine[ti (1942)
Edißie rev®zut® ¯i ad®ugit®
Editura INTACT
Bucure¿ti-Romania
2002
Dr. Napoleon S®vescu
http://www.dr-savescu.com/history
CUPRINS
n loc de ãCUVNT INTRODUCTIVÒ
I. NOI NU SUNTEM URMA§II ROMEI
1. nceputuri
2. Istoria ne[tiut‘ a rom~nilor Ð Noi nu suntem urma[ii Romei
3. R‘sp~ndirea pelasgilor (a traco-geto-dacilor)
4. Burebista
5. Podul de piatr‘ de peste Dun‘re
6. Decebal
7. Re[edin]a lui Decebal
8. Cine a fost Traian?
9. Cel mai mare imperiu dacic al erei noastre
10. Ei, tracii, au fost daci
11. Mitologia la rom~ni Ð ´ara zeului §aue
Ð Ale[ii lumii
Ð Divinit‘]ile de mai t~rziu: Marele Zeu Gebeleizis [i Marea Zei]‘ Bendis
Ð Zamolxis-Samolses Ð Un Zeu Profet sau un Profet divinizat
Ð L‘ca[uri de cult
12. Str‘mo[ii arieni
Ð Credin]a
13. Simbolistica la pelasgi
14. Simbolistica la pelasgii-arieni
15. Blestemul ãP‘s‘rii PhoenixÒ (Tezaurul de la Pietroasa)
16 ãCuiul dacicÒ sau ãCuiul lui PepeleaÒ
5
S
7
9
9
23
33
39
51
53
65
73
85
93
103
107
111
115
121
123
128
129
143
149
161
II. EPOPEEA POPORULUI CARPATO-DANUBIAN
1. Origini [i legende
2. Originea rom~nilor
3. Cucerirea nord-vestului Europei
4. Cucerirea Indiei
5. Despre tracul Enea, Str‘lucitorul [i Eneida
6. Cucerirea Peninsulei Italice
Ð Oltina-Altina-Latina-Latium
7. Cucerirea Anatoliei
8. Ga-Ramanii carpato-dun‘reni, cuceritori ai Africii de Nord
9. Cucerirea Japoniei
10. Cucerirea Sumerului (Irakului)
III. ALESUL ZEILOR
1. Alexandros [i Macedonia
2. Originea macedonenilor
3. A doua revolt‘ a grecilor din timpul jugului macedonean
4. Cucerirea lumii antice
Ð Cucerirea teritoriilor Siriei, Libanului, Israelului [i Egiptului de azi
Ð Cucerirea zonei Irakului [i Iranului
Ð Cucerirea zonei Pakistanului [i Indiei 327-326 \.d.H.
5. ntoarcerea acas‘ (326-325 \.d.H.)
6. Din cuceri]iÉ cuceritori
6
173
173
179
185
197
207
221
228
231
241
247
257
267
267
273
285
289
296
301
305
311
315
n loc de cuv~nt introductiv
Gellu Dorian
Cine sunt dacii
Domnului Napoleon S‘vescu
C~nd Herodot a scris cine sunt dacii,
Dacii tr‘iau de mult pe-acest p‘m~nt,
Erau cei mai viteji dintre to]i tracii,
Vorbeau o limb‘ clar‘, \n cuv~nt.
La \nceput a fost cuv~ntul dac
Ce-a pus pecete peste ]ara-n care
Cei ce se n‘[teau, ca frunza pe copac,
Se-n]elegeau \n limba vorbitoare,
Se-n]elegeau ca apa cu ]‘r~na
C~nd pui s‘m~n]a s‘ se fac‘ rod,
Ca bezna, c~nd \n ea cat‘ lumina
Arc peste stele, peste timp un pod.
Peste petrecerea de timp [i lume,
Sub cerul sprijinit de st~lpi cere[ti,
Dacii aveau de la nalt un nume
§i-o limb‘-n care [i acum vorbe[ti.
Pe Kogaion, \n nop]ile cu stele,
Dacii se-n]elegeau cu Dumnezeu,
n graiul lui vorbeau bune [i rele,
Cum pe p‘m~nt e bine sau e greu.
De mii [i mii de ani, nimeni nu [tie
De c~nd sunt dacii \n c~mpii [i mun]i,
Cuvintele \n care [i-acum se scrie
Erau [i-atunci vorbite de p‘rin]i.
7
Au n‘v‘lit barbarii peste daci,
Le-au ars cet‘]ile [i gr~ul
Dar n-au putut ascunde vorbele \n saci
Pe care s‘-i \nghit‘-n moarte r~ul.
Au re-nviat mereu dup‘ furtun‘
Ca pietrele sub ap‘ au r‘mas,
Pecetlui]i de vorba cea mai bun‘
§optit‘ sau c~ntat‘ \ntr-un glas.
R‘zboaiele-au trecut f‘r‘ s‘ schimbe
Vreun semn \n curgerea unui cuv~nt Ð
Legile dacilor nu erau str~mbe
Ca s‘ le schimbe cineva pe-acest p‘m~nt.
Din cernerea pe care timpul o adun‘,
Sub lucrul omului trecut prin vremi,
Ne-au mai r‘mas cuvinte ce r‘sun‘
§i azi \n graiu-n care vrei s‘ chemi,
S‘ te-n]elegi cu cel plecat departe
§i revenit aici ca-ntr-un desc~nt,
La matca vie]ii lui f‘r‘ de moarte,
Precum \n cer, a[a [i pre p‘m~nt.
*
A da dreptate celor care
Au spus c‘ dacii au murit de mult,
Iar noi suntem r‘t‘citori \n zare,
E o minciun‘-n care au crezut
Doar cei ce-au vrut s‘ ne ascund‘-n vreme,
Uita]i de cei ce vin din neam \n neam,
Din azi \n m~ine, peste timp s‘ cheme
Numele-n care singuri ne aveam
Mai puri dec~t romanii, roxalanii,
Mai \n]elep]i dec~t elinii la un loc,
Demni ca \n Kosovo, dardanii
Stau ca \naltul cerului de foc
Pe-acest p‘m~nt ei, dacii!
8
\NCEPUTURI
A[a cum citim \n cele mai populare surse [tiin]ifice de domeniu,
Smithsonian Timelines of the Ancient World 1, acum
4.600.000.000 de ani, c~nd s-a format P‘m~ntul, atmosfera
con]inea gaze vulcanice cu foarte pu]in oxigen, fiind astfel ostil‘
oric‘rei forme de via]‘.
Cu 3.500.000.000 de ani \n urm‘, nivelul de oxigen \ncepe s‘
creasc‘ gradat datorit‘ elementelor chimice care se combin‘ [i replic‘
continuu, cre~nd astfel condi]ii favorabile vie]ii. n aceast‘ perioad‘,
predomin‘ organisme simple, asem‘n‘toare algelor.
Acum 500.000.000 de ani apar primele vertebrate iar acum
200.000.000 de ani apar dinozaurii care, \ns‘, vor dispare brusc
acum 65.000.000 de ani. Exist‘ o teorie care sugereaz‘ apari]ia
unui gigantic meteor ce a lovit P‘m~ntul, probabil \n zona
Golfului Mexic de ast‘zi. Acest meteor, la contactul cu Terra, a
produs \n aer o p~cl‘ de praf de nerespirat, care ar fi cauzat
moartea acestor creaturi - dinozaurii - care, dac‘ ar fi continuat s‘
existe, ar fi f‘cut poate imposibil‘ apari]ia [i ulterior dezvoltarea
rasei umane.
Tot cu 65.000.000 de ani \n urm‘, se termin‘ formarea Mun]ilor
Carpa]i [i a Bazinului Transilv‘nean.
Acum 50.000.000 de ani apare o mare varietate de mamifere,
incluz~nd str‘mo[i ai unor animale moderne, cum ar fi: maimu]ele,
elefan]ii, felinele, caii.
Acum 40.000.000 de ani Marea Neagr‘ se desparte de Marea
Caspic‘ [i de Lacul Aral.
Acum 25.000.000 de ani \n p‘durile din estul Africii apare
ãproconsululÓ, o form‘ timpurie de maimu]‘.
9
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.1. ÓOmul care strig‘Ó este un vas de lut apar]in‰nd culturii Vincea, a c‘rui gur‘ a fost considerat c‘
arat‘ ca un cap de om sprijinit ”n palme. Totul ar fi r‘mas neschimbat dac‘ eu nu m-a[ fi jucat cu aceast‘
poz‘ pe computer ”ncerc‰nd s-o privesc [i din alte unghiuri. R‘sturnat la 180 de grade ulciorul, care
oricum nu avea un fund plat, devine un cap de schelet , cu o anatomie pregnant‘. Cultura Vincea este
aceea[i care a dat na[tere t‘bli]elor de la T‘rt‘ria (prima form‘ de exprimare scris‘ din istoria lumii, cu
1.000 de ani ”naintea celei Sumeriene).
* Descoperit la Parta. Muzeul de istorie al Rom~niei, inv. 54748.
O.Radu, E.Resch, C.Germann, Plastica antropomorf‘ [i zoomorf‘ de cultur‘ Turda[-Vincea de la Parta, \n
ãTibiscusÓ, 3;1974, p.65-69.
10
Acum 4.000.000 de ani leg‘tura dintre humanoizi [i maimu]e se
rupe.
Acum 2.000.000 de ani - \n TER´IAR - g‘sim o faun‘ bogat‘,
ca \n zona Bugiule[ti. S‘p‘turile arheologice \ntreprinse \n punctul
ãValea lui GraunceanuÓ, sub conducerea regretatului C.S.
Nicol‘escu-Plop[or, \ntre 1960-1969, [i reluate \n 1975, au descoperit
aici cel mai bogat [i mai variat depozit de resturi fosile. S-a g‘sit un
mare num‘r de schelete de girafe, rinoceri ca [i singurul ghiboscidian
(acesta indic~nd un mediu deschis, bogat \n ierburi), numeroase
resturi de primate cercopithace. Prezen]a castorilor sugereaz‘ c‘ zona
nu era lipsit‘ de arbu[ti [i chiar arbori. Carnivorele, ca ursul erectus,
erau [i ele prezente al‘turi de alte specii de mamifere. n plus s-a g‘sit
[i restul unei maimu]e catarrthilienetestre. Dardu Niculescu Plop[or a
descoperit [i o diafiz‘ femural‘ [i o tibie caracteristice hominizilor de
tip Australopithecus. Descoperirile de la Bugiule[ti au pus pentru
prima dat‘ problema existen]ei unor hominizi, primii str‘mo[i
\ndep‘rta]i ai omului \n aceast‘ zon‘.
Acum 1.700.000 de ani g‘sim \n Africa HOMO ERECTUS, al
c‘rui creier este [i mai mare, fapt datorat probabil [i alimenta]iei mai
bogate \n proteine, crucial fiind faptul c‘ era... carnivor. Fosile de
Homo Erectus au fost descoperite [i \n Java, la Mojokerto, aceasta
fiind o dovad‘ a expansiunii humanoizilor.
Acum 1.000.000 de ani a \nceput perioada QUATERNARŒ
(perioada \n care ne afl‘m [i ast‘zi), din care fac parte:
PALEOLITICUL, MEZOLITICUL [i NEOLITICUL.
S‘ vedem ce surprize a adus fiecare din ele pe scara dezvolt‘rii:
PALEOLITICUL (perioada pietrei cioplite) - \mp‘r]it \n:
- INFERIOR (1.000.000 - 100.000 \.d.H.) - perioada \n care apar
uneltele de piatr‘;
- MIJLOCIU (100.000 - 40.000 \.d.H.) - perioada \n care apare
omul de NEANDERTHAL \n spa]iul Carpato-Dun‘rean;
- SUPERIOR (40.000 - 10.000 \.d.H.) - \n aceast‘ perioad‘ apare
omul de CRO-MAGNON (HOMO SAPIENS) de la care ne-au
r‘mas picturile rupestre de la C‘ciula]i, Pescari (pe[tera Gura
11
Noi nu suntem urma[ii Romei
Chindiei), asem‘n‘toare cu cele din Spania [i Fran]a, acestea
fiind primele indica]ii arheologice privind universul religios al
v~n‘torului paleolitic.
MEZOLITICUL (10.000 - 5.000 \.d.H.) - perioada \n care vremea
s-a \nc‘lzit, ghe]arii s-au topit (ap‘r~nd astfel povestirile despre
ãpotopÓ [i supravie]uitorii lui, cea mai veche istorie de acest fel
apar]in~nd culturii Vedice), Marea Britanie devine insul‘, iar Marea
Neagr‘ cap‘t‘ conturul ei actual.
n zona Por]ilor de Fier s-au g‘sit urme ale culturii ãSchela
CladoveiÓ, cuptorul de piatr‘, vasul cu picior cu decor pictat etc.
n cultura ãCarceaÓ \[i face apari]ia pe o cup‘ de ceramic‘ ãspiralaÓ
carpato-dun‘renilor, de culoare alb‘ pe un fond ro[u.
NEOLITICUL (\ncepe cu 5.000 de ani \.d.H.). Pe teritoriul
Rom~niei s-au descoperit urmele a numeroase civiliza]ii \ntre 7.500 -
3.500 \.d.H.
Cultura Pre-Cucuteni este considerat‘ de specialista american‘
Marija Gimbutas ca fiind cea mai veche cultur‘ european‘, cu
popula]ia pre-indoeuropean‘ care cunoa[te apogeul dezvolt‘rii \ntre
5.000 - 4.000 \.d.H. (Marija Gimbutas, The Goddesses and Gods of
Old Europe: Myths and Cult Images, new and updated edition, Univ.
of California Press, Berkeley, LA, 1996, p. 21).
Cultura Boian (4.000 - 3.800 \.d.H.) ne las‘ primul sanctuar creat
din lut, iar cultura Hamangia prima statuet‘ lucrat‘ \n marmur‘ din
istoria lumii, c~t [i statuetele de lut antropomorfe ãG~nditorul [i
femeia saÓ.
Cultura V‘deasa con]ine ceramic‘ decorat‘ cu forme antropomorfe
ce precede pe cea Troian‘. Din cadrul culturii Vincea, Nicolae Vlasa
descoper‘ \n 1961 la T‘rt‘ria pe Mure[ (Transilvania) ni[te t‘bli]e de
lut datate 4.800 - 4.500 \.d.H. (5200 \.d.H. dup‘ aceea[i Gimbutas)2 [i
considerate ca fiind primul mesaj scris din istoria omenirii, cu mult
\naintea t‘bli]elor sumeriene provenind [i ele, posibil, tot de la
Dun‘re (vezi Paul Laz‘r Tonciulescu).3
n cultura Cernavod‘ I (4.400 - 3.500 \.d.H.) triburile de p‘stori
folosesc caii [i arme perfec]ionate; purt‘torii acestei culturi vor cobor\
12
Fig. 2. Harta neoliticului timpuriu de pe teritoriul Rom~niei.
ën aceast‘ perioad‘, 6.400-2.500 ”.d.H., poporul Carpato-Danubian (zei]a Danu, la vechii
vedici era mama ploii [i a paji[tilor bogate), prezent ”n spa]iu (sf~nt, vedic) inv‘]ase s‘
defri[eze p‘durile [i s‘ des]eleneasc‘ p‘m~ntul, locuind ”n general de-a lungul re]elelor
hidrografice, extinz~ndu-se treptat ”n toate zonele locuibile, d~nd astfel na[tere poporului
protoeuropean. Aceast‘ popula]ie arian‘, euro-indian‘, pelasgic‘, carpato-danubian‘, ori
cum vre]i s‘ o numi]i, a[ezat‘ pe aceste bogate meleaguri, constituie ãVechea Europ‘Ó.
Cercet‘toarea american‘ Marija Gimbutas consider‘ c‘ apari]ia acestei culturi, apar]in~nd
neoliticului, formeaz‘ vechea cultur‘ european‘ pe care o situeaz‘ ”ntre 7.500-3.500 ”.d.H. ,
cu o popula]ie ãpre-indo-european‘Ó [i care cunoa[te apogeul dezvolt‘rii sale ”ntre 5.000-
4.000 ”.d.H.
13
14
Fig. 3
Fig. 3-4. Harta neoliticului
t~rziu pe teritoriul Rom~niei .
Apar o serie de schimb‘ri locale
[i generale ale acestei societ‘]i carpatodanubiene.
Descoperim culturi ca:
St‘ncu]a, Gumelni]a, Cucuteni, Petre[ti,
Tisa-Polgar-Bodrogkeresztur, Vucedol,
Cernavod‘, cu schimb‘ri manifestate de
o ierarhie mai bine pus‘ la punct c‰t [i
cu noi manifest‘ri spirituale .
*Fig. 2,3,4,din ãPreistoria DacieiÓ, Ion Miclea,
Radu Florescu, Ed.Meridiane, 1980 , p. 38, 39.
15
Fig.4
Fig. 5. PRIMUL MESAJ SCRIS DIN ISTORIA OMENIRII
1,2,3. T‘bli]ele de la T‘rt‘ria (cca. 5.300-5.200 ”.d.H.) a c‘ror descoperire ”n anul 1961 de c‘tre
Nicolae Vlasa, a revolu]ionat concep]ia privind apari]ia scrisului, fiind considerate primul
mesaj scris ”n istoria omenirii. A[adar, inventatorii scrierii ãsumerieneÓ au fost, oric‰t ar fi de
paradoxal, nu sumerienii, ci locuitorii Transilvaniei, locuitorii spa]iului Carpato-Dun‘rean [i
asta cu 1.000 de ani ”naintea sumerienilor.
4,6. Strachina cu inscrip]ii , Gradesnita, Bulgaria.
5. Fusaiola cu inscrip]ii , Kosovska Nitrovita, Iugoslavia .
*Iosif Constantin Dr‘gan, Istoria Rom‰nilor, Ed. Europa Nova, Bucure[ti 1994 .
16
3
1
5
2
4
6
17
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig. 6. Ro]ile care au facut Europa s‘ se extind‘.
Prima roat‘ care a f‘cut specia uman‘ s‘ se poat‘ mi[ca mai repede a fost descoperit‘ pe
teritoriul Poloniei de azi, pe a[a-numitul vas de la Bronocice. El a fost descoperit ”n anul
1974 pe el fiind desenate, zg‰riate, c‘ru]e cu patru ro]i ”ntre care se interpun linii cu aspect
de copaci sau altele imit‰nd apa. Acesta a fost f‘cut ”n anul 3.400 ”.d.H., deci cu 200 de ani
”naintea unui desen asem‘n‘tor g‘sit pe teritoriul Irakului de azi. Acest vas apar]in‰nd
culturii ãceramicii liniareÓ, apar]in~nd poporului carpato-danubian, este prima dovad‘ a
ro]ii ”n lume.
*Early Europe: Mistery in stone. Time-Life Books, Alexandria, Virginia ,1995 ,p.52.
18
Fig. 7. Primul c‘ru] f‘cut din lut ars g‘sit ”n Europa, pe teritoriul Ungariei de azi, pu]in
mai la nord de Budapesta, datat 2.700-2.400 ”.d.H. apar]in‰nd aceluia[i popor carpatodun‘
rean (ungurii sosind pe aceste meleaguri dup‘ mai mult de 3.500 de ani). Marginile
”nalte ale c‘ru]ului sugereaz‘ faptul c‘ ele erau folosite s‘ transporte produse agricole.
*Early Europe: Mistery in stone. Time-Life Books, Alexandria, Virginia ,1995 ,p.53.
Fig. 8. Aceste figurine g‘site la T~rgovi[te, Bulgaria ”n 1971 probabil c‘ au folosit ca model de altar pentru agricultorii
carpato-dun‘reni .
Arheologii baz~ndu-se pe stilurile diferite de obiecte din ceramic‘ au trasat ãemigra]iaÓ agricultorilor spa]iului carpatodun‘
rean ”n dou‘ direc]ii principale (6.000-5.000 ”.d.H.): vestic‘ de-a lungul coastei M‘rii Mediterane, a[a-numita
ãCardial-ware PotteryÓ, [i alta care se va r‘sp~ndi spre centrul Europei ãLinear PotteryÓ numit‘ astfel datorit‘ zigzagurilor
[i curbelor cu care erau decorate obiectele de ceramic‘; ace[ti coloni[ti vor stabili culturi uniforme din Ungaria
[i p~n‘ ”n partea central‘ nordic‘ a Fran]ei, din Alpi [i p~n‘ la Marea Nordului. Aceast‘ ceramic‘ liniar‘ g‘sit‘ pe
teritoriul Cehoslovaciei la Bylany , Poloniei la Olszanica [i Olandei la Elsloo, Sittard [i Stein, nu face dec~t s‘ puncteze
expansiunea carpato-danubienilor ”n drumul lor de a explora [i cuceri Europa.
*Early Europe: Mistery in stone. Time-Life Books, Alexandria, Virginia ,1995 ,p.55.
19
Noi nu suntem urma[ii Romei
20
Fig. 9. Picior de fructier‘ descoperit la Hot‘rani (Muzeul Olteniei, Craiova), face parte din
cultura V‘dastra, care ocup‘ o arie restr‰ns‘ pe cursul inferior al Oltului, precum [i ”n
dreapta Dun‘rii, ”n zona corespunz‘toare gurilor Oltului. Se poate vedea clar ãSpirala
Pelasgic‘Ó a c‘rei semnifica]ie religioas‘ va fi discutat‘ ”n ãSimbolistica la PelasgiÓ.
*M.Nica, Evolu]ia culturii V‘dastra pe baza descoperirilor de la Hot‘rani-F‘rca[ele (jude]ul Olt),
”n ãHistoricaÓ II; 1972, p. 13
21
Fig. 10. Zei]a de la Naieni .
La apus de Pietroasa, jud. Buz‘u, localitate celebr‘
prin descoperirea tezaurului (vezi blestemul p‘s‘rii
Phoenix) ce-i poart‘ numele, se afl‘ satul Naeni,
unde, prin anii 1900, dup‘ cum ne spune Tocilescu,
ni[te copii au g‘sit, juc~nduÐse, grupul de bronz redat
aici. Tocilescu l-a prezentat la 23 nov. 1900 Academiei
de Inscrip]ii din Paris drept un monument de art‘
gotic‘, inso]indu-l de o descriere eronat‘.
Vasile P‰rvan are meritul de a observa
faptul c‘ grupul statuar este mutilat,
cuprinz~nd doar dou‘ figuri. De la a treia se
poate vedea resturile unei m‰ini [i al unui
picior. Dup‘ ornamentul care se g‘se[te in
spatele femeii se pare c‘ a fost f‘cut s‘ poat‘
fi at‰rnat de ceva. Felina pe care
se g‘se[te c‘lare femeia de[i
seam‘n‘ cu o leoaic‘, pare
a fi totu[i, dup‘
indicarea coamei, un
leu. Cu m‰na st‰ng‘
ea se ]ine de coama
leului iar cu
dreapta de coada
acestuia care pare
c‘ se termin‘ ”n gura
de pe[te. Pe cap are o
c‘ciul‘ ãfrigian‘Ó care-i
acoper‘ t‰mplele [i
urechile. L‰ng‘ ea, \n dreapta,
”nso]itorul ]ine [i el cu m‰na dreapt‘
coama leului, cu st‰nga sus]in~nd-o pe
femeie de la spate. De remarcat sunt
ornamentele de pe haine c‰t [i de pe
harna[amentul leului. n ceea ce
prive[te cel de-al doilea ”nso]itor,
din st‰nga femeii, m‰na lui dreapt‘
se g‘se[te al‘turi de cea a ãzei]eiÓ,
undeva pe coada leului. Personal
am v‘zut un complex statuar
asem‘n‘tor ”ntr-un templu hindus din
insula Balli. Unii consider‘ c‘ acest
complex ar reprezenta-o pe Mama Mare
av‰ndu-l l‰nga ea pe Caloianu. Cert este c‘-l g‘sim [i la persani (urma[i ai acelora[i arienicarpato-
danubieni)
* Vl. Dumitrescu, Arta preistoric‘ ”n Rom‰nia, Bucure[ti, 1974, fig. 482
spre sud, spre Anatolia, puntea de p‘m~nt ce lega peninsula Balcanic‘
de Asia Mic‘ [i care \n 4.000 \.d.H. se va scufunda \n Marea
Mediteran‘, l‘s~nd \n locul ei o puzderie de insule [i o nou‘ mare,
Marea Tracic‘ (cunoscut‘ mai t~rziu drept Marea Egee).
Urmele culturii noastre carpato-dun‘rene se mai p‘streaz‘ [i
ast‘zi pe unele din aceste insule (foste piscuri muntoase), uimind
cercet‘torii care nu-[i pot \nchipui cum, culturi ca cele miceniene, au
putut ap‘rea pe ni[te insule izolate, ei ãnev‘z~nd p‘durea din cauza
unui copacÓ...
Aceasta, cultura Cernavod‘ I, a dat na[tere la Troia I. Acei
carpato-dun‘reni (ãARIENIÓ cum \i mai numesc al]ii) au dat na[tere
la cultura lumii, ea r‘sp~ndindu-se nu numai peste \ntreaga Europ‘ [i
spre nordul Egiptului [i Mesopotamiei, ci p~n‘ \n \ndep‘rtata Indie,
unde cultura ãVedic‘Ò a ãinspiratÓ ([i mai inspir‘ [i azi) vechile
culturi - caldeean‘, egiptean‘ etc. Hinduismul [i cre[tinismul nu au
f‘cut altceva dec~t s-o copieze, adapt~nd-o la condi]iile lor locale...
Profesorul V. Gordon Childe4, \n a sa lucrare: The Aryans, Barnes and
Noble Books, New York, 1993, ne pune la dispozi]ie o hart‘ care ne
schimb‘ cu totul istoriaÉ vezi fig. 48É spa]iul carpato-danubianpontic
devenind centrul de r‘sp~ndire al ãindo-europenilorÒ.
22
ISTORIA NE[tiut` a romŒnilor-
NOI NU SUNTEM URMA[II ROMEI
nainte de toate vreau s‘ fiu onest, declar~ndu-v‘ c‘ o chez‘[ie a
tuturor ipotezelor pe care le voi desf‘[ura \n fa]a dumneavoastr‘... nu
exist‘. Oric~nd o nou‘ descoperire, o nou‘ interpretare poate infirma
una sau alta dintre ele. Eu nu pot s‘ afirm dec~t c‘ \n tot ceea ce
urmeaz‘ nu am introdus nici o ipotez‘ de care personal s‘ nu fiu convins.
V‘ spun aceasta din convingerea c‘ cititorul nu trebuie \n[elat, nu
trebuie l‘sat s‘ cread‘ c‘ [tiu mai mult dec~t [tiu \n realitate. Cititorul
nespecialist are dreptul s‘ cunoasc‘ limitele actuale, reale ale
cuno[tin]elor noastre despre trecutul ]‘rii \n care ne-am n‘scut [i
c‘reia \i vom apar]ine \ntotdeauna, indiferent pe ce meleaguri ne-a
c‘l‘uzit destinul. Astfel, pute]i s‘ v‘ sim]i]i invita]i \n a v‘ folosi de
ãprezum]ia de nevinov‘]ieÓ referitor la acest articol conduc~nd la o
ãestompare a necredin]eiÓ al‘turi de p‘rerea dumneavoastr‘ personal‘.
***
Cu ani de zile \n urm‘, pe vremea c~nd eram elev \n cursul
elementar, \n cartea noastr‘ de Limb‘ Rom~n‘ ne era spus
[i de ãpu]inaÓ influen]‘ latin‘ \n vocabularul rom~n al‘turi
de cea ãcople[itoareÓ slav‘. A fost poate pentru prima oar‘ c~nd am
sim]it c‘... nu eram de acord cu ceea ce era ãscris \n carteÓ. Fusesem
obligat, \mpreun‘ cu to]i ceilal]i elevi, \nc‘ din clasa a patra elementar‘
s‘ ãstudiezÓ limba rus‘, iar din clasa a cincea, limba francez‘ [i astfel
am descoperit multe cuvinte rom~no-franceze [i nici unul rom~norus!
Ghinionul ãg~nditorilorÓ de atunci erau [i c~ntecele italiene care
p‘trundeau peste tot \n Rom~nia [i ale c‘ror cuvinte sunau at~t de
23
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig. 11. Expansiunea getic‘ ”n Europa central‘ si sud-vestic‘ ”n anul 1.000 ”.d.H.
Uit‰ndu-ne pe harta lui Vasile P‰rvan, Ed. Meridiane 1982 din Getica, p.409, putem s‘ ne
imagin‘m r‘sp~ndirea nemului nostru ”n Europa ”ntr-o perioad‘ c~nd ea abia se forma.
ãNeamurile daco-getice, cu a[ez‘rile lor caracteristice numite dave, s-au ”ntins ”nc‘ din
vremuri imemoriale spre nord, p~n‘ ”n Silezia, ”n Posen, ”n Gali]ia [i Podolia, iar spre sud,
p~n‘ ”n Rodopi [i pe valea Mari]ei, trec~nd chiar dincolo de Hellespont ”n Asia Mic‘Ó. A[a
ne spune acela[i V. P~rvan, la vremea lui (1882-1927). Dar ”n ace[ti 100 de ani care ne
despart de el, cercet‘rile rom~nilor despre al lor trecut ”n loc s‘ evolueze au involuat,
transform~ndu-ne istoria \ntr-o moned‘ politic‘ devalorizat‘. Curios este c‘ rom~nii nu se
revolt‘ ”mpotriva falsificatorilor istoriei noastre, ”mpotriva paukeri[tilor slavoni[ti ori
latinofililor slugarnici incapabili s‘ vad‘ p‘durea din cauza copacului !
24
apropiate de ale noastre, \nc~t teoria ãslavon‘Ò a originii noastre
ap‘rea ridicol‘ chiar [i pentru un copil din cursul elementar.
Cu trecerea anilor procesul de rusificare a rom~nilor a mai
sc‘zut \n intensitate, iar eu ajunsesem \n ultimii ani de liceu. De data
aceasta lucrurile se \ntorseser‘ cu 180 de grade [i acum \nv‘]am
despre ocuparea Daciei de c‘tre romani [i cum ne tr‘geam ãnoiÓ din
ãeiÓ, ba dintr-unii, ba dintr-al]ii, ba chiar direct din cei ãdoi b‘rba]iÓ:
Decebal [i a[a-zisul nostru str‘bun, Traian. Nu [tiu care este p‘rerea
Dvs., dar eu personal nu am \ncredere \n ace[ti ãlingvi[tiÓ [i ãistoriciÓ
gata s‘ ne transforme istoria noastr‘ \n func]ie de interesele lor
personale ori scopurile politice urm‘rite de ãst‘p~niiÓ lor. Ast‘zi \n
Moldova de peste Prut, Bucovina [i ´inutul Her]ei popula]iei
dacorom~ne, \nc‘ majoritar‘ (chiar [i dup‘ deport‘rile masive spre
Siberia, f‘cute de ru[i dup‘ cel de-al doilea r‘zboi mondial) i se spune
\n permanen]‘ c‘ vorbe[te o limb‘ diferit‘, ãmoldoveneasc‘Ò, de
origine slav‘, teorie pe care mul]i... o [i cred.
Dar s‘ nu-i uit‘m pe prietenii no[tri greci, care le spun fra]ilor
no[tri arom~ni c‘ ei de fapt sunt greci, c‘ Macedonia a fost, este [i va
fi Grecia iar Alexandru Macedon a fost... un grec! P‘rerea lor nu este
criticat‘, deschis, de nici un politician sau istoric rom~n. Surpriza am
avut-o \n luna mai 2002, c~nd am fost invitat la cel de-al 37-lea
Congres de studii medievale de la Kalamazoo, Michigan, S.U.A., unde
am prezentat ãA new Approach to the Origin of the Romanian
PeopleÒ; am avut pl‘cerea s‘ cunosc opinia prof. John V. Fine Jr.
asupra dacilorÉ ãstr‘mo[ii rom~nilor [i vlahilor de aziÒ5.
n perioada \n care am fost student la medicin‘ am fost invitat
s‘-mi petrec c~teva s‘pt‘m~ni din vacan]a de var‘ la T~rgu-Mure[, la
invita]ia unui coleg [i prieten ungur, \n casa c‘ruia am g‘sit o carte
scris‘ \n limba rom~n‘, singura de altfel: Dacia preistoric‘ a lui
N. Densu[ianu, probabil cel mai documentat scriitor al istoriei
dacorom~nilor, ocazie cu care mi-am schimbat cu 180 de grade
no]iunile de ãistorie a rom~nilorÓ acumulate \n [coal‘.
Revenind la istoria [i limba rom~n‘ [i la contradic]iile acestora
cu logica... voi face uz de versurile unei poezii scrise de V. B‘jenaru [i
care mi-a parvenit prin curtoazia unei persoane din New York:
25
Noi nu suntem urma[ii Romei
ãCe limb‘ vorbeau dacii, azi nimenea nu [tie!...
C‘ci pe atunci s‘racii n-aveau creion, h~rtie,
Iar vorbele nescrise, precum se [tie... zboar‘,
Argument~nd ne zise, c~ndva, o profesoar‘.
Lingvi[tii socotir‘, mai cu luare aminte,
§i \n final g‘sir‘ vreo 7-8 cuvinte
Ce par a face parte, chiar din limbajul trac!
Dar, de[i-i scris \n carte, cu asta nu m‘-mpac.
P‘i stai [i ia aminte, de cumva e posibil,
Cu c~teva cuvinte, s‘ fii inteligibil?...Ó
ntrebarea pe care ne-o punem ast‘zi este: ce limb‘ vorbeau getodacii
(pelasgii = tracii)? Iar r‘spunsurile nu pot fi dec~t dou‘, dintre
care avem de ales unul: vorbeau o limb‘ diferit‘ de cea a
cuceritorilor [i \n consecin]‘ au fost nevoi]i s‘-[i \nsu[easc‘ latina dup‘
ocuparea a 14% din teritoriul Daciei de c‘tre legiunile \mp‘ratului Traian
\n 106 d.H., ori limba popula]iei autohtone a Daciei era asem‘n‘toare
cu latina, astfel \nc~t nu a fost necesar‘ \nv‘]area altei limbi.
Revenind la poezia lui B‘jenaru, oare s‘ fie adev‘rat c‘ tot ce
ne-a r‘mas de la str‘bunii no[tri geto-daci s‘ fie numai 7-8 cuvinte?... Anii
trec, lumea se schimb‘ iar ast‘zi avem a[a-zisa ãArheologie Lingvistic‘Ò [i
descoperim c‘ lingvistica, istoria, nu au fost p~n‘ acum nimic altceva dec~t
defilee de erori (vezi [i Shakespeare cu a sa Comedia Erorilor). De 200 de
ani, de c~nd un oarecare W. Jones (1786) a intuit [i afirmat provenien]a
sanscritei, elinei [i latinei dintr-o ãlimb‘ mam‘Ò, numeroase min]i ãstr‘luciteÓ
au \ncercat s‘ reconstruiasc‘ aceast‘ limb‘ ãmatc‘Ò, gener~nd dou‘ teorii
care sus]in dou‘ origini: limba indo-european‘ pe de o parte [i limba
arian‘ pe de alt‘ parte, localizat‘ undeva \n Europa Preistoric‘.6
Cercet‘toarea american‘ Marija Gimbutas, profesoar‘ la
Universitatea din Los Angeles, California, spune: ãRom~nia este vatra
a ceea ce am numit ãvechea Europ‘Ò, o entitate cultural‘ cuprins‘
\ntre 6500-3500 \.d.H., axat‘ pe o societate matriarhal‘, teocratic‘,
pa[nic‘, iubitoare [i creatoare de art‘, care a precedat societ‘]ile
Indo-Europenizate patriarhale, de lupt‘tori, din epocile Bronzului [i
Fierului. A devenit, de asemenea, evident c‘ aceast‘ str‘veche
26
civiliza]ie european‘ precede cu c~teva milenii pe cea Sumerian‘,
f‘c~nd imposibil‘ ipoteza conform c‘reia civiliza]ia r‘zboinic‘ [i
violent‘ a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob.Ó7
Spa]iul Carpato-Dun‘rean este una din pu]inele zone ale Europei
care nu a fost afectat‘ direct nici de calota glaciar‘, nici de cea alpin‘,
r‘m~n~nd \n cea mai mare parte zona cu condi]ii de vie]uire at~t pentru
om c~t [i pentru animalele [i plantele ce-i asigurau traiul, de[i pe \n‘l]imi
s-au format ghe]ari \n c~teva masive muntoase: Rodna, C‘limani,
Bucegi, F‘g‘ra[, Cindrel, Par~ng, Retezat. Astfel, cercet‘ri f‘r‘ repro[
de la Universitatea din Cambridge au stabilit c‘ singurul ãspa]iuÓ care
corespunde condi]iilor din vechea literatur‘ Vedic‘ este cel Carpatic [i
sub titulatura ãAncient IndianÓ, plaseaz‘ faza primar‘ a culturii Vedice
la noi. Dup‘ \nv‘]a]ii englezi ([i nu rom~ni), cetatea Carpatic‘ face
parte din ãhabitatul primitiv al arienilorÓ.8
De la teoria dezvoltat‘ de englezi s‘ ne \ntoarcem la poezia lui
V. B‘jenaru:
ãIstorici de-asemeni la Roma au g‘sit
Legenda acelor gemeni ce Roma a uimit:
Pe Romulus [i Remus lupoaica i-a crescut;
Din ei, spune legenda, rom~nii s-au n‘scut!...Ó
Povestea idilic‘ a celor doi gemeni g‘si]i pe apa Tibrului de o
ãlupoaic‘Ò, sigur c‘ ne-a impresionat, \n special c~nd ni se spune c‘ [i
ãnoiÓ am fi un fel de urma[i ai lor. Dar chiar s‘ fim m~ndri de aceasta?
S‘ \ncerc‘m s‘ vedem aceast‘ istorioar‘ cu al]i ochi: Rhea Silvia, fiica
lui ãNumitorulÓ Rege de Alba Longa [i totodat‘ o vestal‘ virgin‘ din
templul lui Marte (Zeul R‘zboiului) a r‘mas gravid‘ ãdin seninÓ cu zeul
Marte [i a n‘scut doi gemeni pe care unchiul ei Amulius (care pare a nu
fi crezut minunea cu zeul) i-a renegat d~nd ordin servitorilor s‘-i arunce
pe bastarzi \n Tibru. Co[ul cu copii este g‘sit de o lupoaic‘, termen
folosit pe atunci pentru femeile de moravuri u[oare. A[a c‘ apare mult
mai plauzibil c‘ o astfel de persoan‘ i-a salvat pe gemeni, iar ciobanul
Faustulus i-a crescut. Fanteziile cu Zeul Marte nu le-a crezut nici unchiul
nefericitei, de ce ar trebui s‘ le credem noi? Crede]i c‘ noi rom~nii ar
trebui s‘ ne c‘ut‘m o astfel de ... origine trivial‘?...
27
Noi nu suntem urma[ii Romei
ãPe daci \i ocupar‘ acei viteji romani
§i i-a-nv‘]at latina \n cam 100 ani!
C‘ dacii \nv‘]ar‘ latina a[a u[or,
Vezi, asta nu m‘ mir‘ [i zis-am: ÇBravo lor!È
Dar c‘-[i uitar‘ limba, vocabular \ntreg
Vezi domnule, eu asta nu pot s-o \n]eleg!
C‘ un popor \[i pierde treptat din obiceiuri,
C‘ \[i mai schimb‘ portul, ar fi niscai temeiuri...
Dar c‘ \[i uit‘ limba, exemplu nu-i sub soare,
Dac~t acele cazuri, c~nd un popor... dispare!Ó
Legiunile armate romane au ocupat numai 1/7 din teritoriul Daciei
(14%) [i pentru o perioad‘ istoric‘ foarte scurt‘, de exact 165 de ani
(106 d.H. - 271 d.H.). La ei acas‘, \n Peninsula Italic‘ avem [i ast‘zi
dialecte ca cel toscan, lombard, calabrian ori sardinian care-i fac, [i azi
pe italieni, s‘ nu se \n]eleag‘ \ntre ei. Mai mult, sutele de alte dialecte din
Italia (se estimeaz‘ c‘ ar exista circa 1500) dovedesc c‘ Peninsula Italic‘
nu a fost ãromanizat‘Ò acas‘ la ea. Astfel cum se explic‘ ãromanizareaÓ
noastr‘ de c‘tre cuceritorii Daciei? Cum s‘ ni-i \nchipuim pe ]‘ranii daci,
locuind prin v‘i [i mun]i, dealuri [i p‘duri, repezindu-se s‘ \nve]e latina?...
§i nu numai ei, cei din teritoriul ocupat de romani, dar [i dacii liberi, din
teritoriul de 86% al Daciei neocupat‘ de romani. Cum v‘ \nchipui]i c‘
]‘ranii daci care nu aveau nici texte, dic]ionare, profesori, caiete sau
creioane, au putut \nv‘]a at~t de bine latine[te \nc~t au realizat cea mai
unitar‘ limb‘ latin‘ cunoscut‘, pe care latinii \n[i[i nu au fost \n stare s-o
realizeze nici m‘car la ei acas‘, \n Peninsula Italic‘ (p~n‘ azi c~nd au la
dispozi]ie un regiment de c‘r]i de gramatic‘ [i materiale audio-video)?
Nu am dreptate s‘ m‘ revolt \mpotriva profesorilor care se
mul]umesc s‘ se rezume la ceea ce au \nv‘]at sau n-au \nv‘]at \n tinere]ea
lor, \mpotriva celor care din interese geo-politice \ncearc‘ s‘ bage \n capul
genera]iilor acestui secol c‘ avem o alt‘ limb‘ [i o alt‘ origine dec~t cea
evident‘ [i real‘? De ce s‘ accept‘m transmiterea ne[tiin]ei prin [tiin]‘?
O situa]ie similar‘ cu cea din ãItalia-Mam‘Ò \n privin]a num‘rului
de dialecte populare se \nt~lne[te [i \n alte ]‘ri ale Europei: Fran]a,
Spania, Marea Britanie [i Germania, \n care locuitorii comunic‘ \ntre ei
28
prin intermediul limbii literare \nv‘]ate \n [coal‘, cea vorbit‘ acas‘
f‘c~ndu-i de ne\n]eles pentru co-na]ionalii lor situa]i \n alte col]uri ale
]‘rii. Numai \n Rom~nia situa]ia este fundamental diferit‘, toat‘ popula]ia
]‘rii este capabil‘ s‘ comunice prin limba \nsu[it‘ de mic copil \n familie.
Totodat‘ limba deprins‘ acas‘ nu este diferit‘ de cea \nv‘]at‘ la [coal‘...
Vom \ncheia aceast‘ dezbatere analiz~nd o a doua \ntrebare
fundamental‘, la care se vrea un r‘spuns din partea oric‘rui a[a-numit
ãistoricÓ [i ãlingvistÓ lipsit de credin]‘ sau bun‘voin]‘ \n acceptarea
Adev‘rului: cum v‘ explica]i c‘ romanii au reu[it \n aproximativ 100 de
ani, afla]i fiind la 1500 kilometri departe de Roma, performan]e pe care
nu au fost \n stare s‘ le reproduc‘ \n propria lor cas‘?... §i asta f‘r‘ ca
picior de roman s‘ fi c‘lcat pe mai mult de 86% din teritoriul Daciei!
ãArdealuÕa stat sub Unguri aproape ani o mie
§i asupri]i Rom~nii, a[a precum se [tie,
Nu [i-au uitat nici graiul, nici obicei, nici portul,
Cum de-n a zecea parte Dacii uitar‘ totul?Ó
Apari]ia [i existen]a Ungariei s-au datorat convie]uirii hunilor cu
popula]ia primitoare geto-dac‘ [i care i-a \nv‘]at agricultura, p‘storitul,
[i care apoi a fost asuprit‘ [i sf~rtecat‘ \n numele catolicismului. Mul]i
aristocra]i rom~ni transilv‘neni, pentru a-[i salva via]a [i avutul, s-au
convertit la catolicism, s-au maghiarizat, \ns‘ n-au uitat nici limba,
nici tradi]iile. De ce ast‘zi noi s‘ credem c‘ ce n-au putut face ungurii
\n o mie de ani au putut face romanii \n o sut‘ de ani ?... Cu alte
cuvinte, cum putem crede c‘ ace[tia i-au determinat nu numai pe dacii
ocupa]i, dar [i pe cei din 86% din teritoriul Daciei neocupate s‘ \nve]e
ãlatinaÓ [i \n acela[i timp s‘-[i uite propria limb‘?...
ãC~nd sub Traian Romanii i-au biruit pe Daci,
La Sarmisegetuza n-a trebuit t‘lmaci!
Afirma Densu[ianu [i asta totul schimb‘:
Deci Dacii [i Romanii vorbeau aceea[i limb‘!
Cum e posibil asta? ndat‘ v‘ explic,
De n-a]i pierdut r‘bdarea [i m-asculta]i un pic:
ÔNaintea erei noastre, c~t? Nu prea [tiu precis
29
Noi nu suntem urma[ii Romei
La Nord [i Sud de Istru (de Herodot e scris)
Tr‘ia un popor harnic, pe plaiuri Carpatine
Ce cultiva p‘m~ntul, v~na, cre[tea albine
§i dup‘ zona-n care acei oameni tr‘iau,
Ei Daci sau Ge]i sau Sci]i sau Iliri se numeau.
Uni]i sub Burebista [i-apoi sub Decebal
Ei st‘vileau barbarii, ce veneau val de val...
Dar secole Õnainte c~nd nu erau regat,
O parte-acestor Traci spre vest au emigrat
De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit
§i-aproape \n tot Sudul, treptat s-au stabilit
Iar bunele-obiceiuri [i limba o p‘strar‘,
De[i cu alte neamuri, \n timp se-ncruci[ar‘
A[a se-explic‘ faptul de ce zisa Latin‘
Au \n]eles-o Dacii [i nu le-era str‘in‘!
Deci nu cu Roma Õncepe al nostÕ bogat trecut,
Ci mult mai \nainte c‘uta]i un \nceput!Ó
n conformitate cu afirma]iile lui Nicolae Densu[ianu despre
migra]ia spre vest a pelasgilor \n Dacia Preistoric‘ 9 [i ale lui N. Iorga
\n Istoria Rom~nilor, \n mod special \n capitolul intitulat ãStr‘mo[ii
\nainte de romaniÓ10 a existat o ãRom~nie Apusean‘Ò din care s-au
desf‘cut na]iile francez‘, italian‘, spaniol‘, portughez‘ [i o ãRom~nie
R‘s‘ritean‘Ò unde urmele-i tr‘iesc \nc‘...
Un aspect controversat cu privire la limb‘, care mi se pare c‘ a
fost ignorat, ar fi: dac‘ ãromanitatea Occiental‘Ò a evoluat
dezvolt~ndu-se \n mai multe limbi romanice (italiana, latina, spaniola,
provensala, portugheza, franceza), de ce \n cadrul ãRom~nit‘]ii
OrientaleÓ nu s-a ajuns la formarea unei limbi noi, ci s-a r‘mas numai
la stadiul de dialecte: istro-rom~n (pe teritoriul ocupat de iugoslavi),
megleno-rom~n (pe teritoriul ocupat de bulgari), arom~n (pe teritoriul
ocupat de greci), daco-rom~n (Rom~nia de ast‘zi, plus teritoriul
ocupat de ru[i, ucraineni [i iugoslavi - Banatul S~rbesc)?
Unitatea lingvistic‘ a acestor dialecte nu poate avea dec~t o
explica]ie: cuceritorii romani au \nt~lnit o popula]ie de aceea[i limb‘.
Dac‘ ast‘zi se consider‘ c‘ 95% din cuno[tin]ele acumulate de
30
omenire sunt ob]inute \n ultimii 50 de ani... s‘ vedem cum istoria se
poate, de asemenea, schimba. C~nd, nu de mult, s-a publicat teoria
evolu]iei speciei umane \n func]ie de vechimea cromozomal‘, s-a
ajuns la concluzia c‘ ãprima femeieÓ ar fi ap‘rut \n Sud-Estul Africii.
Urm‘torul pas uria[ ar fi fost Nordul Egiptului, iar de aici, Peninsula
Balcanic‘, la... noi! C~nd cei de la Cambridge vorbeau de arienii din
zona Carpato-Dun‘rean‘, teoria cromozomal‘ nu ap‘ruse \nc‘. §i
din nou, de la noi, se desprind dou‘ mari grupuri, unul ce se va
r‘sp~ndi spre Est, Indo-Asia, iar cel‘lalt spre estul Europei.
Dac‘ cineva ar c‘uta \n arhivele romane ori cele de la Vatican,
ar g‘si manuscrisul lui Criton, doctorul lui Traian, care ne descria pe
noi, geto-dacii, \n lucrarea lui, ãGeticaÒ. C~nd poetul roman Ovidiu a
fost deportat la Tomis (Constan]a de ast‘zi, pe ]‘rmul apusean al
M‘rii Negre) a scris [i poeme \n limba localnicilor ge]i, limba tracilor
dar \n alfabet latin11, limb‘ pe care a putut s‘ o \nve]e cu u[urin]‘
datorit‘ asem‘n‘rii limbii latine cu ea. Din p‘cate, poemul este
pierdut pe undeva prin arhivele Vaticanului [i nimeni p~n‘ \n prezent
nu s-a l‘sat ãconvinsÓ \n a-l g‘si. Despre limba latin‘ afl‘m de la Cesar
Pruteanu12 c‘ era dialectat‘ - la fel ca orice limb‘ vorbit‘ \n zilele
noastre - \n:
1. limba latin‘ cult‘ (sau clasic‘)
2. limba latin‘ vulgar‘ (pe care o vorbea poporul)
3. limba latin‘ prisc‘ (b‘tr~n‘) cum avem [i noi limba din cronicile
noastre. Aceasta a fost limba dacilor, aceasta a fost [i prima limb‘
vorbit‘ de carpato-dun‘renii invadatori ai Peninsulei Italice, r‘mase
\n c‘r]ile sfinte numite Saliare, aceasta a fost limba sanscrit‘-vedic‘.
Cum se face c‘ o mul]ime de cuvinte din limba noastr‘ sunt
aproape similare cu cele din sanscrita-vedic‘ \n timp ce ele nu exist‘
aproape \n limba Latin‘? De exemplu: apa = ap‘ (aqua \n Latin‘), gata
= gata, gu[‘ - ghosa, iat‘ = yatha, maiu = mayu, mascar‘ = mascara,
pit‘ = pita, pricin‘ = pracina, pleav‘ = plava, gr‘mad‘ = gramata, iasc‘
= jaska, ism‘ = isma, limb‘ = lamba, m~nie = manyu, muierea =
muherea (mulier-mulieris \n Latin‘), plut‘ = pluta, potec‘ = path-ika.
Dar num‘r‘toarea \n sanscrita-vedic‘ nu este mai apropiat‘ de
limba noastr‘ dec~t Latina cult‘? Iat‘ cum num‘rau ei: una, duya,
31
Noi nu suntem urma[ii Romei
treya, patra, pancia, sase, sapta, ashte, nava, dasha, shata = suta
(centum \n latin‘). M‘ \ntreb, prin ce minune limba noastr‘ p‘streaz‘
aceste forme de sanscrit‘-vedic‘? Explica]ia este una singur‘: spa]iul
carpato-dun‘rean este locul de unde Europa a \nceput s‘ existe [i s‘
se extind‘. Iar noi, ne place sau nu ne place, suntem p‘rin]ii
popoarelor europene [iÉ nu numai ai lor.
Odat‘ stabilit‘ problema limbii geto-dacilor, descoperim cu
m~ndrie c‘ noi nu suntem urma[i nici ai slavilor, nici ai romanilor, ci
ei sunt urma[ii no[tri.
Dup‘ N. Iorga analizele chimice au ar‘tat c‘ parte din aurul
faraonilor egipteni provine din Mun]ii Apuseni13 [i nimeni nu s-a decis de
atunci s‘ fac‘ un studiu al acestei probleme pe m‘sura poten]ialului tehnic
de ast‘zi. §tie oare cineva c‘ Spartacus, acel gladiator care s-a autoeliberat
[i s-a pus \n fruntea sutelor [i miilor de sclavi romani, cre~nd o armat‘
care a speriat Roma, era un trac de-al nostru, din mun]ii Rodopi?...14
32
R`SPåNDIREA PELASGILOR
(A TRACO-GETO-DACILOR)
Herodot ar‘ta c‘: ã... dup‘ indieni, neamul tracilor este cel
mai numeros dintre toate popoarele.Ó15 S‘ ne oprim pu]in
asupra acestui aspect: dup‘ localizarea lor geografic‘
\ncep s‘ se desprind‘ geto-dacii prin primul mileniu \.d.H. la nord
de Istru (Dun‘re), ilirii (zona Albaniei de ast‘zi), sci]ii (Dobrogea)
etc. Ne r‘sp~ndim treptat \n toat‘ Europa, c~t [i \n toat‘ Peninsula
Balcanic‘, pe care o st‘p~nim pentru sute [i sute de ani. n zona
M‘rii Egee, a insulelor ei, cum este Creta, c~t [i a Asiei Minor (Turcia
de ast‘zi), apar culturi ca cele mino-miceniene. Grecii ãprietenii
no[tri heleniÓ de mai t~rziu, cum le place s‘-[i spun‘, sosesc \n
Europa din zona estic‘ a M‘rii Caspice \n jurul anilor 1900-1400
\.d.H., fiind ini]ial o popula]ie tribal‘ nomad‘. Sosesc \n grupuri
mici, ã\nal]i, blonziÓ cum \i descrie marele poet antic (orb!) Homer,
urma]i 300-400 de ani mai t~rziu de dorieni care-i subjug‘ pe primii,
iar apoi de triburile aeoliene [i ionice. To]i ace[tia \[i g‘sesc ãcasa
ideal‘Ò la noi \n Peninsula Balcanic‘, \mping~ndu-ne spre Nord-
Vestul ei [i numindu-ne mai t~rziu macedoni, iliri, ge]i, daci, sci]i,
dup‘ locurile \n care tr‘iam, \n ciuda limbii comune vorbite. Odat‘
p‘trun[i \n spa]iul Balcanic, invadatorii greci, afla]i la \nceputul
stadiului de civiliza]ie, se impun cu duritate asupra popula]iei
locale, distrug a[ez‘rile egeene, pentru ca mai t~rziu s‘ absoarb‘
majoritatea culturii locale. Ei \mprumut‘ mult din cultura
egeenilor, a mino-micenienilor [i a egiptenilor, \ntemeindu-[i o
cultur‘ proprie, cea greceasc‘, care se va r‘sp~ndi \n Europa. Nu
numai cultura au \mprumutat-o, dar [i scrierea, alfabetul: dac‘
33
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig. 13. Pelasgia la ãapogeul neoliticÓ, ”ntre orizonturile anilor 8.175-4.400 ”.d.H.
Acela[i domn Tatomirescu ne spune: ãAndre Leroi-Gourhan a fost unul din primii preistoricieni ce au eviden]iat
extraordinara unitate a con]inutului figurativ, permanen]a, persisten]a, continuitatea reprezent‘rilor ”n spa]iu [i
timp, din Asturia p~n‘ la Don, unitate cultural‘ apar]in~nd [i unei unit‘]i demografice, din care s-au ivit ”n zorii
istoriei Europenii/Pelasgii Arhaici (pelasgi=oamenii p‘m~ntului/locului), unitate ce a antrenat prin milenii [i O
LIMBŒ COMUNŒ, pelasgicaÉ diversific~ndu-se geografic - lingvistic de la un mileniu la altul, evolu~nd - [i
re”nflorind ”ndeosebi ”n vremea Imperiului Roman - ”n direc]ii originale ce se ”nf‘]i[eaz‘ azi drept familia limbilor
romanice.Ó
*Caietele Daco-Rom~niei, anul III nr. 9, 22 sept.-22 dec. 1998, Ed. Aethicus, Timi[oara, Rom~nia
34
ãLinear Script AÓ, incomplet descifrat, \nc‘ mai p‘streaz‘
caracterul hieroglific, ãLinear Script BÓ reprezint‘ un dialect
arhaic grec, pentru ca 700 de ani mai t~rziu s‘ g‘sim cea mai
timpurie scriere clasic‘ ãgreceasc‘Ò!... Ast‘zi nici un grec nu ar
recunoa[te meritul egiptenilor, cum de altfel mai t~rziu ru[ii, care,
cu ajutorul celor doi greci cu nume slave, Chiril [i Metodiu, vor
transforma alfabetul elenic \n chirilic.
Apari]ia romanilor a condus indirect la unificarea acestor
pelasgi, traci, iliri, daci, ge]i, tibali [i odrii \n lupta lor \mpotriva
cotropitorilor. Marea majoritate a popoarelor barbare care ne
atac‘ sau ne traverseaz‘ sunt \n num‘r mic, fiind respinse ori
absorbite f‘r‘ a l‘sa influen]e deosebite p~n‘ \n secolul al VI-lea
d.H. c~nd sosesc slavii, popor barbar, crud [i nemilos, care, dup‘
insuccesul de la Nordul Dun‘rii, se a[az‘ \n Sudul acesteia [i \n
felul acesta ne vor desp‘r]i pentru totdeauna printr-un ãcoridor
slavÓ de fra]ii no[tri de la sudul Dun‘rii care se vor g‘si ca
\ntr-un fel de sandwich \ntre greci [i slavi. Mai exist‘m [i ast‘zi
prin aceste locuri: istro-rom~ni (foarte pu]ini la num‘r) prin aria
iugoslavo-croat‘, megleno-rom~nii, sub bulgari [i arom~nii (\nc‘
\n num‘r mare) sub greci. Dup‘ \ncerc‘ri nereu[ite de asimilare
for]at‘, [i ast‘zi, dup‘ aproape 1500 de ani de ocupa]ie,
macedonenii nu [i-au schimbat nici limba, nici portul, iar limba
sau ãdialectulÓ cum \l numesc ei \nsi[i, nu-l pot \n]elege nici
grecii, nici bulgarii ori iugoslavii, ci numai noi, rom~nii. De ce?...
Aproape to]i avem prieteni ori cunoscu]i macedoneni [i dac‘ nu
i-a]i \ntrebat, o pute]i face acum: \ntreba]i-i de ãdialectÓ [i ve]i
r‘m~ne uimi]i de similaritatea lui cu limba rom~n‘. Limba lor
este cea mai veche [i mai bine p‘strat‘, fiind de fapt limba
pelasgic‘, tracic‘ sau dacic‘, dup‘ cum vre]i s‘ o numi]i [i care
este [i... limba noastr‘. §i dac‘ ne mai amintim c‘ \n urm‘ cu
2000 de ani Alexandru I al Macedoniei era respins la Jocurile
Olimpice pe motiv c‘ nu era grec, declara]iile grece[ti din prezent
precum c‘ Macedonia este egal Grecia ne surprind. De ce oare
35
Noi nu suntem urma[ii Romei
regele Filip al Macedoniei \i va aduce t~n‘rului de 7 ani,
Alexandru, pe Aristotel (care era grec dup‘ tat‘ [i macedon dup‘
mam‘) ca s‘-l \nve]e limba civiliza]iei de atunci, elena, dac‘ a[a
cum spun azi grecii, ei, macedonenii, sunt greci? De ce a trebuit
s‘ treac‘ 2000 de ani de la moartea lui Alexandru Macedon, ca
acesta s‘ fie recunoscut ca grec [i pus \n Pantheon?
Aceast‘ p‘rere asupra originii [i locului macedonenilor [i mai
ales asupra adjudec‘rii lor de c‘tre alte na]ii este \mp‘rt‘[it‘ [i de
al]i istorici. De exemplu Raymond Bonner, care \n The New York
Times public‘ un articol despre Macedonia, ãp‘m~nt care nu poate
avea un numeÓ, acesta fiind adjudecat de c‘tre bulgari, greci [i s~rbi.
Bonner spunea despre Alexandru Macedon c‘ orice ar fi fost, numai
grec nu...16
Paradoxal, singurii care nu s-au implicat \n adjudecarea
Macedoniei au fost ãfra]iiÓ lor din nord, adic‘ noi rom~nii, care,
\n plus, aproape \ntotdeauna i-am neglijat [i abandonat. §i totu[i,
\n 1995, o delega]ie rom~n‘ care a vizitat Albania a decis de
comun acord cu guvernul albanez s‘ deschid‘ pentru popula]ia
macedonean‘ local‘ biserici rom~ne [i [coli cu predare \n limba
rom~n‘.
S‘ nu uit‘m c‘ \n Grecia \n perioada ante-belic‘, \n Macedonia,
existau biserici [i [coli rom~ne[ti care mai t~rziu au fost arse [i
distruse iar popula]ia local‘ (arom~nii - cum se numesc ei \n[i[i,
valahi, cum grecii \n numesc cu dispre]) a fost persecutat‘, chinuit‘,
chiar omor~t‘, unii reu[ind s‘ scape fugind \n Rom~nia, al]ii chiar \n
America, unde-[i povestesc [i ast‘zi necazurile trecutului.
S‘ fim [i noi oare, descenden]i direc]i ai poporului pelasgic, trac,
un popor blestemat?... §i ast‘zi ucrainenii [i ru[ii vor s‘ ne fac‘ s‘
uit‘m cine suntem, acolo la noi acas‘, \n Bucovina, ´ara Her]ei,
Basarabia [i Buceag, unde rom~nilor li se spune c‘ nu sunt ãrom~niÓ,
ci o na]ie slav‘, vorbind o limb‘ slav‘, moldoveneasc‘!... C~nd oare
ne vom dezdoi genunchii [i vom sta \n picioare, drep]i, noi rom~nii
din Rom~nia, Basarabia, Bucovina, ´inutul Her]ei, Banatul S~rbesc,
36
Fig. 12. Pelasgica arhaic‘ [i aria limbii pelasge ”ntre orizonturile anilor 30.000 [i 8.175 \.d.H.
ãDe la Atlantic [i p~n‘ la Don [i Marea Getic‘ (Marea Neagr‘) a existat o impresionant‘ arie cultural‘, o sublim‘
unitate de manifestare spiritual‘/lingvistic‘, de la ãDansulÓ bizonilor, din sanctuarul-pe[ter‘ de la Altamira (Spania),
sau de la Front-de Gaume (Fran]a), la Felina de filde[ de la Pavlov (Cehia), la Pantera, cai [i ãCavaler ucisÓ, din
sanctuarul-pe[ter‘ de la Cuciulat (1.500-1.200 ”.e.n. din Rom~nia) ori la Gaie-n atac, din sanctuarul pe[terii Gaura
Chindiei (10.000-8.000 ”.e.n.-Rom~nia)Ó a[a ne spune ”n ãCaietele Daco-Rom~nieiÓ Ion Pachia Tatomirescu.
*Caietele Daco-Rom~niei, Anul III,nr.6,23 dec. 1997-21 martie 1998, Editura Aethicus, Timi[oara, Rom~nia.
37
Buceag, Cadrilater, din Pocu]ia [i Ungaria, din toat‘ Macedonia,
pentru a ne proteja drepturile?...
S‘ vedem cum arat‘ limba macedonean‘ \n compara]ie cu limba
dacorom~n‘. Pentru aceasta am ales un c~ntec vechi arom~n, compus
cu mult \nainte ca Bolintineanu s‘ publice ãMuma lui §tefan cel
MareÓ:
Dialect arom~n-macedonean Traducere \n rom~ne[te
Cari-nÕi bati, noaptea Cine-mi bate noaptea
La firida mea, moi? La fereastra mea, m‘i?
Io huia, msata Marioara Eu sunt, frumoasa M‘rioara
Nu-nÕi ti-aspirea, moi. Nu te speria, m‘i.
ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ ÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉÉ
Scoal aprondÕi lampa ScoalÕde-aprinde lampa
S-ti vedua fata ta, S‘-]i v‘d fa]a ta
Fata ta tea alb-arosi Fa]a ta cea alb‘-ro[ie
Ca trandafila. Ca de trandafir.
38
BUREBISTA
Dup‘ ce v-am purtat cu imagina]ia peste Europa preistoric‘,
povestindu-v‘ despre str‘mo[ii no[tri \ndep‘rta]i, pelasgii
(traci, ge]i, sci]i, daci - numi]i astfel, nu dup‘ limba
vorbit‘, care era aceea[i - pelasgica sau Latina prisc‘, ci dup‘
localizarea lor geografic‘, cum [i azi, noi dacorom~nii, mai suntem
numi]i: moldoveni, reg‘]eni, vlahi, b‘n‘]eni, dobrogeni ori
macedoneni), voi \ncepe s‘ vi-i descriu pe unii din aceia care au avut
atunci un impact asupra viitorului nostru de azi: voi \ncepe cu
BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii Traciei, care s-a n‘scut cam pe
la \nceputul secolului I \.d.H., la mai mult de 2000-3000 de ani de la
pr‘bu[irea Marelui Imperiu Pelasgic, atunci c~nd lumea antic‘ era
dominat‘ de Imperiul Roman.
¥ n 111 \.d.H., se na[te la Argedava, ca fiu al regelui burilor, un
t~n‘r care va readuce spa]iul carpato-dun‘rean [i locuitorii
acestuia din nou \n fruntea Europei pre-istorice, se na[te
Burebista.
¥ 84 \.d.H.: la v~rsta de 27 de ani, pleac‘ \n fruntea unei armate,
primit‘ de la tat‘l s‘u, [i cucere[te Coste[tii, unde se instaleaz‘
ca re-unificator al regatelor dacice. Cam tot atunci, la Roma,
Sulla punea m~na pe putere.
¥ 80-70 \.d.H., Acornion, prietenul s‘u, \n v~rst‘ de cca. 30 de
ani este trimis \n misiune diplomatic‘ la Argedava, la tat‘l lui
Burebista (pe atunci \n v~rst‘ de 60-70 de ani).
¥ 7 iunie-9 august 48 \.d.H., Acornion \l va \nt~lni pe Pompei.
¥ 44 \.d.H., la v~rsta de 67 de ani [i dup‘ o domnie de 38-40 de
ani Burebista va muri, se pare asasinat.
39
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.14. Sanctuar dreptunghiular de 3 x 6 tambururi de granit (andezit) de la Sarmi-seget-usa
(Eu-m‘ gr‘besc-s‘ curg , sanskrit‘)
De fapt la Sarmi-seget-usa s-au descoperit patru sanctuare dreptunghiulare:
- la nivelul inferior, un sanctuar de 4 x 13 tambururi, av‰nd incluse ”ntre ele, ”ntr-o pozi]ie longitudinal‘
[i central‘, simetric ”n raport cu centrul sanctuarului ”nc‘ 7 tambururi mai mari ca diametru [i
supra”n‘l]ate.
- la nivelul mediu, unde se afl‘ [i sanctuarele circulare al‘turi de discul de andezit al lui Aplo,
sunt ”nc‘ dou‘ sanctuare, unul de 3 x 5 [i altul de 3 x 6.
- la nivelul superior g‘sim unul de 4 x 10 tambururi
Fig.15. Dup‘
S. Bobancu ,
C. Samoil‘, E. Poenaru,
1 tambur=1 an dacic
n felul acesta
sanctuarul de 4x13
tambururi este
purt‘torul unei
perioade de timp
tipice dacilor,
perioada
de 52 de ani.
Pentru simpla dumneavoastr‘ curiozitate voi face o paralel‘ \ntre
Burebista [i Cezar.
¥ 100 \.d.H., se na[te Iulius Cezar.
¥ 58-51 \.d.H., cucere[te Galia [i scrie ãDe Bello GallicaÒ.
¥ 48 \.d.H., \l \nvinge pe Pompei la Pharsalas (\nchipui]i-v‘ cum
s-ar fi schimbat istoria dac‘ ar fi fost invers).
¥ 44 \.d.H., preg‘te[te campania \mpotriva regelui Burebista,
dar... este asasinat [i moare la v~rsta de 66 de ani.
Dar s‘ revenim la magnificul nostru rege, uitat de istoricii no[tri,
scos din c‘r]ile de istorie alternative, aruncat \n groapa istoriei tocmai
de aceia care ar fi trebuit s‘-i apere memoria, istoricii no[tri.
Burebista \[i propune [i realizeaz‘ reunificarea popula]iei tracice;
\n procesul de reunificare limba [i religia au fost elemente
fundamentale. Rolul limbii [i religiei comune p‘g~ne a constituit un
mijloc puternic de ne\ntrerupt‘ leg‘tur‘ a unit‘]ii [i fr‘]iei \ntre
toate p~lcurile neamului nostru, f‘r~mi]at p~n‘ la el; Burebista a
unit neamurile \ntr-o \mp‘r‘]ie respectat‘ aici \n Centrul [i R‘s‘ritul
Europei, \ntinz~ndu-[i hotarele de la lacul Constan]a (Elve]ia de azi)
p~n‘ dincolo de Nipru. Numele adev‘rat al lui Burebista s-a pierdut
undeva prin veacuri, dar inteligen]a, puterea [i vitejia lui \n lupt‘
aveau s‘-i aduc‘ meritatul nume de BU-ERE-BU-IST-AS (Care-eracare-
este-nu), ceea ce \nseamn‘ ãNemaipomenitulÓ, ãCum nu a mai
fost [i nu mai esteÓ.17
Joannes Magnus18, considera c‘ adev‘ratul nume al s‘u a fost
Boroista (vezi c.XVII ) [i vorbe[te despre el: ãBOROISTA se num‘r‘
printre regii str‘luci]i ai Go]ilor [i, pe bun‘ dreptate, a fost a[ezat la
loc de cinste \n timpul s‘u, \n vremea Regatului Gotic, pe vremea c~nd
Roma era sub conducerea lui Sulla, care domnea mai cur~nd violent
dec~t moderat (se refer‘ la dictatorul Lucius Cornelius Sulla, 138-78
\.d.H., n.t.). Acela, n‘scut \n cetatea Romei [i educat dup‘ obiceiurile
cele mai barbare, le-a [i exercitat apoi cu cruzimea care \i era proprie.
Acest Get \ns‘, BOROISTA, de[i crescut pe t‘r~muri barbare, a
demonstrat c‘ [i-a \nsu[it cele mai umane obiceiuri. n timp ce Sulla
41
Noi nu suntem urma[ii Romei
42
Fig.16. Vedere de ansamblu a sanctuarelor-calendar (reconstituire pe machet‘ la scar‘)
Sub aspect constructiv se pot vedea: Marele [i micul sanctuar circular, discul solar c‰t [i cele patru sanctuare
dreptunghiulare. Enigma Sarmi-seget-usa-ei, a celui mai vechi calendar european, a mo[tenirii l‘sate nou‘
de str‘mo[ii carpato-danubieni se pare c‘ nu mai este o enigm‘.
*Calendarul de la Sarmizegetusa Regia, S.Bobancu, C. Samoil‘, E. Poenaru. Ed. Academiei, Rom~ne, Bucure[ti, 1980.
se comporta fa]‘ de propriii lui cet‘]eni ca un asasin, Boroista era
indulgent [i cu du[manii \nvin[i [i a[a a r‘mas ca un [ef de stat uman;
Sulla ac]iona la voia \nt~mpl‘rii; Boroista, cu mare pruden]‘; acela
(Sulla) \[i exercita func]ia de conducere prin violen]‘, acesta prin
consilii, virtu]i [i reglement‘ri juridice. Apoi, dac‘ facem o compara]ie
\ntre cei doi conduc‘tori, \n general, socot c‘ este de ajuns s‘ afirm‘m
c‘ nu to]i Ge]ii sunt sau au fost umani, nici cel care este Roman c‘
este str‘in obiceiurilor barbare. Sub acest Boroista a tr‘it [i genialul [i
admirabilul profesor Deceneu, i]it din vechile [coli filosofice eline sau,
dup‘ al]ii, din cele egiptene, ajung~nd la cel mai \nalt grad de \n]elepciune
filosofic‘ a oamenilor [i admirat ca atare de p‘tura
elevat‘ a societ‘]ilor umane contemporane lui, ajuns \n rangul de rege
la Go]i gra]ie prieteniei lui cu regele Boroista. Acest rege cu totul
prudent a atras aten]ia prin acel umanitarism de care a dat dovad‘
foarte limpede, c‘ci judeca cu mult‘ \n]elepciune at~t faptele umane,
c~t [i cele divine [i adunase \n jurul lui profesori care [tiau s‘
diferen]ieze, c~nt‘rind cu dreapt‘ \n]elepciune, faptele trec‘toare ale
domniei de cele care ]in de adev‘rata [i ve[nica \n]elepciune; de la
dasc‘lii cei b‘tr~ni a \nv‘]at Deceneu ce \nseamn‘ cu adev‘rat
pruden]a [i la ce te po]i a[tepta de la omul onest [i foarte citit; de
aceea s-a bucurat de mult‘ autoritate [i \n r~ndul oamenilor simpli,
precum Zamolxe de care am vorbit mai sus; de aceea ei, c~nd auzeau
vocea regelui lor, socoteau c‘ o aud pe cea a unui Dumnezeu.
A educat oamenii, i-a instruit cu mult‘ \n]elepciune [i i-a \mpodobit
cu \n]elepciunea [i pietatea religioas‘; a ales preo]i, a ierarhizat
pontifi capabili s‘ interpreteze [i legile, dar [i faptele de religie. Pe ei
\i consulta f‘r‘ ocol cu privire la treburile statului.Ó
Monede descoperite din vremea lui, \n Transilvania, ni-l
\nf‘]i[eaz‘ pe acest rege al regilor cu dou‘ capete, simboliz~nd trecutul
[i prezentul. Unele inscrip]ii de pe monede sunt \n limba tracic‘,
ãlatina prisc‘Ò, [i-l numesc pe Burebista SARMIS VASIL, Cel Mai
Mare Rege. Alt nume al lui, cu \n]elesul de st‘p~n absolut al tracilor
este ãPAVEL-TERÓ.
43
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig. 17. Discul solar (al lui Aplo ”nconjurat de cei 10 ucenici ai s‘i ??).
44
Fig. 18. Acela[i disc de andezit de la SARMI-SEGET-USA
(\n sanscrit‘ Ð Eu m‘ gr‘besc s‘ curg)
Numele so]iei lui, Zina, \mp‘r‘teasa [i marea preoteas‘ a
tracilor, s-a g‘sit tot pe dou‘ monede din Transilvania.17
Sf‘tuitorul lui, Marele Preot Deceneu, i-a instruit pe traci s‘
tr‘iasc‘ potrivit cu legile naturii cunoscute p~n‘ azi ca ãLegile
BelagineÓ.19 Se pare c‘ \n timpul lui Burebista s-a decis ca anul I s‘ fie
anul c~nd s-au n‘scut cei doi Zamolxis, 713 \.d.H.; trebuie notat c‘
anul reformelor politico-religioase 666 apare pe tot felul de inscrip]ii
de pe tot teritoriul pelasgic, ca ãSSSÓ (6,6,6) sau ãCCCÓ (C-grecesc)
ori ãVIVIVIÓ (6-latin).20
Este interesant de observat cum aceast‘ cifr‘ apare \n rug‘ciunea
unei femei gete, Zamolxiene, g‘sit‘ pe o plac‘ de marmur‘ la Tomis,
con]in~nd [i un ... acrostih... dovedind \nc‘ o dat‘ marele rafinament
atins de geto-daci.
Fig. 19. Fragment de roat‘ de piatr‘ din]at‘ ”n interior
de la Sarmi-seget-usa Dacica.
45
Noi nu suntem urma[ii Romei
AYRELIA I STRŒLUCITOARE
BENERIA I CURATŒ
SYM FORO I MŒREA´Œ DOAMNŒ
SYN DIO I SUNT CREDINCIOASŒ
SYN ZE SASE TRI I SUNT CU TREI DE §ASE
KAI TETHI GATRI I DAR ATT TE ROG
AYRIS NONAM I CNDVA SŒ MŒ AJU´I
NIASCHARIAN I SΠRENASC
Citind doar primele litere \n acrostih avem forma]ia ÒABT SSS
KANÓ: ãCu 666, de aniÓ acesta fiind semnul la care se \nchinau cei
\ntor[i la adev‘rata religie, semn ce se purta pe m~na dreapt‘ sau pe
frunte.21
Re[edin]a ini]ial‘ a regelui, Sargedava este localizat‘ pe undeva
pe la Coste[ti (dealurile Or‘[tiei). Principalul ajutor al regelui trac de
atunci era DECENEU, marele preot care, dup‘ ce a fost pentru o
perioad‘ de timp \n Egipt, ini]iindu-i pe preo]ii egipteni \n tainele
sacerdotale pelasgice, revine \n Ge]ia (Go]ia - dup‘ povestirea
istoricului ostrogot Iordanes), devenind [eful suprem al spiritualit‘]ii
tracice, reu[ind \mpreun‘ cu Burebista s‘-i uneasc‘ pe traci at~t
militar, c~t [i spiritual. Burebista \[i \ndeamn‘ supu[ii la ãabstinen]‘,
sobrietate [i ascultare de porunciÓ, noul mod de via]‘ fiind propagat
dintr-un centru spiritual, numit de Straborn ãMuntele Sf~ntÓ, legendarul
KOGAION care, dup‘ Adrian Bucurescu, ar fi undeva \n mun]ii
Bucegi, l~ng‘ ãSfinxul Rom~nescÓ, deoarece KOG-A-ION \nsemna [i
ãCapul MagnificuluiÓ; cu toate astea, azi, mul]i arheologi localizeaz‘
legendarul Kogaion undeva pe Dealul Gr‘di[tei (1200m altitudine) \n
Masivul Surianu (Surya = Zeul Soare la vechii vedici), la
Sarmisegetusa Regia (Gr‘di[tea Muncelului) afl~ndu-se [i unul din
sanctuarele patrulatere. S‘ fie oare acesta l‘ca[ul unde preo]ii lui
Zamolxis, Zeul sub-p‘m~ntean, ofereau credincio[ilor acea nemurire
complet‘, at~t a sufletului, c~t [i a trupului, unde ucenicii (ãrecru]iiÓ)
c~ntau: ãSf~nt e Domnul Nop]iiÓ?22
46
La sudul Dun‘rii proconsulul provinciei Macedonia, generalul
Varro Lucullus, \n cadrul celui de-al doilea ãr‘zboi MithridaticÓ
(74-72 \.d.H.), ocup‘ ora[ele grece[ti vest-pontice, de la Apollonia
p~n‘ la Delta Dun‘rii, \ncheind un tratat \ntre romani [i alte cet‘]i
vecine, cu avantaje [i obliga]ii pentru ambele p‘r]i. Aceast‘ tutel‘
mascat‘ \i nemul]ume[te pe locuitorii ora[elor grece[ti, care trimit o
solie la Burebista s‘-i ajute. Oastea proconsulului Macedoniei, a
generalului Antonius Hybrida este \nvins‘ l~ng‘ Histria; Burebista
supune pe cale pa[nic‘ ora[ele: Tomis (Constan]a de azi), Calatis
(Mangalia), Dionysopolis (Balcic) [i Apollonia. Pe calea r‘zboiului
sunt integrate cet‘]ile: Aliobrix (Cartal, sudul Basarabiei, ocupat azi
de ru[i, sub numele de Orlovka), Tyras, Odessas (Odesa, azi ora[
ucrainean ce are \n centrul lui cel mai romantic cartier, cartierul...
ãMoldoveancaÓ!).23
Burebista \[i \ncepe organizarea puterii monarhice cu caracter
militar prin activit‘]i administrative cum ar fi: recrutarea de oameni
\ns‘rcina]i cu administrarea agriculturii, str~ngerea d‘rilor,
supravegherea muncilor ob[te[ti obligatorii, f‘c~nd posibil‘ realizarea
sistemului de fortifica]ii \n Dacia (nucleul din Mun]ii Surianu \ntins
pe o suprafa]‘ de 200 km p‘tra]i). Incinta militar‘ din centrul religios
are o suprafa]‘ de 3 hectare, cu ziduri de piatr‘ ecarisat‘ (blocuri de
calcar fasonate) care fac din Sarmisegetusa dacic‘ un unicat \n
Europa; Zidul Dacic (Murus Dacicus) este format din cet‘]i construite
din blocuri de calcar; a construit [i cet‘]i de piatr‘ nefasonate, legate
cu lut, ca cele de la Piatra Neam] (Piscul B~tca Doamnei [i colina
Cozla), Cet‘]eni (Jud. Arge[), Covasna-Valea Z~nelor sau Sighi[oara.
Armata lui num‘ra, la vreme de r‘zboi, mai mult de 200.000 de
oameni, f‘c~ndu-l de temut.
La cel de al II-lea Congres Interna]ional de Dacologie am avut
pl‘cerea s‘ o ascult pe prof. Gianina Georgescu din New York
vorbindu-ne de Dacii din Spania: ãNoi dacorom~nii, direc]i descenden]i
ai acestora ne m~ndrim mai pu]in cu str‘mo[ii daci consider~ndu-i
ni[te barbari. n schimb ne m~ndrim din ce \n ce mai mult cu ob~r[ia
47
Noi nu suntem urma[ii Romei
fra]ilor no[tri romani care ne-au omor~t, jefuit [i umilit. n schimb,
spaniolii se m~ndresc [i ast‘zi cu simbolurile getice, s‘ge]ile [i jugul,
care stau pe stema noului stat al Spaniei, noble]ea [i dreptul la
suveranitate. De asemenea, geticismul [i genealogia getic‘ devin standard
pentru noble]ea nobilimii spaniole, at~t c~t [i ideea nemuririi
Zamolxiene, dispre]ul fa]‘ de moarte.
Foarte interesant este faptul c‘ nu g‘sim aproape nimic scris \n
Spania despre cucerirea Daciei de c‘tre Traian (care era n‘scut \n
Spania). n schimb, g‘sim o tradi]ie invers‘, o tradi]ie dacic‘ a
Spaniei. Spaniolii sunt descenden]i din ge]i sau daci, iar Spania a fost
fondat‘ - la a IV-a ei \ntemeiere, cea definitiv‘, \n secolul al V-lea - de
poporul de la Dun‘re. Cei care \n Tracia erau numi]i Ge]i au fost
numi]i pe vremea lui Procopius Go]i [i \n vremuri mai vechi fuseser‘
numi]i Sci]i. Legile lor au fost alc‘tuite de Samolse, a[a cum
precizeaz‘ foarte clar Messenius. Respectul pentru biseric‘ \i
\mpiedic‘ pe autorii spanioli s‘-l numeasc‘ pe Zamolxis fondator de
religie [i de aceea ei \l folosesc pe Deceneu. Deceneu nu se cuvenea
s‘ fie p‘g~n. De aceea el apare ca un fel de cre[tin care-i \nva]‘ pe go]i
teologia [i pune preo]i [i episcopi. El ini]iaz‘ \n r~nduiala celor
dou‘sprezece semne, \n astrologie [i astronomie.
Fi]i m~ndri de daci, re\nvia]i amintirea lor, [i rescrie]i istoria
noastr‘.Ó
Burebista ducea [i o politic‘ extern‘ activ‘, intervenind chiar [i
\n cadrul conflictului deschis dintre cei doi rivali ai Romei (respectiv
Cezar [i Pompei) \n anul 48 \.d.H. n leg‘tur‘ cu aceasta, o inscrip]ie
recent descoperit‘ la Balcic (anticul Dionysopolis) citeaz‘ numele lui
Acronion, un mesager personal trimis de Burebista la generalul
Pompei pentru a-i sugera ipoteza unei alian]e cu ultimul. Vor mai
trece cam 3-4 ani p~n‘ c~nd Cezar, dup‘ ce-l va \nvinge decisiv pe
Pompei l~ng‘ Pharsalla, pentru a se r‘zbuna pe fostul aliat al
inamicului s‘u va trimite numeroase legiuni cu ãmisiuni de pedepsireÓ
c‘tre grani]ele regelui geto-dacilor. Oricum, la scurt timp \nainte de a
\ncepe lupta decisiv‘ cu regele trac, pe 15 martie 44 \.d.H., Cezar a
48
fost asasinat \n senat de noii s‘i adversari politici secre]i [i la scurt
timp [i Burebista va muri \n circumstan]e asem‘n‘toare. Doi dintre
cei mai str‘luci]i militari ai lumii antice au disp‘rut astfel, aproape
simultan, istoria conferindu-le destine similare.
Marele preot Deceneu a fost ulterior numit succesor al regelui
defunct. Azi e dificil s‘ apreciem \n \ntregime cuno[tin]ele sale
[tiin]ifice extrem de vaste. Numeroase inscrip]ii \n piatr‘ sugereaz‘
no]iuni de matematic‘ cum ar fi triunghiul lui Pitagora, a[a-numitul
ãnum‘r perfectÓ 6 sau ãnum‘rul cosmicÓ 36; informa]ii de astronomie
despre ãpentagonul planetarÓ (acesta fiind: Saturn, Jupiter, Marte,
Venus [i Mercur); pozi]ia soarelui la echinoc]ii [i solsti]ii; pozi]ia lunii
la cele patru faze ale sale [i calendarul dacic (unde un an de 360 de
zile alterna cu unul de 365 de zile). Ultimul este confirmat de scena
pictat‘ pe o cup‘ de fructe descoperit‘ la B~tca Doamnei, ca [i pe o
lamp‘ de lut ars g‘sit‘ pe l~ng‘ B‘rbo[i-Gala]i. O tablet‘ descoperit‘
la Dumbrava (jude]ul Ia[i) confirm‘ \n]elegerea de c‘tre Marele Preot
a celor 4 anotimpuri [i 12 semne zodiacale \ntr-o manier‘ ce
aminte[te de zodiacele vechi chineze[ti sau maia[e.
Autori, istorici, arheologi, ba chiar [i juri[ti nordici, to]i str‘luci]i
erudi]i, printre care [i Carolus Lundius24, subliniaz‘ un adev‘r de
net‘g‘duit [i anume c‘ elinii [i latinii se fac vinova]i de st~lcirea unor
nume de popoare, de regi, de cet‘]i, de ape etc., acesta fiind [i cazul
lui DROMGETHIS, OSTROGETA, BOROISTA, DECIBALUS,
DICENEU...
n contextul celor prezentate, cum putem crede c‘ a[a o
societate evoluat‘ [i puternic‘ [i-ar fi putut uita limba na]ional‘,
costumele tradi]ionale [i obiceiurile ad~nc \nr‘d‘cinate \n mai pu]in
de dou‘ secole de asuprire roman‘, a[a cum unii ãistoriciÓ (sunt ei
oare ai no[tri?) caut‘ s‘ ne \nve]e?! Cum este posibil ca, \n timp ce
doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit [i ocupat de nes‘tulul
imperiu Roman, adic‘ de trupe de mercenari analfabe]i, care de-abia
puteau \nchega dou‘ vorbe \n latin‘, ace[tia s‘ ne \nve]e pe noi o
limb‘ pe care ei \n[i[i nu o vorbeau cum trebuie? Oricum, se
49
Noi nu suntem urma[ii Romei
argumenteaz‘ c‘ ei ne-au \nv‘]at latina [i mai mult, ne-au f‘cut s‘ ne
uit‘m limba noastr‘ matern‘ p~n‘ la limita la care doar vreo 7-8
cuvinte au mai r‘mas \n limba noastr‘ rom~n‘ contemporan‘!
Tracii ar fi putut fi, \n ceea ce ne prive[te, oameni inteligen]i, dar
este absurd s‘ g~ndim c‘ str‘mo[ii no[tri, tr‘ind liberi [i ferici]i pe
restul de 86% din teritoriile trace, s‘ \nceap‘ subit un maraton prin
v‘i [i defilee, p‘duri [i mla[tini c‘tre teritoriile (mult mai mici)
dominate de opresori, hot‘r~]i s‘ \nve]e o limb‘ mai la mod‘! nsu[i
g~ndul este absurd.
50
51
Noi nu suntem urma[ii Romei
PODUL DE PIATR` DE PESTE
DUN`RE
Podul de piatr‘ de peste Dun‘re a fost una din minunile
antichit‘]ii; romanii ni-l prezint‘ ca fiind o realizare a lui
Apolodor din Damasc, idee preluat‘ [i de unii dintre
ãistoricii no[triÓ. Exist‘ unii care nu i-au crezut, cum a fost domnul
C. Iordache.25
Este ilogic ca o armat‘ care posed‘ teritoriul doar de pe un mal
al fluviului Dun‘rea (Istrul) s‘ reu[easc‘ construirea unui pod de
piatr‘, al c‘rui al doilea cap‘t se afla pe teritoriul inamic. Ast‘zi, cu
toat‘ tehnica modern‘ de care dispunem, se consider‘ c‘ un pod de
piatr‘ peste Dun‘re se poate construi \ntr-o perioad‘ de aproximativ
5-7 ani... ori ãistoriciiÓ sus]in c‘ Traian l-a construit la \nceputul celui
de al doilea r‘zboi cu dacii \n doi ani?!... Socotim imposibil‘
construirea \ntr-o perioad‘ at~t de scurt‘, de numai doi ani, a unui
pod de piatr‘ peste Dun‘re, \n special c~nd Traian se g‘sea \n plin‘
campanie militar‘, contraatacurile lui Decebal provoc~nd mari
pierderi invadatorilor romani. Este ciudat c‘ nici un itinerariu antic [i
nici un text epigrafic nu ne vorbe[te de ãpodul lui TraianÓ [i nu a fost
g‘sit niciodat‘ vreun text care s‘ vorbeasc‘ de tehnica folosit‘ \n
construirea lui.
Deoarece comentariile ãDe Bello DacicoÓ ale lui Traian sunt
pierdute, ast‘zi avem la dispozi]ie numai Columna lui Traian, unde se
vede clar c‘ \n anul 101 d.H., romanii treceau Dun‘rea pe un pod de
vase. De ce oare, m~ndrul arhitect Apolodor din Damasc, c‘ruia i se
atribuie construc]ia podului [i a Columnei lui Traian, a uitat s‘
imortalizeze pe Column‘ o asemenea mare realizare - un pod de
piatr‘ peste Dun‘re care era chiar opera sa?!
52
Oare nu este mult mai verosimil ca podul de peste Dun‘re s‘ fi
fost construit de poporul care st‘p~nea ambele maluri ale fluviului,
popor condus de cel despre care Strabon scria: ãBurebista st‘p~ne[te
tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dun‘rii, este temut de romani,
ataca, trecea fluviul c~nd voia prin MacedoniaÓ. Luat prin surprindere
de invazia romanilor, Decebal, un mare strateg, \ncearc‘ s‘ opreasc‘
\naintarea romanilor, demol~nd partea de lemn carosabil‘ a podului,
restul fiind incendiat, dup‘ cum arat‘ b~rnele arse de la fa]a locului.
Din acest motiv Traian [i-a trecut trupele \n Dacia nu pe un pod de
piatr‘ ci pe unul de vase, dup‘ cum chiar Apolodor din Damasc arat‘
pe Columna lui Traian. Mai t~rziu armata roman‘ a ref‘cut vechiul
pod de piatr‘ al lui Burebista pentru a transporta prada luat‘ de la
popula]ia dacic‘, dar c‘r‘mizile cu [tampila legiunilor romane g‘site
pe acest loc nu dovedesc c‘ ei au [i construit podul!
n secolul al IV-lea d.H., Constantin cel Mare, dac de origine
n‘scut la Ni[, reconstruie[te podul de la Drobeta, adaug‘ un castru cu
patru turnuri [i un edificiu cu numeroase \nc‘peri.
Men]ion‘m c‘ \ntr-o balad‘ arom~n‘, ãPuntea din art‘Ò, se
vorbe[te de trei me[teri iscusi]i care au construit un pod peste Dun‘re
[i care au lucrat la el 6 ani.
53
Noi nu suntem urma[ii Romei
DIURAPNEUS,
supranumit [i ...Decebal
Motto: ãDin Zei de-am fi scobor~tori,
C-o moarte tot suntem datori;
Totuna e dac-ai murit
Fl‘c‘u ori mo[ ”ng~rbovit,
Dar nu-i totuna Leu s‘ mori,
Ori C~ine-nl‘n]uitÓ.
(George CO§BUC: ãDecebal c‘tre poporÓ)
ën perioada secolului I d.H. spa]iul Carpato-Dun‘rean-Pontic ne
apare ca o mare zon‘ de h‘r]uire a popula]iei autohtone tracice,
care este continuu pr‘dat‘, furat‘, \mpins‘, lovit‘, izbit‘ [i jefuit‘
de popoarele nou sosite care reu[esc s‘ se a[eze [i... s‘-[i creeze propria
ãistorieÓ [i ãcultur‘Ò, fur~nd-o de la noi. Grecii sosi]i \n patru
valuri din zona Estic‘ a M‘rii Caspice (1900-1400 \.d.H.) s-au a[ezat
lini[ti]i [i sunt [i ei acum cuceri]i de... Romani... [i vor sta sub jugul
acestora 500 de ani, mai mult ca noi, dacii,... dar ãminuneÓ, ei nu-[i vor
ãschimbaÓ limba, ci, numai noi, [i nu \n 500 de ani, ci \n 100 [i ceva! S‘
fie aceasta adev‘rat, ori adev‘rat e c‘ limba dacilor a fost a[a-zisa ãlatin‘
priscaÒ dup‘ cum ne spunea Nicolae Densu[ianu, [i, \n felul acesta, ei,
dacii, nu a mai trebuit s‘ \nve]e ão nou‘ limb‘Ò, [i s-o uite pe a lor ?
n aceast‘ perioad‘, \n vara anului 87 d.H., \mp‘ratul roman
Domitian trimite, sub comanda lui Cornelius Fuscus, trupe romane s‘
ocupe Dacia de la nordul Dun‘rii. Acesta trece pe un pod de vase
Dun‘rea, la Tapae (Por]ile de Fier) dar este atacat de daci, prin
surprindere, [i... \nvins. Legiunea roman‘ a V-a Alaude este complet
nimicit‘ iar generalul ei Cornelius Fuscus, ucis \n lupt‘. Dar cine a
fost conduc‘torul armatei dacice?... Numele lui, numele dacului
\nving‘tor, a fost consemnat numai de Tacitus (din opera c‘ruia se va
inspira Orasius \n secolul V d.H. [i Iordanus, sec. VI d.H.)... numele lui
54
era... DIURAPNEUS ãCel OrfanÓ, un tarabostes din Sud-Vestul Daciei,
care a fost apoi divinizat, ca un semizeu, de popula]ia dacic‘, supranumindu-
l DE-CEBALUS, ãNeam de CalÓ ori ãPe CalÓ, ãCavalerÓ, ori
ãI NOROGULÓ (Ducipalul) [i c‘ruia, regele dac de atunci, DURAS, printr-un
gest nobil [i inteligent, \i va ceda tronul. Pe vasul funerar descoperit la
Gr‘di[tea de Munte - Sarmi-seget-usa (eu m‘ gr‘besc s‘ curg - sanscrit‘) -
apar dou‘ [tampile cu inscrip]ia: DE CE BALUS PERS CORILO, ce se
poate traduce ãDecebalus a pl‘tit \n‘l]area la cerÓ... iar dac‘ \l citim \n
oglind‘ ãOliroc Srep Sula Beced: Viteazul Cal s-a sinucisÒ.
Dar inscrip]ia se mai poate citi [i: ãDE CEBALUS PERSCO
RILOÓ: ãDe neamul calului va pieri du[manulÓ (Adrian Bucurescu,
Dacia Secret‘, Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1998, p. 183). Se pare c‘ acest
blestem a circulat printre daci p~n‘ la dispari]ia imperiului Roman.
Go]ii care se credeau urma[ii Ge]ilor au avut un rege cu nume
predestinat, ALARIC, Inorogul, n‘scut \n... Dacia, care purta \n
sufletul lui acest blestem, astfel c‘ la \nceputul secolului V d.H.,
vizigo]ii, condu[i de Inorog, au p‘r‘sit Hemus - Peninsula Balcanic‘
[i au p‘truns \n Italia. Alaric cucere[te Roma la 24 August 410 d.H.,
distrug~nd-o p~n‘ \n temelii, trec~nd-o prin foc [i sabie... S‘ se fi
\ndeplinit astfel blestemul lui De-Cebalus ?
Dacii s-au luptat sub stindardul lupului, stindard tradi]ional al
tracilor: capul de lup cu corpul de dragon; Romanii au avut capitala,
Roma, \ntemeiat‘ [i ea ãsub semnul lupuluiÓ... [i dup‘ vechile legende, de
un raman, Enea-Str‘lucitorul, plecat din zona Oltinei (Oltina-Latina).
Dar [i numele de Roma \nc‘ nu-[i are rezolvat‘ originea,
provenien]a. Anul \nfiin]‘rii Romei nu este sigur. Nici numele ei nu este
de la Romulus, cum afirm‘ legenda p‘strat‘ de la istoricul Titus Livius:
ÒCONDITA URBES, CONDITORIS NOMINE APPELLATAÓ - ci de la
situa]ia ora[ului, a[ezat l~ng‘ o ap‘, ãRUÓ sau ãRUMONÓ (cuv~nt trac
ori etrusc echivalent pentru r~u). Romulus nu a putut fi \ntemeietorul ei,
ci doar fiu al ora[ului de pe ãRUÓ sau ãRUMONÓ, fiul Romei.
ntreaga legend‘ cu Romulus, pare a fi fost \mprumutat‘, spune
Titus Livius, mai degrab‘, din vechile legende ale poporului pelasgic
(tracic), din care [i ei se tr‘geau. A[a c‘ ei, dacii [i romanii, vorbeau
aceea[i limb‘ [i dac‘ vrem s‘ l‘s‘m la o parte anii... nu este o ironie a istoriei
c‘ azi ei, Romanii, se numesc italieni, iar noi tracii-pelasgi, Rom~ni?
Dar s‘ revenim la viteazul Diurapneus-Decebal; ca rege, reface
unitatea statal‘ a Daciei, \nt‘re[te armata [i stabile[te leg‘turi de
55
Noi nu suntem urma[ii Romei
alian]‘ cu popoarele vecine form~nd noua Confedera]ie Dacic‘, Dacia
\ncadr~ndu-se \ntre grani]ele naturale precizate ulterior de Ptolemeu,
din Carpa]i [i p~n‘ la Nistru (Tyros) [i de acolo la Dun‘re. Neamurile
getice \mpr‘[tiate \n r‘s‘ritul Moldovei p~n‘ dincolo de Bug, iazygii [i
roxalanii, se vor al‘tura [i ei Confedera]iei opus‘ Romei.
Din timpul lui Decebal dateaz‘ construc]iile grandioase de la
Sarmisegetuza, dac‘ nu chiar \nainte de el, incinta sacr‘, discul solar de
andezit, sanctuarele patrulatere, c~t [i atelierele metalurgice de la
Gr‘di[tea Muncelului, capabile s‘ produc‘ un fier cu o puritate de
99,97%26. n acela[i timp la Roma Domitianus nemul]ume[te pe
contemporanii s‘i prin ãpolitica de grandoareÓ ce o duce: sec‘tuirea
finan]elor, propagarea despotismului, reprimarea crunt‘ a cre[tinismului.
La 18 Septembrie 96 d.H. Domitianus este asasinat de un libert iar
\n ziua urm‘toare armata [i conspiratorii \l vor proclama \mp‘rat pe
b‘tr~nul senator MARCUS COCCEIUS NERVA, care \l va adopta ca fiu
[i asociat pe MARCUS ULPIUS TRAIANUS la 29 Octombrie 97 d.H.
Traian, dup‘ \nvingerea Germanilor, sup‘rat pe ãdispre]ul pe
care-l aveau dacii fa]‘ de romaniÓ (Pliniu cel T~n‘r), hot‘r‘[te m‘rirea
efectivelor militare din Moesia inferioar‘, construie[te castrul de la
B‘rbo[i-Gala]i, consolideaz‘ fortifica]iile din ora[ele pontice p~n‘ la
Tyros (Nistru), dispune terminarea [oselei de la malul sudic al Dun‘rii
la Cazane (inscrip]ia Tabula Traiana confirm‘ aceasta). Dar adev‘rata
cauz‘ a reizbucnirii r‘zboiului cu Dacia o constituie aurul pe care
Dacia \l st‘p~nea, reprezent~nd pentru Roma un ãEl DoradoÓ, o
ãCalifornieÓ a antichit‘]ii.
Traian ad‘uga celor nou‘ legiuni de la Dun‘rea mijlocie [i
inferioar‘, \nc‘ alte patru, aduse din provinciile germane [i alte dou‘
create special cu prilejul primului r‘zboi dacic. La 25 Martie 101
mp‘ratul Traian p‘r‘se[te Roma a[ez~ndu-se \n fruntea a 150.000 de
solda]i, ca s‘ cucereasc‘... ce?... o ]ar‘ de analfabe]i, f‘r‘ limb‘ [i
cultur‘?... o ]ar‘ cu foarte pu]in‘ popula]ie (cum le place ungurilor s‘
spun‘ de noi)? O ]ar‘ de agricultori f‘r‘ o for]‘ armat‘? Dac‘ eram
a[a de pu]ini de ce \i trebuiau lui Traian 150.000 de solda]i?!... Dac‘
eram a[a de s‘raci de ce veneau la noi?!...
n vara anului 101 legiunile romane conduse de Traian
debarcau la Lederata (Rama) [i se \ndreptau spre Acidava (V‘r‘di]a).
Decebal \i l‘s‘ s‘ p‘trund‘ p~n‘ \n Banat, concentr~ndu-[i oastea \n
zona de la Tapae-Bucova, unde Traian ob]ine o modest‘ victorie. Totu[i
Fig.20.
A[a ar‘ta, EL,
Decebal.
Portret al
marelui rege
dac, de pe
Columna
lui Traian.
*Decebal
[i Traian,
Ion Miclea,
Radu Florescu,
ED. Meridiane
1980.
56
Fig.21. Nobil dac -
Tarabostes - statuie
decor‰nd aticul
arcului de triumf al
lui Constantin cel
Mare de la Roma, el
”nsu[i dac de la sudul
Dun‘rii, satul Ni[.
Figura dacului a fost
tratat‘ cu respect,
aerul lui b‘rb‘tesc,
vigoarea trupului,
atitudinea calm‘,
impun [i nu las‘
impresia unui speriat,
umil captiv, ci mai
degrab‘ a unui
st‘p‰n care [tie
rosturile lumii. Dar ce
mi se pare misterios
sunt cei trei SSS (666
ori CCC ).
n anul 666 de la
Zalmoxis, ”mp‘ratul
Burebista [i marele
preot Decaineus au
hot‘r‰t s‘
restaureze ãadev‘ratul
cultÓ, dezv‘luindu-le
ge]ilor
misterele sacre.
Atunci s-a decis ca
anul I al calendarului
s‘ fie anul na[terii
Celor Doi Zalmoxis.
Astfel anul
reformei religioase a
fost 666, adep]ii lui
consider‰nd acest
num‘r benefic
(norocos), pe c‰nd
adversarii l-au
considerat num‘r
malefic. Complexul de
sanctuare de la Sarmi-
Seget-Usa constituind
probabil apogeul [i
centrul sacerdotic al
misterelor sacre. Acest
num‘r apare pe foarte multe inscrip]ii dacice sub forma de CCC ori 666 (vezi opai]ul de la
Drobeta, placa de marmur‘ de la Tomis, ori cea de la Tetovo (Macedonia). Cum de a ajuns 666 s‘
simbolizeze ãnum‘rul fiareiÓ ”n ãApocalipsaÒ Sf‰ntului Ioan Teologul, este un alt mister!
-Vezi ãTeribilul num‘r 666Ó, Adrian Bucurescu, Dacia Secreta, ARHETIP R.S., Bucure[ti 1997.
57
58
aceast‘ victorie deschide romanilor drumul spre ´ara Ha]egului situat‘
\n apropierea nucleului dacic din Mun]ii Surianului (Surya - zeul soarelui
la vechii vedici). Datorit‘ diversiunii f‘cute de Decebal, care se aliaz‘
cu burii, bastornii [i roxalanii trec~nd Dun‘rea [i atac~nd a[ez‘rile
romane acum a[ezate \ntre Dun‘re [i Pontul Euxin (Constan]a), Traian
este silit s‘-[i retrag‘ o parte din legiunile din Dacia, pentru a-i respinge
pe daci [i pe alia]ii lor din sudul Dobrogei, unde mai t~rziu, \n 109, va
ridica Monumentul de la Adamclisi [i Tropaeum Traiani. Al]i istorici
spun c‘ acesta a fost ridicat de daci.
n prim‘vara anului 102 Traian preia ofensiva, str‘bate
Muntenia prin pasul Bran, \nving~ndu-l pe Decebal. n urma p‘cii
\ncheiate, Decebal pierde Banatul, ´ara Ha]egului, Oltenia, Sudul
Munteniei [i al Moldovei. n decembrie 102, la Roma, Traian prime[te
numele de DACICUS (\nving‘tor al dacilor).
Traian \nt‘re[te linia Dun‘rii cu efective militare.
ntre 103-105, cu ajutorul lui Apolodor din Damasc (Siria),
reconstruie[te podul de piatr‘ de peste Dun‘re la Drobeta-Turnu
Severin (adev‘ratul constructor al podului fiind Burebista). Apolodor
din Damasc era cel mai vestit arhitect al timpului s‘u; lui i s-a
\ncredin]at mai t~rziu construc]ia Columnei lui Traian (ciudat c‘ pe column‘
a uitat s‘-[i prezinte podul!). A scris [i o carte despre construc]ia,
ori mai corect spus reconstruc]ia podului, care \ns‘ s-a pierdut; cuprinsul
ei pare s‘-l fi cunoscut DIO CASSIUS, care d‘ \n istoria sa o
descriere am‘nun]it‘ [i exact‘ a podului. Marile construc]ii de poduri
au \ntotdeauna ceva simbolic, aproape eroic, semnific~nd tot at~tea
m‘rturii curajoase despre perpetua silin]‘ uman‘ de a \nl‘tura piedicile
pe care natura le a[terne adeseori \n calea noastr‘; menirea lor este
\nlesnirea leg‘turilor de comunica]ie sigure \ntre un ]‘rm [i altul... c~t
despre reconstruc]ia podului de c‘tre Apolodor, aceasta a \nsemnat
\nlesnirea jefuirii ]‘rii noastre, a subjug‘rii [i sclaviei poporului dac, a
cotropirii \n propor]ie de 14% a teritoriului Daciei, cum \nc‘ mai spun
unii dintre ãistoricii no[triÓ, \n scop ãcivilizatorÓ! Constantin cel Mare,
dac n‘scut \n satul Ni[ de la Sudul Dun‘rii, va reconstrui [i el acest pod
la aproape 200 de ani dup‘ retragerea trupelor romane din Dacia. De ce
\l va fi reconstruit el dac‘ dup‘ retragerea romanilor locurile au r‘mas
pustii, goale, a[a cum sus]in unii istorici?
§i dac‘ \nrobirea, \njosirea, jefuirea o numesc d~n[ii proces
civilizator, de ce s‘ nu le spunem [i ru[ilor tot... ãcivilizatoriÓ pentru
59
Noi nu suntem urma[ii Romei
c‘ [i ei ne-au ãcivilizatÓ mai bine de 50 de ani, de am r‘mas s‘raci
dup‘ at~ta ãciviliza]ieÓ... ori ãbunului prieten HitlerÓ [i germanilor s‘i
care v‘z~nd c‘ nu vrem s‘ intr‘m \n r‘zboi al‘turi de ei ne-au
ãcivilizatÓ \mp‘r]ind cu generozitate trupul ]‘rii: Transilvania la
unguri, Bucovina la ru[i, Cadrilaterul la bulgari.
Al doilea r‘zboi al lui Traian \mpotriva lui Decebal, \ncepe \n vara
anului 105, c~nd Traian sose[te la Drobeta-Turnu Severin. (Reamintim
c‘ \ntre timp a avut loc o tentativ‘ de asasinat \mpotriva lui Traian care
\ns‘ a e[uat. Ar fi schimbat oare reu[ita atentatului soarta noastr‘ de
azi ?... Am fi ar‘tat diferit ?... Am fi vorbit o alt‘ limb‘?... Iat‘ \ntreb‘ri
ce r‘m~n f‘r‘ r‘spuns.) S‘ revenim deci la armatele romane, care, doritoare
nu de faim‘ ci de aurul [i averile dacilor, \nainteaz‘ \n trei coloane:
- prima coloan‘ \nainteaz‘ pe Valea Cernei (prin locurile unde
legendele tracice povesteau c‘ venea tocmai din Nordul Egiptului, s‘
moar‘, pas‘rea PHOENIX; ea ]inea \n cioc cel mai vechi \nsemn
pelasgic, iar \n gheare ãsmirnaÓ; din cenu[a ei, undeva \n mun]ii
Cernei, pas‘rea Phoenix ren‘[tea). A[adar prima coloan‘ roman‘
\nainteaz‘ prin Valea Cernei, ´ara Ha]egului, ajunge la cet‘]ile
Coste[ti, Blidaru [i Piatra Ro[ie, pe care le distruge.
- a doua coloan‘ urc‘ pe Valea Jiului, pe la Castrul de la
Bumbe[ti, p‘trunz~nd \n Masivul Surianul pe la Bani]a.
- a treia coloan‘, condus‘ de Traian, se deplaseaz‘ de la Drobeta
la Sucidava [i Romula, str‘bate Valea Oltului p~n‘ la Castra Traiana
(S~mbotin-V~lcea), ajunge la Tili[ca, apoi la C‘p~lna.
Restul coloanelor romane pornite din Moesia inferioar‘, trec
pe la Bran, Bratocea, Oituz. B‘t‘lia pentru Sarmisegetuza Regia se
d‘ la \nceputul verii anului 106 d.H., cu participarea legiunilor a
II-a ADRIUTIX, a IV-a FLAVIA FELIX [i a unui deta[ament
(vexillatio) din Legiunea a VI-a FERRATA. Dacii resping primul
atac, dar sunt distruse conductele de ap‘ care aprovizionau
capitala Daciei. Cetatea este incendiat‘, sunt reteza]i to]i st~lpii
sanctuarelor \n incinta sacr‘, se distruge \ntreaga fortifica]ie.
R‘zboiul, \ns‘, continu‘. Prin tr‘darea lui Bacilis (confident al
regelui dac), romanii g‘sesc \n albia r~ului Sargesia, tezaurul lui
Decebal (evaluat de Jerome Carcopino la 165.500 kg de aur [i
331.000 kg de argint; vezi Marcela Nica, Istoria Rom~nilor,
Ed. Mondan, Bucure[ti, 1994, p. 26)27. Ultima lupt‘ cu oastea
regelui dac are loc la Porolissum (Moigrad).
60
Fig.22. Femeie dac‘ cu copil.
Fig.23. Dacii trec Dun‘rea ”n Moesia [i atac‘ un castru roman.
61
62
Fig.25. Spre Sarmi-Seget-Usa
Noi nu suntem urma[ii Romei
Era ad~nc \nr‘d‘cinat \n firea tracilor obiceiul de a nu se teme de
moarte. De aceea se spunea despre ei c‘ plecau la lupt‘ mai veseli dec~t
\n oricare alt‘ c‘l‘torie. n retragerea spre mun]i, Decebal este urm‘rit
de cavaleria roman‘ condus‘ de decurionul Tiberius Claudius Maximus.
Religia dacic‘ a lui Zamolxes admitea sinuciderea ca o ultim‘ u[urare
pentru cei prea greu lovi]i de nenorocire, ba chiar o \nal]‘ [i pream‘re[te
cu f‘g‘duin]e supranaturale. Dacii care au ascultat ultima cuv~ntare a lui
Decebal, se \mpr‘[tie [i se sinucid. Numai nesupusul rege, mai mare
dec~t zeul s‘u, nu-[i caut‘ uitarea \n moarte, ci \ncearc‘ s‘ se sustrag‘
dinaintea romanilor, \n speran]a m‘rea]‘ c‘ va mai putea g‘si \nc‘, \n
str‘fundurile mun]ilor sau \n codrii neumbla]i, mijlocul de a preg‘ti
re\nceperea luptei [i r‘zbunarea. Dar cavaleria roman‘ \l urm‘re[te f‘r‘
r‘gaz, este gata s‘ pun‘ m~na pe el, [i atunci marele Decebal \[i
\mpline[te destinul pun~ndu-[i cap‘t zilelor. Scena m‘rea]‘ a mor]ii sale
poate fi reg‘sit‘ pe Columna lui Traian.
Am fost [i eu la Sarmi-seget-usa, la Gr‘di[tea Muncelului [i ceea
ce mi s-a p‘rut ciudat a fost lipsa de r‘m‘[i]e arheologice ca: s‘ge]i,
s‘bii, v~rfuri de l‘nci etc. pe care ne-am fi a[teptat s‘ fi r‘mas sub
p‘m~ntul colinelor c‘lcate de ãvitezeleÓ legiuni romane. Am g‘sit o
lini[te des‘v~r[it‘ nu numai din punctul de vedere al dezinteresului
arheologic dar [i din punctul de vedere al lipsei fie [i a unui v~rf de
s‘geat‘ roman‘ care s‘ dovedeasc‘ c‘ s-au dat lupte \n acea zon‘.
M-am a[teptat ca istoricii no[tri s‘ scrie ãcevaÒ mai mult despre
Decebal, fiica lui Dachia (?), fratele lui Diegis, sora lui Sarmis, marele
preot VezinaÉ dar ei scriu [i scriu numai despre ãvitejiiÒ de romani
care, de fapt, au pustiit, t~lh‘rit, p~rjolit, robit, satele [i c‘tunele
noastre dacice impun~ndu-[i ãpacea roman‘Ò.
P~n‘ acuma, despre r‘zboiul daco-roman avem doar patru surse:
Herodot, Iordanes, Dio Cassius [i Dion din Prusa, zis [i Dio
Chrisostomus. Acesta din urm‘, din cauza lui Domitian, sufer‘ [i el,
ca [i Ovidiu, pedeapsa surghiunului.
Aruncat afar‘ din Imperiul Roman, el r‘t‘ce[te [i prin ]‘rile de la
Dun‘re, prin anul 87 d.H., fiind martor ocular al celor mai importante
evenimente, preg‘tirea r‘zboiului daco-roman. Se pare c‘ a trecut [i pe la
Sarmisegetusa [i chiar c‘ l-a \nt~lnit pe Decebal. nsemn‘rile lui
ãOrationesÒ - cuv~nt‘ri, par \nsemn‘ri de reporter. Din p‘cate au ajuns
p~n‘ la noi doar c~teva fragmente. Chrisostomus28 a ãf‘cut o c‘l‘torie
lung‘ pe malul Istrului [i \n ´ara ge]ilorÉÒ El este mirat de comportamentul
deosebit de civilizat al dacilor: ãcum de m‘ rabd‘, c~nd m-au
63
64
v‘zut, cum nu [tiam s‘ c‘l‘resc, nici arca[ priceput, nici osta[ cu arme
grele, nici arunc‘tor de l‘nci sau pietre nu eramÒ. ´ara dacilor i se pare
lui Chrisostomus o tab‘r‘ ost‘[easc‘: acolo puteai vedea pretutindeni
s‘bii, plato[e, l‘nci, toate pline de cai, arme [i oameni \narma]iÒ29. Cu o
real‘ admira]ie pentru daci, el, Dio Chrisostomus, continu‘: ãn mijlocul
at~tor oameni deosebi]i, eu singur ar‘tam grozav de nep‘s‘tor, un spectator
foarte pa[nic al r‘zboiuluiÒ. P‘cat c‘ cei interesa]i nu \ncearc‘ s‘-i
g‘seasc‘ opera complet‘ a acestui om deosebit, contemporan cu
Decebal. Sunt convins c‘ undeva el trebuie s‘-i descrie pe daci, s‘ le
descrie obiceiurile, limba. Nu v‘ surprinde c‘ at~t Ovidiu c~t [i Dio
Chrisostomus se simt confortabil printre ace[ti str‘ini? Ei nu sunt deranja]
i de diferen]ele de limb‘. G~ndi]i-v‘ c‘ dumneavoastr‘ sunte]i surghiunit
\n China, o ]ar‘ a c‘rei limb‘, obiceiuri v‘ sunt complet str‘ineÉ Dar
ace[tia doi, Ovidiu (care a scris [i versuri \n limba ge]ilor, [i asta \n numai
4-5 ani de convie]uire cu ace[tia) [i Dio Chrisostomus se plimb‘ ca la ei
acas‘, f‘r‘ s‘ aib‘ aparent nici o barier‘ de comunicare cu dacii. S‘ nu-l
uit‘m pe Pu[kin, care fiind exilat \n Moldova/Basarabia a scris, cu patim‘
poezia (\n limba rus‘) ãBlestemat ora[ Chi[in‘uÒ, poate tocmai din cauz‘
c‘ nu putea comunica cu localnicii [i se vedea din toate punctele izolat.
Dar cum eu am reu[it s‘ g‘sesc p~n‘ acum c‘r]i uitate, autori
ignora]i, care vorbeau acum 400-500 de ani despre noi (geto-dacii) [i
istoria noastr‘ (m‘ refer la Joannes Magnus-1554, Bonaventura
Vulcanius-159730, Carolus Lundius-1687), c‘r]i pe care unele le-am
cump‘rat, altele le-am copiat, reu[ind s‘ g‘sesc traduc‘tori pentru ele,
m‘ \ntreb de ce cei care sunt pl‘ti]i de poporul dacorom~n nu au f‘cut
[i nu fac aceast‘ munc‘?
Am fost zdrobi]i, \nvin[i dar... nu nimici]i!
Ne putem m~ndri cu Decebal! Dar cu Traian ?... Ce a avut el
comun cu noi ?!... Vom vedea!
65
Noi nu suntem urma[ii Romei
RE[EDIN]A LUI DECEBAL
Motto: ãOricine t~nje[te dup‘ un STŒPN,
SERVITOR se va numiÓ
Istoria lumii pare uneori extrem de ciudat‘ [i controversat‘.
n jurul anului 1574 un c‘lug‘r spaniol numit Alphonso
CIACCONE prezint‘ \n premier‘ basorelieful lui Apolodor
din Damasc sculptat pe Columna lui Traian \n Roma, basorelief
care \nf‘]i[a, spune el, scene din cele dou‘ campanii militare \n
cucerirea Daciei ale sus-numitului \mp‘rat (101-102 d.H [i 105-
106 d.H.).
Arat‘, \ntr-adev‘r, ciudat c‘, exact ei, romanii, nu au l‘sat
nici o m‘rturie scris‘ despre Columna de Piatr‘, o adev‘rat‘
piatr‘ de hotar a culturii antice, chiar ei, care obi[nuiau s‘ scrie
at~t de mult despre orice, oriunde. §i va fi acela[i spaniol care va
fi primul s‘ stabileasc‘ faptul c‘ toate basoreliefurile columnei se
refer‘ la aceste dou‘ dramatice r‘zboaie dintre Roma Imperial‘ [i
str‘mo[ii poporului Rom~n31. Red‘m aici descrierea exact‘ f‘cut‘
de p‘rintele Ciaccone (c‘lug‘r bine pus la punct cu aspectele
majore ale realit‘]ii italiene ale sec. XVI) primei scene a Columnei
lui Traian: ãRe[edin]a lui Decebal era un palat magnific, decorat
cu columne [i portrete, probabil situat pe ]‘rmul nordic al
Dun‘rii, pe care \mp‘ratul Traian \l va ocupa ulterior, d~nd
ordine s‘ se p‘streze toat‘ mobila regal‘. Momentul culminant
este \n timpul ÇTratatului de PaceÈ temporar \ncheiat \n 102 d.H.
\ntre Traian [i Decebal. De-a lungul esplanadelor de sus ale
palatului se putea vedea o presupus‘ statuie a \nsu[i regelui
Fig.24. Palatul lui Decebal.
Se pot vedea cei trei leri, fe]e tipice dacice [i chiar ”n partea st‰ng‘ sus, dragonul, capul
de lup dacic. n dreapta jos, un vas roman ce se apropie de ]‘rm.
66
Fig,26. n ´ara Zeilor, Daksha, pe Drumul Zeilor, terase construite de daci cu peste 2.000 de ani
”n urm‘, dac‘ nu [i mai mult. O societate de ã]‘raniÓ capabil‘ s‘ taie st‰nci, s‘ construiasc‘
ziduri care dup‘ mii de ani nu s-au surpat ”nc‘, terase din blocuri de andezit pe care trebuiau
s‘ le care peste mun]i [i v‘i de la mari distan]e (70 km. dac‘ nu [i mai mult ), temple ale c‘ror
ruine ”nc‘ mai st‘p‰nesc mun]ii, un adev‘rat Machu Pichu, aici ”n mun]ii Transilvaniei, aici la
Gr‘di[tea Muncelului [i nu numai aici.
Fig.27. Cas‘ dacic‘
la construc]ia c‘reia
nu s-a folosit nici un cui
67
Decebal, sculptura put~nd reprezenta \n acela[i timp unul din marii
s‘i predecesori, \mbr‘cat \n costumul na]ional dacic. Poarta
principal‘ a palatului se vede c‘ era \ndreptat‘ spre Dun‘re.
Frontul ei \nf‘]i[a trei tineri complet dezbr‘ca]i, fiecare ]in~nd c~te
o tor]‘. Cel din mijloc avea ar‘t‘torul [i bra]ul drept ridicat,
c‘r~nd tor]a cu m~na st~ng‘, av~nd dou‘ crucifixuri \n m~na
dreapt‘. Aceste ultime dou‘ sculpturi pot fi considerate ca imagini
ale a[a-numi]ilor ÇLARSÈ, adic‘ acele divinit‘]i care indicau \n
cadrul vechii mitologii dacice cine avea grij‘ de cas‘ [i cine o
p‘zea. Aparent, nimic \n‘untrul unei case nu putea fi ascuns de
ace[ti mici ÇZei de cas‘È deoarece se credea c‘ ei de]in focul [i
lumina, fiind extrem de credincio[i locatarilor casei lorÒ.
Aceast‘ nou‘ descriere contravine, bine\n]eles, cu ceea ce am
fost \nv‘]a]i decenii de-a r~ndul \n [colile comuniste. Mul]i dintre noi
au crezut mereu c‘ vechii daci ar fi fost un fel de s‘lbatici [i ]‘rani
primitivi, locuind \n bordeie sub p‘m~nt, \n timp ce aveau mari [i
68
Fig.28. Ziduri dacice, contemporane
cu cele ale cet‘]ii Troiei [i care dup‘
mii de ani, f‘r‘ s‘ se fi folosit vreun
beton, nu las‘ ”ntre pietrele lor s‘
p‘trund‘ nici o lam‘ de ras!
69
Noi nu suntem urma[ii Romei
numeroase mine de aur \mprejur; [i care, a[a cum sus]in aceia[i
istorici, au trebuit s‘ a[tepte venirea ãromanilor civilizatoriÓ condu[i
de ãstr‘mo[ul nostruÓ Traian \nsu[i, pentru a putea ajunge la
ãsociet‘]ile de elit‘Ò ale lumii antice. ãCivilizatoriiÓ au fost \n realitate
trupe mercenare romane care pe durata primului an de [edere pe
buc‘]ile de teritoriu cucerite, aveau s‘ devin‘ ãfaimoaseÓ nu numai
pentru c‘ au furat tezaurul regelui Decebal (dup‘ ce l-au for]at pe
viteazul rege s‘ se sinucid‘) dar [i prin ulterioara lor considerare de
c‘tre un val de istorici iresponsabili ca fiind promotori ai progresului
social. El, \mp‘ratul Traian, avea s‘ ia credit postum pentru
ãcivilizareaÓ noastr‘ \ntr-un mod similar \n care, secole mai t~rziu,
l-au aplicat conduc‘torii fanario]i str‘ini de neamul nostru, fasci[tii
sau ru[ii. Fiecare dintre ace[tia [i-a dat osteneala s‘ ne ãcivilizezeÓ
mai bine dec~t predecesorii s‘i, nel‘s~nd \n urm‘ dec~t numai
s‘r‘cie [i suferin]‘ nefericitei popula]ii autohtone daco-rom~ne.
S‘ fi devenit ace[ti a[a-numi]i ãcreatori de istorieÓ orbi, [i s‘ nu
vad‘ frumoasa [i totodat‘ reala interpretare de mai sus a primelor
scene ale Columnei lui Traian? Bine\n]eles, foarte posibil ca
ipotezele c‘lug‘rului spaniol s‘ se dovedeasc‘ gre[ite dar totu[i,
pentru a \nl‘tura orice presupunere gre[it‘, se cere \nt~i \ncercat s‘
se fac‘ cunoscut‘, ca apoi, efectiv s‘ se dovedeasc‘ c‘ este eronat‘.
Respectiva imagine despre Columna lui Traian de care vorbim este
\nregistrat‘ la num‘rul 231 \n albumul lui Ciaccone, \n timp ce ea
apare la 357 conform elaboratei analize a basoreliefului f‘cut‘ de
cuplul de istorici Miclea-Florescu. Ace[ti doi istorici, reputa]i
profesioni[ti, sus]in cu t‘rie c‘ scena descrie prima campanie a
\mp‘ratului Traian, \mbarcarea la portul Ancona \n drumul s‘u c‘tre
Dacia, al‘turi de el fiind sora sa Maria [i so]ia Plotina (fapt pu]in
verosimil deoarece este pu]in probabil ca \mp‘ratul Traian s‘-[i fi
reprezentat pe column‘ mama [i sora dezbr‘cate; p‘rerea noastr‘
este c‘ cele trei figuri reprezint‘ pe cei trei Lars, zeit‘]ile dacice ale
casei).
Au existat mai multe ipoteze privind semnifica]ia scenelor
columnei [i multe altele vor ap‘rea \n viitor, dar un singur lucru
70
Fig,29. Statuia unui
Tarabostes, din
marmur‘ [i porfir
de la Roma, din
Museo Nazionale
Roman. §i aceast‘
monumental‘ figur‘,
de dimensiuni colosale,
face parte din aceea[i
bogat‘ plastic‘ prezent‰nd
Mitul Dacic. Trebuie s‘
recunoa[tem c‘ romanii trebuie s‘
fi fost cu adev‘rat impresiona]i de
ace[ti daci, pentru care , ca s‘ le
cucereasc‘ c‰]iva kilometri de ]ar‘,
au venit cu zecile [i sutele de mii......
ca s‘ cucereasc‘ ce? o
societate de ]‘rani care a trebuit
s‘-i a[tepte pe ei, romanii, s‘-i
”nve]e latina (limba pe care o
vorbeau cu mii de ani ”nainte s‘
apar‘ Imperiul Roman). Au
cucerit ei, romanii, ”n urma unui
r‘zboi fratricid, 14% din teritoriul
Daciei [i... minune , TO´I dacii din
teritoriul ocupat dar [i din cel
neocupat, 86%, a[a peste noapte au
”nceput s‘ vorbeasc‘... latina, [i
asta ”n 165 de ani, uit~ndu-[i
complet limba? Au inv‘]at-o ei
dacii din mun]i [i v‘i, p‘duri [i
mla[tini, a[a de pl‘cere; [i de la
cine? de la ni[te legionari
analfabe]i veni]i din toate col]urile
lumii [i care abia b‰lb‰iau c‰teva
cuvinte latine!
*Museo Nazionale Romano, inv.
124482, Salvatore Aurigemma, e
terme di Diocleziano e il Museo
Nazionale Romano, Roma, 1963, nr.
500.
71
Fig.30. Prinderea copiilor lui Decebal. Cavaleri[tii romani ”i prind pe doi adolescen]i, aparent copiii lui Decebal.
Dintre lupt‘torii din escort‘ un tarabostes zace la p‘m‰nt mort; un comatus a fost prins, iar copiii sunt lua]i de
doi solda]i romani pentru a fi du[i lui Traian.
*Fig.20,21,22,23,24,29,30, ãDecebal [i TraianÓ,Ion Miclea [i Radu Florescu, Ed. Meridiane, Bucure[ti, Romania, 1980.
72
poart‘ semnifica]ia sa etern‘ de piatr‘: \n‘untrul grani]elor unei
super-bogate ]‘ri, \n mod special prin terenurile aurifere, pare foarte
plauzibil ca cei mai de seam‘ conduc‘tori locali s‘ se fi bucurat de
via]‘ [i palate capabile s‘-i fac‘ invidio[i chiar [i pe ãciviliza]iiÓ regi
[i \mp‘ra]i ai Europei de mai t~rziu!
CINE A FOST TRAIAN?
Suntem \nv‘]a]i nu numai o istorie care nu ne apar]ine, dar
trebuie s‘ ne [i m~ndrim cu ceea ce nu ne apar]ine; peste
tot ni se spune c‘ ãne tragemÓ din doi b‘rba]i, dintr-un
DECEBAL, un adev‘rat erou na]ional [i dintr-un... TRAIAN. C~]i
dintre noi [tiu \ns‘ cine a fost acest TRAIAN [i ce a f‘cut el pentru noi?
S‘ \ncepem cu ce ãa f‘cutÓ pentru noi:
- Ne-a zdrobit [i cucerit 14 % din Dacia;
- Ne-a furat tezaurul (a[a cum mai t~rziu o vor face [i al]ii).
Prin tr‘darea acelei ãcozi de toporÓ Bacilis, confident al regelui
dac, romanii descoper‘ \n albia r~ului Sargesia tezaurul lui Decebal
(evaluat de Jerome Carcopino la 165.500 kg de aur [i 331.000 kg de
argint; pentru acea vreme un tezaur fabulos, \n fa]a c‘ruia p~n‘ [i
faraonul Egiptului ap‘rea s‘rac. §i aceasta, \ntr-o ]ar‘ ãs‘lbatic‘Ò [i
ãnecultivat‘Ò! ...ntr-o ]ar‘ care nu [tia s‘ vorbeasc‘ [i s‘ socoteasc‘...
ntr-o ]ar‘ care a fost fericit‘ s‘ dea totul romanilor ca s‘ \nve]e...
ãLATINAÓ, limba pe care ei, dacii, o vorbeau de mii de ani! §i dup‘
cucerirea s~ngeroas‘ a mai pu]in de un sfert din teritoriul Daciei, tot
el, Traian, a continuat s‘ stoarc‘ tot ce se mai putea de la noi (la fel
ca al]ii, aproape dou‘ milenii mai t~rziu).
Cine a fost Traian?
Marcus Ulpius Traianus este fiul unui comandant de legiune
(de origine mai pu]in roman‘) care va ajunge mai t~rziu guvernatorul
Siriei [i Asiei.
n urma victoriilor militare ale lui Traian \mpotriva
germanilor, \mp‘ratul Nerva \l va adopta ca fiu la 27 octombrie 97,
proclam~ndu-l asociat la putere. El, Traian, nu ne-a iubit niciodat‘, ci
dimpotriv‘...
73
Noi nu suntem urma[ii Romei
74
Fig.31. Traian ãstr‘mo[ulÓ.Chiar acest pederast s‘ fie ãstr‘mo[ulÓ neamului nostru
domnilor istorici ?Ó Moneda de la TraianÓ, din bronz , b‘tut‘ ”n anul 114 d.H. Pe
aceasta scrie : Ӎmp‘ratului Caesar Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus, cel
mai mare preot , cu putere Tribunician‘ [i consul a [asea oar‘, p‘rinte al patrieiÓ.
Kunsthistorisches Museum , Viena, RIC, pp. 286-289.
Ce ar avea el \n comun cu noi? Ceea ce au avut \n
comun cu noi [i al]ii mai t~rziu c~nd ne-au cucerit, ne-au
jefuit tezaurul, [i nu numai o dat‘... dup‘ primul [i dup‘
al II-lea r‘zboi mondial, care ne-au dat marele seism
civilizator... MARXISMUL!
Triumful lui Traian a \nsemnat pentru noi
\nfr~ngere: \n toamna anului 106, \n loc ca ]‘ranii daci
s‘-[i str~ng‘ recoltele, erau m~na]i la Roma pentru a fi
sacrifica]i \n circuri \n cinstea triumfului lui Traian.
Dup‘ \nfr~ngerea lui Decebal, Traian [i-a am~nat
intrarea ãtriumfal‘Ò \n Roma p~n‘ la sosirea mamei sale
ãibericeÓ din Spania, ]in~nd s-o aib‘ l~ng‘ el \n acele
momente mari de bucurie, c~nd \ntreaga Dacie pl~ngea
[i-[i jelea mor]ii ale c‘ror suflete se ridicau spre
]inuturile din cer ale zeului Ghebeleizis sau spre ]inuturile
subp‘m~ntene ale lui Zamolxe... §i noi ne
m~ndrim ast‘zi cu... Traian! O treime de an (123 de zile)
au ]inut petrecerile [i serb‘rile populare la Roma. Din
cele mai \ndep‘rtate col]uri ale lumii veneau solii,
trimise anume s‘ ia parte la aceste serb‘ri; [i toate
cheltuielile au fost suportate de acel El Dorado... acea
Californie a antichit‘]ii, jefuit‘ de romani \n frunte cu ãmarele
nostru str‘mo[Ó - TRAIAN!
n cea mai frumoas‘ pia]‘ a Romei s-a \n‘l]at \n amintirea
acestei biruin]e, cu banii no[tri, un monument de marmur‘ ce se
cheam‘ COLUMNA LUI TRAIAN, construit‘ de marele Apolodor
din Damasc...
Un \nv‘]at german, Theodor Mommsen, scrie despre Columna
aceasta c‘ este ão carte de tablouri s‘pate \n piatr‘Ò32. Av~nd 124 de
tablouri cu 2000 de figuri \n relief, ea \nf‘]i[eaz‘ momente \nsemnate
din luptele romanilor cu dacii.
Setea de ãglorie ost‘[easc‘Ò [i de expansiune politic‘ l-au cam
]inut pe Traian departe de so]ia sa, \mp‘r‘teasa Plotina - mult l‘udat‘
pentru virtu]ile ei - [i mult mai aproape de tinerii solda]i. Dorin]a lui
75
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.32. §i din nou
capul ãstr‘mo[uluiÓ.
Descoperit la Ostia, M.I.R.S.R.
76
Fig.33. Tabula Traiana comemor‰nd REPARAREA [i NTŒRIREA drumului de la Cazane de
c‘tre ”mp‘ratul Traian. Au mai reparat la acest drum t‘iat ”n piatra Cazanelor [i al]i ”mp‘ra]i
romani ”nainte de Traian: Tiberius, Claudius [i Domi]ian, dar cine i-a fost constructorul nu
este clar. Dacii erau adev‘ra]i arti[ti ”n t‘iatul celor mai tari granituri, a[a cum este andezitul
[i de asemenea ”n metalurgia fierului ”i ”ntreceau cu mult pe romani. n plus Dacia era un fel
de El Dorado al antichit‘]ii ”n ceea ce prive[te aurul [i ”n general bog‘]iile ei. A[a c‘ apare
mai plauzibil ca drumul de la Cazane s‘ fi fost construit de c‘tre daci la fel cum tot ei au
construit [i podul de piatr‘ de peste Dun‘re (re-construit mai t‰rziu de Traian [i din nou de
dacul Constantin cel Mare) la peste 100 de ani de la retragerea armatelor romane, atunci
c‰nd vecinii unguri ne spun c‘ locurile erau pustii [i ”i a[teptau pe ei s‘ soseasc‘ [i s‘ le
populeze - 800 de ani mai t‰rziu. De ce oare Constantin cel Mare a vrut s‘ cheltuiasc‘ o
mul]ime de bani, timp [i bra]e de munc‘, ca s‘ reconstruiasc‘ un pod peste Dun‘re, ce-l lega
de o zona depopulat‘? Chiar a[a s‘ fi fost el de ãrisipitorÓ?
Fig. 31-32-33 Ð dup‘ ãSTRŒMO§II ROMNILOR, vestigii milenare de art‘ [i cultur‘. Decebal [i
TraianÒ. I. Miclea [i R. Florescu, Ed. Meridiane, 1980.
Fig.34. Putem vedea una dintre cele dou‘ biblioteci din forumul lui Traian, ”n care ”nc‘peau
22.000 de manuscrise. La mese ”i putem vedea pe cei ce le studiau. Aceast‘ construc]ie, ca de
altfel ”ntregul forum, s-a construit cu aurul adus din Dacia, de la noi, pe care James E. Packer,
”n Arheology Magazin, feb. 1998, o descrie ca ãUn regat barbar foarte bine organizatÓ
Vezi [i fig.35,36 din acela[i Jurnal de Arheologie
77
Fig.35. Reconstruc]ia planului ãForumul lui TraianÓ:
(1) arcul de triumf de la intrare,
(2) statuia ”mp‘ratului c‘lare,
(3) bastioane semicirculare,
(4) judec‘toria-basilica Ulpia,
(5) dou‘ biblioteci,
(6) columna lui Traian,
[i (7) templul lui.
Mai jos se poate vedea o
reconstruc]ie
a pie]ei principale a forumului,
av‰nd ”n centru
statuia ”mp‘ratului c‘lare.
n spatele acestuia
se afl‘
intrarea
spre tribunal,
Basilica-Ulpia
cu Columna
lui Traian
”n spate.
§i toate
acestea
au fost
ridicate
”n cinstea
cuceririi
a 14%
din teritoriul
Daciei!
78
Fig.36. Basilica Ulpia
are aspectul unui
tribunal. Construit‘
”n marmur‘,
ãmaterial de importÓ
foarte scump ”n acea
vreme, aducea o
str‘lucire [i o
elegan]‘ lini[titoare
acestui loc.
Columnele care
sprijineau zidurile
aveau ”n fa]a lor
statui colosale ale....
prizonierilor daci (!)
pe atica Basilicei
Ulpia unde marmura
turceasc‘ alb‘ cu
vene violete, numit‘
ãpavonazzettoÓ ”i
f‘cea pe ace[tia s‘
par‘ mai impun‘tori
dec‰t ”mp‘ratul
”nsu[i. Treptele care
conduceau la
structurile din forum
erau din marmur‘
galben‘ cu vini[oare
violete ãgiallo anticoÓ,
d‰nd un aspect
elegant centrului
pavat [i el ”n
marmur‘ alb‘ de
culoare neutr‘. Noi
azi nu vrem s‘ [tim
prea mult despre
str‘mo[ii daci, dar ei
romanii au fost a[a de
ferici]i de victorie
”nc‰t au s‘rb‘torit-o
nu numai prin
construc]ia acestui
forum dar [i prin ãcea
mai lung‘ s‘rb‘toare
din lumeã. n Roma
antic‘ victoria asupra
noastr‘ s-a s‘rb‘torit
oficial 123 de zile!
*Fig.34,35,36,37
Archaeology magazin,
jan-feb. 1998
,Archaeological Institute
of America, New York,
U.S.A.
79
Fig.37. Aceasta este tot ce a mai r‘mas azi de la ãviteazul str‘bunÓ: ruine, ruine [i iar
ruine ”n mijlocul c‘rora se-nal]‘-n piatr‘ Nemuritoarea Istorie a Nemuritorilor
Daci, adev‘ra]ii no[tri str‘buni.
n v~rful Columnei nu se mai g‘se[te ãSTRŒMO§ULÒ ci Sf. Petru, plantat acolo de
cre[tinii no[tri \n secolul XVI \n concordan]‘ cu dispozi]iile bisericii de atunci.
80
81
Fig.38. Aceast‘ cup‘ tracic‘ terminat‘
cu un cap de sfinx, are o vechime de
peste 2.300 de ani. Bog‘]ia tracilor era
nem‘surat‘. n cartea a 10-a a Iliadei,
Homer spunea despre regele trac
Rhesoss: ÓCarul lui de lupt‘ era o
oper‘ de art‘ fiind lucrat ”n aur [i
argint, iar armura lui f‘cut‘ din aur
masiv ”l f‘cea s‘ arate ca un
nemuritor.Ó
*Time magazin, p. 62-63, aprilie 27, 1998.
Traian era s‘-l ajung‘ pe Alexandru Macedon, a[a c‘, pornind la lupt‘
contra PAR´ILOR, cotropind Armenia (\n 114), Mesopotamia
(\n 115) [i Assyria, un fel de boal‘ \l atinge pe c~mpul de lupt‘ din
Cilicia [i astfel moare marele nostru ãstr‘mo[Ó.
Italienii l-au cam uitat, dar noi...nu! Noi \l ãiubimÓ...Nu este el
ãstr‘mo[ulÓ nostru!? Grecii se m~ndresc cu tracul nostru Alexandru
Macedon care i-a \ngenunchiat [i cucerit, uit~ndu-[i adev‘ra]ii eroi...
Noi, tot a[a ne m~ndrim cu ce nu e al nostru, cu Traian! Ba \ntr-un
timp [i cu Stalin... ce ap‘rea pe prima pagin‘ din abecedarele
rom~ne[ti, ani la r~nd; [i mai era [i ctitor de ora[ rom~nesc, Bra[ovul
devenind, ce ironie a sor]ii, ora[ul Stalin...
Citindu-l pe d-l Ramino N. Georgescu din New York (vezi
Danubius, ãPrin Cenu[a ImperiuluiÓ Anul 1, nr.3), nu po]i s‘ nu-i
apreciezi intui]ia, patriotismul [i umorul atunci c~nd se refer‘ la felul
\n care istoria ne este re-interpretat‘ [i predat‘ \n [coli [i universit‘]i.
Au trecut aproape 2000 de ani de la ãvizitaÓ de pomin‘ a
\mp‘ratului roman Nerva Traianus \n Dacia, ne spune sus-numitul
autor. O vizit‘ nedorit‘, nesolicitat‘, nenorocit‘. n urma ei un popor
m~ndru, d~rz, viteaz [i-a pierdut, prin grija istoricilor prezen]i, Patria,
Identitatea.
De atunci multe s-au schimbat \n lumea aceasta. Imperiul
Roman \nsu[i s-a dus, praf [i pulbere, \n jos, pe Apa
S~mbetei/Tibrului. Lovitura de gra]ie i-a dat-o un oarecare ãbarbarÓ,
Alaric, care, din toat‘ cultura Romei, nu s-a \nvrednicit s‘ \nve]e dec~t
dou‘ cuvinte: Vae Victis !
R‘scolind prin ãCenu[a ImperiuluiÓ R.N. Georgescu face o
istorie comparat‘, \ntre cea a dacilor [i cea a evreilor, iar paralelele
sunt uluitoare:
- P~n‘ la venirea romanilor ambele ]‘ri [i popoare aveau un
trecut impresionant, luptaser‘ d~rz, eroic \mpotriva reichului roman
aproape \n aceea[i perioad‘ de timp, secolele I [i II d.H.
- Ambele ]‘ri au fost desfiin]ate ca state independente, ambele au
pl‘tit tribut greu ãp‘cii romaneÓ.
82
- Ambelor popoare li s-au sf‘r~mat [i li s-au ras de pe fa]a
p‘m~ntului str‘vechile [i m~ndrele lor capitale; \n schimb s-au
procopsit cu capitale noi, de data asta ...de fabrica]ie roman‘... Dacii
s-au trezit cu Ulpia Traiana Dacica Sarmisegetusa iar evreii cuÉ Aelia
Capitolina...
- n semn de \nalt respect [i considera]ie pentru rezisten]a lor
eroic‘ dar mai ales pentru a se putea spune ãvede]i pe cine am b‘tut
noi?Ó, ambelor popoare li s-a rezervat c~te o pagin‘ de onoare \n
letopise]ul \n piatr‘ al Romei. Nou‘, dacilor, o column‘ de marmur‘
\nchinat‘ lui Traian; evreilor, arcul de triumf, din travertin, al lui
Titus.
G~ndi]i-v‘ acum c‘ f‘r‘ ace[ti daci de pe Columna lui Traian, de
pe Arcul de triumf al lui Constantin cel Mare, din ãPia]a PoporuluiÒ,
din ãPia]a Sf~ntul PetruÓ etc... (sunt peste 187 de statui de daci la
Roma), Roma ar r‘m~ne pustie.
Dar s‘ vedem ce s-a \nt~mplat cu aceste dou‘ popoare, de daci
[i evrei, dup‘ 2000 de ani.
Evreii au r‘mas evrei [i \[i zic la fel [i azi, evrei; statul lor se
nume[te la fel, Israel, religia lor este aceea[i, mozaic‘.
Dar dacii? Ei bine, dacii au ajuns ãrom~niÓ; \n imagina]ia lor
pervertit‘ ei se vor [i se cred, prin ãbun‘voin]aÓ istoricilor lor,
bastarzii propriilor lor c‘l‘i(!)....
´ara lor, Dacia, una dintre cele mai vechi [i mai temute ]‘ri ale
continentului, a disp‘rut pur [i simplu de pe harta lumii, a ajuns
ãRom~niaÓ, o colonie roman‘ benevol‘(!), un pa[al~c postum al
Imperiului Roman, o ]ar‘ inventat‘, o ]ar‘ de operet‘, o ]ar‘ a
sur~sului jenant, penibil, o ]ar‘ cu nume de furat, cu ADN falsificat.
Nici romanii, du[manii de moarte ai dacilor, care i-au supt
s~ngele, aurul [i bog‘]iile Daciei, nu au cutezat s‘ se ating‘ de numele
ei sf~nt, DACIA. Dar vin politicieni bonjuri[ti, bufonii neamului, [i
\ndr‘znesc a scrijeli slove str~mbe [i str‘ine pe fruntea de granit a
Patriei Dacia [i-i schimb‘ numele. Trebuie jude] mare [i pedeaps‘ [i
mai mare pentru aceste crime de \nalt‘ tradare.
83
Noi nu suntem urma[ii Romei
Li se atribuie evreilor multe sl‘biciuni; dar nimeni nu poate s‘ le
conteste \nd~rjirea, disperarea, fanatismul cu care \[i ap‘r‘
identitatea, \ndeplinind \n acest fel una din poruncile fundamentale
ale Universului... fii [i r‘m~i tu \nsu]i ! Cine face asta merit‘ toat‘
considera]ia [i tot respectul.
Poporul evreu a pl~ns vreme de 2000 de ani dar astazi el s-a
reg‘sit din nou \n aceea[i patrie, sub aceea[i religie, \n aceea[i limb‘,
sub acela[i nume.
Iar noi, dacii, cotropi]i [i jefui]i ca [i evreii sau poate \nc‘ [i mai
r‘u dec~t ei, noi ne hlizim, noi c~nt‘m osanale postume cotropitorilor,
celor care au ucis tot ce aveam noi mai scump, Patria. Asculta]i numai
aceste versuri din ãPui de LeiÓ [i n-o s‘ v‘ vin‘ s‘ crede]i urechilor:
ã§i unu-i Decebal cel Falnic/ Iar cel‘lalt Traian cel DreptÉÓ
Ce putem spune despre o astfel de istorie?
Cui s‘-i mul]umim pentru ea ?
84
CEL MAI MARE IMPERIU DACIC
AL EREI NOASTRE
n momentul de fa]‘ c~nd toate popoarele moderne \[i caut‘ cu
str‘[nicie ãacte de identitate istoric‘Ò, ar fi o crim‘ din partea noastr‘,
a dacilor, s‘ fim nep‘s‘tori la ceea ce ne apar]ine.
Dac‘ am auzit de Burebista, Deceneu [i Decebal ca despre
cei ce au contribuit la formarea [i men]inerea regatului
Dac, iar despre Traian ca cel care a c‘utat s‘ distrug‘
civiliza]ia dac‘ cucerind 14% din teritoriile ei, fur~ndu-i tezaurul [i
transport~ndu-l la Roma unde a fost topit (parte din monedele turnate
din el fiind date cadou celor ce au luat parte la jefuirea, a[a-zisa
ãcucerireÓ a Daciei), s‘ vedem ce s-a mai \nt~mplat cu marele neam al
tracilor (pelasgilor).
n jurul anului 300 dup‘ Hristos, marele neam al tracilor av~nd
nucleul dacic ca element conduc‘tor, ajunge din nou \n fruntea tuturor
neamurilor europene [i... ale lumii. mp‘ratul Galerius cel B‘tr~n, fiul
Romulei (femeie dac‘ din cetatea Recidava), pe numele lui adev‘rat
V‘carul (Armentarius), dup‘ ce prime[te de la Senatul roman titlul de
\mp‘rat roman, se declar‘ du[manul numelui de roman
consider~ndu-l impropriu, schimb~nd numele din Imperiul Roman \n
acela de Imperiul Dacic,33 deoarece majoritatea popula]iei acestui
imperiu era format‘ din daci-traci, ca de altfel [i armata.
Limba dacic‘ este cunoscut‘ \n istorie sub numele de ãlatina
vulgar‘Ò, fiind de fapt limba imperiului. Scriitorul roman Lactantius \n
ãRomanos DominarenturÓ34 se pl~nge c‘ dacii nord-dun‘reni au
ajuns st‘p~nii romanilor, iar toat‘ suita lui Galerius cel B‘tr~n provenea
din dacii de la nordul Dun‘rii.
85
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.39. n ´ara Zeilor, ´ara Dacilor av‰nd sub picioare ziduri de cet‘]i [i temple, ”nc‘ par]ial sigilate sub p‘m‰nt. De la st‰nga:
colonelul Nicolae Mereu]‘, fostul comandant al corpului de paz‘ al pre[edintelui Moldovei Snegur, Eu [i Andrei Vartic, dup‘
un drum de munte de peste 18 Km. Natura ne-a r‘spl‘tit efortul. De ce oare ”[i construiau Ei dacii cet‘]ile ”n creier de mun]i [i
”n mijlocul ]‘rii ? Au fost acestea cu adev‘rat cet‘]i ori dup‘ cum spune Andrei au fost nimic alceva dec‰t puncte de abserva]ie
astronomice, geodezice ori.... De ce dacii le ”nconjurau cu ziduri ãnemuritoareÓ iar ”n mijlocul acestora nici m‘car nu nivelau
ori terasau terenul ?
86
87
Fig.40. n mijlocul
Tesalonicului
g‘sim [i azi
Arcul de Triumf
al lui Galerius
(Ler mp‘rat),
realizat din marmur‘
alb‘, cu
sculpturi [i decora]
ii \n relief,
reprezent~nd
victoria \mpotriva
per[ilor (290-
297 d.H.). Niels
Hannestad afirma
c‘ monumentul
este ã cel
mai important
dintre monumentele
tetrahice
p‘strateÓ, consemn~
nd pentru
eternitate triumful
dacilor \n
\ntreaga lume
antic‘, oriental‘
[i occidental‘.
Figurile comandan]
ilor daci
sunt peste tot.
De ce oare grecii
nu se \ntreab‘
azi de ce s-a
construit acest
Arc de Triumf pe ãteritoriul lorÓ [i de ce suntem noi pe el ? De fapt el nu reprezint‘ nimic
istoric pentru grecii care \[i adjudec‘, incorect, acest teritoriu. Acest Arc de Triumf al
str‘mo[ilor daci, avea la \nceput patru picioareÉ doar dou‘ mai exist‘ azi. Cui s‘-i pese?
n anul 311 d.H., Ler mp‘rat, \nainte de moarte (din cauza unei infec]ii), va da decretul de
Liber‘ practic‘ a cultului cre[tin. i vor urma la tron cei doi nepo]i : Galer cel T~n‘r [i ceva
mai t~rziu Constantin cel Mare. Acesta din urm‘ va reconstrui [i Podul de Piatr‘ de peste
Dun‘re, f‘cut ini]ial de str‘bunul s‘u Burebista. De ce oare a reconstruit acel pod c~nd se
[tie c‘ romanii se retr‘seser‘ din nordul Dun‘rii de aproape 200 de ani iar ãlocurile erau
pustiiÓ (\i a[teptau pe unguri, goale, \nc‘ 800 de ani, ca s‘ soseasc‘ [i s‘ [i le adjudece).
n dep‘rtare se vede [i Rotunda.
Fig.41. O alt‘
vedere al Arcului
de Triumf al lui
Ler mp‘rat,
unde putem
vedea rela]ia lui
cu Rotunda.
Galer cel B‘tr~n
era copil din flori
al Romulei, femeie
dac‘ din
cetatea Recidava,
slujitoare a
cultului Zalmoxian.
El va
schimba numele
I m p e r i u l u i
Roman \n Dacia
Mare \n anul 305
d.H. Ler mparat,
ca ginere al lui
Diocle-]ian, a
avut un nume r‘u
printre cre[tini,
dar a fost un
general de geniu,
fiind asemuit de
c‘tre Niels Hannestad,
cu Alexandru
Ma-cedon
(alt trac). Re-
\nfiin]area Imperiului
Daciei
Mari i-a f‘cut pe
daci s‘ devin‘ din
nou st‘p~nii lumii.
C~ntecele [i
colindele noastre \l omagiaz‘ [i azi pe El, Ler mp‘rat.
Scriitorul Eusebiu spune c‘ tot el, Galerius, a dat armatelor sale, \nc‘ de la \nceput, vechiul
drapel al dacilor, §arpele Gnostic (lucrat din aram‘, piele sau chiar stof‘). El s-a declarat cel
mai mare du[man al numelui de roman (Fontes, II, 6-7) [i a mutat capitala statului Dacia
Mare, acas‘, pe teritoriul nostru, la Tesalonic. Lactanius, un cronicar roman, nota \n 325 d.H.
c‘ Galer cel B‘tr~n este ão fiar‘ cu totul str‘in‘ de s~ngele de romanÓ (Fontes, II, 7).
88
Fig.42. Rotunda din Salonic, o construc]ie solid‘, cu pere]i gro[i, a fost construit‘ de
Galerius ca un adaos enormului palat unde acesta \[i avea locuin]a. Rotunda era legat‘ de
palat printr-un bulevard m‘rginit de coloane frumoase [i care, \n final, trecea pe sub Arcul
lui Galerius. De ce el, Ler mp‘ratul, a construit aceast‘ Rotund‘, nu se [tie. Se presupune
c‘ ea ar fi trebuit s‘-i serveasc‘ drept Mausoleu. Al]ii consider‘ c‘ trebuia s‘ serveasc‘ drept
sal‘ de recep]ii. n timpul lui Teodosius ea a fost transformat‘ \n biseric‘, interiorul fiindu-i
vandalizat, apoi decorat cu scene religioase cre[tine. Norocul nu-i sur~de nici cu cre[tinii,
a[a c‘ \n 1590 a devenit moschee.
Acela[i Constantin cel Mare va muta capitala imperiului la Constantinopol, iar prin edictul
de la Milano, din 313 d.H., va face cre[tinismul s‘ fie obligator, pe teritoriul imperiului.
El va ridica la Roma un arc de triumf pe care dacii sunt reprezenta]i prin opt statui, fiecare
de peste trei metri \n‘l]ime.
89
Astfel c‘ din cuceri]i, dacii au devenit cuceritori, schimb~nd
numele imperiului roman \n imperiul dacic, aceasta fiind concluzia
celui mai mare du[man al dacilor de atunci, Lactantius, \n 325 d.H.
Galerius cel T~n‘r, fiu al sorei lui Galerius cel B‘tr~n, a fost
numit, \nainte de a ajunge \mp‘rat, cu numele dacic cel adev‘rat,
Dara35. Ace[ti doi mari conduc‘tori ai Imperiului Dacic, ridic‘ la
Salonic un Arc de Triumf \n cinstea apogeului ascensiunii dacice.
Tot nou‘, dacilor, ne datoreaz‘ cre[tinii libertatea cultului lor.
Galerius cel T~n‘r, \mp‘ratul Daciei \n anul 311 d.H., elaboreaz‘ o lege
de toleran]‘ prin care se acord‘ credincio[ilor cre[tini libertatea cultului,
cu condi]ia s‘ se roage lui Dumnezeu pentru el [i pentru stat36. Dup‘
preotul D. B‘la[a37, \n timpul celor doi \mp‘ra]i Galerius, statul imperial
al Daciei se reorganizeaz‘ \n provincii conduse de un voievod
(ãvoievodÓ fiind un cuv~nt dac cu sens de lupt‘tor, r‘zboinic, el
corespunz~nd cuv~ntului slav ãcneazÓ). El s-a p‘strat de-a lungul
secolelor nu numai \n istoria noastr‘, dar [i prin locurile unde am fost [i
mai suntem... ca de exemplu, ]inutul Voivodinei inclus azi \n Iugoslavia,
unde rom~nii locali se lupt‘ pentru eliberarea lui de sub s~rbi.
Tot D. B‘la[a, \n lucrarea citat‘, men]ioneaz‘ c‘ \ntre dacoromani,
cel dint~i voievod, necunoscut p~n‘ \n prezent, a fost
Vlahernus (nume provenind de la cuv~ntul Vlah, cum de altfel \nc‘ \i
numesc pe macedoneni, grecii [i azi cu dispre]).
Ca [i cum doi \mp‘ra]i daci \n fruntea imperiului nu ar fi fost de
ajuns, lui Galerius cel T~n‘r \i urmeaz‘ la conducerea noului Imperiu
Dac, un altul, n‘scut \n satul dac Ni[ de la sudul Dun‘rii, Constantin
cel Mare, cel ce ridic‘ Arcul de Triumf de la Roma, pe care apar o parte
din figurile comandan]ilor daci. Tot el [i-a mutat re[edin]a la SIRMIUM,
iar la scurt timp dup‘ aceea la SERDICA, \n DACIA MEDITERRANEA,
despre care va face declara]ia semnificativ‘: ãROMA mea este SERDICAÓ.
Tot el reconstruie[te podul de piatr‘ de peste Dun‘re (construit de
str‘bunul s‘u Burebista [i nu de... Traian), ad‘ug~ndu-i un castru cu
patru turnuri [i un edificiu cu numeroase \nc‘peri.
De ce oare cineva ar fi avut interesul s‘ cheltuiasc‘ sume mari de
bani, atunci \n antichitate, ca s‘ reconstruiasc‘ un pod acolo, departe
90
peste Dun‘re, c~nd ãromanii se retr‘seser‘ deja... iar locurile erau
pustii...Ó cum le place unor istorici vecini s‘ sus]in‘ ...?
Citind cartea d-lui profesor Augustin Deac38, ãIstoria adev‘rului
istoricÓ te vezi purtat de la t‘bli]ele de la T‘rt‘ria la istoricul rom~n de
na]ionalitate turc‘ Ali Ekrem, care vorbe[te de ãOguznamÓ, cea mai
veche cronic‘ turc‘, tradus‘ \n limbile german‘, francez‘ [i rus‘, \nc‘
din secolul al XVII-lea, dar de care ãmariiÓ no[tri istorici nu au aflat
\nc‘; \n ea se men]ioneaz‘ c‘ \n anul 839 exista o ´ar‘ a Rom~nilor...
dar unde era ea pe harta Europei?
Nu am auzit niciodat‘ vorbindu-se de atlasul german din 1826
care ar‘ta popoarele Europei anului 900 unde ãWalahiiÓ se \ntindeau
din Panonia p~na la Nipru, men]ion~ndu-se [i cinci voevodate vlahice.
Ce pot spune de descoperirea scrisorii unui conduc‘tor cazar,
referitoare la sec. al VIII-lea \n care se vorbe[te de ´ara Ardil cu 100
de ani \nainte de sosirea ungurilor (deci numele Ardeal nu vine din
ungurescul Erdely).
n anul 1937 la cel de-al II-lea Congres Episcopal romano-catolic
din Ungaria s-a vorbit despre lucrarea preotului [i arheologului
romano-catolic Lukacs Karoly, care a p‘storit 10 ani \n zona lacului
Balaton (fostul Hercuniates de pe vremea dacilor) [i unde a g‘sit urme
arheologice de: palate, biserici [i conace rom~ne[ti din secolul al
X-lea.
n cronica \mp‘ratului Friederich al II-lea Barbarossa, de prin
anul 1189, se atesta existen]a unei ]‘ri ãWalahiaÓ \ntre Dun‘re [i
mun]ii Carpa]i, descriindu-se cu lux de am‘nunte grani]ele.
Descifrarea de c‘tre arom~nul Stefanovschi a inscrip]iei de pe
inelul de aur de la Celei (Sucidava) din jude]ul Gorj, precum [i a
inscrip]iei de pe inelul de la Ezereva, Bulgaria de azi.
R‘sp~ndirea credin]ei lui Hristos s-a f‘cut \n limba dac‘, de c‘tre
sf~ntul Andrei, fratele lui sf. Petru la nordul Dun‘rii, [i de c‘tre sf.
Pavel, la sudul Dun‘rii, vezi Biblia lui Wilfila (scris‘ \n limba carpatodun‘
rean‘ la \nceputul secolului IV).
Ce mai putem spune de lucrarea c‘rturarului daco-rom~n din
sec. al IV-lea, Aeticus Dun‘reanu, intitulat‘ ãCosmosgraphiaÓ, scris‘
91
Noi nu suntem urma[ii Romei
\n limba rom~n‘-dun‘rean‘ cu alfabet geto-dac, limba vorbit‘ de cele
3-5 milioane de locuitori de pe vremea lui Burebista.
Noi am vorbit aceea[i limb‘ dac‘ \n fa]a romanilor, go]ilor,
gepizilor, hunilor [i slavilor [i continu‘m s‘ o vorbim cu schimb‘rile
care survin \n orice limb‘ \n decursul mileniilor.
n raportul diplomatului bizantin Panites Priscus, aflat \n anul
448 la curtea ne\mbl~nzitului Atila, se men]ioneaz‘ c~teva cuvinte
clare daco-rom~ne ca: meiu, mied, colib‘; iar la masa dat‘ de Atila \n
cinstea diploma]ilor s-a vorbit [i \n limba ãAusonicaÓ carpato-dun‘rean‘,
dacic‘.
Ce este cu stema regatului geto-dac, cei doi lei afronta]i, pe care
o g‘sim p~n‘ \n 1921 pe stema Rom~niei Mari?
§i, \n sf~r[it, ce este cu acel Codex Rohonczy, cronic‘ dac‘ din
secolele XI-XIII, \nsum~nd 448 de pagini, scrise \n limba carpatodun‘
rean‘, latina dun‘rean‘ arhaic‘, cu alfabet geto-dac, pe care
dacorom~nii \l mai foloseau \nc‘ pe vremea lui Vlad ´epe[ (vezi
Ha[deu). Ea con]ine \ndemnuri la lupt‘ ale domnitorului Vlad - ca [i
ale altora - \mpotriva migratorilor pecenegi (din r‘s‘rit) [i a ungurilor
(din apus). Se descriu 54 de b‘t‘lii victorioase, patria noastr‘
ar‘t~ndu-se ca o ]ar‘ bine organizat‘.
C~nd oare se va \nv‘]a \n [colile rom~ne despre a[a ceva?
92
EI, TRACII, AU FOST DACI...
Arborele tracic num‘ra peste 200 de triburi, cele mai cunoscute
fiind cele ale dacilor, ge]ilor, ramanilor, bessilor (metalurgi[
ti), latinilor etc.
O interesant‘ afirma]ie despre daci o g‘sim la istoricul Dio
Casius care a spus: ã§i iar‘[i s‘ nu uit‘m c‘ Traian - Troian a fost trac
veritabil. Luptele dintre Traian [i Decebal au fost r‘zboaie fratricide,
iar tracii au fost daciÓ.39
Dup‘ Mircea Eliade, num‘rul ramurilor giganticului arbore uman
al tracilor se ridica la cca. 200.40 Pr. Dumitru B‘la[a a alc‘tuit un tabel
al acestora num‘r~nd nu mai pu]in de 150 de ramuri tracice.
Herodot (425 \.d.H.) considera c‘ ãNeamul tracilor este cel mai
numeros din lume; tracii au multe nume, dup‘ regiuni, dar obiceiurile
sunt cam acelea[i la to]iÓ.
Dup‘ victoria grecilor de la Maraton asupra per[ilor, regele
Xerxes (486-465 \.d.H.) \[i construie[te o mare armat‘ \n care se
men]ioneaz‘ de c‘tre Herodot [i prezen]a tracilor bithini, din nordvestul
Asiei Mici; ace[tia sunt descri[i astfel: ãTracii \nso]eau expedi]ia
purt~nd pe cap c‘ciuli din blan‘ de vulpe, \mbr‘ca]i cu hitoane, peste
care se \nf‘[urau cu mantale viu colorate. n picioare [i peste pulpe
aveau o \nc‘l]‘minte din piele de c‘prioar‘. Ca arme au suli]e, scuturi
u[oare [i pumnale miciÓ.41
Ovidiu \n Tristele \i surprinde pe tracii geto-daci astfel: ãi vezi
c‘l‘ri, venind [i duc~ndu-se prin mijlocul drumurilor. ntre ei nu-i
nici unul care s‘ nu poarte tolb‘, arc [i s‘ge]i \ng‘lbenite de veninul
viperei. Au glas aspru, chip s‘lbatic [i sunt cea mai adev‘rat‘
\ntruchipare a lui Marte. P‘rul [i barba lor n-au fost tunse niciodat‘.
M~na lor dreapt‘ e totdeauna gata s‘ \nfig‘ cu]itul pe care \l are legat
la [old orice b‘rbatÓ.42
n anul 547 \.d.H. per[ii lui Cyrus au \nfr~nt Regatul Lydiei
Tracice din Asia Mic‘, extinz~ndu-[i st‘p~nirea spre nord-vest p~n‘ la
]‘rmul sudic al M‘rii Marmara.
93
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.43. Conducta dacic‘, veche de peste 2.000
de ani care perforeaz‘ muntele aduc‰nd apa
s‘tenilor din M-]ii Or‘[tiei, Fetele Albe.
Conducta a fost descoperit‘ ”n luna mai 1998
de c‘tre Prietenul Dacilor, Andrei Vartic,
ajutat de o c‘l‘uz‘.
94
Regele persan Darius I (522-486 \.d.H.) a \ntreprins o expedi]ie
la nord de Dun‘re, iar dup‘ acela[i Herodot, singurii traci care s-au
luptat cu el au fost ge]ii din Scythia Minor (Dobrogea) nel‘s~ndu-l pe
acesta s‘ se stabileasc‘ acolo. L-au atacat tracii din Mun]ii Pangaion
c~t [i tracii odoman]i, stabili]i mai la nord, p‘str~ndu-[i astfel independen]
a.
Peninsula tracic‘ a Chersonesului (cher-sones = fiii cerului, cei doi
Zamolxis), \n decursul agita]iei istoriei va trece de la per[i la greci.43
Confedera]ia tribal‘ a tracilor-odrisi care avusese o evolu]ie
str‘lucitoare va fi desfiin]at‘ \n urma unui r‘zboi fratricid de regele
macedonean Filip al II-lea. Acesta va \ntreprinde o expedi]ie \n ]inuturile
Dun‘rii de Jos (339 \.d.H.), unde regele get Kothelas i-a dat-o pe
fiica sa Meda de so]ie. Aceia[i traci-macedoneni dup‘ ce i-au \nvins
pe sci]i, \nc‘rca]i de prizonieri [i vite, \ntorc~ndu-se acas‘ travers~nd
Mun]ii Haemus (Balcani) au fost ataca]i de tracii tribali care le-au luat
toat‘ prada r‘nindu-l grav la picior pe \nsu[i Filip al II-lea.
Patru ani mai t~rziu, un t~n‘r trac-macedonean, fiul lui Filip al
II-lea, Alexandru Macedon (336-326 \.d.H.) va face [i el o incursiune
\n regiunile de la nord de Balcani, \n ã´ara ZeilorÓ - Dacia [i, precum
tat‘l s‘u, va da lupte grele \mpotriva fra]ilor geto-daci al c‘ror rege
Syrmos (ãdin SoareÓ) se baricadase pe un ostrov al Dun‘rii cunoscut
azi ca ãP‘cuiul lui SoareÓ pe care personal l-am colindat prin anii
1973-74 [i l-am g‘sit izolat [i straniu.
O echip‘ de arheologi lucra cu seriozitate [i-mi explica cu
pl‘cere [i m~ndrie, mie [i prietenului meu ing. agronom Mihai
P‘pu[oi, despre misterele locului. Eram pe atunci un t~n‘r doctor al
comunei Rose]i, jud. C‘l‘ra[i, a[tept~nd s‘ mai treac‘ un an pentru
a-mi \ncepe stagiatura \n chirurgie la Bucure[ti, la prof. Juvara. l
citisem deja, de c~teva ori, pe Nicolae Densu[ianu, a[a c‘ discu]iile
noastre au fost aprinse, dar politicoase.
Despre regele Syrmos nu auzisem [i nici despre \nfr~ngerea lui
de mai t~rziu, dar originea geto-dac‘ a numelui lui Alexandru, ei nu o
[tiau. S‘ ne oprim pu]in s‘-i vedem provenien]a: Alexan-Dros, ãCel
Jertfit CerbuluiÓ, precum Cerbul (lui Orfeu i s-a mai zis [i Dros,
ãCerbulÓ, [i \n amintirea sacrificiului s‘u s-a construit teribila tradi]ie
getic‘ a trimiterii unui Sol Curat la ceruri).44
95
Noi nu suntem urma[ii Romei
Deci Alexandru este un foarte vechi nume pelasgic, carpatodun‘
rean. El era mesagerul care o dat‘ la 4 ani era zv~rlit \ntre suli]e
[i prin moartea lui ducea Zeului Suprem mesajul poporului s‘u.
Carpato-dun‘renii, \n evolu]ia lor s-au r‘sp~ndit \n jurul nucleului
cet‘]ii naturale a Mun]ilor Carpa]i, mun]i greu de trecut, unde aurul,
argintul [i sarea se g‘seau din bel[ug.
Ei, carpato-dun‘renii, s-au r‘sp~ndit peste toat‘ Europa
Central‘, de la Alpii Austrieci [i din C~mpia Bavariei p~n‘ \n
Podi[urile Gali]iei Orientale [i p~n‘ \n Stepa Dobrogei, iar de acolo
p~n‘ peste toat‘ a[a-zisa Rusie Meridional‘ de la Nistru [i p~n‘ \n
Kuban (vezi tracii cimmerieni), \n Asia Mic‘, \n Insulele M‘rii Tracice
(Egee) care au fost la \nceput populate de ei, pelasgo-traco-arienii
carpato-danubieni ajung~nd p~n‘ \n Nordul Africii (vezi garamanii).45
Dar dac‘ istoria a fost a[a de generoas‘ cu neamul nostru tracic,
nu acela[i lucru se \nt~mpl‘ [i cu istoricii contemporani.
Bulgarii, aparent un popor slav, sosit de departe, din Asia, se
redescoper‘ azi, nemaiconsider~ndu-se invadatorii sosi]i \n secolul al
VI-lea d.H. ci, nici mai mult nici mai pu]in dec~t urma[ii tracilor!
Ei nu vor s‘ mai aib‘ nimic \n comun cu neamul slav (ori vulgar:
bulgar-mongoloid de la Volga).
Citindu-i pe acad. V. Georgiev, prof. A. Fol [i pe prof. G.I.
Georgiev, descoperi c‘ nici nu au existat traci la Nord de Dun‘re iar
ei bulgarii au devenit traci prin 1964-1967, extinz~ndu-[i istoria cu
c~teva mii de ani. §i c~nd te g~nde[ti c‘ p~n‘ ce fiica fostului lor
pre[edinte Jivkov a devenit istoriograf‘, ei bulgarii, credeau c‘ sunt
slavi la origine!
Dup‘ cum vedem, nu numai ãacademicienii profesori de istorieÓ
schimb‘ istoria, ci [i fetele pre[edin]ilor comuni[ti... [i pentru ce,
pentru ni[te interese geo-politice. Nu ar fi fost mult mai simplu s‘ se
m~ndreasc‘ cu faptul c‘ ne-au cotropit \n secolul al VI-lea d.H.,
ne-au subjugat [i decimat, l‘s~nd \n urm‘ doar un num‘r mic de
supravie]uitori ãmegleno-rom~niiÓ? C~nd vorbe[ti o limb‘ slavon‘
(ap‘rut‘ foarte t~rziu \n istoria lumii) cum po]i spune c‘ e[ti trac?! Se
[tie c‘ de-a lungul r~ului Mari]a tr‘iau tracii odrisi, numele lor fiind
men]ionat p~n‘ \n secolul III \.d.H.
De asemenea, de-a lungul r~ului Struma tr‘iau medii - trib din
care se tr‘gea [i str‘mo[ul nostru Spartacus, trac ce a cl‘tinat [i
96
\nsp‘im~ntat Roma. N‘scut \n jurul anului 113 \.d.H., absorbit \n
armata roman‘, [i-a permis un ãmic concediuÓ pe cont propriu, a fost
prins [i transformat \n sclav-gladiator. Fiind la [coala din Capua,
excelent preg‘tit [i cu suflet trac, nu a acceptat ideea de a muri pe
aren‘ pentru satisfac]ia ãst‘p~nilorÓ, a[a c‘ a evadat \mpreun‘ cu al]i
70 de camarazi, alc‘tuindu-[i o mic‘ armat‘ cu care a reu[it s‘ clatine
Imperiul Roman de atunci.
Spaima i-a obligat pe romani, \nvin[i de c~teva ori de armata
tracului Spartacus, s‘ trimit‘ \mpotriva acestuia pe Marcus Licinius
Crassus [i pe Pompei (adus special din Spania).46 nvins de o armat‘
enorm‘, Spartacus moare viteje[te, \n anul 71 \.d.H. l~ng‘ Silar,
r~z~nd fericit \n clipa mor]ii, ca to]i dacii. Istoria schimb‘ c~teodat‘
\n]elesul unor simboluri, a[a c‘ numele eroului nostru trac este preluat
de germanii sociali[ti care \nfiin]eaz‘, dup‘ primul r‘zboi mondial,
ãLiga lui SpartacusÓ (Spartakusbund). Ace[tia, \n frunte cu Rosa
Luxemburg [i Carol Liebknecht, vor transforma la 30 Decembrie 1918
ãLiga lui SpartacusÓ \n Partidul Comunist German. Ce ironie a
soartei! Dar tot ei germanii, la numai c~]iva ani vor avea o nou‘ idee,
aceea de a fura simbolul vie]ii ve[nice, zvastica pelasgic‘,
transform~nd-o \ntr-un simbol al intoleran]ei [i cruzimii, manifestat \n
cel mai extremist sens, cre~nd martiri \n propor]ie de mas‘.
Astfel, vechi simboluri preluate [i folosite necorespunz‘tor, \[i
pierd aparent valoarea, cum s-a \nt~mplat [i cu vechiul semn hitit
carpato-danubian al vulturului cu dou‘ capete, adoptat de Bizan],
apoi de huni la formarea Imperiului Austro-Ungar, etc., etc., pentru ca
\n zilele noastre s‘ redevin‘ actual, preluat de noul stat rus...
n acest context trebuie s‘ nu-i uit‘m pe odrisi, trib tracic din
zona Mun]ilor Rodopi, care s-au r‘sculat \mpotriva Imperiului
Roman, \n anul 26 d.H.
L‘s~ndu-i la o parte pe bulgarii traciza]i peste noapte de fiica
pre[edintelui Jivkov [i de al]i istorici de-ai lor, s‘ mergem ceva mai la
sudul teritoriului tracic. Cu privire la numele acestui teritoriu,
Herodot spunea: ãElada (Grecia, n.a.) era un ]inut care mai \nainte
vreme se numea PelasgiaÓ.47
Ei, grecii, sosi]i \ntre anii 1900-1400 \.d.H. \n patru valuri: aheii,
ionienii, dorienii, eolienii, ne-au g‘sit acas‘, pe noi pelasgii carpatodanubieni,
care ne numeam traci (nume prima oar‘ men]ionat de
97
Noi nu suntem urma[ii Romei
acela[i Herodot). Ei ne-au \nvins de mai multe ori, reu[ind s‘ ocupe
partea sudic‘ a Peninsulei Balcanice.
De la noi au luat apoi Asia Mic‘ (vezi r‘zboiul \mpotriva
tracilor-ramani locuitori ai Troiei) dup‘ cum [i insulele din Marea
Tracic‘ (grecii schimb~ndu-i numele \n Marea Egee; vezi r‘zboiul dus
de greci sub conducerea lui Temistocle \mpotriva tracilor-sinthioni).
Revan[a \mpotriva grecilor ne-a fost adus‘ de tracul-pelasg
Alexandru Macedon (336-323 \.d.H.) care cucere[te Grecia [i conform
tradi]iilor timpului \i angajeaz‘ pe \nvin[i \n trupele sale.
Acesta reconstruie[te \ntr-o perioad‘ foarte scurt‘ Marele
Imperiu Pelasgic, recucere[te Egiptul, Mesopotamia, Persia, India,
capitala acestui Mare Imperiu Pela-sgic, re\nviat, fiind la Pela.
Vremea a trecut [i dup‘ 2000 de ani, de ast‘ dat‘ ãistoricii greciÓ
\l redescoper‘ pe macedonul Alexandru ca fiind ãgrecÓ [i \l pun \n
Panthenon (dup‘ 2000 de ani !!!). Dar nici bulgarii nu se las‘, [i-l
adjudec‘ [i ei pe ãstr‘mo[ulÓ Alexandru, consider~ndu-l unul din cei
mai mari generali bulgari ai antichit‘]ii.
Singurii care nu [i l-au revendicat pe Alexandru ca fiindu-le
neam [i str‘mo[ ... sunt rom~nii.
ntre timp pelasgii au devenit [i ei greci, precum [i tracii (o fi gre[it
Herodot c~nd \i considera pe traci ca fiind alt neam dec~t grecii)!
Despre teritoriile locuite de pelasgo-traci acela[i Herodot spunea:
ãDe la P‘durea Hercinic‘, limita vestic‘ a spa]iului pelasgo-tracic trece
prin Alpii R‘s‘riteni, ocolind Noricum, provincie cu popula]ii
predominant dacice [i celto-germanice, [i apoi cobor~nd la Aquileea
(azi Terzo dÕAquileia - Italia), \n golful vene]ilor. De aici, limita vestic‘,
sud-vestic‘ a spa]iului pelasgo-tracic urm‘rea ]‘rmul M‘rii Adriatice,
\ntreg ]‘rmul de vest al Peninsulei Balcanice, p~n‘ \n CretaÓ.48
Popula]iile, neamurile pelasgo-tracice de la Marea Adriatic‘, din
ã]inuturile iliriceÓ, atingeau, potrivit informa]iilor lui Strabon, Istrul [i
Alpii dintre Italia [i Germania: ãpopula]iile pelasgo-traco-ilirice \ncep
de la acel lac (este vorba de lacul Constan]a dintre Elve]ia [i Germania
de azi, n.a.) al‘turi de care locuiesc vindelicii, retii [i helvetii...
Amintitul teritoriu (alpino-panonico-iliric), dacii l-au pref‘cut \ntr-un
pustiu, \n urma r‘zboiului \n care i-au biruit pe boi [i pe taurisci -
semin]ii celtice de sub st‘p~nirea lui Critasiros. Dacii pretind c‘ ]inutul
acesta ar fi al lor, cu toate c‘ este desp‘r]it de ei prin r~ul Parisos
98
(Paar de azi \n Germania, n.a.) care vine din mun]i [i se vars‘ \n Istru
(Dun‘re)...Ó.49
Originea acestui popor tracic, c‘ruia geografia [i condi]iile
climatice i-au h‘r‘zit culoarea alb‘ a pielii, men]inut‘ cu toate invaziile,
\ncruci[‘rile [i suprapunerile orientale, se confund‘ cu cea a arienilor
carpato-danubieni, a vechilor pelasgi, \ntemeietori ai Europei
moderne de azi. n ultima vreme, tot mai mul]i cercet‘tori sunt de
p‘rere c‘ leag‘nul vechii Europe este spa]iul carpato-dun‘rean
(Marija Gimbutas), \n timp ce consider‘ c‘ spa]iul din care au pornit
popoarele europene este situat pe teritoriul dintre Valea Dun‘rii,
Marea Egee (Marea Tracilor) [i Marea Neagr‘ (Marea Getic‘).50
Istoricilor [i arheologilor li s-au al‘turat [i unii lingvi[ti, printre care
trebuie amintit Vladimir Georgiev. Importan]a tracilor \n istorie [i a
spa]iului tracic a fost subliniat‘ [tiin]ific prima oar‘ de c‘tre Vasile P~rvan.
N‘scut la 28 Sept. 1882, \n c‘tunul Perchiu din Comuna
Huruie[ti, Jud. Tecuci, fiu al unui \nv‘]‘tor rural, Vasile P~rvan a fost
un alt \ndr‘gostit de preistoria poporului rom~n. El ajunge la 27 de ani
membru al Academiei Rom~ne, Profesor de istorie antic‘ la
Universitatea din Bucure[ti, Director al Muzeului Na]ional de
Antichit‘]i. El este autorul sintezei istorico-arheologice despre
protoistoria Daciei, pe care a intitulat-o Getica. n aceast‘ lucrare
V. P~rvan a pus \n eviden]‘, documentat [i conving‘tor, m‘re]ia
poporului geto-dac. El va muri timpuriu, \nainte de a atinge v~rsta de
45 de ani, l‘s~ndu-ne un tezaur de nepre]uit, opera lui [tiin]ific‘.
Din punct de vedere lingvistic, mul]i cercet‘tori sus]in existen]a
unei limbi ariene, carpato-danubiene (pelasgice) care a stat la originea
limbii tracice, cu diferite variante locale. Av~nd \n vedere leg‘turile
\ntre limba hitit‘ [i limbile ariene, se poate afirma c‘ mi[c‘ri de
popoare au avut loc de la apus spre r‘s‘rit, adic‘ din Europa spre Asia
[i nu invers. Forma veche a cuvintelor hitite constituie o dovad‘ c‘
hiti]ii s-au desprins din trunchiul carpato-danubian, european,
p‘trunz~nd \n Asia Mic‘. Sunt suficiente dovezi de natur‘ arheologic‘
[i antropologic‘ pentru a \ng‘dui afirma]ia c‘, \nc‘ din epoca
neolitic‘ \n spa]iul tracic [i \ntr-o arie limitrof‘ acestuia, exista o
popula]ie autohton‘, din care \[i trag r‘d‘cinile popoarele istorice
europene, iar aceast‘ popula]ie poate fi considerat‘ din punct de
vedere lingvistic ca prearian‘.51 ´in~nd seam‘ de faptul c‘ istoricii [i
99
Noi nu suntem urma[ii Romei
arheologii au neglijat, necuvenit, mitologia noastr‘ traco-dacic‘,
precum [i alte mitologii cu scrieri epice precum sunt Vedele [i
Upani[adele sanscrite, consider c‘ introducerea lor \n circuitul
cercet‘rilor ar fi \n avantajul nostru, al rom~nilor [i \n special \n
avantajul ilumin‘rii trecutului \ndep‘rtat al continentului european.
Simpozionul interna]ional de tracologie care a avut loc \n
Bulgaria (15-18 Mai, 1998) cu temele de mai jos scoate \n eviden]‘
cele afirmate de noi mai \nainte:
1. Cel mai vechi simbol pre-tracic g‘sit \n lume - zvastica - 6.000 \.d.H.
2. Primele ornamente [i m‘[ti de aur (tracice) g‘site \n lume -
3.800 \.d.H. (Karanovo V-VI).
3. 1600 de tezaure ale regilor traci - cele mai frumoase din lume.
4. Noi splendori tracice.
n Iliada Homer spunea despre traci c‘ ãarmatele lor str‘luceau
de scuturi de aur [i tezaurele lor erau a[a de pre]ioase c‘ regele Priam
(rege al Troiei tracice) a putut s‘ ia \napoi, de la greci, capul fiului s‘u
mort, numai dup‘ ce le-a dat acea faimoas‘ cup‘ tracic‘ de aurÓ.52
Toate marile civiliza]ii au \nflorit pe v‘ile unor mari fluvii [i \n
special la gurile de v‘rsare ale acestora: cea egiptean‘ pe Nil, cea
mesopotamian‘, \ntre Tigru [i Eufrat, cea indian‘, pe Ind [i Gange,
cea chinez‘, pe Fluviul Galben, iar cea european‘, cu voia sau f‘r‘
voia ãmarilor profesori de istorie [i arheologieÓ, pe valea Dun‘rii
(Istrului, Danubiului) [i \n special \n zona deltei acesteia. Acesta este
leag‘nul adev‘rat al civiliza]iei proto-europene, \n str‘vechea vatr‘
tracic‘ a Carpa]ilor, a Dun‘rii carpatice. Aici veneau grecii \n antichitate
s‘-[i caute L~na de Aur [i bog‘]iile agricole dun‘rene. Aici s-a
dezvoltat faimoasa Epoc‘ de Aur, cu Cimitirul Eroilor de la Gurile
Dun‘rii [i L‘ca[ul Zeilor din Cetatea Koga-Ion-ului.
Uita]i-v‘ pe hart‘ [i ve]i vedea ce fantastic arat‘ acest spa]iu,
unde din trupul mun]ilor ]~[nesc izvoare ce se prefac \n r~uri care se
desf‘[oar‘ ca un evantai spre Dun‘re, str‘b‘t~nd v‘i calme [i dealuri
molcome, prielnice agriculturii [i p‘storitului. De sus, din avion
aceast‘ re]ea hidrografic‘, cu forma de elips‘, seam‘n‘ cu un Ou al
Genezei. Mun]i de sare, f‘r‘ de care e greu de conceput via]a omului
[i cre[terea vitelor, reprezentau \n antichitate o bog‘]ie mai mare ca
aurul, poate cea mai de seam‘ bog‘]ie pentru oamenii vechimii,
bog‘]ia vie]ii, f‘r‘ de care via]a nu poate exista.
100
Bog‘]iile solului [i subsolului au f‘cut ca spa]iul tracic s‘ fie r~vnit
de triburile [i popoarele \nvecinate - spre acel El Dorado al antichit‘]ii
\[i orientau dorin]ele jefuitoare vecinii. Invadatorii europeni au venit [i
\nc‘ mai vin de la r‘s‘rit, mi[c‘rile dinspre sud spre nord fiind
determinate nu at~t de cauze economice, c~t de modific‘ri ale climatului,
de schimbarea florei [i faunei. Precum orice pom ce d‘ roade [i semin]e,
caut‘ s‘ le r‘sp~ndeasc‘ \n preajm‘, a[a [i neamul nostru al dacotracilor,
prin triburi prolifice, a rodit [i s-a r‘sp~ndit fie la marginea
teritoriului s‘u de vie]uire, fie deplas~ndu-se la distan]e mai mari p~n‘
\n Asia ori trec~nd str~mtorile Bosforului [i ale Dardanelelor p~n‘ \n
Anatolia; a[a au ajuns ramano-dardanii s‘ ridice ora[ul cetate Troia, iar
brigii s‘ alc‘tuiasc‘ o ãfilial‘Ò care a luat numele de Frigia; mysii nu erau
altceva dec~t o f‘r~m‘ a moesilor din sudul Dun‘rii; mesapii, iapygii [i
vene]ii din Italia de r‘s‘rit erau surplusuri ale traco-ilirilor din Dalma]ia
[i din Panonia (unde a existat statul Rama p~n‘ la venirea ungurilor,
dup‘ cum atest‘ o serie de surse toponimice).53
Extinderea neamului carpato-danubian se poate asem‘na cu o
explozie atomic‘, av~ndu-[i epicentrul acolo, acas‘, \n ´ara Soarelui,
\n Daksha pre-sanscrit‘, arian‘. i vom g‘si pe str‘mo[i pe r~ul
Hipanis (Bug) [i Borystene (Nipru). Cimmerienii vor fi \mpin[i de
c‘tre sci]i spre sud, dar [i ei sci]ii se vor topi \n marea popula]ie
tracic‘, traciz~ndu-se, l‘s~nd \n urma lor doar... un nume. Ei tracii
care se \ntindeau spre apus p~n‘ la Oceanul Atlantic, au p‘truns [i pe
Valea Vistulei \ntemeind cet‘]i ca Getidava; alte ramuri ca etruscii [i
vene]ii se vor \ndrepta spre Valea Padului. Peninsula Italic‘ au
cucerit-o de cel pu]in patru ori, ultima dat‘ sub conducerea
str‘lucitorului raman Enea - plecat din zona Oltinei (Dobrogei de azi)
ori, dup‘ Homer [i Vergilius, de la Troia. C~nd Demostene [i Ificrate
socoteau ca o cinste faptul c‘ mamele lor fuseser‘ trace, c~nd grecii
Òne \mprumutauÓ zeii schimb~ndu-le doar numele, \nfrupt~ndu-se din
plin din miturile [i credin]ele geto-dacilor, cum s‘ nu ridic‘m vocea
azi, noi urma[ii acelor daco-traci [i s‘ spunem lumii adev‘rul? De ce
s‘ t‘cem, umili]i [i fura]i de al nostru trecut glorios din dorin]a
ãinteligent‘Ò de a nu ne sup‘ra ãveciniiÓ? Cine au fost [i cine sunt ei
vecinii?!
Niciodat‘ un popor umil [i fricos nu a fost respectat, niciodat‘
un iepure nu va sta al‘turi de un lup! Este timpul s‘ ne trezim, s‘ ne
101
Noi nu suntem urma[ii Romei
scoatem ochelarii de miopi, primi]i de la vecini [i s‘ ne uit‘m cu
m~ndrie, acolo, departe \n trecut, redescoperindu-ne [i m~ndrindu-ne
cu noi \n[ine. Nu este nimeni \n toat‘ Europa, care s‘ aib‘ o istorie
mai veche, mai frumoas‘ [i mai fantastic‘ dec~t a noastr‘.
Noi nu trebuie s‘ uit‘m c‘ suntem aici, pe acest p‘m~nt
european primii, \naintea grecilor, italienilor, francezilor, germanilor
or turcilor, \naintea englezilor or slavilor.
Ei to]i, noii veni]i, doresc ca noi s‘ nu fi existat; astfel ca ei s‘
aib‘ drepturi! Ei spun c‘ Transilvania a fost lipsit‘ de popula]ie, iar ei
au venit [i au locuit-o. Ei ne \ncurajeaz‘ \n naivitatea noastr‘ s‘
credem c‘ de fapt noi am ap‘rut dup‘ 106 d.H., prin unirea dintre
ãdoi b‘rba]iÓ Traian [i Decebal, Traian - cuceritor a 14% din teritoriul
Daciei, \n urma unui r‘zboi fratricid.
E timpul s‘ realiz‘m c‘ noi avem istoria noastr‘, cu mii [i mii de
ani \naintea sosirii romanilor pe c~]iva kilometri din teritoriul Daciei;
istoria noastr‘ a \nceput atunci, de mult, c~nd noi am \nceput s‘
f‘urim Europa, s‘ cucerim Asia: China, India [i Japonia, Anatolia,
Sumerul [i Asia Mic‘, Palestina [i Mesopotamia, Nordul Africii.
Aceasta este istoria noastr‘, a carpato-danubienilor, pelasgilor,
tracilor, daco-rom~nilor. Noi daco-rom~nii reprezent‘m coloana
vertebral‘ a istoriei lumii contemporane.
102
MITOLOGIA LA ROMANI
´ARA ZEULUI §AUE
In anul 1961, cercet‘torul clujean N. Vlasa, s‘p~nd cam la 20
de km de comuna T‘rt‘ria, la o colin‘ numit‘ Turda[, g‘se[te
\n stratul cel mai de jos al acesteia o groap‘ umplut‘ cu
cenu[‘. Pe fundalul ei au fost g‘site statuetele unor idoli str‘vechi, o
br‘]ar‘ de scoici marine [i trei t‘bli]e de lut, acoperite cu un scris
pictografic, al‘turi de corpul ars [i dezmembrat al unui om matur.
Descifrarea t‘bli]elor ne aduce \n fa]a unei scrieri presumeriene [i a
unei enigme ãmortul coptÓ. La vechii sumerieni, \n cinstea marelui
zeu §aue, preotul principal, la \mplinirea anilor de slujit, era ars.54
Arunc~nd o privire rapid‘ pe harta Rom~niei, \n zona T‘rt‘riei vom
descoperi nume ciudate, f‘r‘ nici un \n]eles pentru o persoan‘
neini]iat‘, vom g‘si ]ara zeului §aue.
D-l P.L. Tonciulescu, \n cartea De la T‘rt‘ria la ´ara Luanei,
publica [i o hart‘ intitulat‘ ãUrmele zeului §aueÓ,55 din care citez
localit‘]i [i r~uri cu o rezonan]‘ care aminte[te de acest zeu str‘vechi,
local: satul §‘ule[ti pe valea Mure[ului, la sud de Turda[, l~ng‘
T‘rt‘ria; pu]in mai la nord, tot pe malul st~ng al Mure[ului, satul
§eusa; ceva mai la nord \nt~lnim §eulia de Mure[; undeva mai sus de
p~r~ul §aulia, afluent al r~ului Ludu[, la confluen]a celor de mai sus
avem comuna §eulia [i satul §aulita; \n jude]ul Bihor, comuna
Nojorid, avem satul §auaeu.
§i dac‘ continu‘m c‘l‘toria pe harta Rom~niei, pe Some[ul
Mare, pe apele Zal‘ului, g‘sim zeci de localit‘]i [i ape cu nume
103
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.44. Zeul §aue, identic cu zeul sumerian Usmu, un zeu pierdut ”n vidul istoriei poporului
nostru. Vom fi ”n stare s‘-l repunem ”n ale lui drepturi istorice? Carpato-dun‘renii sosi]i ”n
dou‘ etape ”n Sumer, [i suprapun‰ndu-se popula]iei negroide locale ”i vor numi pe ace[tia
ãcapete negreÓ (sag-gic). Popula]ia local‘ negroid‘ o va adora pe zei]a t‘m‘duitoare Gula.
* P.L.Tonciulescu, ãDe la T‘rt‘ria la ´ara LuaneiÒ, p.22, Ed.Miracol, Bucure[ti, 1996.
104
Fig.45. Negas reprezenta la vechii
vedici (carpato-danubieni, pelasgi),
spiritele rele, un fel de semi-zei,
dragoni, el r‘m‰n‰nd p‘strat ”n
cuvinte ca Nehoi, Negesina, etc.,
precum [i ca stindard de lupt‘ la
daci: capul de dragon. Descrierea
acestui dragon corespunde cu
[arpele dragon descoperit la Tomis,
statuie de marmur‘, imagine
tridimensional‘ a enigmaticului
semi-zeu, ”nalt‘ de 66 cm. n depozitul
descoperit ”n urm‘ cu mai mult de
30 de ani, el Nagas se afla ”mpreun‘
cu .... Cavalerul Trac !
*M.I.N.A. Constan]a, inv.2003.
Str‘mo[ii Romanilor,
Daco-Romanii, Ion Miclea
[i Radu Florescu,
Ed. Meridiane,
1980, Rom‰nia.
105
derivate din ale marelui zeu: satul Ili-§ua, r~ul §ieu, com. §iuet, §ieu
M‘gheru[, Christur-§ieu, §ieu Odorhei, p~n‘ [i §ieu-Sf~nt.
De acum 7.000 de ani cam at~ta ne-a r‘mas. Oare, \n str‘fundul
acestor a[ez‘ri, dac‘ arheologii ar s‘pa, ar mai c‘uta, nu s-ar mai
descoperi nimic? Oare singurele vestigii l‘sate de str‘mo[ii iubitori ai
zeului §aue s‘ fie numai cele de la T‘rt‘ria?
Citind ãThe living GoddessesÓ56, a lui Marija Gimbutas, suntem
surprin[i de ce afl‘m; cercet‘toarea Zsofia Torma ( din Ora[tie, n.t.) \n
1874 a descoperit la Turda[, l~ng‘ Cluj, \n Transilvania ( nord-vestul
Rom~niei) t‘bli]e de lut asem‘n‘toare celor descoperite de clujeanul
N. Vlasa pe care le-a prezentat la un congres interna]ional, la Berlin,
organizat de... Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei pelasgice.
Dar cine a auzit de aceast‘ Z.Torma p~n‘ acum? De ce trebuie s‘ o
g‘sim \n c‘r]ile istoricilor americani [i nu \n cele rom~ne[ti? Cine ne
blocheaz‘ aceste informa]ii pre]ioase pentru mai mult de 100 de ani
[i cu ce scop ?
De la aceia[i americani afl‘m c‘ Miloje Vasic, 1908-1926, a
dezgropat figurine [i vase cu inscrip]ii asem‘n‘toare la Vinca, l~ng‘
Belgrad (zone care au apar]inut p~n‘ t~rziu str‘mo[ilor no[tri, respectiv
p~n‘ \n sec.VI d.H.). n opinia lui Vasic inscrip]ii asem‘n‘toare se
reg‘seau pe vase de lut din insula Lesbos.
n 1961-1963 Jovan Todorovic descoperea, tot l~ng‘ Belgrad,
vase [i obiecte de cult cu sute de inscrip]ii apar]in~nd aceleia[i culturi
Vinca.
Strachina cu inscrip]ii de la Gradesni]a, Bulgaria de azi, scoate [i
ea la iveal‘ aceea[i scriere pre-sumerian‘.
Dar meritul decisiv \i revine lui Nicolae Vlasa care \n anul 1963
\[i impune descoperirea scrisului pre-sumerian.
n sf~r[it, tot de la M. Gimbutas afl‘m despre ãMadona de la
RastÓ, vestul Rom~niei, Banat, 5.000 \.d.H., descoperit‘ de prof. dr.
Gheorghe Lazarovici, acoperit‘ cu inscrip]ii. (Vezi [i ãEpopeea
poporului carpato-danubian/cucerirea SumeruluiÓ.)
106
ALE§II LUMII
Spa]iul carpato-dun‘rean a fost leag‘nul civiliza]iei ariene, care
va da lumii cea mai bogat‘ [i variat‘ societate de zei [i concep]ie
religioas‘, preluat‘ aproape de toate religiile lumii. Nicolae Miulescu, \n
Dacia - ´ara Zeilor, descrie o lume mitologic‘, necunoscut‘ nou‘.57
n cea mai veche poveste a genezei lumii, cea vedic‘, se spune:
C~nd zeului suprem i-a pl‘cut P‘m~ntul, el a dat na[tere prin a sa
respira]ie la [apte zei ai genezei lumii. Conduc‘torul acestui grup a
fost Daksha. Acesta, dup‘ ce s-a uitat peste tot p‘m~ntul, a g‘sit cel
mai frumos loc pe care-l va popula \n timpul nop]ii cu primii 10.000
de fii ai s‘i, fiii lui iubi]i, fiii lui ale[i, ale[ii lumii. n timpul zilei, el
\mpreun‘ cu ceilal]i zei au creat animalele, p‘s‘rile etc. Dar El,
Daksha, va realiza c‘ a uitat s‘-[i \nmul]easc‘ fiii, a[a c‘ va crea
Femeia. Dup‘ multe \ncerc‘ri, el va g‘si felul cum s‘-i \nmul]easc‘.
El, Daksha, este considerat ca marele zeu al genezei lumii, dar [i zeu
al sexului. Fiii lui, dacii, vor tr‘i pentru un timp \n ]ara zeilor -
Dacia, dar o parte din ei o vor p‘r‘si, pentru a popula lumea.58 Ei
nu o vor uita [i se vor \ntoarce din c~nd \n c~nd pe drumul zeilor,
drumul BYK-ului (vezi r~ul B\cului - Chi[in‘u [i ãdrumul B\cului,
B\cului haiduculuiÓ - Dimitrie Cantemir), descris de Upanishada
Kanshitaki - \n pelerinaj \n ]ara Dacia, ]ara zeilor.59 Ce ne-a r‘mas
de la ei, ve]i \ntreba? Ne-au r‘mas localit‘]i, mun]i, v‘i [i ape cu
numele vechilor zei vedici:
1. OM - expresie monosilabic‘, exprim~nd suprema invocare a
zeului suprem. n nici un templu vedic nu se \ncepe slujba \nainte de
a se pronun]a aceast‘ silab‘ ãOMÓ. La noi acas‘, \n Dacia, noi ne
chem‘m oameni, avem chiar [i un munte ãOM-ulÓ. Aparent muntele
p‘streaz‘ numele OM potrivit credin]ei vedice, care afirma c‘ acolo
s-ar fi g‘sit marele sanctuar vedic.
2. NAGAS - reprezint‘ spiritele rele, un fel de semizei, dragoni.
R‘m~ne p‘strat \n Nehoi, Negesina etc. Descrierea acestor dragoni se
potrive[te cu [arpele-dragon descoperit la Tomis.
3. KUCEA-CUCEA - zeit‘]i lunare; vezi sate, nume [i localit‘]i:
Cucea, Cuceu, Cucerdea etc.
107
Noi nu suntem urma[ii Romei
108
Fig.46. Marea Zei]‘ Bendis.
*Medalion din teracot‘, Muzeul de istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca, inv. A1/941.
C. Daicoviciu [i colaboratorii, §antierul arheologic de la Gr‘di[tea Muncelului.
Geto-Dacii, I. Miclea [i R. Florescu, Editura Meridiane, 1980, Rom~nia.
4. ARKA - numele zeului Soarelui la \nceputurile religiei vedice
(mai t~rziu \nlocuit de Mitra, apoi de Surya).
5. MITRA - zeul Soarelui este unul dintre cei mai vedici zei. A
fost preluat de cre[tini. Sf. Demetrie c~t [i Mitro sunt patronii lunii
Septembrie. L~ng‘ Olteni]a, la Mitreni, au fost descoperite ruinele
unui templu ãp‘g~nÓ \nchinat zeului Soarelui.
6. SURYA - numele zeului Soarelui \n lumea vedic‘ de mai
t~rziu. P‘strat \n numele muntelui Surianu din vatra dacic‘. Pe harta
Rom~niei se g‘se[te \n mijlocul fiilor s‘i daci \n zona Or‘[tiei. Surya
a fost numit‘ mai t~rziu [i una din fiicele zeului Solar.
7. TAMA§A - zeul \ntunericului, al ce]urilor dese de pe p‘m~nt;
p‘strat \n Tama[, l~ng‘ Bucure[ti, Tama[i-dava, Tama[ifava,
Tama[fal‘u (l~ng‘ Bra[ov).
8. TAMASNA - numele celui de al patrulea Manu, unul dintre
ãdomniÓ; vezi localitatea Tama[a, Tamasa[a (l~ng‘ F‘g‘ra[).
9. MOCSA - ãmp‘r‘]ia lui Mo, principiul dezintegr‘rii; p‘strat
\n numele comunei Moc[a. Zal-moc[a Zalmoxis - s‘ fie derivat tot din
acesta?
10. GURU - nume dat mae[trilor, profesorilor, \nv‘]‘torilor care
fac cunoscute scrierile vedice; vezi comuna Guruieni, Gurustan sau
ãgurue]iiÓ, piramidele de p‘m~nt de la §ona, F‘g‘ra[; vezi [i §ona
\mp‘ratul, tat‘l SITREI (SITROAIEI) cu care s-a c‘s‘torit ramanul
RAMA.
11. DHRAMA - zeu al justi]iei [i al principiului drept‘]ii; vezi
localit‘]ile D‘rm‘ne[ti, Darmanesti etc.
12. CAMA - zeul iubirii; vezi Com‘ne[ti, Comar, Comana,
Comarzana etc.
13. BHARATA (Bhara-ta) este numele eroului carpato-danubian
care a condus masele de p‘stori, cucerind valea mijlocie a Indusului.
Numele acestuia este p‘strat ca B‘r‘t‘u, cel mai \nalt v~rf din mun]ii
Baraolt; avem, de asemenea, localit‘]ile Bara, B‘r‘u, B‘r‘[ti etc.
14. BHUTA - spirit r‘u; vezi Buta, Butoni, Butanu.
15. AGNI - zeul focului, [i/ori al arderilor, numit [i Pavaka, Pria;
vezi a[ez‘rile Agni-ta, Pava, Pria.
16. APA (Apaci) - zei]a apelor binef‘c‘toare; vezi localit‘]ile
Apa, Apalina, Apa]a.
109
Noi nu suntem urma[ii Romei
17. DANU - mama ploilor [i a paji[tilor bogate; vezi Danubiu,
apa sf~nt‘ a vedicilor carpato-danubieni.
18. ARA (Arya) - numele ]inutului notat al poporului ãArianÓ
carpato-danubian. Numele zonei din jurul masivului Rar‘u, de unde
izvor‘[te r~ul Arara numit Siret. n locul unde a fost ARA acum este
un loc numit ARA-MA.60
Aceast‘ mo[tenire a vechilor vedici, carpato-danubieni, arieni,
reprezint‘ cadrul sacru, spa]iul carpatic care [i dup‘ aproape 7.000 de
ani continu‘ s‘ p‘streze nume misterioase pentru v‘i, mun]i [i sate,
p‘strate din mo[i str‘mo[i [i al c‘ror \n]eles s-a pierdut \n negura
timpului. Este oare posibil ca o arie geografic‘ determinat‘, care
poart‘ nume vedice de zei [i urmele acestor zei, s‘ nu trezeasc‘ nici
un interes pentru istoricii [i arheologii no[tri? Oare asta s‘ fie pentru
totdeauna soarta poporului nostru: nep‘sarea, [tergerea trecutului,
uitarea adev‘ratei lui istorii?
Istoricul grec Herodot spunea despre traci: ã...dup‘ indieni,
neamul tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele lumii. Dac‘
ar avea o singur‘ conducere [i ar fi uni]i \n cuget, ei ar fi, dup‘ p‘rerea
mea, de ne\nfr~nt [i de departe cei mai puternici dintre toate
semin]iile p‘m~ntului. Tracii poart‘ multe nume, fiecare dup‘ ]inutul
\n care locuie[te, dar to]i au \n toate, obiceiuri asem‘n‘toareÓ.61 Dac‘
Herodot cuno[tea 19 triburi tracice, Strabon a vorbit de 22.62 Evident,
\ntre o at~t de mare varietate de triburi, trebuie c‘ au existat [i unele
deosebiri religioase, care nu mai pot fi [tiute ast‘zi.
Neamul tracilor a fost m‘re] \n antichitate [i vestit at~t prin
rezisten]a fizic‘ a b‘rba]ilor, c~t [i prin priceperea poporului \n
general \n leacuri ancestrale. Drept dovad‘, filozoful Socrate
m‘rturisea c‘ el a \nv‘]at de la un ucenic al lui Zamolxis un
desc~ntec dintre acelea ãcare-i fac pe oameni nemuritoriÓ. Mai
t~rziu, peste secole, Clement Alexandrinul repro[a grecilor c‘ nu
sunt originali \n civiliza]ia lor [i c‘ ace[tia au \nv‘]at de la traci
formulele desc~ntecelor pentru \ns‘n‘to[ire: ãsanas incantationes
a thracibulus accepistiÓ.63
110
DIVINITŒ´ILE DE MAI TRZIU:
Marele Zeu Gebeleizis
[i Marea Zei]‘ Bendis
Gebeleizis sau Nebeleizis era divinitatea suprem‘ a tracilor,
fulgerul fiind una dintre armele pe care acesta le folosea. El era
reprezentat ca un b‘rbat chipe[, uneori cu barb‘. Gebeleizis provoca
tunetele [i fulgerele. n unele reprezent‘ri acesta apare a[ezat pe tron,
iar \n altele, \n chip de c‘l‘re], av~nd \n m~na st~ng‘ un arc; un [arpe
coboar‘ spre capul calului. Mai este \nso]it [i de un vultur cu corn.
Vulturul ]ine \n cioc un pe[te atunci c~nd simbolizeaz‘ singur
divinitatea amintit‘, iar \n gheare are un iepure. Acest zeu este st‘p~nul
cerului [i al p‘m~ntului, patronul aristocra]iei militare; el ar putea avea
\ns‘ atribute uraniene, solare. Zeul cel mare, Gebeleizis, mai este
cunoscut [i sub numele de cavalerul trac Derzelas sau Derzis (al]ii
consider‘ cavalerul trac ca o apari]ie mai t~rzie, un erou [i nu un zeu).
Alteori zeul apare \n ipostaz‘ de c‘l‘re] lupt‘tor, \nso]it de un c~ine; el
poart‘ o lance pe care o arunc‘ asupra unui porc mistre] din fuga
calului. C~nd nu este \n ipostaza de lupt‘tor ori v~n‘tor el are
tr‘s‘turile unui c‘l‘re] pa[nic purt~nd \n m~n‘ o tor]‘ ori un corn al
abunden]ei; uneori este reprezentat av~nd trei capete (tricefal),
asemenea c~inelui \nso]itor, alteori ca un zeu binecuv~nt‘tor, av~nd
primele trei degete ale m~inii drepte \n‘l]ate sau desf‘cute, iar celelalte
str~nse c‘tre podul palmei.64 Apare \n m‘rturiile epigrafice [i numismatice
de la Histria [i Odesos (Varna) iar la Limanu (jud. Constan]a) Derzelas
apare c‘lare, ca de altfel [i \n ceramica de la R‘c‘t‘u [i Zimnicea,
tezaurele de la Bucure[ti-Her‘str‘u [i Surcea (jud. Constan]a).
l vom \nt~lni mai t~rziu \n lumea antic‘ la macedoneni
ãc‘l‘re]ul macedoneanÓ, iar \n mitologia greac‘ sub numele de
Zeus. Din Tracia, cultul lui Gebeleizis avea s‘ p‘trund‘ \n Asia Mic‘
prin secolul VII \.d.H., unde a fost asimilat de c‘tre armeni,
devenind divinitatea na]ional‘ a acestora, Vahagn sau zeul r‘zboiului,
vestit pentru curajul cu care omora dragonii. Vahagn era asociat cu
tr‘snetele [i fulgerele, fiind reprezentat ca un b‘rbat cu p‘rul [i
barba din fl‘c‘ri, iar ãochii lui erau ca doi soriÓ. n sf~r[it,
111
Noi nu suntem urma[ii Romei
112
Fig.47. Cavalerul Trac. Acesta face parte din
tezaurul de la Surcea (sat, comuna Z‘bala ,
jude]ul Covasna). El a fost descoperit
”nt‰mpl‘tor ”n 1934. El se compunea
din dou‘ talere de argint cu desen
figurat, patru t‘lpi de cup‘ cu picior,
[ase nicovale de argint [i mai
multe buc‘]i de
argint brut. Dup‘
cum putem vedea,
talerul mare,
oval, cu
chenar ”n relief,
decorat cu
din]i de lup,
are ”n‘untrul
lui un c‘l‘re]
trac, tipic, cu
p‘rul
piept‘nat ”n
plete [i cu un
costum lipit
de trup. Are
spad‘ la br~u
iar deasupra
lui zboar‘ un
corb, vechiul
Corb Pelasgic,
descris de unii
ãbinevoitoriÓ
drept vultur.
Acest corb
pelasgic va ajunge
”ntr-un t‰rziu, ca
simbol, chiar pe
emblema ´‘rii
Rom‰ne[ti purt‰nd ”n
cioc vechea cruce pelasg‘;
timpul [i ãistoriaÓ ”l vor
transforma ”ntr-un ãvulturÓ
(ce ironie a sor]ii [i ce dec‘dere)
purt‰nd ”n plisc crucea cre[tin‘.
*42,43,44, dup‘ volumul men]ionat ”nainte.
Gebeleizis, sau cavalerul trac care se reg‘se[te \n mitologia altor
popoare ca Zeus sau Vanagh, a fost asimilat de c‘tre cre[tini drept...
Sf~ntul Gheorghe!
Carolus Lundius ( c.VII, paragraf 1. ), pre[edintele Academiei de
[tiin]e din Suedia, la 1687 ni-l citeaz‘ pe Herodot ( lib.IV, c.XCIV ) -
ãNemuritorii (a[a cum se socoteau geto-dacii a fi fost, n.t.) ac]ioneaz‘
\n felul urm‘tor: ei nu credeau despre ei c‘ mor, ci c‘ cel decedat se
duce la Zamolxis pe care oamenii acestui neam \l socoteau a fi acela[i
cu GebeleizisÓ. El era considerat d‘t‘tor de odihn‘, iar o dat‘ ajuns
la el, ei, mor]ii, vor tr‘i la egalitate cu Zeul, \n tihn‘ [i lini[te, fiind
departe de tulbur‘rile celor invidio[i.
§i dac‘ lucrurile stau a[a, se \ntreab‘ acela[i Carolus Lundius,
nu pot \n]elege cum de s-a ajuns la ideea c‘ trebuie citit nu Gebeleizis,
ci Geblietzen, aceasta desemn~nd pe Jupiter tun‘torul (vezi [i Joannes
Magnus, Hist., lib.I, c.12; Ol. Magn.,R.S., III, c.7, Lit. geogr. Stiern,
Ad D. Locc. Locc. Antiquit Sueo-Gth., lib. I, c.1, p.m. 7; Hom., II. A.,
p.m. 26, v.36, II., 2, p.66, v. 8, p. 82, v. 16, p. 746, v. 30 [i urm.; Cic.,
De Divinat., lib. II, p.m. 117; Plin., N.H., lib.II, c.7 ).
Divinitatea suprem‘ b‘rb‘teasc‘ a geto-dacilor, Gebeleizis,
cunoscut mai t~rziu la tracii sub-dun‘reni sub numele, probabil
grecizat, de Zbelsurdos, are o replic‘ feminin‘, [i anume pe Marea
Zei]‘ Bendis.65 Reprezent‘rile vechi, descoperite \n ultima vreme,
ne-o \nf‘]i[eaz‘ sub chipul unei femei cu fa]a rotund‘, buc‘lat‘, cu
pome]i proeminen]i [i cu p‘rul \mpletit \n dou‘ cosi]e, ori \mp‘r]it \n
dou‘ mari bucle ce-i \ncadreaz‘ fa]a. S‘ fie oare zei]a Bendis, cu cele
dou‘ cosi]e blonde l‘sate pe spate, precursoarea Ilenei Cos~nzene din
basmele de mai t~rziu ale rom~nilor? n anumite situa]ii zei]a apare
\ncadrat‘ de dou‘ animale sacre cervidee sau de un cerb [i un [arpe.
Marea zei]‘ Bendis era adorat‘ de femeile trace, fiind zei]a lunii,
p‘durilor [i... farmecelor. La Coste[ti a fost descoperit un cap al
zei]ei, iar la Sarmi-seget-usa s‘p‘turile au scos la iveal‘ un medalion
de lut ars (10 cm. \n diametru [i 1,5 cm. \n grosime), av~nd un bust
al zei]ei cu tolba de s‘ge]i pe um‘r; de asemenea, la Piatra Ro[ie s-a
descoperit bustul ei din bronz, \nalt de 14,7 cm. [i lat de 13 cm.
n afar‘ de marele zeu Gebeleizis [i marea zei]‘ Bendis, tracii au
mai avut [i o zeitate a focului [i vetrei, p‘zitoare a casei, respectiv zei]a
Vesta (Hestia, Histia), \n cinstea c‘reia casele tracilor se construiau
113
Noi nu suntem urma[ii Romei
dreptunghiulare, cu pere]ii din piatr‘ sau de lemn, podeaua din
p‘m~nt b‘t‘torit [i acoperi[ul ã\n dou‘ apeÓ, f‘cut din ]igle ro[ii
(ceramice). Nu departe de T‘rt‘ria, \n zona Cri[urilor, au fost scoase
la lumin‘ [i urmele primelor locuin]e de suprafa]‘ dat~nd din mileniul
V \.d.H., deci cu o vechime de 7000 de ani! Aceste tipuri de locuin]e,
care se vor r‘sp~ndi apoi \n toat‘ lumea, erau, se pare,
rezultatul unui cult \nchinat acestei zei]e, pere]ii av~nd la \nceput
rolul de a proteja spa]iul sacru \n mijlocul c‘ruia se \ntre]inea focul
aprins \n vatr‘.
Mileniul IV \.d.H. nu a fost chiar unul norocos pentru noi, ne
spun speciali[tii, referindu-se la pr‘bu[irea pun]ii continentale ce
lega Europa de Asia Mic‘, aceasta pr‘bu[indu-se sub apele
Mediteranei, f‘c~nd loc unei m‘ri noi, Marea Tracic‘ (Egee),
gener~nd [i o mul]ime de insule mai mari sau mai mici. Datorit‘
existen]ei acestei pun]i terestre de leg‘tur‘, at~t istoricii greci, c~t [i
al]ii moderni au admis posibilitatea deplas‘rii popula]iei trace din
zona pontico-dun‘rean‘ spre sudul Peninsulei Balcanice [i de
acolo, \n Asia Mic‘, chiar \n unele regiuni din jurul Mediteranei
R‘s‘ritene: Bytinia, Misia, Frigia, Troada, Lidia, etc. Citeam, nu de
mult, \n ãNational GeographicÓ,66 despre oamenii din Balcani care,
cu mii de ani \nainte ca Moise s‘ fi p‘[it pe P‘m~ntul Sf~nt, \n v~rful
Peninsulei Sinai, \ncepeau mineritul cuprului, produc~nd topoare
etc. Dup‘ cum se [tie, soarta acestor popula]ii a fost diferit‘: unele
s-au Òr‘t‘citÓ printre alte semin]ii [i s-au ãpierdutÓ cu totul \n marea
groap‘ a istoriei care se cheam‘ ãuitareaÓ - hiti]ii, de exemplu. Al]ii
au disp‘rut la mari distan]e, cum este cazul troienilor,
supravie]uitori despre care o legend‘ spune c‘ Eneas tracul i-a
c‘l‘uzit dup‘ ãApocalipsulÓ cet‘]ii Troia p~n‘ pe valea \ngust‘ a
Tibrului, unde aveau s‘ preia \n st‘p~nire cele [apte coline ãeterneÓ,
d~ndu-le apoi nume tracice, ãlatineÓ. §i tot o legend‘ spune c‘, \ntre
timp, prin spa]iul carpatic a ap‘rut un cioban \n]elept, Zamolxis,
care urma a prelua de la zei]a Hestia (sau Vesta) a[a-numitele ãlegi
frumoase Ò - Codul Beleaginilor.67
114
ZAMOLXIS Ð SAMOLSES:
Un Zeu Profet sau un Profet divinizat
Dup‘ Joannes Magnus Gothus, \n Historia de Omnibus
Gothorum Sueonumque Regibus, Roma, 1554, adev‘ratul lui nume
era Samolses [i ãel [i-a educat neamul, pe ge]i, ca prin virtu]i s‘ duc‘
o via]‘ cinstit‘, dar c‘ este necesar s‘ \nve]e c~te ceva [i din disciplina
militar‘, pentru c‘ omul nu trebuie s‘ se g~ndeasc‘ numai la sine, el
fiind n‘scut mai ales pentru patrieÓ- c.XV, [i ãde re]inut acest adev‘r
unic [i anume c‘ Ge]ii [i Go]ii au fost unul [i acela[i neam [i c‘ s-au
mai chemat [i cu numele de Sci]iÓ c.IV.
Bonaventura Vulcanius, 43 de ani mai t~rziu, \n ãDe literis et lingua
Getarum sive GotharumÓ, Lyon 1597, nu uita nici el s‘-l ridice \n sl‘vi.
Persoana care l-a studiat cel mai atent [i competent pe Samolses
r‘m~ne, f‘r‘ nici o indoial‘, Carolus Lundius, pre[edintele Academiei
de §tiin]e a Suediei, care-i dedic‘ cartea ãZamolxis Primus Getarum
LegislatorÓ 1687, din care afl‘m c‘ primele legi scrise din istoria
omenirii le dator‘m lui Zamolxis, care apar]inea Ge]ilor. Noi
cuno[team scrisul cu mult \naintea grecilor, care l-au luat de la noi.
Acela[i om de [tiin]‘ suedez ne spune: ãGrecul a luat de la Get punct
cu punct, elementul esen]ial din legisla]ia atenian‘, de vreme ce [i
cuvintele [i totodat‘ [i faptele vorbesc despre acestaÓ c.I.
§i pentru c‘ tot vorbim despre Go]i vs. Ge]i, cred c‘ este bine s‘-l
reamintim pe Dio Chrysostomus care \n ãGeticaÓ vorbea despre Go]i ca
despre triburi de Ge]i r‘zboinici, \nc‘ nesedentariza]i, de la gurile Niprului.
Concluzia lui Carolus Lundius, \n c.V.: ãNu \ncape nici o
\ndoial‘ c‘ pe vremea lui Zamolxis au existat legi scriseÓ.
Dintr-o dat‘ din ni[te s‘lbatici doritori s‘ mai a[tepte vreo 500
de ani venirea armatelor romane civilizatoare ne redescoperim nici
mai mult nici mai pu]in nucleul civiliza]iei lumii! Dar s‘ vedem ce
spun grecii despre noi.
Iat‘ m‘rturiile lui Herodot despre Zamolxis: ãA[a cum am aflat
eu de la elinii care locuiesc pe ]‘rmurile Helespontului [i ale Pontului
Euxin, Zamolxis despre care vorbesc, fiind doar un muritor, a fost \n
Samos robul lui Phytagoras, care era fiul lui Menesarcos. Dup‘ aceea,
ajung~nd liber, str~nse bog‘]ii mari [i dup‘ ce se \mbog‘]i se \ntoarse
115
Noi nu suntem urma[ii Romei
\n patria lui; aici a cl‘dit o cas‘ pentru adun‘rile b‘rba]ilor, \n care se
spune c‘ \i primea [i \i punea pe frunta[ii ]‘rii s‘ benchetuiasc‘,
\nv‘]~ndu-i c‘ nici unul din urma[ii acestora nu va muri, ci va merge
\ntr-un loc anume unde va tr‘i pururi [i va avea parte de toate
bun‘t‘]ile. n vreme ce s‘v~r[ea cele amintite [i spunea lucruri de felul
acesta, el a poruncit s‘ i se construiasc‘ o locuin]‘ subp‘m~ntean‘.
C~nd a fost gata, Zamolxis a disp‘rut din mijlocul tracilor [i,
cobor~nd \n locuin]a lui de sub p‘m~nt, a tr‘it acolo vreme de trei ani.
Tracii doreau mult s‘-l aib‘, jelindu-l ca pe un mort. n al patrulea an
el le-a ap‘rut [i astfel, Zamolxis f‘cu vrednice de credin]‘ \nv‘]‘turile
lui. n privin]a lui Zamolxis [i a locuin]ei sale subp‘m~ntene, nici eu
nu resping cele spuse, dar nici nu le dau crezare prea mult; mi se pare
\ns‘, c‘ el a tr‘it cu mul]i ani \nainte de Phytagoras. Fie Zamolxis om,
ori vreun demon de-al ge]ilor, s‘-i fie de bineÓ.68
Cicero (De claris orationibus, qui dicitur Brutus, p.m. 266) \nsu[i
afirma c‘ au existat asemenea poe]i, ba chiar \naintea lui Homer, care
l-au c~ntat pe Zamolxis \n poeziile lor festine.
Tot de la C. Lundius afl‘m ca Zamolxis mai era socotit Cronos -
vezi [i Herodot -, dup‘ al]ii Saturn sau Attis cel cu un singur ochi, fiul
regelui Sangarius din Frigia c‘ruia i s-a atribuit cultul lui Hercules.
Zamolxis a mai fost numit [i Bal, Ballur, Aballur [i Apollo. Cu ideea
c‘ el a fost Hyperboreean sunt de acord [i scriitorii antici greci.
Citindu-i pe ace[ti istorici nici nu te mai mir‘ c~nd aproape 400 de ani
mai t~rziu le g‘se[ti ideile lor la Nicolae Densu[ianu. De fapt de multe
ori m-am \ntrebat oare N. Densu[ianu chiar nu i-a citit pe ace[tia?
Dup‘ cum vedem, naiva identificare a zeului Zamolxis cu un
sclav al lui Phytagoras devenit liber [i bogat o contesta chiar Herodot.
§i atunci de ce s‘ o credem noi?... Relat‘ri asem‘n‘toare sunt f‘cute
[i de Hellanicos din Mitilene, de c‘tre Platon, de Mnasea (acesta \l
considera pe Zamolxis chiar un Cronos!), de c‘tre Diodor din Sicilia,
de Strabon mai ales, de Apulleius, de Lucian din Samosata, de Origen,
de c‘tre Porphyrius (232-304), Iulian Apostolatul, Enea din Gaza,
Hesychios din Alexandria. To]i ace[tia au auzit [i vorbit de Zamolxis
care a r‘mas \n amintirea oamenilor ca un Zeu al \mp‘r‘]iei
subp‘m~ntene, cum de altfel [i Eminescu \l descrie \n poezia
ãStrigoiiÓ.
116
ãPe un jil] t‘iat \n st~nc‘ sta ]eap‘n, palid, drept,/ Cu c~rja lui \n
m~n‘, preotul p‘g~n [i drept...Ó
Pe Zamolxis lituanienii \l preiau ca Zemeulcs, acest nume
\nsemn~nd p‘m~nt, ]ar‘. El este zeul din ad~ncurile p‘m~ntului,
vegeta]iei, rodniciei, zeul plugarilor [i p‘storilor. Dac‘ Gebeleizis le
f‘g‘duia nemurirea sufletului (ritul inciner‘rii mor]ilor apar]in~ndu-i),
Zamolxis le promitea adep]ilor s‘i nemurirea complet‘, at~t a sufletului, c~t
[i a trupului (ritul \nmorm~nt‘rii fiind \nhumarea), sufletele credincio[ilor
continu~nd s‘ tr‘iasc‘ \n regatul zeului subp‘m~ntean (precum Arald,
copilul rege, al‘turi de Maria, regina dun‘rean‘ din poezia ãStrigoiiÓ).
Ideea nemuririi zamolxiene constituia etica tinerilor r‘zboinici, ãlupii
daciÓ care se bucurau la moarte [i r~deau \n fa]a acesteia tocmai pentru
a-[i ar‘ta nep‘sarea fa]‘ de ea [i a ajunge \n plaiurile subp‘m~ntene ale
zeului. Ace[tia luptau [i mureau veseli sub stindardul ãcapului de lupÓ, pe
care-l vom \nt~lni [i la macedoneni, ca de altfel [i mai t~rziu, la legiunile
ãromaneÓ, formate din tracii din zonele ocupate de romani.
Sacrificiile umane \n scopuri religioase au fost unice \n Europa,
fiind \nt~lnite numai la traci. Din acest punct de vedere, interesant‘ pare
asem‘narea cu riturile religioase ale civiliza]iei aztece, despre a c‘rei
popula]ie Edgar Cayce afirma c‘ ar fi descendent‘ direct‘ a atlantizilor
(locuitorii fostului continent Atlantis, a c‘rui ultim‘ por]iune de uscat
s-a scufundat \n mijlocul Oceanului Atlantic \n urm‘ cu 12.600 de ani).
O dat‘ la cinci ani, i se trimitea lui Zamolxis un ãsolÓ
Alexandros, care s‘-i comunice acestuia dorin]ele popula]iei. Acesta
era aruncat \n suli]ele ascu]ite ale tovar‘[ilor s‘i. Dac‘ avea ghinionul
s‘ nu moar‘ imediat, acesta era insultat, batjocorit [i un alt ãsolÓ era
ãtrimisÒ imediat pentru a duce mesajul zeului subp‘m~ntean.
n timp ce Zamolxis era un zeu subp‘m~ntean, Gebeleizis era zeul
ceresc. Descoperirile din mun]ii Or‘[tiei, c~t [i descoperirea marelui
sanctuar rotund de la Sarmisegetusa, cu a[ezarea ritmic‘ a st~lpilor s‘i,
presupun efectuarea unor observa]ii celeste. S‘p‘turile arheologice
f‘cute sub conducerea clujanului Constantin Daicoviciu au scos la iveal‘
\n zona Gr‘di[tea Muncelului (Mun]ii Or‘[tiei) nu numai un complex
de sanctuare, dar [i un original calendar dacic, precum [i urmele unei
sc‘ri care probabil conducea la un loc subp‘m~ntean de cult religios.
De la un \n]elept ca Socrate citat de un altul ca Platon, afl‘m c‘
Zamolxis a fost, pe l~ng‘ medic psiho-terapeut, [i mag: o persoan‘
117
Noi nu suntem urma[ii Romei
c‘reia str‘mo[ii no[tri \i datoreaz‘ statutul spiritual, ca cea mai dreapt‘
[i uman‘ or~nduire social‘ pe care a avut-o lumea antic‘. Am fost un
ãstat spiritualÓ, crea]ie a celor ini]ia]i de Zamolxis, de c‘tre marii preo]i
de pe muntele sf~nt Kogaion, motiv pentru care hotarele noastre au
r‘mas mereu acelea[i, chiar dac‘ de-a lungul timpului au ap‘rut unele
suprapuneri de popula]ie ori \mp‘r]iri teritoriale artificiale. Cum a spus
domnul Alexandru Strachin‘ \n ãPe urmele str‘mo[ilor uita]iÓ: ãApa
trece, iar noi... r‘m~nemÓ69. Este de-a dreptul ciudat cum istoricii
no[tri \[i pot justifica nep‘sarea fa]‘ de toate acestea.
Pentru conturarea unui cult solar la traco-geto-daci, Dr. Mariana
Marcu, \n ãRepere lingvistice arhaice rom~ne[tiÓ70, men]ioneaz‘
ãc‘l‘re]ul tracÓ Heros, pomenit [i \n Egipt \n unele documente epigrafice
(ca Herou, fiul Soarelui), iar unii cercet‘tori au sus]inut c‘ aceast‘
divinitate n-ar fi dec~t o nou‘ ipostaz‘ a lui Horus... Mitul cavalerului
trac este greu de \n]eles. Uneori el are \n jurul capului un nimb solar, o
rozet‘ cu patru foi. El a fost asimilat de c‘tre popula]ia greac‘, odat‘ cu
sosirea acesteia \n Peninsula Balcanic‘, \ntre 1900 - 1400 \.d.H., ca
divinitate suprem‘, Zeus, cunoscut [i sub alte nume ca Nefelegeretes
(de fapt numele grecizat al lui Nebeleizis) - ãCel care adun‘ noriiÒ,
Ombrios ãZeul ploiiÓ, Keraunos - ãCel care fulger‘Ò [i altele.
Mitul cavalerului trac constituie \n tradi]ia daco-rom~n‘,
arom~n‘, macedonean‘ un scenariu aproape canonic al colindelor
vechi de iarn‘, cre[tine. C. Cihodaru remarc‘ cu surprindere c‘ tracii
aveau \n aprilie ãserb‘rile p‘g~neÓ ]inute \n cinstea eroului trac.71
Odat‘ cu consolidarea cre[tinismului \n spa]iul traco-dac,
aceast‘ s‘rb‘toare a fost \nlocuit‘ cu cea a Sf~ntului Gheorghe, sf~nt
a c‘rui iconografie a fost inspirat‘ de cea a cavalerului trac. n unele
colinde numele Sf~ntului Gheorghe se schimb‘ cu cel al lui Iisus,
ap‘r~nd \n felul acesta o total‘ contradic]ie \ntre versurile colindului
[i momentul \n care acesta se c~nt‘, respectiv anotimpul iernii:
ãPe luncile Soarelui,
Flori vine]itoare de m‘r.
Gr‘dina cu florile lerui Doamne,
Flori dalbe, flori de m‘r,
Ler de m‘r, florile-s dalbeÓ
Sau:
118
ã. . . C‘lu]ul lui negru pintenog
Luciu ca un corb
P‘ chivara lui t‘iat‘ \n s‘geat‘,
Pe ochi cam plecat‘
Ba suli]a lui
Duratul de var‘,
Fulgerul de sear‘...Ó 72
Oricine poate vedea c‘ \n aceast‘ colind‘ nu se pomene[te nimic
care ar putea sugera anotimpul iernii, ci dimpotriv‘, se aminte[te clar
despre cel al verii [i, \n plus, de ãfulgerul de sear‘Ò, care era simbolul
Zeului trac Gebeleizis.
§i \n alte cicluri de colinde de Cr‘ciun, al‘turi de Soarele
personificat apare [i sora cea mare a Soarelui, Salomina. De asemenea,
pe mireasa eroului \ntors de la v~n‘toare o chema Ileana Daliana sau
Lina Melina. Zeul solar la traco-daci era s‘rb‘torit prim‘vara, a[a
cum, de fapt, se precizeaz‘ [i \n colindele de Cr‘ciun, la vremea
rena[terii naturii [i a \nfloririi ãflorilor dalbe de m‘rÓ.73 S‘ nu uit‘m [i
povestea lui MARIAN, mama Florilor de M‘r care i-a n‘scut pe 24
Decembrie pe cei doi Zamolxis.
Sub influen]a scriitorilor antici care sus]in c‘ scrierea a ap‘rut
mai \nt~i la Ge]i, Iordanes recomanda cu toat‘ convingerea legile
scrise ale lui Zamolxis [i Deceneu, Legile Bellagine, vezi [i expunerea
lui Bonaventura Vulcanius.
Tot de la Carolus Lundius, capitolul IX, afl‘m cele 5 Principii:
1. Primul a fost Dumnezeu, c‘ci el s-a n‘scut \naintea tuturor. El a
fost f‘uritor al cerului [i al p‘m~ntului [i sem‘n‘tor al tuturor lucrurilor.
2. Dumnezeu domne[te peste toate cele pe care le-a creat,
inclusiv peste cuget‘tori.
3. Dumnezeu este acela care hot‘r‘[te cu dreptate \n aceast‘
via]‘ r‘spl‘]ile [i pedepsele oamenilor.
4. Ideea Drept‘]ii Divine nu poate fi \n]eleas‘ de mintea uman‘.
5. Dup‘ plecarea din aceast‘ via]‘, pe to]i ne a[teapt‘ r‘spl‘]i [i
pedepse.
Iar dac‘ \n acest mozaic mitologic pelasgian, trac, geto-dac, cum
vrem s‘-l numim, ne-am redescoperit \mpreun‘ credin]a uitat‘ \n
119
Noi nu suntem urma[ii Romei
Marele Zeu Gebeleizis, Marea Zei]‘ Bendis, Zei]a focului [i a vetrei,
Histia, tot nu v-am spus \nc‘ nimic dac‘ nu-l men]ion‘m aici [i pe
Marele Zeu al R‘zboiului, Ares. Ovidius (43 \.d.H. - 17 d.H.)
aminte[te pe ãgetulÓ care se \nchina lui Ares, Marte, Zeu al R‘zboiului,
iar Vergiliu afirma nici mai mult, nici mai pu]in, c‘ ÒMarte s-a n‘scut
\n ]ara tracilorÓ. §i dac‘-l mai ascult‘m [i pe Iordanes, acesta declara
c‘ ãge]ii l-au adorat \ntotdeauna printr-un cult foarte s‘lbatic pe Marte
[i jertfele lui erau prizonierii uci[iÓ.74 §i ne mai mir‘m c‘ Vlad Tepe[,
ÒDraculaÓ, cum le place americanilor s‘-l numeasc‘, ãtr‘gea \n ]eap‘Ò
de vii mii de turci \ntr-o zi!... Pe de alt‘ parte, pe Columna lui Traian
este prezentat probabil cel mai vechi Zeu al R‘zboiului, crunt [i feroce,
care-[i cerea s~ngeroase sacrificii umane. Aici apare scena tortur‘rii
prizonierilor romani de c‘tre... femeile dace!
n sudul Dun‘rii, popula]ia tracic‘ mai s‘rb‘torea [i pe Zeul Vi]eide-
Vie, patronul b‘uturii ame]itoare, preluat \n fug‘ din nou de greci,
care, de ast‘ dat‘, amintesc cu pu]in \nainte de re\ntoarcerea lui
Dionysus acas‘, \n Tracia, c‘ el s-a ini]iat \n misterele frigiene, la
insisten]ele bunicii sale! Nu numai vi]a-de-vie era planta favorit‘ a
Zeului, ci [i iedera. Frunzele acestei plante, mestecate de adoratori,
produceau \n ace[tia be]ia, ba chiar o stare temporar‘ de nebunie. Astfel
nu e de mirare faptul c‘ cea mai popular‘ s‘rb‘toare a tracilor era
dedicat‘ Zeului Vi]ei-de-Vie, toamna, la culesul viilor [i la storsul
strugurilor. Ea avea loc \n fiecare an (unii cercet‘tori sus]in c‘ ea ar fi
avut loc la trei ani). C~nd vinul fierbea, noaptea avea loc petrecerea
propriu-zis‘, la lumina tor]elor, cu mult‘ risip‘ din aceast‘ b‘utur‘,
petrecere care ]inea p~n‘ \n zorii zilei. Poate de aceea tracii erau poligami.
Herodot descrie c‘ fiecare dintre ei ]inea mai multe neveste; c~nd unul
dintre ei murea, ap‘rea o mare problem‘ pentru femeile lui, respectiv
trebuia g‘sit‘ cea care a fost cea mai iubit‘ de defunct [i apoi sugrumat‘
de cea mai apropiat‘ rud‘ [i \ngropat‘ \mpreun‘ cu b‘rbatul ei.
Celelalte femei \ncercau o mare durere [i ru[ine s‘ nu fie ele alese.75
Opus cultului dezm‘]at al Zeului Vi]ei-de-Vie, este cultul
preotului trac, simbolul vie]ii viitoare [i frumoase, dedicat binelui
oamenilor [i vie]uitoarelor. Sfinxul de pe platoul Bucegilor reprezenta
pentru ge]i ãDomnul Nop]iiÓ, preluat de c‘tre greci sub numele de
Orfeus. Autorii antici scriau c‘ Misterele Orfeice se celebrau noaptea.
Gra]ie esoterismului ei, religia geto-tracilor nu era cunoscut‘ profund
120
dec~t de preo]i [i c~]iva ini]ia]i. De aceea, scriitorii greci [i romani nu
ne-au l‘sat prea multe [tiri \n aceast‘ privin]‘.
Dar s‘ revenim la cultul ãDomnului Nop]iiÓ, un cult civilizator,
un cult al muzicii, care \mbl~nzea nu numai oamenii, dar [i animalele,
potolindu-le pornirile violente, instinctele r‘uf‘c‘toare. Strabon
cuno[tea [i alte am‘nunte despre preo]ii sau ãprofe]iiÓ pelasgi, anume
c‘ ace[tia erau oameni atot[tiutori, pricepu]i la interpretarea viselor [i
a oracolelor, a semnelor Divine [i c‘ locuiau \n s‘la[uri subterane
(Katagoion sau Kagoion).76
Despre Orfeus legendele elene [i romane spuneau c‘ era trac,
prin]ul kycon-ilor, etnonim apropiat de kogoian. Cetatea natal‘ a lui
Orfeus era Dion. El venea din legendarul Kogaion, l‘ca[ al lui Zamolxis.
LŒCA§URI DE CULT
Legendarul Pangaion sau Pangeul, era muntele sacru al tracilor
sud-dun‘reni unde se aflau o mul]ime de sanctuare, mai ales c‘ acesta
con]inea filoane de aur [i de argint; se presupune c‘ era situat pe masivul
Dragoion din Rodopii Orientali (unde s-a n‘scut [i Spartacus, pelasgulgladiator
ce a zguduit imperiul roman); alte sanctuare s-au descoperit la
Kilicite. Trebuie s‘ fi existat [i sanctuare trace \n cinstea Marii Zei]e
Bendis; dac‘ la Atena tracii aveau pentru Zei]a lor un Bendideion,
legendarul Pangaion, l‘ca[ul principal de cult era \nchinat, se pare, lui
Gebeleizis, ai c‘rui preo]i solari, uranieni, a[a-zi[ii ãumbl‘tori prin noriÓ,
sus]ineau c‘ trupul nu era nimic altceva dec~t ão \nchisoare pentru
sufletÓ, eliberarea de trup fiind singura salvare a sufletului.77
Legendarul Kogaion, dup‘ Adrian Bucurescu, era reprezentat
de muntele ce ad‘postea pe[tera unde se retr‘gea marele preot al
ge]ilor.78 n Geografia (VlI, 3, 5), Strabon scrie: ãTot a[a [i acest
munte a fost recunoscut drept sacru [i astfel \l numesc ge]ii: numele
lui, Kogaion, era la fel cu numele r~ului ce curgea al‘turi;
KOG-A-ION \nsemna ãCapul MagnificuluiÓ, fiind [i denumirea
Bucegilor, unde se afl‘ marele cap sculptat, acoperit cu tiara sacr‘,
cunoscut sub numele de ãSfinxul Rom~nescÓ.79 R~ul care
121
Noi nu suntem urma[ii Romei
curge prin apropiere, despre care scria Strabon, nu poate fi dec~t
Ialomi]a, c‘reia ge]ii \i spuneau [i Naparis sau ãcerescul, divinulÓ.
Singura inscrip]ie getic‘ unde apare numele Kogaion este un text
orfic \n versuri pe o c‘r‘mid‘ descoperit‘ la Romula (Resca,
Dobrosloveni, jud. Olt): ãMare e Zeul, \ntotdeauna [i pretutindeni!
A[a s‘ spun‘ vitejii c~nd privesc spre Kogaion! Ucenicii (recru]ii) s‘
c~nte: sf~nt este Domnul Nop]ii!Ó.80
C~nd Strabon amintea c‘ preo]ii daci locuiau \n s‘la[uri
subterane, el vorbea despre preo]ii lui Zamolxis; Zeul subp‘m~ntean
care de acolo, din Kogaion, le oferea credincio[ilor s‘i o nemurire
complet‘, cuprinz~nd at~t corpul, c~t [i sufletul. §i dac‘ Sfinxul din
Bucegi reprezenta pentru ge]i capul lui Orfeus sculptat de om ori
modelat de natur‘, el a fost [i va r‘m~ne mereu acolo, \n ]ara
legendarului Kogaion, cre~nd mistere [i r‘sp~ndind t‘cere.
Iat‘, pe scurt, un panteon mitologic al str‘mo[ilor no[tri pelasgi,
traci sau geto-daci. ãTraianismeleÓ, ãlatinismeleÓ, ãslavonismeleÓ, nu
ne apar]in, ci ne-au fost ad‘ugate ulterior de c‘tre:
- cei care au dorit s‘ creeze o impresie fals‘ [i s‘ minimalizeze
rolul popula]iei din zona Carpato-Dun‘rean‘ \n dezvoltarea
civiliza]iei europene, suger~nd c‘ zona care corespunde actualmente
geografic Rom~niei nu a fost nicidecum punctul de pornire, leag‘nul
acestei civiliza]ii, ci o provincie obscur‘ a Imperiului Roman;
- cei care dintotdeauna au avut preten]ii teritoriale asupra
diverselor provincii ale Rom~niei, preten]ii care trebuiau cumva
justificate, singurele argumente capabile s‘ c~[tige \ncrederea
ne[tiutorilor [i naivilor fiind cele legate de ãorigineÓ, ãlimb‘Ò, ãreligieÓ
[i ãistorieÓ, ultima, cel mai u[or de mistificat;
- cei afilia]i anumitor cercuri implicate \n \mp‘r]irea geopolitic‘ a
lumii [i, \n consecin]‘, interesa]i \n a submina influen]a [i importan]a pe
care civiliza]ia [i cultura milenar‘ a poporului daco-rom~n le au \n marea
familie a popoarelor de pe \ntregul mapamond.
Exist‘ \ns‘ un DESTIN AL ADEVŒRULUI, iar acestuia \i
trebuie numai dou‘ grupuri de oameni ca s‘ ias‘ la iveal‘: unii care
s‘-l ROSTEASCŒ [i... al]ii care s‘-l AUDŒ... !
122
STR`MO[II ARIENI
ãNici o Religie sau Lege mai presus ca adev‘rulÒ
In anul 2000 \.d.H. triburi de origine european‘, autonumindu-se
Arieni (\n sanscrit‘ Arya - nobil), invadeaz‘ partea nord-vestic‘
a Indiei. Originea acestor triburi europene este \nc‘ discutat‘:
dac‘ unii istorici le consider‘ de origine greac‘, german‘, celt‘, cei
mai mul]i cred c‘ erau de origine ãlatin‘Ò- datorit‘ \nrudirii multor
cuvinte sanscrite cu cele ãlatineÓ. Cercet‘ri f‘r‘ repro[ au stabilit, dup‘
\ndelungate c‘ut‘ri, c‘ singurul SPA´IU care r‘spunde condi]iilor din
vechea literatur‘ vedic‘, este cel carpatic, \n care \nv‘]a]ii de la
Universitatea din Cambridge plaseaz‘, sub titulatura ãAncient IndiaÓ,
faza primar‘ a Culturii Vedice.81 Aceea[i idee este accentuat‘ de
arheologul [i istoricul de prestigiu mondial V. Gordon Childe, care
\ntr-una din c‘r]ile sale recente prezint‘ o hart‘ (fig. 48) a distribu]iei
arienilor \n timpul primei lor apari]ii, din care reiese clar amplasarea
acestora \n spa]iul carpato-dun‘rean, \ntre Carpa]i [i Nistru, precum [i
\ntre Carpa]i [i Peninsula Balcanic‘. Ace[ti invadatori arieni aveau o
organizare tribal‘, av~nd \n fruntea fiec‘rui trib un rege - Raman a
c‘rui func]ie era ereditar‘. Via]a de familie era dominat‘ de:
¥ TATA (Pitar \n sanscrit‘ ... cel care aduce pita \n cas‘) care \n
latin‘ este PATER, iar \n german‘ este VATER.
¥ MAMA (MATAR \n sanscrit‘, MATER \n latin‘, MITIR \n
greac‘, MUTTER \n german‘) se bucur‘ de o oarecare libertate, av~nd
autoritate asupra copiilor [i servitorilor.82
Aceast‘ popula]ie arian‘ - alb‘, se suprapune popula]iei locale
negroide, f‘r‘ \ns‘ a se amesteca cu aceasta, diviz~nd societatea
indian‘-hindus‘ \n patru clase sociale, primele trei de albi, ultima a
popula]iei negroide locale, numite CASTE:
1. Casta preo]ilor, ramanilor, cunoscu]i mai t~rziu ca brahmani.
2. Casta domnitorilor [i r‘zboinicilor, ap‘r‘torii CASEI - Ksa-triya.
3. Casta negustorilor [i ]‘ranilor, Vaisyas.
123
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.48. Hart‘ ar‘t‰nd distribu]ia arienilor ”n timpul primei lor apari]ii. Pe teritoriul
dintre Nistru, Carpa]i [i toat‘ Peninsula Balcanic‘ sunt [apte ãxÓ-uri marcate, care
corespund numai cu unul ”n Turcia, Iran, Irak, India, sudul Chinei [i Japonia.
Concluziile v‘ las pe d-voastr‘ s‘ le trage]i.
* The Aryans, V. Gordon Childe, The History of civilization, Barnes&Noble, Inc., 1993, U.S.A.,
124
Noi nu suntem urma[ii Romei
125
4. Casta servitorilor, a popula]iei negroide locale - Sudras, care
ãasudauÓ muncind pentru primii.
Casta cea mai important‘ era cea a ramanilor (brahmanilor), a
celor ãn‘scu]i de dou‘ oriÓ, a doua na[tere fiind considerat‘ ini]ierea
\n [tiin]a vedic‘.
Literatura sacr‘ a arienilor se \mparte \n dou‘ mari grupuri:
1) VEDA, [tiin]‘ sacr‘ numit‘ [i §ruti - (auzit‘, [tiut‘) vorbit‘,
deci nescris‘, considerat‘ a fi emanat‘ de absolut (Raman - brahman)
la \nceputul lumii. Ea reprezint‘ Cuv~ntul Sacru, reflect~nd concep]iile
religioase ale carpato-danubienilor, arieni, cuceritori ai lumii antice [i
\n special ai subcontinentului indian, c~t [i pe acelea profesate de
ace[tia de-a lungul veacurilor.
2) Scris‘ - smrti - \n sanscrit‘.
Textele din literatura ãShrutiÓ ([tiut‘) se bucur‘ de cea mai mare
autoritate, ele fiind considerate ca transmise oamenilor de c‘tre zei. Din
aceast‘ grupare fac parte: RIG VEDA, SAMA VEDA, ATHARUA
VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS [i UPANISADELE. Cuv~ntul
ãvedeÓ or ãv~dÓ, \n sanscrit‘, \nseamn‘ ãa cunoa[teÓ, ãa vedeaÓ (u[or de
notat asem‘narea cu limba rom~n‘). Primele patru colec]ii con]in imnuri
dedicate unor zeit‘]i, \n timp ce UPANISADELE con]in g~ndiri speculative,
filozofice, \n c‘utarea permanent‘ a realit‘]ii absolute.
Competitive cu scrierile oric‘rui mare filozof contemporan, ele con]in
instruc]iuni rituale, ceremonii, reguli de comportament. Sunt \n num‘r
de 108, dar mai cunoscute sunt numai 10 dintre ele. Spre edificarea dumneavoastr‘,
s‘ vedem cum \ncepe fiecare, chiar traduse \n englez‘. O
alegem pe prima (din cartea The Uppanishads)83:
ãOM (KATHA)...
May Brahman protect us, May He guide us,
OM- PEACE, PEACE, PEACE...Ò
Singurul cuv~nt care nu a putut fi ãtradusÓ din sanscrit‘ \n
englez‘, a fost ãOMÓ - cuv~nt ãde ne\n]elesÓ \n ãtoat‘ lumeaÓ... S‘ fie
chiar a[a?! Iar \n prefa]a lucr‘rii editorul ni-l explic‘: ãOMÓ - ãsymbol
of Brahman or God - is to hindus Divine... and has a solemn
resonance, indefinitely prolonged.Ó Cuv~ntul OM simbolizeaz‘
leg‘tura dintre fiin]a suprem‘ [i materie, este cuv~ntul pronun]at \n
templele hinduse cu respect, cei ce-l rostesc st~nd \n picioare.
Dar cuv~ntul DEVA ori DAVA (zeu) nu cumva \l aveau [i
str‘mo[ii no[tri? Iat‘, de pild‘, SUCIDAVA (ora[ul zeului SUCI)...
MOLDAVA (]inutul zeului MOL). Cuvinte \nainte f‘r‘ nici un \n]eles,
\ncep s‘-[i capete o explica]ie. S‘ fie oare [i alte cuvinte
ãasem‘n‘toareÓ? Cuv~ntul ãIAMAÓ nu este cunoscut \n limba
rom~n‘ curent‘... dar figureaz‘ \ntr-o expresie proverbial‘, foarte
frecvent‘: ãa da Iama-n viteÓ (cu sensul de a r‘sp~ndi moarte-n vite).
ãIAMAÓ este domnul [i judec‘torul mor]ilor \n religia vedic‘.
Religia [i cultura vedic‘, scrie Gabriel Gheorghe, au reprezentat
cea mai veche manifestare cultural‘ \n spa]iul carpato-danubian.84
De[i cultura vedic‘ a disp‘rut ca realitate nominal‘ cu foarte mult
timp \n urm‘, tr‘irile oamenilor vedici, foarte apropiate de cele ale
cre[tinilor, au continuat s‘ fie practicate de popula]ia rom~neasc‘,
de-a lungul mileniilor, ca obiceiuri transmise din tat‘ \n fiu. Este un
\nceput de prob‘ c‘ rom~nii care nu cunosc ãcre[tinarea formal‘Ò
administrativ‘ \n istoria lor, erau preg‘ti]i pentru \mbr‘]i[area religiei
cre[tine dup‘ \nfiin]area acesteia.
S‘ mai lu‘m un cuv~nt ãpelasgicÓ [i s‘ vedem cum \l trateaz‘
arheologia lingvistic‘: ãBANÓ este unul din cele mai vechi din
relicvele lingvistice, cotat ca dat~nd de cel pu]in 4500 de ani.
A participat [i el la ãroireaÓ popula]iei ariene din spa]iul carpatodanubian...
ajung~nd p~n‘ \n Asia Central‘, \n scrierea sanscrit‘,
av~nd sens principal de ãSt‘p~nÓ. Polonezii \l vor prelua ca BAN -
PAN, iar \n grece[te el ajunge s‘ \nsemne mare, celebru, puternic -
Pan. Panonia este provincia Panilor (Banilor); \n Rom~nia este
\nt~lnit peste tot: BANAT, drumul banului, BŒNEASA etc.
Ace[ti arieni ai spa]iului carpatic s-au r‘sp~ndit nu numai spre
Asia. Ei au ãroitÓ peste tot \n lume, determin~nd explozii de civiliza]ii
ca \n Mesopotamia, Egipt, Creta - reprezent~nd de fapt apogeul
preistoriei, apogeul culturii carpatice. Dr. P. Giles define[te leag‘nul
arienilor ca fiind p‘m~ntul carpatic, av~nd la sud Balcanii, [i Alpii la
vest. El nume[te aceast‘ prim‘ cultur‘ arian‘ Danubian I, caracteristic
acestei perioade fiind ãSpirala dacic‘Ò de mai t~rziu. Vasele de lut din
aceast‘ perioad‘ av~nd ãm~zg‘liteÓ spirale ãf‘r‘ sensÓ (?!) apar peste
tot. S‘ fi fost ele chiar f‘r‘ sens...?? Vom vedea mai t~rziu \n capitolul
ãSimbolistica la pelasgiÓ. Ace[ti danubieni, arieni, spune mai departe
Dr. Giles, se r‘sp~ndesc peste tot prin Europa, ocup~nd o parte
considerabil‘ a Poloniei, sudul Germaniei, \nt~lnindu-se cu b‘rba]ii
\nal]i ai rasei nordice (probabil deja p‘stori) [i asimil~ndu-i.
R‘sp~ndi]i \n Balcani - \n special \n Tesalia nesc‘p~ndu-le nimic -
cuceresc nu at~t prin for]‘, c~t prin preg‘tirea spiritual‘... din Troia
spre Anatolia, cu toporul ca arm‘ de lupt‘.85
126
Cultul, ritul \nmorm~nt‘rii prin ardere - crema]ia apar]in~ndu-le,
\l r‘sp~ndesc peste tot. Ritualul inciner‘rii \l vom p‘stra p~n‘ t~rziu,
de atunci din mileniul al III-lea \.d.H. p~n‘ c~nd Zamolxis \l va
\nlocui pe Gebeleizis. Hindu- ãsanscri]iiÓ, chaldeenii, egiptenii, evreii
(iudaismul), cre[tinii (cre[tinismul) nu sunt altceva dec~t transmi]‘tori
ai vechii culturi pelasgice, ai culturii vedice.
Cu c~t \naint‘m \n timp, cuno[tin]ele noastre despre trecut se schimb‘
[i ele: dac‘ acum 100 de ani limba sanscrit‘ era declarat‘ un dialect grec
de c‘tre Lempriere, azi ni se pare o glum‘ sau ignoran]‘ cras‘.86
Studiul religiilor [i culturilor antice este o aventur‘ fascinant‘.
Te aventurezi \n aceste domenii [i te descoperi purtat din Asia \n
Europa [i de acolo \n Africa, de ni[te simple concep]ii despre lume al
c‘ror simbolism nu trebuie ignorat. Una din aceste concep]ii descrie
lumea ca exist~nd \n cicluri de c~te [apte:
- primele dou‘ rase umane sunt considerate ca fiind nemateriale; a
treia este sexuat‘ - cea a Lemurienilor - popula]ie negroid‘ ce ar fi tr‘it
pe f~[ia de p‘m~nt ce lega Australia de Africa; a patra, cea a Atlantizilor;
a cincea ras‘ uman‘ - suntem noi... ne g‘sim \n mijlocul acestei perioade;
a [asea [i a [aptea vor fi din nou imateriale [i cu ele se \nchide ciclul.
Vechii arhitec]i ai lumii vorbeau despre [apte planete: Mercur, Venus,
P‘m~nt, Marte, Jupiter, Saturn [i Uranus (Neptun [i Pluto nu fuseser‘
descoperite) - cu toate c‘ unii dintre ei vorbeau despre sistemul nostru
solar ca av~nd 12 planete!!? Ei numesc pe cei din prima [i a dou‘ ras‘
DEVA ori DAVA... un fel de zei pe care limba sanscrit‘ \i divinizeaz‘...
cuv~nt pe care invadatorii arieni l-au adus hindu[ilor cu \n]eles de ãZeuÓ.
§i dac‘ s‘rim din \ndep‘rtata Indie la traci... descoperim Sucidava
ca ora[ al zeului Suci, Moldava ca ]inut al zeului Mol [i dintr-o dat‘
cuvinte dacice ãf‘r‘ sensÓ \ncep s‘ aib‘ un nou \n]eles. Ba mai avem [i
un ora[ DEVA. Descoperim c‘ ora[e, a[ez‘ri, ]inuturi ale vechii Tracii,
ale vechii lumi pelasgice, apar]ineau unor ãzeiÓ din prima sau a doua
ras‘ a lumii. §i c~nd aceia[i tibetani, elevi ai acelor arieni-ãsanscri]iÓ \[i
\ncep rug‘ciunile cu cuv~ntul ãOMÓ - acela[i cuv~nt pe care-l g‘sim
peste tot \n scrierile vedice - nici un Upani[ad nu \ncepe f‘r‘ el, OM,
omul vedic ce leag‘ fiin]a suprem‘, imaterial‘, de cea material‘.
La \ntrebarea dac‘ mai sunt [i alte cuvinte sanscrite asem‘n‘toare
cu ale noastre, r‘spunsul este afirmativ. Exemplu ãPARAÓ, \n sens de
moned‘ de schimb, cuv~ntul ãBANÓ, domn, st‘p~n dar [i moned‘ de
schimb, APA-Ap‘ (aqua \n Latin‘), gata-gata, gusa-ghosa, iata-yatha,
miu-mayu, nitica-nadika, pleava-plava, pricina-pr‘cina, geam‘n‘-
127
Noi nu suntem urma[ii Romei
jamana, iasca-jaska, limba-lamba, muerea-muherea (mulier-mulieris \n
Latin‘), nimica-nimilica, pluta-pluta, [i ele continu‘. Dar s‘ vedem cum
num‘rau ei vedicii \n sanscrit‘: una, duya, treya, patra, pancia, sase,
sapta, ashte, nava, dasha, shata-suta (centum \n Latin‘).
Toate aceste asem‘n‘ri sunt prea multe pentru a fi simple
coinciden]e. De aceea un nou efort de a le studia, bazat [i pe cercetare
interdisciplinar‘, este tot mai necesar.
CREDIN´A
C‰nd teosofilii se leag‘ de credin]a noastr‘ cre[tin‘ consider‰ndune
oculti[ti [i dogmatici poate c‘ au [i ei punctul lor de vedere. Dac‘
”mp‘ratul roman Traian ne-a cucerit 14% din Dacia transform‰nd-o
”ntr-o provincie roman‘, nu ”nainte de a fura tezaurul lui Decebal, ne-a
dat ”n schimb Cre[tinismul cu Dogma (crede [i nu cerceta) a Imaculatei
Concep]ii (referitor la Fecioara Maria) cu Magia, Profe]ia [i Magii, cu
care ”ncepe Nativitatea (na[terea Domnului Isus). Din punctul acesta de
vedere ne redescoperim pe noi, cre[tinii, ca dogmatici, ocul]i, crez‰nd ”n
magi [i magie, profe]i [i profe]ie, ”ntorc‰ndu-ne de fapt la perioada pelasgic‘.
Cum adev‘rul nu poate fi niciodat‘ distrus, consider [i eu, azi, ca
acei esoterici, c‘ ãnu exist‘ religie [i nici lege mai presus ca adev‘rulÓ!
Cre[tinismul a devenit azi parte a tradi]iei poporului nostru,
cre[tinismul ortodox, care ne-a f‘cut s‘ lupt‘m [i... s‘ murim pentru
el... Nu ”nseamn‘ c‘ nu voi comenta, ”ns‘, Adev‘rul, a[a cum este el.
Pentru aceste religii au murit [i mor mii [i milioane de oameni;
dac‘ ”n perioada medieval‘ a cre[tinismului [i islamismului s-au
v‘rsat tone de s‰nge, s-au adunat prozeli]i din v‰rful s‘biilor [i s-au
construit biserici [i moschei pe hecatombe de victime umane, aceasta
a continuat [i continu‘... Evreii m‘cel‘ri]i ”n mod bestial de hitleri[ti
[i prozeli]ii lor... ën numele cui [i pentru ce?! Irlandezii din nordul [i
sudul ]‘rii, cre[tini catolici [i protestan]i, fra]i, omor‰ndu-se... pentru
ce?! Iugoslavii, trei fra]i din aceea[i mam‘ [i tat‘, vorbind aceea[i
limb‘, ”[i aleg trei religii [i... se m‘cel‘resc. Nu pot a[tepta ziua aceea
c‰nd Isus, Mahomed, Moise, Budha... Gebeleizis ori ZAMOLXIS se
vor cobor” pe P‘m‰nt s‘ vad‘ ce se ”nt‰mpl‘ aici, ”n numele lor... c‰nd
de fapt esen]a tuturor religiilor este cea a bunului sim] [i a adev‘rului,
ca lege universal‘... ãNICI O RELIGIE SAU LEGE MAI PRESUS CA
ADEVŒRUL!Ó.
128
SIMBOLISTICA LA PELASGI
ãPe c~nd nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici s~mburul luminii de via]‘ d‘t‘tor,
Nu era azi, nici m~ine, nici ieri, nici totdeauna,
C‘ci unul erau toate [i totul era una,
Pe c~nd p‘m~ntul, cerul, v‘zduhul, lumea toat‘
Erau din r~ndul celor ce n-au fost niciodat‘,
Pe-atunci erai Tu, singur, Doamne, Tu ZAMOLXIS,
\nc~t m‘-ntreb \n sine-mi:
Au-u-u-u... cine-i zeul c‘rui azi plec‘m a noastre inemi??!!Ò
ãRug‘ciunea unui dacÒ, M. Eminescu (pu]in modificat‘ de N. S‘vescu)
Dac‘ dup‘ Nicolae Densu[ianu pelasgii au construit cel mai
mare [i mai puternic imperiu \n Europa preistoric‘,
\ntinz~ndu-se din pustiurile Saharei p~n‘ \n mun]ii
Norvegiei,87 din p‘cate nu au l‘sat nimic scris care s‘ le dovedeasc‘
trecutul m‘re] \n afar‘ de pietre [i ruine cu ãzm~ng‘lituriÓ ciudate,
despre care nimeni nu s-a g~ndit c‘ ar putea reprezenta ceva.
Alerg~nd pe \ntinsurile Europei, r‘sp~ndindu-[i cultura [i limba,
arienii, pelasgii, tracii carpato-danubieni au generat ãcultura latin‘Ò a
lumii. ntotdeauna \n spatele unei culturi mari se g‘se[te o alta,
neobservat‘, uitat‘, ignorat‘... §i care a fost cultura, civiliza]ia \n
spatele celei grece[ti, latine?
Departe \n lume, foarte departe, pe \ntinsurile Asiei, tocmai \n
India, \n urm‘ cu 4-5000 de ani o civiliza]ie arian‘ i-a ãinvadatÓ pe
locuitorii acelui spa]iu, provoc~nd o adev‘rat‘ ÒexplozieÓ, nu numai
cultural‘, dar [i social‘. Indienii \[i amintesc [i azi de acei arieni,
popula]ie alb‘, care s-a suprapus popula]iei locale negroide [i care,
129
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.49. Mircea cel B‘tr‰n , voievodul
Valahiei. Fresca de la M‘n‘stirea
Cozia (1387-1391). Dac‘ pe
costumul acestuia simbolurile sunt
destul de evidente, nu acela[i lucru
se poate spune [i despre giulgiul
voievodului Negru-Vod‘ acoperit de
ãcruci pelasgiceÓ, zvastici, pe care
nu l-am putut g‘si, fotografiat,
desenat, pictat ”n nici una din c‘r]ile
studiate. Morm‰ntul acestuia a fost
deschis la 31 iulie 1920 cu prilejul
unor lucr‘ri de restaurare a Bisericii
Domne[ti de la Curtea de Arge[. El
Negru-Vod‘ este primul domnitor,
men]ionat ”n scris, al Vlahiei
dinspre regatul Ungariei, al Ungro-
Vlahiei, 1290. Prin acest nume, ´ara
Rom‰neasc‘, Muntenia, c‘ut‰nd s‘
se deosebeasc‘ de celelalte regiuni
locuite de vlahi, ca Ruso-Vlahia
(nume vechi al Moldovei ”nsemn‰nd
´ara Vlahilor din vecin‘tatea
ru[ilor), ori cele de la sud de
Dun‘re. Dar s‘ vedem cum era
”mbr‘cat acest adev‘rat str‘mo[ al
nostru, domnitor al Vlahiei Negre
(titlu p‘strat [i ast‘zi de mitropolia
Munteniei), ”n acele vremuri uitate
de istorie: ãn momentul c‰nd
piatra a fost ridicat‘ de pe sarcofag,
a ap‘rut, ”ntr-o scurt‘ vedenie,
imaginea nealterat‘ a Marelui
Domn [i Preot din veacul XIII-lea.
La g‰t, peste tunica de m‘tase
purpurie, se r‘sfr‰ngea un guler de
dantel‘ ”n m‘tase [i aur. Un [ir de
aproximativ 30 de nasturi de aur
”ncheia tunica, ”mpodobit‘ la g‰t, la
piept [i la man[ete cu [iraguri de
m‘rg‘ritare. (...............) Peste [olduri
avea petrecut‘ o centur‘ brodat‘ cu
fir de aur [i m‘rg‘ritare, care se
”ncheia cu o superb‘ pafta de aur.
(............) Giulgiul voievodului era
acoperit cu zvastici, simbolul
sacru.......Ó
Dup‘ A. Bucurescu, Dacia Secreta,
p.250-251. Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1998.
130
din dorin]a ãrasist‘Ò de a nu se amesteca fizic cu popula]ia local‘, a
creat ãcasteleÓ.
Cultura vedic‘, considerat‘ p~n‘ azi cea mai veche din lume, din
care \[i trag originea cea caldeean‘, egiptean‘, iudaic‘ [i cre[tin‘, care
st‘ la baza \ntregii civiliza]ii a lumii, este considerat‘ ca pornind din
spa]iul carpato-dun‘rean... ([i nu de c‘tre rom~ni, ci de cei de la
Cambridge, Anglia, precum [i de c‘tre americani, [i asta nu de cinci
sau zece ani, ci de mai mult de o sut‘ de ani!).88 C~nd ni s-a spus nou‘
\n istoria ãnoastr‘Ò de posibilitatea originii culturii vedice de la noi...
c~]i dintre rom~ni au auzit despre ea?!
De multe ori trebuie s‘ ne uit‘m la istorie ãprivind ca \n oglinda
retrovizoare a automobiluluiÓ (privind \n ea, \n spate, ne ajut‘ de fapt
s‘ mergem \nainte!), observ~nd efectele unei civiliza]ii asupra altora [i
descompun~nd-o cu privirea! Este foarte greu de imaginat c‘utarea
urmelor acelei imense civiliza]ii pelasgo-carpato-danubiene \n...
centrul Asiei, \ntr-o perioad‘ preistoric‘ f‘r‘ literatur‘ scris‘ (cel
pu]in neg‘sit‘ \nc‘), f‘r‘ anale [i cronici, ci numai cu ce a r‘mas \n
ãliteratura vorbit‘Ò... vedic‘.
Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891) \n celebra sa sintez‘,89
aminte[te despre acei ãpur arieniÓ, ale c‘ror urme se g‘sesc peste tot
\n Europa, urme pe care Dr. Schliemann le scoate la iveal‘ din ruinele
Troiei, semne [i simboluri gravate pe pietre, vase [i obiecte, de
ne\n]eles [i ignorate ca atare ori considerate simple ornamente, dar
c‘rora str‘mo[ii no[tri le d‘deau \n]elesuri mistice pe care le mai
g‘sim \nc‘ \n culturi izolate, uitate \n lume.
C~nd \n vara anului 1995 c‘l‘toream \n Orient, m-am oprit [i \n
insula Bali din Arhipelagul Indoneziei, a c‘rei popula]ie hindus‘ tr‘ia
\ntr-o epoc‘ uitat‘ de sute de ani, \nchin~ndu-se la zei [i zei]e luate
dintr-o lume de pove[ti, construind ã\n disperareÓ temple ciudat
ornamentate [i colorate, cu zvastici desenate pe pietre de hotare [i
care, cu supersti]ii necunoscute nou‘, tr‘ie[te \ntr-o lume spiritual‘
amintindu-mi de cea a noastr‘, dacic‘, unde un simplu cerc desenat
sau s‘pat \n lemn avea o anumit‘ \nsemn‘tate, iar dac‘-i ad‘ugau un
punct, o linie ori o cruce \n mijloc \[i schimba cu totul \n]elesul.
131
Noi nu suntem urma[ii Romei
132
Fig.50. V‘ las pe d-voastr‘
s‘ ghici]i simbolistica
transmis‘ de genera]ii
[i genera]ii, pe care ]‘ranii
rom‰ni continu‘ s-o
reprezinte pe porticuri:
un simplu cerc cu un punct
”n centru sau o linie,
o cruce tangent‘ la cerc
sau ie[it‘ din el...
V‘ doresc noroc!
Fig.51. §i o alt‘
poart‘ cioplit‘, de
ast‘ dat‘ av‰nd nu
numai crucea ”n afara
cercului dar [i
”n‘untrul lui. Cercul
cu o cruce ”n
interiorul lui era un
simbol al ”nceperii
vie]ii oamenilor;
simboliz‰nd [i Purul
Panteism,
doctrina care
consider‘ Zeul
Suprem nimic alceva
dec‰t for]ele [i legile
Universului, fiind mai
degrab‘ o ãcredin]‘
ateist‘Ó din acest
punct de vedere.
Ast‘zi, aceste
simboluri, uitate,
reprezint‘ numai
ãmotive folcloriceÓ,
aduse de undeva din
str‘fundurile,
nep‘s‘toare, ale
istoriei noastre
multimilenare. C‰t
timp vom continua s‘
le neglij‘m, s‘ le
consider‘m simple
ãdecora]ii naive
]‘r‘ne[tiÓ? C‰nd ne
vom pleca aten]ia la
inteligen]a
multimilenar‘ a
acestor ]‘rani,
daco-rom~ni,
p‘str‘tori ai unor
simboluri eterne?
133
134
Fig.52. Se pare c‘ nimeni
nu-i curios s‘ [tie ce se ascunde
sub corni[a acestei case!
Simboluri uitate ne pot readuce
o istorie uitat‘! Mai bine s‘ le l‘s‘m acolo,
sub umbra acoperi[ului, [i a nep‘s‘rii.
*Fig. 50,51,52, Rom~nia, Mun]ii Carpa]i,
Ed. Thausib S.R.I., Sibiu, 1995, Rom‰nia.
135
Fig.53. O femeie nobil‘
dac‘, ne prive[te
sup‘rat‘, prin negura
mileniilor. P‘rul ei ”n bucle
este stilizat prin spirale.
Pe frunte are o diadem‘
complex‘, construit‘ din trei
registre, al c‘ror simbol ne
este necunoscut. Pe g‰t are un
colier de care at‰rn‘ m‘rgele
”n form‘ de amfore. Pe g‰t se
pot observa dou‘ perfora]ii
care au ajutat, probabil, la
fixarea acestui cap pe un
suport rigid.
136
Fig.54. Cine o fi
sup‘rat-o pe aceast‘
femeie dac‘?
Observ‘m cum
panglica de pe frunte
leag‘ p‘rul, trec‰nd pe
sub bucle pentru a se
lega, (”nchide), la
spate.
137
Fig.55,56,57. Aplice stilizate ”n forma crucii
pelasgice, unele terminate ”n capete de cal,
altele ”n capete de grifon. Sensul crucii
pelasgice se schimb‘ [i el, fie de la dreapta
spre st‰nga, simboliz‰nd, probabil,
re”ntoarcerea la via]‘, fie de la st‰nga spre
dreapta, simboliz‰nd via]a ve[nic‘. Spirala
pelasgic‘ nu lipse[te de asemenea. Mai avem
[i o form‘ stilizat‘ a crucii ”n trei puncte,
probabil tot cu sens de spiral‘. §i toate aceste
forme simbolice graviteaz‘ ”n jurul
simbolului primordial, ”n jurul unui cerc cu
un punct ”n mijloc. Dac‘ cercul simplu
reprezenta o unitate divin‘, de unde totul
pornea ca s‘ se re”ntoarc‘, reprezent‰nd de
fapt Universul f‘r‘ limit‘, circumferin]a
cercului era uneori interpretat‘ ca lini[tea
mental‘ a fiin]ei umane. Nu acela[i lucru se
putea spune atunci c‰nd cercul avea un
punct ”n mijloc, ca ”n cazul aplicelor de mai
sus. n acest caz el reprezint‘ prima
diferen]iere a manifest‘rilor periodice [i eterne din natur‘, asexuate [i infinite. Tot el poate
s‘ reprezinte uneori [i rede[teptarea naturii, Trezirea Universului. Ei bine, ”n jurul acestui
simbol primordial celelalte pot gravita, a[a cum de altfel sunt [i reprezentate mai sus.
Fig. 53,54,55,56,57,58, Tezaurul de la Peretu, jud.Teleorman, descoperit ”n noiembrie 1970,
”ntr-un tumul funerar, cuprinz‰nd un morm‰nt de ”nhuma]ie cu car, cai, c‰ini [i ofrande
alimentare, precum [i cu piese de inventar din argint [i bronz.
*Fig. 53,54,55,56,57,58,Geto-dacii, I. Miclea [i R. Florescu, Ed. Meridiane, 1980, Rom‰nia.
138
Fig.58. Pe acest coif,
simbolurile abund‘.
Astfel, ochii de pe coif ar
fi ”nsemnat a deschide
ochii spre cer, ori a te
rena[te ”n Paradisul
Zeilor. n credin]a
getodacilor,
dup‘ moarte,
sufletul p‘r‘sea
trupul [i dac‘ ai fost
curat ”n via]‘, ori ai
murit cu cinste ”n
r‘zboi, te ”n‘l]ai la
ceruri. C‘l‘toria
”ncepea pe ãPodul de
FocÓ, pe Curcubeu
(Arco-Da-Bara) [i
continua pe ãDrumul
Str‘lucitor ca LapteleÓ,ÓCalea LacteeÓnumit‘ [i
ãDrumul IezilorÓ
(Drom-I-Chaites). Dac‘ ne reamintim, unul din regii
macedoneni, Lisimachos, ajung‰nd ”n m‰na lui
Dromichete, regele tracilor, va fi iertat de acesta, ”i va reda libertatea, c‰[tig‰ndu-[i astfel
un prieten de n‘dejde. Aceia[i ochi ”i vom ”nt‰lni [i pe coiful descoperit la Co]ofene[ti c‰t
[i ”n Etruria (Italia) unde ochii stranii
continu‘ s‘ priveasc‘ cerul. Tot pe acela[i coif putem vedea ãCorbul PelasgicÓ care uneori
”l reprezint‘ pe Aplo, Zalmoxis, care are ”n gheare un porc (Pytha-Goras, fiara-gras‘) iar
”n plisc un pe[te, simboliz‰ndu-l pe Cel-din-Ap‘, de fapt du[manii lui.
Fig.59. n vara anului 1998 am g‘sit ”n templul subteran de la §incaÐVeche nu numai
basorelieful unui personaj straniu, astral, dar [i semnul sacru al celui de-al 7-lea Constructor
al Universului de mai jos, al Universului Fizic. Este un simbol al celor 7 zei ai genezei,
punctul central reprezent‰ndu-l pe Daksha, p‘rinte al celor 10.000 de fii iubi]i, de ale[i ai
lumii, p‘rinte al Dacilor. n st~nga este sculptat‘ o figur‘ ciudat‘.
139
Fig.60. ÓPoarta s‘rutuluiÓa marelui sculptor
Br‰ncu[i, de la T‰rgu Jiu, Rom‰nia.
De fapt la vechii arieni, carpato-dun‘reni,
simboliza separarea
sexelor. Era [i un semn feminin, c‘ci omul ”[i
cunoa[te mai bine mama dec‰t tat‘l.
*Touristic reiseland RomaniaÓ, Von Petre Baron ,
Casa editorial‘ pentru turism [i cultur‘, ÓAbeonaÓ,
Bucure[ti, p.223.
140
Fig.61 V‰rf de lance,
material de fier, ce a fost
descoperit la Muncheberg,
”n marchionatul
Brandenburg, r‘mas pe
acele locuri, ”n urma
cuceririlor de c‘tre
pelasgii- carpatodanubieni.
Dovada provenien]ei
ei din spa]iul carpatodanubian
este [i
descoperirea celei mai
vechi ãcruci pelasgiceÓ pe
teritoriul Bulgariei de azi,
ea fiind datat‘ 7.000 de
ani vechime, [i care ”n
luna mai a anului 1998 a
fost prezentat‘ la
congresul de tracologie
din ]ara sus-amintit‘.
141
Fig.62. Inscrip]ie dup‘ v‰rful de lance de la Torcela, l‰ng‘ Vene]ia. Literele sunt formate din
stelu]e [i din cercuri mici, stampate pe linii gravate. Arheologii au considerat aceast‘ inscrip]ie
ca etrusc‘. §i ”n continuare, acela[i Nicolae Densu[ianu, ne spune prin anii 1885, (c‰nd
micu]ul Adolf Schicklgruber nici nu se n‘scuse, 22 aprilie 1889, [i mai trebuiau s‘ treac‘ ”nc‘
ani ca s‘-[i schimbe numele de familie ”n Hitler, dup‘ mama sa, [i s‘ devin‘ cel mai odios
criminal al secolului nostru [i mare consumator de droguri) c‘ am‰ndou‘ aceste v‰rfuri de
l‘nci poart‘ decora]ii simbolice, o zvastic‘ [i un triquetru. n continuare, acela[i autor ne
spune: ãZvastica, sub cele dou‘ forme ale sale, reprezenta, ”n timpurile arhaice,
soarele de primavar‘ [i soarele de toamn‘. Aceste semne hieratice ne apar ”n diferite p‘r]i ale
lumii vechi, pe unde se extinsese odat‘ rasa pelasgic‘, ”n Europa, Asia [i Africa de Nord.
Cultul zvasticii exista ”n ]‘rile Daciei [i ”n epoca roman‘. Un monument votiv descoperit la
Turda [i dedicat Dianei (sora lui Apollo) poart‘ deasupra semnul sus-amintit. Exila]ii daci
duseser‘ cu sine ”n Britannia acest simbol al credin]elor lor religioase. Pe o inscrip]ie a
Cohortei I Aelia Dacorum din Amboglanna, l‰ng‘ valul lui Hadrian, afl‘m semnul crucii
”nconjurat de un cerc [i semnul zvasticii cu bra]ele spre r‘s‘rit. Ca un simbol tradi]ional,
am‰ndou‘ aceste forme ale zvasticii mai sunt [i ast‘zi ”ntrebuin]ate la poporul rom‰n, pe
crucile de la morminte - vezi comuna G‰rla Mare, jud. Mehedin]i, ea figur‰nd pe pietrele
cioplite, din care e construit‘ monumentala biseric‘ Trisfetitele din Ia[i. Ele se afl‘ reproduse
de Tocilescu ”n Revista pentru Istorie, 1883, pagina 242, [i pe cus‘turile femeilor din
Transilvania. Crucea pelasgic‘ ne mai apare [i pe hrisoavele [i diplomele domne[ti din ´ara
Rom‰neasc‘ ”n sec. al XVI-lea [i al XVII-lea, desigur pe baza unor tradi]ii, pe care ast‘zi
leÐam uitat. Astfel o putem g‘si pe hrisovul de la Radul §erban din a. 7115 (1607) [i altul de
la Radul , fiul lui Mihnea, din a. 7120 (1612), ambele ”n biblioteca Academiei Rom‰ne.
n acest univers difuz de religii uitate, pierdute sau actuale, \n
care lumea preistoric‘ ne invadeaz‘ prezentul prin simboluri ciudate,
\n care-i descoperim pe str‘bunii no[tri, pelasgii carpato-dun‘reni
arieni r‘sp~ndindu-se spre vestul Europei, d~nd na[tere la italieni,
spanioli, portughezi [i francezi - ori r‘sp~ndindu-se \n Asia,
\mpr‘[tiind cultura vedic‘ ce rena[te acolo departe, ori cutreier~nd
drumurile Asiei Mici, trec~nd peste Egipt p~n‘ \n Caldeea, cre~nd
sacrul [i ocultul \n Babilon... uneori ai impresia unui chibrit aprins
\ntr-o magazie de praf de pu[c‘, veche [i uitat‘, dar care \nc‘ poate
exploda. Cine au fost ace[ti arieni, pelasgi, daci... \n ce col]uri uitate
ale lumii ori... ale ]‘rii noastre vor descoperi arheologii \ntr-o zi
trecutul lor simbolistic-spiritual pe care azi \l vedem doar ca reflec]ii
ale unor imagini din oglinzile istorice ale altor popoare, cu care au
venit \n contact?
142
SIMBOLISTICA LA PELASGII-ARIENI
Cercul simplu pe care-l g‘sim [i azi sculptat pe
poarta de la intrarea ogr‘zii ]‘ranului rom~n ori pe
sub corni[ele caselor, desenat [i multiplicat... ce o fi
\nsemn~nd? Ce \nsemn‘tate avea el acum cinci, [ase
milenii?
Cercul, \n general, simbolizeaz‘ unitatea divin‘, de unde totul
porne[te [i se re\ntoarce. Este universul f‘r‘ limite, este energia
emanat‘ de zeul suprem, Gebeleizis; circumferin]a lui este uneori
interpretat‘ ca lini[tea mental‘ a fiin]ei umane. C~nd fa]a discului este
alb‘, fundul negru ar reprezenta marea respira]ie, mi[carea continu‘
a Universului \n sens nelimitat.
Cercul cu un punct \n mijloc - \n credin]a arienilor
din Rig-Veda - reprezint‘ prima diferen]iere a
manifest‘rilor periodice [i eterne \n natur‘, asexuale
[i... infinite.
A[a \l considerau str‘mo[ii no[tri acum mai bine
de cinci milenii.90
Ce u[or le-a fost ãfilozofilorÓ greci ai antichit‘]ii s‘ ãtransfereÓ
aceast‘ cultur‘ [i s-o traduc‘ \n... grece[te! Cercul cu punctul \n
mijloc mai reprezint‘ \n cultura arienilor [i spa]iul poten]ial \n contact
cu spa]iul abstract.
Tot el \nseamn‘ [i rede[teptarea naturii, trezirea Universului,
fiind un semn universal pe care-l g‘sim [i \n KABALA.
Cercul \n care punctul central se transform‘
extinz~ndu-se \ntr-un diametru simbolizeaz‘, se
pare, DIVINA IMACULATA, MAMA NATURA.
Este considerat uneori ca o umbr‘, o aluzie la
procrea]ie.91
143
Noi nu suntem urma[ii Romei
C~nd linia este vertical‘, cercul simbolizeaz‘
separarea sexelor (a se vedea aceast‘ semnifica]ie \n
lucr‘rile lui Br~ncu[i).
Lucrurile \ncep s‘ se complice c~nd punctul
central se extinde \n patru puncte cardinale d~nd
na[tere la a[a-numita [i controversata CRUCE A
LUMII - MUNDANE CROSS.
Ea simbolizeaz‘ purul panteism, doctrina care
consider‘ Zeul Suprem nimic altceva dec~t for]ele [i
legile Universului acestuia, fiind mai mult o ãcredin]‘Ò ateist‘. Avem
oare de a face aici cu o simbolistic‘ veche de milenii? Nici nu ne vine a
crede! §i azi bunicile noastre la ]ar‘ deseneaz‘ acest simbol pe colaci [i
cozonaci, av~nd \ns‘ un \n]eles schimbat; la cre[tinii mistici el este
simbolul ãunirii dintre spini [i cruceÓ, coroana din spini de trandafiri
usca]i pus‘ pe capul Domnului Iisus Hristos: ÒThe Union of the Rose
and CrossÓ ori ÒRosi CruciatiÓ (ÒRose CrossÓ).
C~nd cercul dispare, simbolul \[i schimb‘ [i el
sensul; unii, tilutenii, consider‘ acest tip de cerc un
simbol al apari]iei celei de-a patra rase... Dar crucea,
necircumscris‘, devine uneori simbol ãphallicÓ.
T~rziu \n istorie c~nd va ap‘rea cre[tinismul, ea va
deveni un simbol reprezentativ al acestuia.92
Dar, surpriz‘, punctul central uneori se
r‘sp~nde[te numai \n trei puncte cardinale,
\ntruchip~nd astfel litera ãTAUÓ. C~nd Biblia ne
poveste[te de Noe [i de potop uneori ne vine greu
s‘ credem c‘ se va descoperi aceea[i istorie la
Caldeeni, de aceast‘ dat‘ cu c~teva sute de ani
\naintea iudaismului, av~ndu-l ca erou pe XISUTHRUS... Dar iat‘ c‘
[i ei, caldeenii, au luat aceast‘ poveste de la arieni; \n alegoria lui
Vaiva Swata Manu se vorbe[te despre potop [i de aventurile eroului
principal. Cum s‘ nu-i credem acum pe fenicieni, care-i acuzau pe
caldeeni, pe egipteni [i pe israeli]i, c‘-[i construiau cultura pe cea a
misterio[ilor pelasgi?93
144
C~nd TAU coboar‘ ajung~nd tangent la polul
sudic al cercului reg‘sim Emblema Vie]ii, cum de
altfel o vom g‘si mai t~rziu la vechii egipteni.
Crucea Lumii, Mundane Cross, cobor~nd par]ial
\n afara cercului o va simboliza pe Venus (Isis) la
vechii greci.
Ciocanul lui Thor sau Crucea Jaina sau simplu,
Zvastica \ntr-un cerc, ne d‘ ceea ce se nume[te
Crucea Hermetica. C~nd este separat‘ de cerc are [i
un \n]eles ãphallicÓ: ea reprezint‘ cea mai filozofic‘
[tiin]‘ a simbolurilor, fiind cea mai complex‘ form‘
a muncii de crea]ie [i evolu]ie, a rena[terii, fiind ascuns‘ \n religiile
oric‘rei vechi civiliza]ii.94
La caldeeni \n Cartea Numerelor c~t [i \n Cartea Misterelor
Ascunse se vorbe[te despre ciocanul lui Thor ca despre o arm‘ magic‘
folosit‘ de pitici \n lupta \mpotriva gigan]ilor ori \mpotriva for]elor
titanice pre-cosmice ale naturii. Ciocanul Crea]iei, cu cele patru bra]e
\ndoite \n unghiuri drepte, sugereaz‘ mi[carea continu‘, revolu]ia
Cosmosului invizibil [i a for]elor lui; cele dou‘ linii din mijloc
reprezint‘ spiritul [i materia, \n timp ce bra]ele \ndoite (unul \n sus -
reprezent~nd Cosmosul, iar altul \n jos - P‘m~ntul) sunt legate \ntre
ele prin spirit [i materie. Semnul zvasticii, n‘scut \n concep]ia mistic‘
a arienilor timpurii (pelasgilor), dup‘ Blavatsky, [i considerat de ei ca
semn al Eternit‘]ii, \l g‘sim pe capul lui Ananta, este Alpha [i Omega
al for]elor creative ale Universului, de la for]a pur‘ spiritual‘ la cea
material‘, este cheia ciclului §tiin]ific, Divin [i Uman.95 Semnul va fi
reluat [i de Marii Mae[tri ai Lojilor Masonice.
C~nd Schliemann, s‘p~nd \n ruinele vechii Troia, a scos la
lumin‘ obiecte cu ornamente ciudate [i Òf‘r‘ sensÓ, el de fapt scotea
la lumin‘, re\nviind tradi]ia pelasgic‘ carpato-dun‘rean‘ a celor mai
vechi arieni, simboluri vechi de peste 50 de secole, despre care [i
145
Noi nu suntem urma[ii Romei
Nicolae Densu[ianu aminte[te \n 1884 \n a sa Dacia Preistoric‘. n
leg‘tur‘ cu semnul zvasticii, Densu[ianu vorbe[te despre Pas‘rea
Phoenix care venea din nordul Egiptului s‘ moar‘ \n Mun]ii Cernei,
pentru a rena[te din propria-i cenu[‘. Ea purta \n cioc acest semn al
vie]ii ve[nice [i al eternit‘]ii. Cea mai veche zvastic‘ a fost g‘sit‘ la noi
acas‘, la sud de Dun‘re (6000 \.d.H.) [i a fost prezentat‘ la Conferin]a
de Tracologie, 15 - 17 Mai, 1998, Bulgaria.
ntret‘ierea triunghiului este un semn sacru care
\n preistorie simboliza pe al 7-lea Constructor al
ãUniversului de mai josÓ, al ãUniversului fizicÓ.96
El \i reprezint‘ pe cei [apte constructori ai lumii
av~ndu-l \n centru pe conduc‘torul lor, pe Daksha,
reprezent~nd [i cele 7 perioade ale crea]iei. §i nu ne mir‘ c~nd autorul
lui Qabbalah remarc‘, cu sute de ani \naintea cre[tinismului, c‘ lumea
era dominat‘ de religia NOASTRŒ, RELIGIA N´ELEPCIUNII, religie
pe care ei, vedicii, carpato-dun‘renii, au purtat-o prin Asia Central‘,
Persia, India [i Mesopotamia, de la Ur [i Haran p~n‘ \n Palestina.
Fiii ALE§I ai marelui zeu DAKSHA, dacii carpato-dun‘reni
[i-au rev‘rsat cultura nu numai asupra Egiptului, dar [i a Chinei [i \n
special a Indiei. C~nd cu multe mii de ani mai t~rziu se n‘[tea
cre[tinismul, el Iisus Hristos, \n cei 17 ani ai dispari]iei lui, nu a f‘cut
altceva dec~t s‘ c‘l‘toreasc‘ pe urmele noastre, ale vedicilor, [i ca un
bun elev s‘ \nve]e aceast‘ religie a \n]elepciunii, [i ca un adev‘rat
vedic, n‘scut de dou‘ ori, s‘ se \ntoarc‘ [i s‘ o propov‘duiasc‘.97
Unul dintre cele mai vechi simboluri este cel ce era
tatuat pe capul marelui zeu al crea]iei, al genezei lumii,
al celui ce [i-a a[ezat pe primii 10.000 de fii - ãpe
poporul alesÓ- pe cele mai frumoase plaiuri ale lumii. Acest semn se
g‘se[te pe capul zeului ãDACIAÓ (DAKSHA) - fiind [i un simbol al
apei, al potopului [i al materiei. l g‘sim [i ast‘zi pe tot cuprinsul vechii
Dacii - ]ara pe care el, marele zeu al genezei lumii, a iubit-o a[a de mult
-ã´ara ZeilorÓ.98
Dar nu numai la noi, ci [i peste tot \n lume, \l vom g‘si mai
t~rziu, ca \n vechiul alfabet hieroglific egiptean, av~nd \n]eles de ap‘.
146
1
2
3
6 5 4
7
El apare persistent pe portalurile caselor ]‘ranilor daci, ori pe
covoare, ori pe fote [i ]es‘turi, ar‘t~nd c‘ respectivii sunt ale[ii fii ai
lui DAKSHA, ai lui Dacia - pe care chiar dac‘ aparent ei l-au uitat, el
\nc‘ continu‘ s‘-i protejeze pe ei, pe noi, fiii lui iubi]i, primii fii ai
genezei lumii.
Spirala dacic‘ este poate cel mai caracteristic, dar
[i cel mai ermetic simbol al poporului nostru:
- simpl‘, dubl‘ [i \n special tripl‘, ea probabil
reprezint‘ via]a ve[nic‘ ce ne-a h‘r‘zit-o el, DAKSHA,
zeul suprem [i z‘mislitor - creator al poporului DAC.
Este semnul nemuririi na]iei noastre, al r‘sp~ndirii noastre \n spiral‘,
spre infinit, f‘r‘ a ne uita niciodat‘ originea dac‘, este semn al
poporului ales de el, DAKSHA, zeu al genezei care s‘-l reprezinte aici
pe p‘m~nt, este semnul nemuririi fiilor lui; spirala are [i sens de
blestem, pentru cei ce-[i uit‘ limba, neamul.99
Pentagrama magic‘, dacic‘ dup‘ Pr. Dumitru
B‘la[a, face parte din tezaurul de cultur‘ dacic‘ fiind
identificat‘ \n Pe[tera de la Chindia, din jud. Mehedin]i,
de Vasile Boronean], fiind prezentat‘ [i \n revista
Arhitectura, de Silvia P‘un, ca un \nsemn dacic vechi cu
mii de ani \nainte de Pitagora; acesta o va studia mai t~rziu \mpreun‘
cu al]i ucenici greci \n universitatea zamolxian‘, duc~nd acest semn
p~n‘ \n Atena [i f‘c~ndu-l cunoscut sub numele de ãDiagrama lui
PitagoraÓ. Aceast‘ pentagram‘ magic‘, g‘sit‘ [i pe o c‘r‘mid‘ la
biserica fostei m‘n‘stiri St‘ne[ti de l~ng‘ Dr‘g‘[ani, este numit‘ de
arhitectul Andrei P‘noiu ãsemn de mare me[terÓ.100 Pentagrama,
dup‘ credin]a daco-ge]ilor era a[ezat‘ \n fa]a templului zamolxian
pentru a \mpiedica intrarea strigoiului sau a oric‘rui duh malefic. Ea
se va transforma \n decursul timpului \ntr-un simbol esoteric, cel al lui
Kali Yugo, steaua \n cinci puncte inversat‘; este un semn magic de
folosire a puterii primit‘ de la un spirit r‘u, \n bine. C~nd cele dou‘
picioare de sus sunt \ndreptate spre rai - este [i un semn ocult folosit
de multe ori \n ceremonii magice.
147
Noi nu suntem urma[ii Romei
Majoritatea simbolurilor descrise aici sunt \nt~lnite ast‘zi peste
tot \n Rom~nia, sculptate pe por]ile caselor, a[ezate cumin]i [i t‘cute
sub corni[ele caselor, pe vase [i pe covoare, \n]elesul lor fiindu-ne de
cele mai multe ori necunoscut. Vor r‘m~ne ele \n continuare ni[te
taine?... Sau noi le vom c‘uta [i interpreta acum?! Ele nu trebuie s‘
r‘m~n‘ Òfloricele ornamentaleÓ, c~t‘ vreme sunt simboluri ale culturii
noastre spirituale de peste 50 de secole. S‘ le c‘ut‘m... S‘ le
\n]elegem... S‘ le respect‘m...
148
BLESTEMUL
ãP`S`RII PHOENIXÓ
(Tezaurul de la Pietroasa)
Undeva, departe, \n inima Europei Centrale, tocmai prin
]inuturile unde legendele spun c‘ ãBaba DochiaÓ (Mama
Mare, Cybele ori Doamna Neaga, cum \i mai zic localnicii)
obi[nuia a c‘l‘ri pe un leu feroce, av~ndu-l la dreapta ei pe falnicul
Caloian (Attis, fiul lui Calaus), exact \n zona unde Arcul Carpatic
tinde a se recurba c‘tre miaz‘noapte, se \nal]‘ m~ndru [i enigmatic,
Muntele Istri]a (din Jude]ul Buz‘u), \n timp ce pe un mic platou aflat
la poalele sale, un ochi atent va descoperi comuna Pietroasele. Din
vremuri str‘vechi aceast‘ pozi]ie a Muntelui Istri]a, prezent~nd
evident avantaj strategic, avea s‘ fie folosit‘ drept punct de observa]ie
de c‘tre \ntreaga popula]ie carpato-dun‘rean‘ (fie ea vedic‘,
pelasgic‘, tracic‘ sau dacic‘, \n spe]‘ \nainta[ii aceleia[i na]iuni, ai
poporului botezat ãRom~nÓ \n ãmodernitateÓ). Reputatul istoric [i
cercet‘tor \n sfera timpurie a devenirii neamului nostru, profesorul
Nicolae Densu[ianu, arat‘, printre altele, c‘ prin anul 1847 \nc‘ se
mai putea z‘ri pe cel mai \nalt [i seme] pisc al amintitului masiv
muntos un soi de val circular av~nd diametrul de 6,32 m [i care purta
straniul nume ã§ura de AurÓ. Totodat‘, o alt‘ st~nc‘ aflat‘ pe acela[i
munte prezint‘ simbolica form‘ a unui arm‘sar, f‘c~ndu-i pe localnici
a denumi locul ãPiscul Calului AlbÓ. Fie sculptat‘ de m~ini omene[ti
ori rezultat al eroziunilor naturale, st~nca respectiv‘ este considerat‘
de prof. Densu[ianu drept un monument votiv consacrat vechii
Divinit‘]i supreme Solare, Uraniene.101 n fapt, cercet~nd mitologia
149
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.63. A[a arat‘ a[a zisa ãClo[c‘Ó, ãFibula
mareÓ de aur, cu granate [i alte pietre
semipre]ioase. S‘ vedem cum este descris‘
aceast‘ ãclo[c‘Ó ”n cartea domnilor
I. Miclea [i R. Florescu, ãDaco-RomaniiÓ,
Ed. Meridiane, 1980, p. 211: Ópe un schelet
constituit tot dintr-o fibul‘ de tip cu Ócapete
de ceap‘Óeste a[ezat un scut cu partea
superioar‘ rotund‘ [i cea inferioar‘ evazat‘,
pe care a fost sudat un tub tronconic ajurat,
terminat ”n cap de pas‘re de prad‘ (ciudat
cap de clo[c‘ !). Pe scut, un plas-tron
central, m‘rginit de dou‘ f‰[ii rombice,
arcuite, ”ncearc‘ s‘ redea penajul: o re]ea de
celule paralele [i circulare, dispuse simetric,
”ncadreaz‘ un mare caboson din cristal de
st‰nc‘ [i mai multe cabosoane mai mici,
circulare [i p‘trate, din granate [i turcoaze.
Patru f‰[ii triunghiulare, acoperite cu
motivul ãochiului de p‘unÓ, redau aripile [i
picioarele vulturului (s‘ fi uitat autorul c‘
este vorba de clo[c‘?), iar dou‘ f‰[ii
triunghiulare cu v‰rful ”n jos, ”mp‘r]ite ”n
mai multe celule ”n form‘ de par‘, ”ncrustate
cu granate, ”ncadreaz‘ dou‘ [iruri verticale
de cabosoane din cristal de st‰nc‘, granate [i
turcoaze [i un [ir orizontal care formeaz‘
limitele plastronului. Aceste f‰[ii figureaz‘
coada ”n evantai a vulturului. De marginea
de jos at‰rnau patru pandantive din aur
ajurat [i cristal de st‰nc‘. G‰tul vulturului
este ”ncadrat cu granate ”n form‘ de inim‘
cu v‰rful in jos.Ó Vedem din nou cum o
gre[eal‘ spus‘ de dou‘ ori devine un adevar
istoric! Uita]i-v‘ [i dumneavoastr‘ pe g‰tul
a[a-zisei clo[ti [i vede]i unde este situat
v‰rful inimii, ”n sus ori ”n jos! Dac‘ s‘racul
Odobescu a descris gre[it direc]ia v‰rfului
inimii, nici acum dup‘ mai bine de un secol
lumea nu vrea s‘ vad‘ ce putem cu to]ii s‘
vedem. §i cum am spus-o de multe ori: ão
minciun‘ repetat‘ devine un adev‘r [i un
adev‘r neglijat trece ”n spa]iul ocult!Ó A[a
este [i cu a[a-zisa noastr‘ istorie, unde
dogma joac‘ un rol esen]ial: crede [i nu
cerceta! Ce ne-au spus vechi cronicari, din
m‘n‘stirile evului mediu, este un adev‘r de
necontestat; c‰nd ã[coala ardelean‘ a decis
c‘ noi suntem urma[ii Romei, chiar dac‘
Bogdan P. Ha[deu a declarat-o gre[eal‘
istoric‘, noi continu‘m s‘-i credem pe ei [i
s‘ refuz‘m s‘ vedem adev‘rul, a[a cum cei
ce descriu [i redescriu ãinimioareleã de pe
g‰tul P‘s‘rii Phoenix refuz‘ s‘ le vad‘ c‘
sunt cu v‰rful ”n sus [i continu‘ ...din
gre[eal‘ ”n gre[eal‘ spre victoria final‘.
150
Fig.64. Patera din tezaurul de la Pietroasa, av‰nd un diametru de 25,7 cm, format‘ din dou‘ foi
de aur, cea inferioar‘ mai groas‘ [i unitar‘, cea superioar‘ decorat‘ prin cioc‘nire cu motive
figurate, grupate de la margine spre interior, dup‘ cum urmeaz‘: registrul limitat de profile,
care formeaz‘ chenarul, este decorat cu un vrej de vi]‘ de vie cu frunze [i struguri, dep‘[ind
uneori marginea inferioar‘; apoi un amplu registru circular, cuprinz‰nd [aisprezece figuri,
identificate dup‘ imagina]ia fiec‘ruia. Dac‘ Odobescu, care am remarcat cum vedea lucrurile
pe dos, le considera personaje ale panteonului gotic, Cezar Bolliac, ini]iatorul studiilor
arheologice ”n Rom~nia, exprima urm‘toarea opinie, ”n ã Trompeta Carpa]ilorÓ, an. 1870, nr.
876, p. 3.:Ó zic‘ cine orice va zice, zv‰rcoleasc‘-se oric‰t vor putea arheologii no[tri, vasele de
la Petroasa sunt vase dacice, cu stil dacic, pe un cult din DaciaÓ.
151
antic‘ daco-rom~neasc‘, este vorba aici despre o nou‘ dovad‘ a
cultului zeului solar trac, Gebeleizis, sau poate al vreunei [i mai vechi
divinit‘]i vedice. n plus, alte dou‘ st~nci prezente pe Muntele Istri]a,
\nfrunt~nd veacurile, poart‘ denumirea de ãPiatra §oimuluiÓ, [i nu
departe de acestea se \nal]‘, seme], piscul botezat ãCuibul CorbuluiÓ,
din care ]~[ne[te apa limpede precum cle[tarul a unui izvor zis
ãF~nt~na VulturuluiÓ. Apele sale se adun‘ \ntr-o imediat‘ apropiere
form~nd, la r~ndul lor, ãLacul VulturuluiÓ.
Dup‘ cum se vede, nici unul din reperele acestor locuri
ãb~ntuiteÓ de legend‘ nu poart‘ vreo banal‘ denumire de... g‘in‘, pui
sau clo[c‘ (de[i \ndep‘rtatul Maramure[, din nordul Transilvaniei, se
m~ndre[te cu al s‘u Munte G‘ina, locul unde se desf‘[oar‘, anual,
ãS~mbra OilorÓ, populara s‘rb‘toare a ciobanilor din regiune). §i
totu[i aici, \n anul de gra]ie 1837, doi ]‘rani din comuna Pietroasele,
Ion Lemnaru [i socrul acestuia, Stan Avram, aveau a face o
descoperire senza]ional‘ [i totodat‘ de un interes arheologic
primordial. Lucr~nd pe coastele amintitului Munte Istri]a, spre a
extrage pietrele necesare construc]iei unui pod, ace[tia descoper‘, sub
un bolovan aflat la mic‘ ad~ncime, o impresionant‘ colec]ie de
podoabe din aur, \nsum~nd nu mai pu]in de 22 de obiecte, vase [i
ornamente. Firi simple, ãpragmaticeÓ, ]‘ranii s-au gr‘bit s‘ ascund‘
\ns‘ tezaurul ivit la lumin‘ din negurile istoriei noastre pentru a
pl‘nui ulterioara [i pripita sa comercializare, pe un pre] ãde nimicÓ,
unui albanez numit Anastase Verussi. Negustorul respectiv se va dovedi
[i mai ãinventivÓ dec~t descoperitorii comorii, apuc~ndu-se s‘ sparg‘
o mare parte din nepre]uitele obiecte cu dalta [i ciocanul, sper~nd \ntru
evitarea ho]easc‘, \n acest fel, a intr‘rii tezaurului sub jurisdic]ia legilor
specifice ale ´‘rii. §i-a trebuit s‘ mai treac‘, astfel, un an \ntreg p~n‘
c~nd, \n 1838, guvernul ´‘rii Rom~ne[ti s‘ capete ceva informa]ii
despre existen]a acestei comori (la propriu [i la figurat) [i s‘ \ncerce a
salva ceea ce mai putea fi salvat. Ca urmare, pe la sf~r[itul anului 1842
sunt depuse la Muzeul Na]ional din Bucure[ti un num‘r de 12 piese
apar]in~nd tezaurului de la Pietroasa, urm~nd a fi ulterior cunoscute
sub numele impropriu de Clo[ca cu puii de aur.102
152
n realitate, antichitatea nu a produs nici o valoare artistic‘
(statuie, tablou, bijuterie etc.) care s‘ nu reprezinte, \n acela[i timp,
[i-un simbol metafizic, iar dac‘ unele voci autorizate consider‘ azi c‘
p‘s‘rile de aur ar reprezenta, \n fapt, simboluri ale vechilor divinit‘]i
tracice ori geto-dacice (c‘rora li se mai spunea [i ãBukolionÓ, sau
ãVukalanÓ), poate c‘ nu se \n[al‘ defel. Comoara despre care vorbim
a fost g‘sit‘ \n vecin‘tatea acelui ansamblu natural ce include ãPiatra
§oimuluiÓ, ãCuibul CorbuluiÓ, ãF~nt~naÓ [i ãLacul VulturuluiÓ. Se
na[te \ntrebarea: de unde, oare, se va fi n‘scut ideea acord‘rii
denumirii de ãClo[c‘Ò?!
Aplec~ndu-ne asupra str‘vechilor legende [i tradi]ii, vom
constata c‘ suprema [i totodat‘ cea mai nobil‘ [i fenomenal‘
zbur‘toare men]ionat‘ \n cadrul acestora a fost a[a-numita ãPas‘re
PhoenixÓ. Conform teologiei antice, aceasta ar fi fost un unicat pe
\ntregul mapamond (cu alte cuvinte singura ãSemper AvisÓ). Ea
constituia o zeitate solar‘ consacrat‘ astrului zilei, care tr‘ia perpetuu
\n cicluri vitale estimate, dup‘ unii, la 700 de ani, iar dup‘ al]ii la
ãdoarÓ 509. Periodic, la apropierea sf~r[itului unui ciclu al lungii sale
vie]i, aceasta \[i construia un fel de cuib din ramuri alese [i plante
frumos mirositoare, \n care \[i \ncheia astfel existen]a. Ulterior,
ÒcuibulÓ se metamorfoza \ntr-un ou, simbol al Genezei primordiale,
con]in~nd cenu[a P‘s‘rii Phoenix, din care aceasta avea a rena[te
de-a pururi.
Dar s‘ compar‘m acum descrierile ãP‘s‘riiÓ \n viziunea anticilor
cu aspectul a[a-numitei ãClo[tiÓ din Tezaurul de la Pietroasa. Vom
\ncepe cu r~ndurile ce i le-a dedicat celebrul istoric grec Herodot: ãEste
o pas‘re cu unele pene de culoare aurie [i altele ro[ii, iar dup‘ form‘
[i m‘rime asem‘n‘toare cu acvila. Ea pleac‘ din Arabia,
transport~nd \n gheare un ou din smirn‘, pentru a se duce \n Templul
Soarelui [i a rena[teÓ.103 Dup‘ Pliniu cel B‘tr~n, ã...cea mai nobil‘
pas‘re o reprezint‘ Phoenixul originar din Arabia, av~nd m‘rimea unei
acvile [i g~tul ca aurul, parte a corpului ro[ie iar coada albastr‘, \ns‘ [i
aceasta \ntre]esut‘ cu pene ro[ii. Phoenixul \[i transport‘ cuibul din
Arabia p~n‘ \n apropiere de Panchea, \n ora[ul SoareluiÓ.104
153
Noi nu suntem urma[ii Romei
154
Fig.65. Mult mai pragmatic , N. Densu[ianu, descrie un segment din patera de
la Pietroasa astfel: ãApollo (Aplo la daci, dup‘ unii sinonim cu Zalmoxis N.
A,) zeul luminii, al p‘storiei [i armoniei, asist‘ la s‘rb‘toarea hiperboreilor ”n
onoarea divinit‘]ii Terra Mater. L‰nga zeu se vede figurat Ianus, regele
hiperboreilor, av‰nd pe cap ornamente arimaspice, ”n m‰na dreapt‘ o
diadem‘, ca ”nsemne ale demnit‘]ii, ”n st‰nga un arc cu coada ”nf‘[urat‘ [i jos
ca atribut un delfin, emblema puterii sale peste m‘ri. L‰ng‘ Ianus un prunc,
personifica]ia Anului Nou, aduce ca dar un co[ cu un spic mare de gr‰u, iar \n
m‰na st‰ng‘ ]ine o palm‘, simbol al tuturor succeselor fericite.Ó
Fig.66, 67. Aceast‘ figur‘ central‘, ”n jurul c‘reia se pare c‘ tot universul
mitologic dacic se ”nv‰rte, m-a intrigat cel mai mult. Poate [i datorit‘
faptului c‘ m‘rind-o la maximum pe computer, nu i-am putut vedea
fa]a, a[a cum o descria N. Densu[ianu, deoarece fotografia este
facut‘, de sus, perpendicular pe aceast‘ pater‘. A[a c‘ v‘ rog s‘
v‘ uita]i [i la figura 64, pentru a o observa mai bine. Ea o
reprezint‘ pe Gaea, sau Terra Mater, Mama P‘m‰ntului. Ea
se ridic‘ ”n mijlocul acestei patere cam 7,5 cm [i este
”nf‘]i[at‘ [ez‰nd pe un tambur circular, decorat cu un vrej
de vi]‘ de vie, cu frunze [i struguri. Ea poart‘ o tunic‘ lung‘,
f‘r‘ m‰neci, e ”ncins‘ peste mijloc [i ]ine cu am‰ndou‘
m‰inile, l‰ng‘ piept, un pahar de form‘ conic‘. Zei]a se
distinge printr-o figur‘ nobil‘, majestuoas‘ [i plin‘ de
siguran]‘.
Tipul ei nu este nici grecesc [i nici gotic. Tr‘s‘turile ei
fiind caracteristice pentru o fizionomie din zona Dun‘rii
de Jos, o fizionomie dacic‘. P‘rul ”l are str‰ns ”ntr-un
coc, ridicat ”n sus, la spate. n‘untrul acestui prim cerc,
[i deci ”n jurul zei]ei primordiale, la picioarele ei se
odihne[te un p‘stor, av‰nd la picioare un c‰ine,
prietenul s‘u cel mai bun. i urmeaz‘ un leu, doi
m‘gari [i o leoaic‘. De fapt leul [i leoaica o flancheaz‘
pe Mama P‘m‰ntului, ”n dreapta [i respectiv st‰nga.
n cerc, ”n jurul lor se g‘sesc 16 figuri de zei [i zei]e,
form‰nd un cerc solemn, aduc‰ndu-[i omagiile lor
Zei]ei Mame.
155
§i, conform cercet‘rilor geografului Mela, ãPancheaÓ se afla tocmai \n
apropierea Mun]ilor Ceraunici, adic‘ Mun]ii ÒCerneiÓ de ast‘zi.
Textele marelui poet roman exilat Ovidiu considerau c‘ Phoenixul ar
fi vie]uit pe o colin‘ apar]in~nd celor mai frumoase meleaguri ale
Elizeului, de fapt una [i aceea[i regiune geografic‘ a timpurilor
preistorice cu Valea Jale[ului din Rom~nia modern‘, care \ncepe din
sus de Arcani.105 Ar rezulta, a[adar, c‘ cea mai faimoas‘ \naripat‘ a
religiei pre-cre[tine poate fi localizat‘ concret \ntr-o legendar‘ regiune
a emisferei nordice, aflat‘ sub orizontul cel pur [i senin al Istrului
(fluviu numit ulterior ãDun‘reÓ), din apropierea sus-numi]ilor Mun]i
Ceraunici.
Iat‘, prin compara]ie, cum se prezint‘ ãClo[caÓ noastr‘ de la
Pietroasa: fibula reprezint‘ imaginea unei p‘s‘ri sacre, cam de
m‘rimea unui [oim; \ntreaga suprafa]‘ a acestei zbur‘toare, modelat‘
\n aur masiv, fusese ini]ial decorat‘ cu felurite pietre pre]ioase ori
semipre]ioase ro[ii, verzi, albastre [i galbene. Deasupra, \n cre[tet,
ãClo[caÓ prezenta un imens granat ro[u, tot din pietre ro[ii fiindu-i [i
ochii, \n timp ce coada i se termina \n nenum‘rate l‘n]i[oare
suspendate, din aurul cel mai fin.
Scriitorul rom~n Alexandru Odobescu, cel care avea a-[i \nsuma
anii dedica]i studierii pasionate a respectivului tezaur \ntr-o
monumental‘ lucrare publicat‘ la Paris, Le TrŽsor de Petrosa, ãuitaÓ
\ns‘ a o mai numi ãClo[caÓ pentru a se referi, \n schimb, la ãg~tul
VulturuluiÓ, care \i ap‘rea \ncadrat cu granate av~nd forma unor
inimioare cu v~rful \n jos106 (\n fotografii, eu le-am v‘zut totu[i cu v~rful
\n sus!).107 §i tot el, Odobescu, vorbe[te \n detaliu despre ãciocul [i
ceafa VulturuluiÓ, de asemenea ornate cu granate de o m‘rime
apreciabil‘. §i \ntruc~t la str‘vechiul popor carpato-dun‘rean, cu
deosebire \n cadrul cultului religios, toate \[i aveau formele [i
canoanele lor tipice, se poate sintetiza, afirm~nd \n consecin]‘, c‘
avem de-a face cu figura celebrei P‘s‘ri, c‘reia un artist anonim \i va
fi dat ãvia]‘Ó dup‘ un model strict tradi]ional! De altfel, atunci c~nd,
\n anul 1885, prof. N. Densu[ianu lucra la a sa Dacie Preistoric‘, el nu
uita s‘ men]ioneze Octoihul Slavonesc tip‘rit la 1575, \n care Pas‘rea
156
Phoenix este descris‘ printr-un detaliu suplimentar, acela c‘ ]ine \n
cioc o cruce \nc~rligat‘ de forma vechii zvastici pelasgice, un foarte
vechi simbol al Soarelui ãren‘scutÓ odat‘ cu apari]ia prim‘verii.108 §i
tot astfel apare ea [i \n Psaltirea Slavo-Rom~neasc‘ din 1577.109
Mai t~rziu vom g‘si Phoenixul ca pas‘re heraldic‘ \n emblemele
´‘rii Rom~ne[ti, fiind reprezentat‘ exact \n momentul depunerii
cuibului deasupra unor fl‘c‘ri regeneratoare, av~nd deasupra-i
Soarele, Luna [i Ursa Mare (constela]ia ãCarul MareÓ de azi, compus‘
din 7 stele), deci \n total 9 a[tri ÒveghetoriÓ ai eternit‘]ii sale, iar \n
cioc ]in~nd acum tradi]ionala cruce cre[tin‘ ce avea a \nlocui
primordiala zvastic‘ (vezi Pravila tip‘rit‘ la Govora \n 1640)110. Dar
[i ãistoriciiÓ ceva mai nechema]i \n domeniu au un drept al opiniei
personale; iar ace[tia, f‘r‘ a cerceta prea mult cov~r[itoarea
semnifica]ie din substratul acestei descoperiri, s-au gr‘bit \n a
cataloga prima reprezentare mondial‘ autentic‘ a legendarei P‘s‘ri
Phoenix drept o ãam‘r~t‘Ò de ãClo[c‘ cu puiÓ! C~nd, de fapt, ãpuiiÓ
sugereaz‘ simbolic tocmai eterna rena[tere a Phoenixului din
propria-i cenu[‘, ca mici duplicate menite a reface, iar‘[i [i iar‘[i,
divinitatea originar‘! Dar a[a-zi[ii ãistoriciÓ ai no[tri de ieri [i de azi
nu se opresc aici. Foarte recent vede lumina tiparului la Bucure[ti
volumul Heraldica Rom~niei 111 scris‘ [i redactat‘ de Maria Dogaru;
cartea mi-a pl‘cut pe ansamblu dar, v‘z~nd cum sunt, deliberat,
omise ori trecute ãpe linie moart‘Ò nenum‘rate informa]ii [i ra]ionamente
considerate, probabil, ãneconfortabile politicÓ... cum este
crucea pelasgic‘, sigur c‘ m-am sim]it jenat pentru nerespectarea
adev‘rului.
Dar, a[a cum comorile Faraonilor egipteni [i-au dovedit malefica
influen]‘ asupra tuturor descoperitorilor lacomi, c~t [i a
profitorilor ce le-au r~vnit ulterior, putem spune [i dezvolta, \n ce
constau manifest‘rile unui similar blestem \nv‘luind Tezaurul
descoperit la Pietroasa, blestem menit a-i afecta letal, la propriu [i la
figurat, pe to]i acei ce i-au \ncercat sau \i vor \ncerca \nstr‘inarea de
urma[ii vechilor pelasgi, carpato-danubieni, st‘p~nitorii s‘i eterni de
fapt [i de drept. Straniu este c‘ nu doar Lemnaru, Avram [i Verussi
157
Noi nu suntem urma[ii Romei
158
Inscrip]ia de pe veriga de la Pietroasa, astfel cum a fost
publicat‘ de Micali \n Monumenti inediti (Firenze, 1844, Tav.
53) [i reprodus‘ de Fabretti \n Corpus inscr. ital. (1867), nr.62
Inscrip]ia de pe veriga de la Pietroasa, dup‘ reproducerea
galvano-plastic‘, f‘cut‘ pentru Muzeul din Berlin \n
a. 1855-56. Dup‘ Henning, Die deutschen RunendankmŠler,
1889, Taf. II.3
Inscrip]ia de pe veriga de la Pietroasa, reprodus‘ de C. Bolliac
\n ãTrompetta Carpa]ilorÒ, nr. 939, din 1871
Fig.68. Diferite reproduceri ale verigii de la Pietroasa, a[a cum le prezint‘ N. Densu[ianu ”n
Dacia Preistoric‘, Ed. Meridiane, Bucure[ti, p. 428, 1986.
aveau s‘ moar‘ la scurt timp dup‘ ilegalit‘]ile comise asupra tezaurului
dat la lumin‘, dar [i t‘inuitorii obiectelor ce n-au mai putut fi
recuperate de Guvern urmau a o sf~r[i la fel de repede [i straniu, de
obicei \n mod violent.
n iarna anului 1875, comoara este furat‘ din muzeu, pe o
noapte cu viscol grozav, de c‘tre un fost seminarist pe nume
Pantazescu. Iute prins [i \nchis, acesta va fi \mpu[cat \ntr-o impulsiv‘
\ncercare de evadare. nsu[i scriitorul Alexandru Odobescu, autorul
celebrului Pseudo-Kynegheticos (Fals Tratat de V~n‘toare) se
sinucide \n mod bizar, la scurt timp dup‘ ce ã\ndr‘zne[teÓ a publica
Le TrŽsor de Petrosa tocmai la Paris, deci nu \n Rom~nia, ]ara sa de
origine. La \nceputul veacului nostru, ãinteligentulÓ guvern rom~n din
timpul primului r‘zboi mondial face o gre[eal‘ istoric‘: evacueaz‘
tezaurul ]‘rii, inclusiv ãClo[ca cu puii de aurÓ, la Moscova spre a-l
salva de armatele Puterilor Centrale, ãuit~ndÓ, probabil, vechea zical‘
dup‘ care... ãce ia muscalul, e bun luatÓ! ns‘, de \ndat‘ ce Phoenixul
pelasgic ãse treze[teÓ re]inut abuziv la Kremlin, pe cuprinsul uria[ei
Rusii \ncep s‘ se petreac‘ uria[e nenorociri (vezi [i Dacia Secret‘ de
Adrian Bucurescu): are loc o lovitur‘ de Stat bol[evic‘ ce instaureaz‘
un sistem social neg~nd existen]a oric‘rei divinit‘]i, \ntreaga familie
imperial‘ a ]arului Nicolae al II-lea Romanov, autoritate suprem‘ \n
momentul acelei ãprelu‘riÓ a tezaurului, o sf~r[e[te violent - fiind
executat‘ [i izbucne[te r‘zboiul civil; mai t~rziu, milioane de ru[i pier
atunci c~nd Germania atac‘ U.R.S.S., [i \nc‘ [i mai mul]i din cauza
genocidului ordonat de Stalin, din pricina ororilor sistemului
comunist \n general. n plus, mai to]i conduc‘torii Rom~niei care fie
n-au reu[it (cazul lui Antonescu), fie nici m‘car n-au dorit
recuperarea ãP‘s‘rii PhoenixÓ din locurile str‘ine ãcuibuluiÓ ei
(cazurile Dej [i Ceau[escu) urmau s‘ sf~r[easc‘ de moarte n‘prasnic‘,
deseori \ntocmai lui Pantazescu, Odobescu sau ]arului Nicolae
al II-lea!112
Tezaurul de la Pietroasa poart‘ \ntr-adev‘r un teribil blestem,
\ncrustat \ntr-o verig‘, iar sensurile sale se dezv‘luie doar ochiului
atent [i min]ii cultivate: de la st~nga la dreapta, inscrip]ia tracic‘
159
Noi nu suntem urma[ii Romei
\nf‘]i[eaz‘ trinitatea HUTEN IAREN EIVEN, \n traducere: ãCasa
(Neamul) \n pace s‘-]i fieÓ, dar, citit‘ pe dos, cuvintele devin NEVIEN
ERAI NETUH, adic‘: ãBlestemat s‘ fie r‘uf‘c‘torul (ho]ul)Ó.113
Poate c‘ ar fi mai bine s‘ le spunem [i ru[ilor adev‘rul, poate vor
[i ei, ceva mai mult‘ lini[te \n ]ar‘... Dup‘ cum locul ãInelului
NibelunguluiÓ nu poate fi dec~t \n apele Rinului, ãCasaÓ P‘s‘rii
Phoenix trebuie s‘ redevin‘, c~t mai cur~nd, Rom~nia.
160
ãCUIUL DACICÓ
SAU ãCUIUL LUI PEPELEAÓ
Pe data de 4 Septembrie 1997 soseam la Chi[in‘u s‘-mi
\nt~lnesc un prieten, Tudor Pan]~ru - fostul ambasador al
Republicii Moldova la Na]iunile Unite - [i s‘ m‘ reped p~n‘
la Orheii Vechi, din ra]iuni sentimentale familiale. Am \nt~lnit o
mul]ime de oameni minuna]i dar povestea unuia dintre ei mi s-a p‘rut
deosebit de interesant‘. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie
fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea:
ãEste trist s‘ stai de vorb‘ cu arheologi care sap‘ tot cu lopata veche
de 20-40-100 de ani [i nimic altceva, men]in~nd cercetarea arheologic‘,
\n Rom~nia, pe pozi]ii aproape paukeriste, neg~nd ori refuz~nd s‘ vad‘
r‘d‘cinile extraordinare pe care rom~nii le au \n civiliza]ia lumii.
A face azi cercetare arheologic‘ f‘r‘ laboratoare de teren, care
s‘-i spun‘ cercet‘torului ce roc‘ sap‘, ce compozi]ie are cutare
c‘r‘mid‘ sau ciob, f‘r‘ acces la Internet, la cele mai solide baze de
date, f‘r‘ urm‘rire prin satelit a ceea ce se \nt~mpl‘ \n Carpa]i (ca de
pild‘ misterioasele ãarsuriÓ), f‘r‘ o echip‘ solid‘ multidisciplinar‘
incluz~nd sociologi, etnologi, istorici, medici, economi[ti, este \n
cercetarea arheologic‘ modern‘ ãun fel de a juca ]urca pe rampa de
lansare a unei rachete, nev‘z~nd altceva dec~t tuiulÓ.
L-am \ntrebat cum de a ajuns s‘ fie a[a de pasionat de daci, la
care Andrei mi-a r‘spuns:
ãPe vremea c~nd eram student \n anul I la Fizic‘, \n 1966, la
Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al
Sorbonei - mi-a f‘cut cadou cartea lui Daicoviciu Dacii - pe atunci o
carte interzis‘ pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice
Moldovene[ti. Am devenit a[a de \ndr‘gostit de acei daci, \nc~t
imediat dup‘ colapsarea imperiului sovietic, am fugit repede ãAcas‘Ó
\n Mun]ii Or‘[tiei, ca s‘-i \nt~lnesc pe daci ori pe urma[ii lor.Ó
Ce a realizat Andrei Vartic, \n expedi]ia sa, este formidabil.
161
Noi nu suntem urma[ii Romei
Acesta descifreaz‘ topografia dacic‘, redescoper‘ metalurgia
dacic‘ - cea mai avansat‘ din lumea antic‘ - descrie materialele de construc]
ie dacice, \n special betoanele dacice, vorbe[te despre
cosmogonia dacic‘, moralitatea la daci [i ce este cel mai important \i
redescoper‘ pe daci, scriind c‘r]i ca: Ospe]ele Nemuririi, Enigmele civiliza]
iei dacice, Fierul-Piatra, Dacii-Timpul, Magistralele tehnologice ale
civiliza]iei dacice, public~ndu-[i cercet‘rile chiar [i \n conferin]e NATO.
El, Andrei Vartic, ridica v‘lul nep‘s‘rii de pe trecutul nostru
dacic. n timp ce se plimba, acum 7-8 ani, \n jurul Movilelor Ciclopice
de la §ona, descoper‘ \n huma acestora o veritabil‘ ghear‘ de sfinx;
fiind un om corect, el cheam‘ Institutul de Arheologie din Cluj, care
trimite pe cineva, ce sose[te peste noapte, o ridic‘ [i... dispare.
ãEi, a[a or fi legile pe aiciÓ [i-a spus Andrei, pu]in nec‘jit c‘ ei,
arheologii, nu au discutat [i cu el.
Era var‘, frumos, p‘p‘dii galbene peste tot c~nd Andrei g‘sea
calupuri de fier dacic de peste 40 kg, [i din nou corect \i anun]‘ pe
ãtovar‘[iiÓ arheologi care vin, iau [i... pleac‘.
Tot el g‘se[te \n sanctuarul dacic de la Raco[ cuie dacice pe care
le pred‘ reprezentan]ilor arheologiei rom~ne. Din por]ia acestora
prime[te... un cui dacic pe care Andrei avea s‘-l cerceteze.
El trece cuiul peste grani]‘, acas‘, de cealalt‘ parte a Prutului, la
ceilal]i rom~ni, urma[i ai acelora[i daci, dar desp‘r]i]i de ni[te
politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni c‘ ei ar fi de un alt
neam [i c‘ ar vorbi [i o alt‘ limb‘, diferit‘, moldoveneasca, ce ar avea
doar ni[te foarte mici asem‘n‘ri cu limba rom~n‘, prea mici
pentru a fi luate \n considera]ie.
Studiind cuiul dacic vechi de peste 2000 de ani, Andrei realizeaz‘
c‘ acesta nu era nici m~ncat, nici acoperit de rugin‘; o adev‘rat‘ minune.
Astfel \ncepe istoria acelui cui dacic, adev‘rat Cui al lui Pepelea \n
contextul noilor preocup‘ri pentru istoria st‘mo[ilor no[tri, dacii.
Andrei ia cuiul [i fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la B‘l]i
unde, minune, X-Ray-ul arat‘ c‘ e vechi de peste 2000 de ani, av~nd
\n componen]a lui nici mai mult nici mai pu]in dec~t alfa-fier pur de
99,97%; nici urm‘ de impurit‘]i, adic‘ de compu[i ai carbonului ce
r‘m~n de la prelucrare.
O ãminune antic‘Ò, ce se poate ob]ine numai \n condi]ii speciale de
laborator sau \n Cosmos! P~n‘ la ora actual‘ sunt cunoscute \n lume
162
numai dou‘ exemple de astfel de fier antic: st~lpul de fier de la Delhi [i
un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat [i \n laboratoarele de
la NASA, c~t [i la Universitatea Harvard. Speciali[tii spun c‘ procesul
model‘rii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar dec~t
ob]inerea lui, dat‘ fiind posibilitatea introducerii \n el a unor impurit‘]i.
Discul din Mongolia putea fi modelat doar \n Cosmos, sus]in
speciali[tii de la NASA, iar cercet‘torii de la Chi[in‘u aveau aceea[i
p‘rere despre ãcuiul dacicÓ.
Andrei, pragmatic, mai ne\ncrez‘tor, a fugit cu cuiul la
Leningrad, la Institutul Metalurgic, c‘ci, fier pur o fi el, dar poate c‘
suprafa]a lui s‘ fi fost vopsit‘ cu vreo vopsea ãdacic‘Ò special‘, ca s‘
nu rugineasc‘. La Leningrad cercet‘torii au mai descoperit o minune,
despre care voi relata mai t~rziu.
Vr~nd s‘ verifice minunea, Andrei ia ãCuiul lui PepeleaÓ [i fuge la
Moscova. §i de ast‘ dat‘ rezultatul a fost acela[i: cuiul dacic era acoperit,
nu cu vopsea, ci cu trei straturi moleculare, perpendiculare, care-l
protejau impecabil, p‘str~ndu-i puritatea, aceste trei straturi fiind:
1. suprafa]a - Magnetit‘ ãFe3O4Ó,
2. oxid de fier ãFeOÓ,
3. alumo-silica]i.
Prin cercet‘rile efectuate de profesorul Kiosse [i Dr. Galina
Volodin, utiliz~nd metode de iradiere X-Ray aplicate la pelicule
sub]iri de semiconductori (a[a-numitele unghiuri mici) s-au putut
observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor
Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebit‘ a fierului
dacic [i a mai observat c‘ acest fier are dou‘ straturi de ãdomeneÓ,
unul central [i unul de suprafa]‘. Domenele, [i aici este ãciud‘]eniaÓ,
sunt orientate perpendicular unul pe altul asta \nsemn~nd c‘, mai
\nt~i s-a solidificat (\n c~mpul magnetic al P‘m~ntului) stratul interior,
apoi, peste el s-a aplicat \n stare lichid‘ un alt strat, care s-a solidificat
[i el, dar... \n alt‘ pozi]ie fa]‘ de c~mpul magnetic al P‘m~ntului!
Deci asta se \nt~mpla acum peste 2000 de ani, \ntr-o ]ar‘
s‘lbatic‘, populat‘ de ]‘rani daci, primitivi [i s‘lbatici, cuceri]i mai t~rziu
de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o ãmic‘Ò
armat‘ de 150.000 de legionari [i c‘rora le-au trebuit mai mult de [ase ani
s‘ cucereasc‘ doar... o mic‘ por]iune din spa]iul dacic! Oare s-a \ntrebat
cineva cum a putut rezista \n fa]a Romei, o simpl‘ civiliza]ie ]‘r‘neasc‘?
163
Noi nu suntem urma[ii Romei
Fig.69. Prin mun]ii sfin]i ai ´‘rii Dacilor, gr‘dinile de zarzavat ale ]‘ranilor ascund bog‘]ii
arheologice de nedescris. Ceramica dacic‘, care se g‘se[te din abunden]‘, pe p‘m‰ntul lui
Bodea, ”l impiedic‘ pe acesta s‘-[i culeag‘ roadele muncii: ÓOriunde sapi dai de ele, de parc‘-
i un blestemÓ, spune s‘rmanul s‘tean.
Descoperirile legate de cuiele dacice, care nu vor s‘ rugineasc‘, dup‘ mai mult de 2000 de ani,
de betoane [i c‘r‘mizi, de ceramica dacic‘ ce are at‰t de mult metal ”n ea, ”nc‰t o atrage [i
magnetul, toate acestea ar trebui s‘ rede[tepte orice cercet‘tor ãsomnorosÓ, toate acestea l-ar
face [i pe un miop s‘-[i pun‘ pe nas ãochelarii [tiin]eiÓ, dac‘ nu din patriotism cel pu]in din
interes [tiin]ific!
164
165
Fig.70. Spectrograma fierului, pur, dacic, care nu vrea s‘ rugineasc‘ nici dup‘ mai mult de
2000 de ani. Cercetare realizat‘ ”n 1995 de Gh. Kiosse, G. Volodin, D. Grabco, C. Posteuca,
N. Malcoci, I. Andronic sub conducerea d-lui acad. Sergiu Radautan. Faptul c‘ ”n mai 1995
dl. profesor Ioan Glodariu, [eful [antierelor din Mun]ii Or‘[tiei, i-a dat lui Andrei s‘
ãstudiezeÓun cui dacic, care nu vroia s‘ rugineasc‘ de peste 2000 de ani, ”n umezeala [i
intemperiile unui sanctuar dac de la Raco[, din Per[ani, nu l-a impiedicat pe acela[i Andrei
Vartic s‘ g‘seasc‘ o lup‘ (bolovan) din acela[i alfa-fier pur tocmai la Pe[tera Bodii. Distan]a
dintre Raco[ [i Pe[tera Bodii fiind de peste 100 km. Ciuda]i [i ace[ti str‘mo[i ai no[tri, care
atinseser‘ perfec]iunea ”n ob]inerea [i protejearea fierului ([i nu numai a fierului dar [i a
aurului, pe care nu-l foloseau nici pentru podoabe, nici pentru monede [i pe care, totu[i, ”l
adunau ”n cantit‘]i uria[e).
*Andrei Vartic, Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Ed. Basarabia, 1998.
166
Fig.71. Cet‘]ile [i a[ez‘rile dacice din Mun]ii Or‘[tiei, dup‘ Hadrian Daicoviciu, Dacii, Ed. pentru
literatur‘, 1968. Andrei Vartic, \n Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Ed. Basarabia,
1998, une[te aceste cet‘]i [i astfel ne apare o nou‘ semnifica]ie, fascinant‘, un mesaj transmis de
acei daci eternit‘]ii. Unghiul dintre V~rful lui P‘tru, Piatra Ro[ie [i Blidarul este un unghi drept.
§i unghiul dintre V~rful lui P‘tru, cetatea dacic‘ de la Bani]a [i cea de la Piatra Ro[ie este tot
drept. Perpendiculara pe linia B‘ni]a-Piatra Ro[ie ne duce \n cetatea dacic‘ din v~rful lui Hulpe.
O alt‘ perpendicular‘ ne trimite direct la Sarmi-seget-usa. Am luat [i eu un compas, am m‘surat
distan]ele, apoi unghiurile, lucru ce-l poate face oricine [i É a[a este negru pe alb.
167
Fig.72. Dar prietenul meu Andrei nu-[i cunoa[te m‘sura [i continu‘ s‘ le uneasc‘ pe vechile
cet‘]i dacice. Astfel perpendiculara ce \mparte linia topografic‘ Piatra Ro[ie Ð Sarmisegetusa \n
dou‘ p‘r]i egale, trece prin cetatea B‘ni]a.
168
Fig.73. §i cum nimeni nu-l poate opri pe acela[i Andrei, el continu‘ s‘ \ntind‘ linii d~nd dureri de
cap celor ce vor s‘-l aud‘, eu fiind unul dintre ace[tia. A[a c‘, s‘ lu‘m o rigl‘, un compas [i un
raportor [i s‘ pornim la lucrul ce \l poate face orice elev [i anume s‘-l verificm pe Andrei! Unim
V~rful Omu cu cetatea dacic‘ de la Raco[, apoi cu celebrele piramide de p‘m~nt de la §ona (fiica
regelui §ona, Sitra, s-a m‘ritat cu Rama, cel pu]in a[a ne spun Vedele) numite [i gurue]i (\n
sanskrit‘ guru \nsemn~nd: profesor, \nv‘]‘tor, educator). Rezultatul nu \nt~rzie s‘ se arate:
Raco[ul care este la 60 km de V~rful Omu formeaz‘ un unghi de 30 de grade cu §ona, iar
unghiul pe care §ona \l face cu Raco[ul [i V~rful Omu este de 90 de grade. Ne apare astfel
Triunghiul Divin (cateta opus‘ unghiului de 30 de grade este egal‘ cu jum‘tate din ipotenuz‘) pe
care piramidele de la §ona \l formeaz‘ cu cetatea dacic‘ de la Raco[ [i V~rful Omu. Astfel
algoritmul topografic al dacilor cuprinde perfect [i §ona [i Om-ul, [i teorema lui Pytagora (\nainte
de na[terea acestuia!) [i cea a lui Thales, [i triunghiul de aur al egiptenilor [iÉ o istorie \ntreag‘.
Fig. 71-72-73. Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Andrei Vartic, Ed. Basarabia, Chi[in‘u, 1998.
169
Noi nu suntem urma[ii Romei
De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar [i Burebista au murit
\n acela[i timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise s‘ porneasc‘
r‘zboiul \mpotriva dacilor) [i p~n‘ la cucerirea a numai 14% din Dacia, de
c‘tre Traian, au mai trebuit s‘ treac‘ 150 de ani? De ce \n to]i ace[ti 150 de
ani romanii [i dacii nu s-au av~ntat \n conflicte directe? De ce nici o armat‘
roman‘ nu pleca la r‘zboi f‘r‘ s‘ aib‘ cel pu]in un doctor dac cu ea?
Ce or fi avut de \mp‘r]it dacii [i romanii ca ace[tia din urm‘, dup‘
cucerirea unei buc‘]i a[a de ne\nsemnate din teritoriul Daciei, s‘ declare
cea mai lung‘ s‘rb‘toare cunoscut‘ p~n‘ \n zilele noastre, o s‘rb‘toare
de nici mai mult nici mai pu]in de 123 de zile, \n care poporul roman
putea s‘ m‘n~nce [i s‘ bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile?
Ce or fi s‘rb‘torit de fapt romanii?
Astfel se demonstreaz‘ c‘ ei, dacii, au l‘sat documente mult mai
rezistente \n fa]a m‘cin‘rii timpului dec~t cele ale anticilor greci sau
romani, dar \n alt limbaj dec~t \n cel scris-vorbit. Limbile sunt [i ele
supuse distrugerii, alfabetele la fel.
ns‘ dacii ne-au l‘sat mostre de ãciviliza]ieÓ extraordinar‘, ca:
- Betoane perfecte nedistruse de timp, ap‘ [i intemperii de peste
2000 de ani,
- Metalurgie mai avansat‘ dec~t cea din zilele noastre - cuie care
nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, c~nd romanii nu
puteau s‘ topeasc‘ \n cuptoarele lor buc‘]i mai mari de 25 kg,
- Modele matematice ca cele de la Gr‘di[tea Muncelului, [i
desigur cele topografice, prin a[ezarea ãa[a-ziselor cet‘]iÓ din Mun]ii
Surianului, Cindrelului, Per[anilor (Raco[), \ntr-o ordine perfect
geometric‘, de invidiat chiar [i azi.
Ce e trist e c‘ nici guvernul, nici savan]ii nu se intereseaz‘ de aceste
lucruri. Iar Andrei Vartic \n loc s‘ g‘seasc‘ nu \n]elegere, ci dorin]a
arz‘toare din partea compatrio]ilor rom~ni, a fost nevoit s‘ se duc‘ \n Rusia
cu acel ãCui al lui PepeleaÓ, spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit
Institutul de Metalurgie din Rom~nia s‘ fac‘ studii, dac‘ nu din sentiment
patriotic, m‘car din interes [tiin]ific? Pe Andrei Vartic l-a chemat [i
pre[edintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o \ntrevedere de 15 minute, care
a durat o or‘ [i jum‘tate, urmat‘ de promisiuni - dar guvernul s-a schimbat!
Istoria poporului nostru carpato-dun‘rean nu a fost scris‘ \nc‘,
iar Sarmisegetusa este \nc‘ un mister acoperit de p‘m~nturi care poate
c‘ o [i protejeaz‘.
170
Vorbind de capitala dacilor, unii spun c‘ numele ei vine de la
numele de persoane Sarmis e ([i) Getuza, al]ii mai ini]ia]i \n tainele
vedice \l citesc Sarmi-Seget Usa, adic‘ ãEu m‘ gr‘besc s‘ curgÓ
(\n sanscrit‘). Din nefericire azi pl~ng [i caprele din Mun]ii Or‘[tiei
de mizeria ce domne[te \n ãZona Sacr‘Ò a Sarmi-Seget-Usei. Excava]ii
neprofesionale cu buldozere, nep‘sare, chiar reavoin]‘ iau locul a
ceea ce ar fi trebuit s‘ fie grija cu totul special‘ pentru acest tezaur
istoric, grija concretizat‘ \n constituirea unei rezerva]ii a cet‘]ilor
dacice din Mun]ii Surianului.
Iat‘ un alt nume ciudat [i plin de semnifica]ii. Cu privire la acesta,
acela[i Andrei Vartic preciza c‘ Surya era zeul soarelui la indienii
arhaici, urma[i ai arienilor carpato-danubieni. Ce conec]ie este \ntre
daci [i indienii arhaici? Ar trebui ca aceasta s‘ ne dea de g~ndit. O alt‘
leg‘tur‘ \ntre aceste dou‘ civiliza]ii este relevat‘ de semnifica]ia
comun‘ \n cele dou‘ culturi, a cuv~ntului Pitar - cel ce aduce pita
(\n sanscrit‘), cunoscut [i sub numele de Dyaus Pitar (de aici vine
salutul daco-rom~n ãbun‘ ziuaÓ, adic‘ ãBun e DyausÓ). El a fost
primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la
numele lui se trage cel al lui Zeus la greci (Saturn la romani).
Referindu-ne, poate, la cel mai vechi mit al genezei, se zice c‘ atunci
c~nd Zeului Suprem i-a pl‘cut P‘m~ntul, a dat na[tere prin
respira]ia sa celor 7 zei ai lumii, av~ndu-l conduc‘tor pe Marele Zeu
Dak-Sha (\ntemeietorul divin al poporului dac); acesta, dup‘ ce s-a uitat
peste tot pe p‘m~nt, a g‘sit un loc unde ape albastre ]~[neau din mun]i
\mp‘duri]i, dealuri bl~nde \i \nconjurau, acoperite de covoare verzi de
iarb‘, unde clima era bl~nd‘ [i... \n timpul nop]ii a populat acest spa]iu
sacru cu primii 10.000 de fii, fiii lui iubi]i, dacii, ãpoporul alesÓ.
BIBLIOGRAFIE
1. Smithsonian Timelines of the Ancient World, Smithsonian Institution, New York, 1993,
pp. 117,121.
2. Marija Gimbutas, The Language of The Goddess, HarperÕs Ed., San Francisco, 1991, p.234.
3. Paul Laz‘r Tonciulescu, De la T‘rt‘ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, Bucure[ti, 1999, p.9.
4. V.G. Childe, The History of Civilization - The Arians, Barnes and Noble Books, New York,
1993, pp. 176-177.
5. John V.A. Fine Jr., The Early Medieval Balkans, Ann Arbor, The University of Michigan Press,
1991, p.305.
6. Gabriel Gheorghe, Lingvistica, Istoria... defilee de erori, \n Getica, 1-2/1992, p. 35.
7. Marija Gimbutas, Civiliza]ie [i cultur‘, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1989, pp. 49 [i 296. Cf. Gabriel
Gheorghe, n vechime Fran]a a fost rom~nofon‘, \n Getica, 1-2/1992, p. 25.
8. E.J. Rapson (Ed.), The Cambridge History of India, Cambridge Univ. Press, Cambridge, 1922,
vol.I, pp. 65-76.
9. Nicolae Densu[ianu, Dacia Preistoric‘, Ed. Meridiane, Bucure[ti 1986, pp. 444-467.
10. N. Iorga, Istoria Rom~nilor, vol. XXX, partea I, Bucure[ti, 1936, p. 14.
11. N. Densu[ianu, op. cit., vol. I, partea I, p. 98
12. Cesar Pruteanu, Limba dacilor, Institutul de Cercet‘ri [i Cultur‘ Dacic‘, Bucure[ti.
13. N. Iorga, op. cit., p. 30.
14. Chronicle of the World, Ecam Publications, Prentice Hall, 1990, p. 182.
15. A. Stan [i Remus Rus, Istoria Religiilor pentru \nv‘]‘m~ntul preuniversitar, Ed.Institutului
Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, Buc., 1991, p. 149.
16. Raymond Bonner, The Land that canÕt be named, \n The New York Times, 14 May 1995.
17. Adrian Bucurescu, Dacia Secret‘, Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1998, p. 166.
18. Joannes Magnus Gothus, Historia de Omnibus Gothorum Sueonumque Regibus, c.IV-c.XV,
Roma, 1554.
19. Alexandru Pele, Vidul demografic, Ed. Abaddaba, Oradea, 1998, p. 113.
20. A. Bucurescu op. cit., p. 170.
21. Ibidem, pp. 170-171.
22. Ibidem, p. 15.
23. Marcela Nica, Istoria Rom~nilor, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1994, pp. 9-11.
24. Carolus Lindius, Zamolxis Primus Getarum Legislator, Upsala, 1687.
25. C. Iordache, §tiin]‘, cultur‘, documente, \n Rena[terea Daciei, Nov. 1992.
26. Andrei Vartic, Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Ed. Basarabia, Chi[in‘u, 1998, p.51.
27. Marcela Nica, op.cit. p.26
28. Dumitru Alma[, Decebal, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1972, p.94.
29. Ibidem, p.95.
30. Bonaventura Vulcanius, De literis et lingua Getarum siva Gotharum, Lyon, 1597.
31. Ion Miclea [i Radu Florescu, Decebal [i Traian, Ed. Meridiane, 1980, p.11.
32. Theodor Mommsen, The Provinces of the Roman Empire, Barnes and Noble, New York, 1996,
vol. I, p. 224.
33. Fontes II, Izvoare privind istoria Rom~niei - Fontes historiae Daco-Romanae, Ed. Academiei,
Bucure[ti, 1964, 6-7.
34. Fontes II, 6-7.
35. Petru Maior, Istoria pentru \nceputul rom~nilor \n Dacia, Ed. Junimea, Ia[i, 1990, p. 294.
36. Istoria Bisericii Universale, I, 79, vezi: Pr. D. B‘la[a, De la Regina Hestia la \mp‘ra]ii Daciei \n
Rena[terea Daciei, An II, Nr. 4, Ianuarie 1993, Bucure[ti, p. 1.
37. Pr. Dumitru B‘la[a, ´ara Soareului sau Istoria Daco-Rom~niei, Ed. Kogaion, 1977, p. 65.
38. Ibidem.
39. Vezi Dochiana, Revist‘ de cultur‘ (director Pr. D. B‘la[a), an 1, nr. 1, 1996, p. 2.
40. Mircea Eliade [i Ioan Culianu, Dic]ionar al Religiilor, trad. de Cezar Baltag, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1993, p. 265.
41. Fontes I, Izvoare privind istoria Rom~niei - Fontes historiae Daco-Romanae, Ed. Academiei,
Bucure[ti, 1964, p. 65.
42. Vezi Adrian Bucurescu, Dacia Secret‘, ed. Arhetip, Bucure[ti, 1997, p. 136.
43. Vezi Mihail Diaconescu, Istoria Literaturii Dacoromane, E. Alcov Edimpex, Bucure[ti, 1999,
p. 355.
44. A. Bucurescu, op. cit., p. 21.
45. Rupert Furneau, Ancient Mysteries, Ballantine Books, NY, 1977, p. 97.
46. Chronicle of the World, Ecam Publications, Paris, London, 1989, p. 182.
47. Herodot, Istorii II, 56.
48. Herodot, Istorii V, 9.
49. Strabon, Geographia VII, 5, 1.
50. Marija Gimbutas, The Goddesses and Gods of Old Europe: Myths and Cult Images, Univ. of
California Press, Berkeley, CA, 1996, p. 16.
51. I.C. Dr‘gan, Noi Tracii, Ed. Scrisul Rom~nesc, Craiova, 1976, p. 90.
52. Time Magazine, April 27, 1998, pp. 62-63.
53. Nicolae Densu[ianu, Dacia preistoric‘, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1986, p. 485; vezi [i
Alexandru Pele, Vidul demografic [i matematica, Ed. Abaddaba, Oradea, 1998, p. 175.
54. Paul Laz‘r Tonciulescu, De la T‘rt‘ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, Bucure[ti, 1996, pp. 23-25.
55. Ibidem, p. 22.
56. Marija Gimbutas, The living Goddesses, University of California Press, 1999, pp.50-51
57. Nicolae Miulescu, Dacia - ´ara zeilor, I, II, Colec]ia Trika, Ia[i.
58. H. P. Blavatsky, The Secret Doctrine, II, The Theosophical Publishing Comp., London, New
York, 1888, p. 82.
59. N. Miulescu, op. cit., II pp. 22-23. Vezi [i Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Ed. Litera,
Chi[in‘u, pp. 29-30.
60. Ibidem, II, pp. 32-40.
61. Herodot, Istorii, V, 3, trad. Felicia Van]-§tef, Bucure[ti, 1954, pp. 29-30, vezi Pr. Conf. Dr. Al.
Stan [i Prof. Dr. Remus Rus, Istoria religiilor, Ed. Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Rom~ne, Bucure[ti, 1991, p. 149
62. Ibidem
171
Noi nu suntem urma[ii Romei
63. Clement Alexandrinul, ndemn c‘tre neamuri, Migne, PG t8, col. 175.
64. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., p. 75.
65. R. Rus, op. cit., p. 151.
66. National Geographic, vol. 195, No. 4, April 1999, p. 72.
67. Al. Strachin‘ \n ´ara \nainte de toate (coordonator Valentin Borda), Ed. ´ara Noastr‘,
Bucure[ti, 1994, p. 91.
68. Herodot, Istorii; IV, 94, 95 \n Izvoare privind istoria Rom~niei, I, pp. 47-51.
69. Alexandru Strachin‘, op. cit., p. 85.
70. Mariana Marcu, Repere lingvistice arhaice rom~ne[ti pentru conturarea unui cult solar la
traco-geto-daci, \n ´ara \nainte de toate, ... p. 180.
71. Ibidem, p. 197.
72. Ibidem, pp. 192-193.
73. Ibidem, pp. 198-202.
74. Nicolae Densu[ianu, op. cit., pp. 654-655.
75. Herodot, Istorii, Cartea a V-a, 5 [i 8, \n Izvoare privind istoria Rom~niei, I, pp. 65-71.
76. Pr. Prof. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus, Istoria Religiilor, Ed. Institutului Biblic
[i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, Bucure[ti, 1991, p. 153.
77. Ibidem, pp. 150-153.
78. Adrian Bucurescu, Dacia Secret‘, Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1997, p. 14.
79. Vezi V. P~rvan, Getica.
80. Adrian Bucurescu, op. cit., pp. 14-15.
81. E.J. Rapson, ed., The Cambridge History of India, Cambridge University Press, Cambridge,
1922, pp. 65-76. Vezi Gabriel Gheorghe, n vechime Fran]a a fost rom~nofon‘, \n Getica,
Tom 1, nr. 1-2, 1992, p. 15.
82. Pr. Conf. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus, Istoria Religiilor, Edit. Institutului
Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, Bucure[ti, 1991, p.214
83. Upanishads, Penguin Books Ltd., 1975, England, p.14
84. Gabriel Gheorghe, op. cit., p. 9.
85. P. Giles, \n Cambridge History of India, I, pp. 68-70. Vezi V. Gordon Childe, op. cit., p. 139.
86. H.P. Blavatsky, The Secret Doctrine, The Theosophical Publish. Comp., London, 1888,
p. XXXVIII.
87. C. I. Istrate, Nicolae Desu[ianu: via]a [i opera, \n Dacia Preistoric‘ de Nicolae Densu[ianu,
Institutul de Arte Grafice ãCarol GšseÓ, Bucure[ti, 1913, p. CII.
88. V. Gordon Childe, The Arians, Barnes and Noble Books, 1993, pp. 176-177 (vezi harta).
89. Helena Petrovna Blavatsky, The Secret Doctrine, II, Theosophical University Press, Pasadena,
CA, 1988, p. 101.
90. Ibidem, vol. I, p. 4.
91. Ibidem, Vol. I, pp. 4-5.
92. Ibidem, p. 5.
93. Ibidem, vol. II, p. 4.
94. Ibidem, vol. I, p. 5.
95. Ibidem, Vol. II, p. 99.
96. Ibidem, Vol. I, p. 375.
97. Elizabeth Clare Prophey, The Lost Years of Jesus, Summit University Press, 1987.
98. Despre frecven]a acestui simbol vezi Marija Gimbutas, The Living Goddesses, University of
California Press, Berkeley, CA, 1999, p. 78.
99. Ibidem.
100. Vezi Dokiana, Revist‘ de Cultur‘, An I, Nr. I, 1996, Director Pr. D. B‘la[a, Sute[ti-V~lcea, p. 11.
101. Nicolae Densu[ianu, op. cit., p. 404.
102. Ibidem, p. 406.
103. Ibidem, p. 422.
104. Ibidem.
105. Ibidem, p. 428.
106. Ibidem, plan[a 803, p. 211.
107. Ion Miclea, Radu Florescu, Daco-Romanii, II, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1980.
108. N. Densu[ianu, op. cit., p. 427.
109. Bianu & Hodos, Bibliografia rom., tom I, p. 61(1575), 67(1577), vezi Densu[ianu, op. cit., p.
427.
110. Ibidem, p. 426.
111. Maria Dogaru, Heraldica Rom~niei, Ed.Jif, Bucure[ti, 1994
112. Adrian Bucurescu, Dacia Secret‘: Taina Tezaurului de la Pietroasa, \n Rom~nia Liber‘, Vineri
23 februarie 1996, p. 15.
113. Adrian Bucurescu, op. cit., p. 123.
172
ORIGINI [I LEGENDE
Sunt rom~n [i trebuie s‘ recunosc c‘ scriu cu mult‘
pl‘cere despre istoria noastr‘ ne[tiut‘ ori mai pu]in
[tiut‘.
Dac‘ nu de mult v‘ vorbeam de faptul c‘ ãNoi nu suntem
urma[ii RomeiÓ, ci ei sunt urma[ii no[tri, ori mai t~rziu v‘ purtam prin
mitologia noastr‘, a rom~nilor, din care s-au inspirat grecii [i romanii,
de fapt ”nc‘ nu v-am spus prea mult c‘ci, Adev‘rul, uneori, trebuie
s‘-l dr‘muie[ti, altfel [ocul este prea mare; [i c~nd tot de cur~nd scriam
despre ãBlestemul P‘s‘rii PhoenixÓ ori ãClo[ca cu puii de aurÓ, am
primit scrisori din care am realizat c‘ mul]i dintre dumneavoastr‘
ave]i deja bazele necesare unui ãnou cutremur ”n istoria rom~nilorÓ -
la care v‘ voi expune ”n minutele urm‘toare de lectur‘!
Consider~nd c‘ stocul de ãadev‘ruri istoriceÓ care le este predat
copiilor [i tinerilor ”n [colile sau universit‘]ile rom~ne[ti cu
privire la istoria rom~nilor a rezultat ”n mare parte din observa]iile
[i deduc]iile - aparent logice - f‘cute ”n m‘n‘stirile din Evul Mediu,
deci cu mult ”nainte de explozia [tiin]ific‘ de dup‘ al doilea r‘zboi
mondial, cum am putea noi, cei de azi, s‘ nu avem ”ndoieli cu
privire la acest adev‘r? S‘ accept‘m o istorie construit‘ pe
cuno[tin]ele dob~ndite ”n Evul Mediu ar fi ca [i cum am accepta
c‘ P‘m~ntul este plat ca o farfurie [i c‘ Soarele se ”nv~rte ”n jurul
nostru ori c‘ suntem bolnavi pentru c‘ diavolul a intrat ”n noi [i
pentru a-l scoate trebuie s‘ bem din apa ”n care au fost ]inute trei
broa[te [i un ]~n]ar! S‘ fim serio[i, domnilor! Azi avem o explozie
[tiin]ific‘ iar cuno[tin]ele Evului Mediu despre istorie trebuie
corectate: pe vremea aceea nu se vorbea despre arheologie,
antropologie, biologie, fiziologie ori computere.
C~nd cercet‘toarea american‘ Marija Gimbutas, profesoar‘
la Universitatea California din Los Angeles scria: ãRom~nia este
vatr‘ a ceea ce am numit Vechea Europ‘, o entitate cultural‘
173
Epopeea poporului carpato-danubian
cuprins‘ ”ntre 6500-3500 \.d.H.Ó, a f‘cut s‘ devin‘ evident c‘
aceast‘ str‘veche civiliza]ie european‘ carpato-dun‘rean‘ a
precedat cu c~teva milenii pe cea sumerian‘.
S‘ v‘ dau un exemplu despre fantezie-istorie, dup‘ C.V. Ceram
”n ãZei, morminte, c‘rturariÓ ... ãp~n‘ nu de mult (acum 100 de ani,
deci relativ recent la scara istoriei!), ãIliadaÓ era cosiderat‘ un poem
fantastic; un german, un vis‘tor ”ndr‘gostit de acest poem, a refuzat
s‘ accepte dogma - c‘ nu era altceva dec~t o poveste eroic‘,
fantastic‘: Heinrich Schliemann a avut curajul s‘ cread‘ c‘ era
adev‘rat‘. A[a c‘, a fost odat‘ ca niciodat‘, undeva departe, ”n
Europa, ”ntr-un s‘tuc german din provincia Mecklemburg, un
b‘ie]a[ care a primit de Cr‘ciun, ”n anul 1829, ãIstoria Universal‘
Ilustrat‘Ó de Jerrer; acesta ”l arat‘ pe tracul Enea fugind din cetatea
Troia cuprins‘ de fl‘c‘ri, purt~ndu-[i tat‘l pe umeri [i ]in~ndu-[i
fiul, Iulius, de m~n‘, urmat fiind de al]i supravie]uitori. El, tracul,
avea s‘ ajung‘ ”n Valea Tibrului (Valea celor [apte coline) unde se
va c‘s‘tori cu Latvia, fiica unui rege local, pun~nd astfel bazele
dinastiei de Alba Longa - din care se tr‘gea [i Rhea Silva, mama lui
Romulus [i Remus [i din care se m~ndrea c‘ se tr‘gea [i Iulius Cezar;
a[a c‘, domnilor italieni, fi]i mai aten]i cu noi, str‘bunii vo[tri!
Acel copil german ”[i \ntreb‘ tat‘l: ãDeci, a[a ar‘ta Troia [i
nimeni nu [tie unde se afl‘ ea ast‘zi?!!Ò Anii au trecut [i micu]ul
Schliemann fu nevoit la 14 ani s‘-[i \ntrerup‘ studiile din cauza
s‘r‘ciei [i s‘ se angajeze b‘iat de pr‘v‘lie; \ntr-o zi intr‘ \n pr‘v‘lie
un oarecare, beat mort, [i \ncepu s‘ declame versuri din ãIliadaÓ,
rede[tept~nd astfel micu]ul aventurier. Acesta ajunge prin 1841 \n
Hamburg, se angajeaz‘ ca mus pe o corabie ce pleca spre
Venezuela, dar la numai dou‘ s‘pt‘m~ni corabia se scufund‘
l~ng‘ insula Texel, Heinrich reu[ind \ns‘ s‘ se salveze. l g‘sim
mai t~rziu lucr~nd \n Amsterdam, \n timpul liber studiind engleza,
franceza, olandeza, spaniola, portugheza [i italiana.
Prin 1854 era \n America de Nord [i c‘p‘ta cet‘]enia
american‘; este cucerit apoi de febra aurului, dar nu se las‘ fermecat
s‘-[i p‘r‘seasc‘ afacerile \nainte de a-[i c~[tiga independen]a
material‘, a[a c‘, abia prin 1868 se duce ”n Itaca - insula lui Ulise.
Om ajuns la cea mai \nalt‘ treapt‘ material‘, las‘ totul [i fuge dup‘
174
Fig.74. A[a ar‘ta
t~n‘ra so]ie,
Sofia-grecoaica,
a lui Schliemann,
pavoazat‘ cu
o parte din a[a-zisa
comoar‘ a lui
Priam. Ei au g‘sit
\n jur de 9.000 de
obiecte de aur:
inele, cercei,
l‘n]i[oare etc.,
identificate mai
t~rziu ca fiind cu
c~teva mii de ani
dinainte de Priam.
Ele au apar]inut
ramanilor
carpato-danubieni,
adev‘ra]ii
constructori
ai vechii Troie.
175
un basm, o povestire fantastic‘. Cu Iliada \n m~n‘, \ncepe s‘ caute
TROIA, cetate legendar‘ a tracilor unde NOI am fost \nvin[i de
puhoiul barbar de greci, ahei, venit ”ntre 1900-1400 \.d.H. din estul
M‘rii Caspice, \mpreun‘ cu eolienii, dorienii [i ionienii.
A[a c‘ Schliemann, consider~nd r‘zboiul troian drept unul real,
iar pe lupt‘tori ni[te personalit‘]i istorice, se duce s‘-i redescopere pe
aceia care muriser‘ cu trei mii de ani \n urm‘; se duce \n Asia Mic‘ -
tocmindu-[i o c‘l‘uz‘ pentru 45 pia[tri, c‘l‘rind pe un cal f‘r‘ fr~u,
arunc~ndu-[i privirea peste ceea ce doar visase p~n‘ nu de mult.
Plimb~ndu-se cu Iliada \n minte, el calculeaz‘ distan]e, ”[i
imagineaz‘ b‘t‘lia, ba chiar se [i c‘s‘tore[te cu o grecoaic‘, Sofia
Engstromenos, pe care o asemuie[te cu Elena (Fig. 74).
n sf~r[it, la 15 iunie 1873, ia hot‘r~rea s‘ se apuce de s‘pat.
Dup‘ s‘parea a 250 mii metri cubi de p‘m~nt, plimb~ndu-se cu so]ia
prin s‘p‘turi, \i spune acesteia: ãDu-te [i d‘ drumul tuturor
lucr‘torilor, spune-le ceva, spune-le c‘ e ziua mea de na[tere [i c‘
au liber.Ó C~nd so]ia se \ntoarce la el dup‘ plecarea lucr‘torilor, \l
g‘se[te s‘p~nd cu disperare printre blocuri enorme de piatr‘ gata s‘
cad‘ peste el, sco]~nd la iveal‘ ... AUR, bijuterii incalculabile,
bijuterii udate cu s~nge [i lacrimi, \ngropate de trei mii de ani sub
ruinele a [apte \mp‘r‘]ii, disp‘rute [i readuse la lumin‘.Ó El nu f‘cea
altceva dec~t s‘ ne scoat‘ la suprafa]‘ istoria noastr‘, a carpatodanubienilor
- uitat‘, \ngropat‘, p‘r‘sit‘ [i neglijat‘. C~nd o vor lua
\n considera]ie ãistoricii no[triÓ [i o vor pune \n drepturile ei?!
Dar Schliemann a crezut c‘ a descoperit tezaurul lui Priam, c~nd
de fapt tezaurul aparent apar]inuse unui rege ce tr‘ise cu
O Mie de ani \naintea lui Priam. Schliemann a scos la iveal‘ ciudate
m~zg‘lituri cum ar fi spirala dacic‘ sau zvastica pelasgic‘ [i pe care N.
Densu[ianu le amintea \n ãDacia Preistoric‘Ó din 1884 (la pagina 74).
Ce s‘ fac‘ \ns‘ Schliemann cu tezaurul? S‘-l predea
guvernului Turciei? Nici vorb‘! Cu multe peripe]ii [i cu ajutorul
familiei so]iei sale grecoaice \l trece peste grani]‘ p~n‘ la Atena,
poli]ia turc‘ nemaiajung~ndu-l. Poate el fi socotit un ho]?!
Micu]ul vis‘tor-b‘iat de pr‘v‘lie nu se opre[te \ns‘ aici: porne[te
\n c‘utarea comorilor lui Agamemnon din Micene [i le g‘se[te!
(Fig. 75). É Se pare, pe ale noastre; 1600 \.d.H., cu cel pu]in 300
176
Fig.75. Acela[i Schliemann va descoperi la Micene un alt tezaur cuprinz~nd: obiecte rituale de
\nmorm~ntare foarte bogate, ca: cupe, bijuterii, vase [i o masc‘ mortuar‘, pe care a atribuit-o
lui Agamemnon; dar a gre[it din nou, ea apar]in~nd anilor 1193-1184 \.d.H., deci cu 3-4 secole
\naintea \nceperii r‘zboiului troian. Speciali[tii \n lucr‘ri \n aur ale acelor timpuri erau
tracii. De fapt nici p~n‘ azi nu s-a aflat cui i-a apar]inut acea masc‘ mortuar‘, [tiindu-se c‘
grecii au sosit \n Europa \ntre 1900 [i 1400 \.d.H., \ntr-un stadiu de civiliza]ie cam ãpastoralÒ.
Fig. 74 [i 75 au fost reproduse dup‘ The Adventure of Archeology, National Geographic Society, 1985
177
de ani mai vechi de legendarul Agamemnon. Dar asta este o alt‘
poveste pe care nu inten]ionez s-o derulez aici.
S‘ mai adaug c‘ patru mii de ani \.d.H. Peninsula Balcanic‘
era legat‘ de Asia Mic‘ printr-o limb‘ de p‘m~nt cunoscut‘ de
poporul carpato-dun‘rean, care o str‘b‘tea duc~ndu-[i cultura [i
civiliza]ia prin ea p~n‘ la Tigru [i Eufrat. Prin scufundarea ei \n
Marea Mediteran‘ vor apare o noua mare - Tracic‘ (Egee) [i o
puzderie de mici insule. Multe din aceste insuli]e poart‘ urmele
vechii civiliza]ii pelasgice, carpato-dun‘rene, ãuimindÓ [i azi
ãsavan]iiÓ care nu pot \n]elege cum o insuli]‘ cum ar fi Creta sau
Santorini pot avea pe ele civiliza]ii ãizolateÓ foarte avansate!
Dar s‘ revenim la ei, carpato-dun‘renii. Marile civiliza]ii ale
lumii au ap‘rut [i s-au dezvoltat la gurile de v‘rsare ale unor mari
fluvii (Gange, Nil, Tigru, Eufrat). n Europa exist‘ un singur mare
asemenea fluviu, [i anume Dun‘rea (DANU-BIU), a c‘rei gur‘ de
v‘rsare (delta) se afl‘ pe teritoriul ]‘rii noastre.
Europa a fost acoperit‘ de o calot‘ de ghea]‘ cu excep]ia
sudului ei, \n spe]‘ zona carpato-dun‘reano-pontic‘. Aici, \n
aceast‘ zon‘ neacoperit‘ de calota glaciar‘, cu vegeta]ie abundent‘,
bogat‘ \n izvoare [i sare, apare [i se dezvolt‘ o civiliza]ie, numit‘ de
unii ãcarpato-dun‘rean‘Ó iar de al]ii ãarian‘Ó, ori mai t~rziu
pelasgic‘ sau tracic‘, aceea[i cunoscut‘ ast‘zi ca daco-rom~n‘.
Iar dac‘ acum o sut‘ de ani, acei ãoameni de [tiin]‘Ò g‘seau
c‘ indo-arienii (termen nejustificat) ar fi ap‘rut undeva pe cursul
mijlociu al Dun‘rii (P.P.Negulescu, Kretschmer-1896, Kiesling-
1903, Dussand-1914), tot ei, cercet‘tori din diferite domenii
(lingvistic‘, arheologie, astrologie) au ajuns la concluzia, eronat‘,
c‘ popoarele ariene ”[i au originea \n zona mai sus men]ionat‘.
Dar timpul trece, iar [tiin]a avanseaz‘: la New York, la
editura ãBarnes & NobleÓ apare lucrarea ÓTHE ARYANS - THE
HISTORY OF CIVILIZATIONÓ scris‘ de V.GORDON CHILDE
[i \n care, la paginile 176-177 (Fig. 45) exist‘ o not‘ privind
leag‘nul [i distribu]ia arienilor, localiz~ndu-i \n spa]iul Carpato-
Dun‘rean-Nistru, nicidecum pe Sena, Rin sau Oder. Lumea se
schimb‘ [i odat‘ cu ea [i... [tiin]a; a[adar s‘ ne REDESCOPERIM
ISTORIA, a[a cum se pare c‘ a fost ea de fapt.
178
179
Epopeea poporului carpato-danubian
ORIGINEA ROMŒNILOR
In zona Carpato-Dun‘rean‘-Pontic‘ [i p~n‘ la Nistru a
ap‘rut \n Europa primul nucleu uman: \n aceea perioad‘ a
Erei Glaciare numai aceast‘ zon‘, protejat‘ de arcul
Mun]ilor Carpa]i [i neacoperit‘ de ghea]‘, a putut genera OMUL
EREI GLACIARE, om care se ocup‘ \n exclusivitate cu v~natul,
a[a cum ne spune Nicolae Miulescu \n ãDacia, ´ara ZeilorÓ. Odat‘
cu \mbun‘t‘]irea condi]iilor climaterice - \nc‘lzirea vremii [i
retragerea ghe]arilor - apare o explozie a florei [i faunei \n aceast‘
regiune, fiind astfel propice \nmul]irii popula]iei. V~natul, pe[tele
[i fructele care se g‘seau din bel[ug le asigura o via]‘ relativ
u[oar‘; nici focul nu le era un secret. Apare limba ca mijloc de
comunicare - oglind‘ a nivelului spiritual la care ajunge o societate
\n procesul dezvolt‘rii ei. Carpato-dun‘renii v~nau [i animale
mici, dar \n special animale mari, la aceste v~n‘tori particip~nd
to]i membrii familiei mamu]ii, zimbrii, ur[ii nu erau u[or de v~nat.
n c‘utarea v~natului, ace[tia [i-au \nceput migrarea mai \nt~i spre
vest -\n sudul Europei- ca, mai apoi, s‘ continue \naintarea pe
m‘sura retragerii ghe]arilor c‘tre nord. Acest lucru explic‘ [i
bog‘]ia termenilor sinonimi din limbile europene.
Ace[ti paleo-europeni, carpato-dun‘renii, \ncep s‘ se ridice
pe treptele spiritualit‘]ii \n aria lor de origine situ~ndu-ne \n
prim-planul civiliza]iilor europene. nc‘lzirea climei a favorizat
\ns‘ [i f‘r~mi]area carpato-dun‘renilor care, pornind dup‘ hran‘
odat‘ cu retragerea p‘turii glaciare, se dep‘rteaz‘ din ce \n ce mai
mult, ajung~nd s‘ formeze centre de civiliza]ie de sine st‘t‘toare.
Cu \nc‘lzirea treptat‘ a vremii, [i v~rfurile \nz‘pezite ale mun]ilor
”[i vor schimba culoarea \n verde - cine ar putea oare spune c~te
milenii au trecut p~n‘ c~nd dealurile s-au acoperit cu p‘duri?!
Oamenii pe[terilor sunt [i ei prin[i de schimb‘rile fantastice ale
naturii, \ncep s‘ domesticeasc‘ animale, se ocup‘ cu agricultura,
devin sedentari.
Ramura migratoare nordic‘ a carpato-dun‘renilor desprins‘
\n faza timpurie a form‘rii acesteia, se va \mp‘r]i la r~ndul ei \n
dou‘ bra]e: unul german [i altul slav, fiecare cu caracteristicile lui
distincte, dar [i multe comune. Ramura sud-vestic‘ european‘
continu‘ s‘ aib‘ rela]ii str~nse cu carpato-dun‘renii [i vor avea
mult mai multe lucruri \n comun, \n special LIMBA.
Spiritualitatea carpato-dun‘renilor atinge apogeul dezvolt‘
rii prin realizarea a ceea ce ei puteau VEDEA [i \n]elege:
VEDEAU zei [i noi reguli de via]‘ - iar cine le vedea cu adev‘rat,
cine le \n]elegea [i practica, era socotit a se fi n‘scut de dou‘ ori -
ap‘ruse ãSPIRITUALITATEA VEDICAÓ. Aici, pe cursul inferior al
Dun‘rii, se na[te spiritualitatea a ceea ce a dominat [i \nc‘ mai
domin‘ lumea: de aici i[i trage rad‘cinile cultura ãVEDEÓ, din care
se vor inspira caldeenii [i egiptenii, iar mai t~rziu iudaismului [i
cre[tinismul.
Aici va apare societatea ãPASTORALŒÓ: carpato-dun‘renii
se vor deplasa de aceast‘ dat‘ cu cirezile lor \nspre r‘s‘ritul
Europei [i Asia, din ce \n ce mai departe de CASŒ, c‘ut~nd p‘[uni
bogate pentru cirezi, c~mpuri cu f~n, izvoare ... c‘ut~nd s‘ se
\ntoarc‘ \ns‘ \n fiecare an ACASŒ. Dar drumurile deveneau din ce
\n ce mai lungi, acumulau cantit‘]i mari de boga]ii alimentare, pe
care ãveciniiÓ mai pu]in harnici [i le doreau f‘r‘ munc‘ - astfel a
ap‘rut prima clas‘ a lupt‘torilor care p‘zeau CASA [i care mai
t~rziu vor deveni ap‘r‘torii ]‘rii: KSHA-ATRI-YA.
Pentru cei care plecau prim‘vara, pentru a se \ntoarce acas‘
toamna, spa]iul carpatic a \nceput s‘ aib‘ un caracter sacru - astfel
au ap‘rut serb‘rile (s‘rb‘torile). Ei se \ntorceau acas‘, la marea
zei]‘ DANU, mama ploilor [i a paji[tilor bogate, de unde vine si
numele fluviului Dun‘rea - DANUBIU. Tradi]iile [i denumirile
locale vor fi luate cu ei de ace[ti carpato-dun‘reni-istrieni, arienipelasgi
(ori cum vre]i s‘-i numi]i) [i purtate peste tot, reprezent~nd
caracteristica lor principal‘.
Nicolae Miulescu, \n lucrarea ãDacia-´ara ZeilorÓ, face un
calcul foarte simplu: consider~nd distan]a parcurs‘ zilnic \n timpul
180
p‘[unatului de aproximativ 15 km, pentru a se putea \ntoarce iarna
acas‘, p‘storii puteau ajunge u[or p~n‘ la nord de Mun]ii Caucaz.
O dovad‘ a expansiunii estice [i a stabiliz‘rii lor \n perimetrul
caucazian se reg‘se[te [i \n binecunoscutul ãDRUM AL ZEILORÓ,
marcat cu pietre uria[e fixe [i men]ionat de KAUSHI-TAKI \n
UPANISHADA ce-i poart‘ numele (Cartea I, 3).
Despre acest drum al zeilor, cunoscut \n antichitate ca fiind
misterios, poetul PINDAR \n ãISTHIAÓ v. 20 spunea: ãNici dac‘
vei c‘l‘tori pe mare sau pe uscat nu vei afla calea cea demn‘ de
admira]ie care duce la locul principal al ãhiperboreilorÓ- cum ne
denumea el.
Dup‘ Pindar, la nord de Dun‘re [i Marea Neagr‘ exista, \nc‘
dinaintea timpurilor sale, o cale monumental‘ [i totodat‘ miraculoas‘
prin mul]imea [i m‘rimea colosal‘ a st~lpilor s‘i interiori care, spunea
el, erau \nal]i de peste 100 de picioare (peste 30 de metri).
Herodot vorbe[te despre ace[ti st~lpi ca despre ãColumnele
lui SESOSTRISÓ (OSIRIS) care existau [i \n timpurile sale \n
]inuturile Sci]iei.
Poetul Ovidiu \n cartea a treia a FASTELOR sale aminte[te de
c‘ile triumfale ale lui Bach sau Liber Pater prin Sci]ia.
n c~ntecele eroice populare ale daco-rom~nilor mai g‘sim [i
azi amintiri despre ãB~cul ViteazulÓ, ãB~cul HaiduculÓ - care instituise
un serviciu de str‘ji pe drumul cel lung dintre ODRIU [i DIU:
ãmp‘ratul \mp‘rat
Ca el mare, mi-a aflat
De numele B~cului,
B~cului, haiducului,
B~cului, viteazului,
Ce-a pus streaja drumului,
Din dealul Odriului,
P~n‘-n preajma Diului.Ó
(Teodorescu, Poezii populare, p. 605.)
Herodot, \n descrierea Sci]iei, face referire la un ]inut \n
nordul M‘rii Negre pe care sci]ii, pe limba lor, \l numeau
181
Epopeea poporului carpato-danubian
EXAMPAEOS, cuv~nt ce \n traducere din greac‘ \nseamn‘ CŒILE
SACRE. Aceste locuri numite EXAMPEE erau, dup‘ Herodot,
situate la o dep‘rtare de patru zile de navigare \n sus pe r~ul
Hypanis (Bug); aceast‘ cale sf~nt‘ se afla a[adar aproape pe
aceea[i paralel‘ cu Chi[in‘ul de azi, av~nd direc]ia de la apus la
r‘s‘rit. Despre originea [i destina]ia acestei c‘i sfinte a sci]ilor,
Herodot \ns‘ nu ne mai spune nimic, afirm‘ cel mai mare
cunosc‘tor al preistoriei rom~nilor, N. Desu[ianu.
§irul cel lung de lespezi enorme (implantate ”n p‘m~nt) ce se
\ntindea din Basarabia spre Crimeea [i Don, de la Prut la marea de
Azov, reprezenta una din MINUNILE LUMII PREISTORICE,
reprezenta calea sf~nt‘ a carpato-dun‘renilor din Europa \n Asia,
reprezenta [i reprezint‘ ISTORIA NOASTRŒ - neglijat‘, uitat‘,
p‘r‘sit‘ [i politic inconfortabil‘ pentru ãvecinii no[triÓ.
Apa B~cului pe l~ng‘ care trecea, p~n‘ \n secolul al
XVIII-lea, aceast‘ faimoas‘ linie de monumente monolitice, se
vars‘ \n vechiul Tyros (NISTRU), \n apropierea satului rom~nesc
Gura-B~cului. Spre nord, la mic‘ distan]‘ de acest punct, se afl‘
[i ast‘zi dou‘ sate: unul pe malul drept [i altul pe cel st~ng al
Nistrului, purt~nd am~ndou‘ acela[i nume: ãSPEIAÓ. Din punct
de vedere filologic, SPEIA este identic cu termenul scit EXAMPE-OS,
unde ultima silab‘ a fost probabil vulgarizat‘ ori grecizat‘.
ncepem astfel s‘ g‘sim ãc‘ile sacreÓ ale arienilor, carpatodun‘
renilor.
Iar dac‘ azi englezii se m~ndresc cu ãmisterioaseleÓ lor pietre
de la SALISBURY ori STONEHENGE, sau francezii cu
CARNAC, noi rom‰nii nici nu le mai pomenim ”n c‘r]ile noastre
de istorie iar istoricii ãno[triÒ par nu c‘ le-au uitat, dar nici m‘car
n-au auzit de ele!
Citeam de cur‰nd ãLost Civilizations - Early Europe:
Mysteries in stoneÓ, Time-Life Books, [i nu puteam \n]elege de ce
Pindar, Herodot, Ovidiu vorbeau despre acest drum al megali]ilor
cu respect iar cei de mai sus nici nu-l amintesc!!! ´‘rile din jurul
nostru se m~ndresc cu c‰te o buc‘]ic‘ de dinte sau de os - [i \[i
scriu istorii frumoase... Noi avem de milenii drumuri construite \n
piatr‘ [i nici nu ne pas‘!
182
ën antichitatea preistoric‘ columnele de piatr‘ brut‘ au avut
probabil [i o utilitate public‘, indic~nd c‘l‘torilor direc]iile drumurilor
prin ]inuturile pastorale acolo unde nu erau semne de
orientare. Dar s‘ ridici lespezi, bolovani, st‰nci de circa 30 metri
”n‘l]ime [i s‘ marchezi cu ele a[a o mare distan]‘ - pare o munc‘
ciclopic‘ chiar [i pentru un modern al vremurilor noastre. Cine au
fost EI, STRŒBUNII NO§TRI, [i cum de au fost capabili de o astfel
de lucrare?!! Explica]ii, \n prezent, nu exist‘... ori nu vrem s‘
le auzim. S‘ nu uit‘m c‘ \n tradi]iile preistorice ale poporului
rom‰n exista o brazd‘ uria[‘ care t‘ia c~mpiile Rom~niei [i ale
Ucrainei de azi, p‰n‘ la Don, de la apus la r‘s‘rit - ãBrazda lui
NOVACÓ. Dup‘ alte tradi]ii, aceast‘ brazd‘ este atribuit‘ lui LER
IMPŒRAT (Liber-Pater), figura razboinic‘ ce cutreiera lumea,
erou jefuitor - persoan‘ cu caracter negativ [i detestat ”n desc‰ntecele
noastre populare:
ãIar voi, Strigoaie,
Voi Moroaie,
V‘ duce]i
La Ler ëmp‘rat,
La al vostru palat,
Acolo s‘ merge]i,
Acolo s‘ [ede]i,
Acolo s‘ pieri]iÓ
Marion, Desc~ntece - p. 134
De men]ionat c‘ ãLer ëmp‘ratulÓ nu trebuie confundat cu
ãLer DomnulÓ - fiul hiperboreanului Aplo (Apollo) - din colindele
noastre pre-cre[tine, transformat la cre[tinizare \n fiul Maicei
Sfinte.
Dar s‘ revenim din preistorie la anul 1716 c‰nd \nv‘]atul
Domn al Moldovei Dimitrie Cantemir scria: ãnu departe de
Chi[in‘u, or‘[el l~ng‘ r~ul B~c, se v‘d o serie de lespezi foarte
mari dispuse \n linie dreapt‘, \n a[a fel ca [i cum ar fi fost a[ezate
acolo prin activitatea omului. ëns‘ ceea ce ne \mpiedic‘ a crede
aceasta este, pe de-o parte m‘rimea lespezilor, iar pe de alt‘ parte,
183
Epopeea poporului carpato-danubian
distan]a pe care se \ntind: trec peste Nistru p‰n‘ \n Crimeea. ën
limba poporului acest [ir de pietroaie poart‘ numele de CHEILE
BCULUI; ]‘ranii, ”n simplitatea lor spun c‘ aceast‘ construc]ie a
fost f‘cut‘ de zmei care se conjuraser‘ s‘ \nchid‘ cursul r~ului
B~cul.Ó (Cantemirii ãDescriptio MoldaviaeÓ, ed.1872). P‘storii
carpato-dun‘reni, dup‘ o lung‘ [edere \n zona Caucazului, \[i vor
continua drumul lor spre Est.
184
CUCERIREA
NORD-VESTULUI EUROPEI
DE C`TRE CARPATO-DANUBIENI
Odat‘ forma]i ca popor ”n spa]iul carpato-dun‘rean, str‘mo[ii
carpato-danubieni [i-au ”nceput migra]ia ”n zonele propice
vie]ii, care ap‘reau peste tot ”n Europa, odat‘ cu retragerea
calotei glaciare [i schimbarea climei. Cine ar putea spune c‰te ere,
c‰te milenii au trecut p‰n‘ ce dealurile mai joase s-au acoperit de
p‘duri, p‘durile au prins via]‘ insectele, p‘s‘rile [i ”n sf‰r[it animalele
au ”nceput s‘ le populeze, ele fiind urmate ”n mod firesc de
oameni ”n c‘utarea hranei, av‰nd ”n ei [i instinctul de explorare.
Dac‘ ne uit‘m pe harta Europei putem vedea cum lan]ul
Carpato-Hercinic se continu‘ cu cel Turingian. De o parte [i de alta a
acestei linii pornesc r‰uri, unele spre Nord, altele spre Sud. Astfel, spre
Nord avem Bazinul hidro-geografic care cuprinde Elba, Odra, Vistula
[i Neman, ”n timp ce ”n Sud avem cel al Dun‘rii (Danu: zei]a vedic‘ a
ploii [i a paji[tilor bogate), numit [i Danubiu ori Istru [i care adun‘
aproape toate apele ce izvor‘sc pe versantul sudic al liniei sus-amintite.
Odat‘ cu ”mbl‰nzirea climei, pelasgii carpato-danubieni vor
porni ”n cucerirea lumii pre-antice:
1. O ramur‘ timpurie, nordic‘, baltico-mazurian‘, se va separa
mai t‰rziu ”n dou‘ sub-diviziuni, d‰nd na[tere la dou‘ popoare:
germanice [i slave.
2. O a doua ramur‘, cea sudic‘ a carpato-danubienilor, va da
na[tere la 2 subdiviziuni:
a). Sud-estic‘: sumerienii, ramanii-troieni din Asia Mic‘, hiti]ii,
ga-ramonii (din nordul Africii).
b). Sud-vestic‘: ce va da na[tere raselor a[a-zise latine din Europa:
geto-dacii - tracii, ilirii, latinii (romanii) - italienii, Ibericiispaniolii,
portughezii, francezii etc.
185
Epopeea poporului carpato-danubian
3. Ramura estic‘, ce va da na[tere la spiritualitatea vedic‘, care va
cuceri Asia: sudul Chinei - zona Tarim Basin (Toch-arieni),
India (vedicii arieni), Japonia (popula]ia Ainu), etc.
Tot ce s-a spus p‰n‘ aici reprezint‘ mai degrab‘ o reconstituire
logic‘ dup‘ c‰teva dovezi [i referiri extrase din pu]inul pe
care ”l [tim ast‘zi.
Ne r‘m‰ne s‘ ilustr‘m ce alte dovezi pot fi aduse la pu]inul
pe care-l cunoa[tem deja (Fig. 76).
De la Atlantic [i p‰n‘ la Marea de Azur a existat o
impresionant‘ arie cultural‘, o manifestare cultural‘, de la ãdansulÓ
bizonilor, din sanctuarul-pe[ter‘ de la Altamira (Spania) sau de la
Font-de Gaume (Fran]a), ãFelina de Filde[Ó de la Pavlov (Cehia) la
ãPanter‘, cai [i cavaler ucisÓ, din sanctuarul-pe[ter‘ de la Cuciulat
(15.000-12.000 \.d.H. Ð Rom‰nia), ori la ãGaie-n atacÓ, din sanctuarul
pe[terii Gaura Chindiei (10.000-8.000 \.d.H. Ð Rom‰nia) [i p‰n‘ la
figura stranie, cosmic‘, a basoreliefului din sanctuarul-pe[ter‘ de la
§inca-Veche (vezi Fig. 56 [i Fig. 77). Trebuie s‘-l amintesc cu pl‘cere
pe domul Ion Pachia Tatomirescu, care ”n caietele Daco-Rom‰niei
vorbe[te despre o unitate cultural‘-arhaic-european‘, pelasgic‘,
ap‘rut‘ ”n perioada anilor 30.000-8.175 \.d.H. [i care a devenit o
unitate stabil‘ la orizontul anului 8.175 \.d.H. fragment‰ndu-se ”n trei
unit‘]i. Aceste unit‘]i s-au dezvoltat ”n acel ãapogeu al neoliticuluiÓ
diferen]iindu-se ”n: Pelasgia de Vest Ð de la Atlantic [i p‰n‘ ”n Alpi,
Pelasgia de Centru Ð de la Alpii R‘s‘riteni [i Sardinia p‰n‘ la Nipru [i
Marea Getic‘ (Marea Neagr‘), de la Carpa]ii Nordici [i Marea Baltic‘
dintre Oder [i Neamuna, p‰n‘ ”n Sicilia, Creta (Marea Tracic‘
ap‘r~nd mult mai t‰rziu c‰nd puntea de p‘m‰nt ce lega Asia Mic‘ de
Peninsula Balcanic‘ se va pr‘bu[i ”n Marea Mediteran‘, ”n urm‘ cu
4.000 de ani, l‘s‰nd o puzderie de noi insule [i o nou‘ mare: Marea
Tracic‘ Ð nume schimbat de greci mai t‰rziu ”n Marea Egee.
§i ”n sf‰r[it, avem Pelasgia de Est, de la Marea Tracic‘ (Egee),
Marea Getic‘ (Neagr‘) [i Nipru, p‰n‘ la Don, Mun]ii Caucaz [i de
aici, peste Anatolia, p‰n‘ ”n insula Cipru.
Andre Leroi-Gournan cercet‰nd culturile, arta rupestr‘,
euroasiatic‘, religiile preistoriei, a fost unul dintre primii care au
eviden]iat ãextraordinara unitate a con]inutului figurativÓ permanent‘,
persistent‘, continuitatea reprezent‘rilor ”n spa]iu [i timp, din Asturia
p‰n‘ la Don: aceasta fiind unitatea cultural‘ [i demografic‘ din care
186
Fig.76. Harta preluat‘ din Caietele Daco-Rom~niei, anul 3 nr.6, 23 decembrie 1997 Ð 21 martie 1998, I.P.
Tatomirescu Ð Ed. Aethicus
187
Fig.77. Basorelieful din sanctuarul de la §inca-Veche, retu[at de mine, de
fapt sculptat \n piatr‘ din vremuri imemoriale, [i pe care pute]i s‘-l vede]i [i
\n Fig. 59
Concluziile despre acesta v‘ las pe d-voastr‘ s‘ le trage]i, ori, dac‘
curiozitatea nu v‘ va l‘sa \n pace, v‘ invit s‘-l vizita]i, la el acas‘, la piciorul
dealului Ple[u, aflat \n imediata apropiere a comunei §inca-Veche, ´ara
F‘g‘ra[ului, jude]ul Bra[ov.
188
s-au ivit ”n zorii istoriei europenii, pelasgii arhaici, unitate ce a antrenat
[i o limb‘ comun‘, pelasga arhaic‘ a oamenilor paleoliticului [i
mezoliticului, av‰nd un lexic redus la strictul necesar, dar
”mbog‘]indu-se [i diversific‰ndu-se de la un mileniu la altul. E de ajuns
s‘ ne g‰ndim la schimb‘rile lingvistice din ultimii 2.000 de ani ca s‘ ne
putem imagina ce s-a putut ”nt‰mpla atunci, de mult, ”n antichitatea
peristoriei Europei, limba pelasgic‘-arhaic‘ a carpato-danubienilor
d‰nd na[tere acolo departe, ”n Asia, limbii sanscrite, ”n timp ce ”n
Europa sudic‘ va ”nflori limba latin‘ vulgar‘, care va da na[tere celei
culte (disp‘rut‘ dup‘ o perioada de mai pu]in de 2.000 de ani).
Ramura sud-vestic‘ a carpato-danubienilor ”[i va purta limba
peste tot Ð a[a c‘ din limba central‘ Ð pivot Ð vom avea dacorom~
n‘ (vlah‘, rom~n‘), italian‘, reto-roman‘, sard‘.
Ramura estic‘ carpato-dun‘rean‘ va fi vorbit‘ ”ntre Nipru,
Crimeea [i Don-Caucaz de cei ce s-au constituit ”n primul [i al doilea
val-kurgan (4.400 [i 3.400 \.d.H.), ”ndeosebi de urma[ii lor, ãr‘ma[i
pe locÓ, care surprind [i azi prin a[a-zisele ãinsule de romanitateÓ,
vorbitori ai unei limbi vlahice estice ori extrem estice, ca ”n regiunea
Kerson ori ”n Peninsula Crimeea (Ucraina de azi), ori pe ]‘rmul estnord-
est al M‘rii Caspice, ca ”n Vachi, Khuchni, Kurakh (din
Dagestan-Rusia) [i Peninsula Buzachi ori ”n Kazahstan, etc.
Al]ii vor ajunge ”n sudul Chinei, toch-arienii, ori ”n Indiaarieni
(limba sanscrit‘) ori chiar ”n Japonia Ð popula]ia Ainu.
Ramura sud-vestic‘ a carpato-danubienilor va constitui de fapt
ceea ce numim ãVechea civiliza]ie european‘Ó av‰ndu-[i originea ”n
spa]iul sacru carpato-danubian. Conceptul de vechea Europ‘, a fost
pus ”n circula]ie de Marija Gimbutas Ð profesoara de arheologielingvistic‘
de la Universitatea din Los Angeles, California, care l-a
prezentat ”n 1971 la al VIII-lea Congres interna]ional de [tiinte preistorice
[i proto-istorice de la Singidunum - Belgrad. Acestei ramuri ”i
corespund ]inuturi ce se g‘sesc azi pe harta Europei ”n: Ucraina,
Republica Moldova, Rom‰nia, Bulgaria, Serbia, Macedonia,
Muntenegru, Her]egovina, Bosnia, Croa]ia, Slovenia, Albania, Grecia,
Turcia, Ungaria, Elve]ia, Italia cu o extremitate nordic‘: Austria, Cehia,
Slovenia, Polonia [i Lituania [i o extremitate sudic‘, marcat‘ de
insulele Sardinia, Sicilia, Creta, Cipru. Aceast‘ ramur‘ sud-vestic‘
carpato-danubian‘ a ”nregistrat o impresionant‘ dezvoltare neolitic‘,
aduc‰nd pe lume cea mai veche scriere de pe planet‘, cea de la T‘rt‘ria
189
Epopeea poporului carpato-danubian
Ð Rom‰nia, [i cea mai fascinant‘ arhitectur‘ a templelor: C‘scioarele Ð
Rom‰nia, Cranon Ð Grecia, Porodin - Macedonia, Gradesnita Ð
Bulgaria, Parta Ð Rom‰nia, Sarmi-Seget-Usa (Rom‰nia - Panteonul
pelasgilor- arienii-carpato-danubieni), dominat‘ de cultul Soareluizeu,
din mun]ii Suryanului (Surya: numele zeului Soarelui ”n lumea
Vedica). ën necropola de la Cernavod‘ Ð Rom‰nia s-au descoperit
dou‘ statuete din ceramic‘, din orizontul anului 4.530 \.d.H.,
reprezent‰nd ãperechea primordial‘Ó: tat‘l-cer (Samasua) [i mumap‘
m‰nt, (Dakia), numit [i ãG‰nditorul ponto-dun‘rean [i so]ia-iÓ. S‘
nu uit‘m c‘ condi]iile geo-climatice [i ”n special tectonice din anii
7.540 \.d.H. p‰n‘ ”n 5.500 \.d.H. vor afecta r‘sp‰ndirea neamului
nostru carpato-danubian. Astfel ”n perioada descris‘ mai sus, ”n urma
cataclismului tectonic, s-a ridicat placa tectonic‘ a M‘rii Negre cu 40-
180 m, inund‰nd zona c‰mpiei Dun‘rii de Jos, s-a rupt [i s-a format
ãtrec‘toareaÓ Bosforului, s-a pr‘bu[it ”n Marea Mediteran‘ puntea ce
leag‘ Balcanii de Asia Mic‘, d‰nd na[tere la Peninsula Balcanic‘ [i
Marea Tracic‘ (Egee) cu insulele ei. Tot ”n aceast‘ perioad‘ centrul
sacru Koga-Ion se va muta din Mun]ii Bucegi (de la punctul seismic al
Vrancei) ”n zona muntelui Surya, la Sarmi-Seget-Usa (”n vechea
sanscrit‘ ”nsemn‰nd: eu m‘ gr‘besc s‘ curg).
ëntre anii 4.400-4.200 \.d.H. sose[te primul val r‘s‘ritean
migrator ”n aceast‘ Pelasgia Ð sose[te popula]ia ãKurganÓ ”n stepele
Nord-Vest-Pontice [i valea Dun‘rii, originari din aria Don -
Volga. Acest prim val migrator de c‘l‘re]i r‘zboinici se va opri la
confluen]a r‰urilor Sausa [i Drava cu Dun‘rea. El va contribui la
revigorarea migra]iei pelasgice carpato-danubiene dincolo de Alpi
[i ”n special ”n Peninsula Italic‘.
Pelasgii-carpato-dun‘reni se vor organiza mai bine administrativmilitar
[i religios spre a lupta ”mpotriva popula]iilor migratoare. ën
numele zeit‘]ilor sacre ca cel al r‘zboiului, Sol-ares (Soare-t‰n‘r,
r‘zboinic), ori ”n numele cultului sol-ares (fiul Tat‘lui-cerÓ, ãSama-
SuaÓ, Salmos-Zalmos-Zalmoxis) rolul credin]ei va fi revigorat.
ën vederea ap‘r‘rii ]‘rii, se va dezvolta o produc]ie de arme
din ce ”n ce mai perfec]ionate, Terra Aruteliensis, Ardeal, devenind
”n final prim centru metalurgic al Europei.
Astfel, primul val de popula]ie Kurgan a fost absorbit, asimilat
de autohtonii, carpato-danubieni, care stimula]i [i agasa]i de
migratori vor da na[tere unui popor r‘zboinic, ãr‘zboinicii
190
SoareluiÓ la acel ”nceput al anilor 4.400 Ð 3.900 \.d.H. cunoscut [i
sub numele de popor dac (Dax-sfin]i, cavaleri, r‘zboinici), poporul
ãcel mai viteaz, cel mai cinstit [i drept din masa neamurilor
pelasgiceÒ (Herodot, Istorii, IV, 93).
Carpato-dun‘renii au descoperit:
1. Secera (vezi complexele culturale Gumelni]a-Karanoco [i Cucuteni);
2. Cu]itul curb, din silex, ating‰nd p‰n‘ la 30 cm lungime, devenind,
”n epoca metalelor, sabia dacic‘, ”ncovoiat‘, folosit‘ at‰t
la seceratul gr‰ului c~t [i la seceratul du[manilor;
3. Plugul cu br‘zdar din corn de cerb ori din silex, mai t‰rziu fiind
f‘cut din bronz ori fier;
4. Jugul- folosit la trac]iunea carelor cu boi;
5. Toporul din silex, mai t‰rziu f‘cut din bronz-fier, turnat ”ntr-un
tipar de lut ars, topor cu dou‘ t‘i[uri, tipic pentru poporul
nostru carpato-dun‘rean;
6. Roata pentru ol‘rit c‰t [i roata pentru car, inven]ie atribuit‘
dacilor cucuteni;
7. Cotiga, carul, c‘ru]a cu dou‘, trei sau patru ro]i.
Toate acestea au fost inventate de str‘mo[ii no[tri. Oricare alt
popor din lume s-ar m‰ndri cu a[a descoperiri, except‰nd poporul
nostru rom‰n care din ãmodestieÓ, dac‘ nu prost ”n]eleas‘ lips‘ de
m‰ndrie, continu‘ s‘-[i asume o origine latino-roman‘,
neglij‰ndu-[i adev‘rat‘ istorie.
Valurile de ãmigratoriÓ din R‘s‘rit au continuat: astfel avem
un al doilea val kurgan (3400-3200 \.d.H.) [i chiar un al treilea
(3.000-2.800 \.d.H.) care datorit‘ num‘rului lor mic nu vor
influen]a elementul demografic local.
Atunci, la ”nceputul anilor 3.400 \.d.H., ãpolulÓ demografic al
planetei se afla ”n aria carpato-dun‘rean‘-pontic‘, a[a ”nc‰t
popula]iile semi-nomade din stepele dintre Nipru [i Ural, p‘stori
ãde hergheliiÓ atra[i de prosperitatea [i bog‘]iile vecinilor din
dreapta Niprului, vor apare [i dispare ”n marea mas‘ a popula]iei
carpato-dun‘rene. Aceste mase migratoare Ð Kurgan II, III Ð s-au
strecurat ”n grupuri mici p‰n‘ departe, ”n vestul Europei, unele
grupuri ajung‰nd chiar p‰n‘ ”n Peninsula Iberic‘ (Spania de azi).
Dacii au protejat Europa de n‘vala barbarilor, la fel cum
urma[ii lor o vor face mai t‰rziu. Lipsa de civiliza]ie, foamea, ho]ia
191
Epopeea poporului carpato-danubian
[i needucarea de secole ”n spiritul muncii a barbarilor din statele
R‘s‘ritului, i-a adus [i continu‘ s‘-i aduc‘ spre noi.
ën Dacia intrat‘ ”n perioada bronzului se constituie cultura
Co]ofeni, dominat‘ de idei religioase, simboluri, motive sacre:
g‘sim spirala dubl‘, g‘sim cultul bradului (vezi motivul ramurilor
de brad). Gebeleizis ãbalaurul norilorÓ ”[i face apari]ia ca Marele
Zeu, av‰nd-o al‘turea pe Marea Zei]‘ Bendis, zei]a p‘durii, Lunii
[i farmecelor. Carpato-danubienii se vor r‘sp‰ndi ”n lume, o vor
cuceri, dar vor fi [i ei cuceri]i par]ial Ð astfel civiliza]iile create de
ei, pelasgo-traco-micenian‘, pelasgo-traco-minoic‘, pelasgo-tracotroian‘
vor fi nimicite, cucerite de un grup barbar, sosit de undeva
din estul M‘rii Caspice ”n anii 1.900- 1.400 \.d.H. ”n 4 valuri: ahei,
ionieni, dorieni [i eolieni, cunoscu]i m,ai t~rziu ca greci.
Ei vor ocupa treptat sudul Peninsultei Balcanice, Asia Mic‘, ne
vor alunga din insulele M‘rii Tracice (vezi aheul Temistocle,
conduc‘torul grupului de greci care vor cuceri insula Lemnos de la
tracii Sinthioni (500 \.d.H.). Ei vor schimba [i numele din Marea
Tracic‘ ”n Egee. Vor cuceri de la noi Troia pe care o vor distruge, dar
din cuceritori vor deveni cuceri]i de cultura carpato-dun‘renilor. Ei
ne vor imprumuta zeii [i universul mitologic: Gebeleizis va deveni
Zeus, zei]a Bendis Ð Venus, pe Orfeu [i Bachus ”i vor asimila f‘r‘
multe schimb‘ri, de multe ori recunosc‰ndu-se originea traco-dac‘.
Nesiguran]a drumurilor fierului, aurului, gr‰ului [i vitelor ”n
Dacia, ]ara mam‘, ”i va determina pe ace[tia (pe daci) s‘ r‘spund‘
solicit‘rilor prin ”nfiin]area unui ordin, eroic-religios, cavaleresc,
care va promova idei ”n ”naltul spirit justi]iar, potrivit obiceiurilor
dacilor, promov‰nd celebrele legi pelasgice, pelagine, bellagine ori
vlahice, pun‰nd astfel cap‘t t‰lh‘riilor [i pirateriilor locale.
Cavalerii acestui ordin, cavalerii Soarelui, ”nzestra]i cu arme de
fier, vor fi net superiori inamicilor lor.
Dup‘ cum am spus la ”nceput, pelasgii carpato-danubieni
s-au desp‘r]it ”n dou‘ ramuri: una sudic‘ (spiritualitatea vedic‘) pe
care am discutat-o par]ial, [i alta timpurie Ð nordic‘. Cea nordic‘
va da na[tere la dou‘ grupuri mari de popoare: slave [i germanice.
Un document important pentru no]iunea de Dacia c‰t [i pentru
originea [i istoria descenden]ilor ei, este Chronicle Roll sau
Moseley Roll, o cronic‘ istoric‘ al c‘rei original s-a pierdut dar ale
c‘rei copii [i manuscrise dup‘ aceste documente, f‘cute ”n secolul
192
XV, ”n timpul domniei lui Henry al VI-lea, se g‘sesc la:
ãUniveristary CollegeÓ, din Londra, ãCorpus Christi CollegeÓ din
Cambridge [i ãBibliotheque NationaleÓ din Paris (Fig. 78).
Acest document este o genealogie a popoarelor germane, o
legend‘ a acestora. Astfel Steph, Steldius ori Boerinus este primul
locuitor [i ini]iator al popoarelor germane care are nou‘ descenden]i,
cele nou‘ popoare germanice vechi, ini]iatoare: Geate, Dacus,
Suethedus, Fresus, Gethius, Wandalus, Iutus, Gothus, Cinrinicius.
Trebuie s‘-i mul]umesc colegului din New Jersey, dr.
Alexandru B‘din, care ”n lucrarea ãDacia din Vestul EuropeiÓ
publicat‘ la New York Ð 1998, Ed. The Geryon Press, descrie ”n
am‘nunt [i cu lux de informa]ii aceast‘ leg‘tura dintre Dacia de Est
[i Vest, dezleg‰nd o istorie p‰n‘ acuma nedezlegat‘, o istorie
legendar‘, reabilit‰nd pe baze istorice [i documentare, originea
Daciei din vestul Europei. Chiar dac‘ opiniile noastre nu sunt
”ntotdeauna acelea[i, continuu s‘-i p‘strez aceea[i deosebit‘ stim‘.
Revenind la cei 9 descenden]i ai lui Boerinus (Boier - n.a.)
este clar (Fig. 78) c‘ ei nu reprezentau persoane ci popoare iar preistoria
devine dintr-odat‘ un roman fascinant poli]ist: cum de ei,
germanii, pot accepta ca dou‘ dintre ramurile lor s‘ poarte nume
ca geate [i dacus! S‘ fie oare o simpl‘ coinciden]‘, ori sosirea pe
teritoriul Germaniei, atunci, a unui trib carpato-danubian, dup‘
retragerea calotei glaciare [i ”nc‘lzirii climei, s‘ fi generat aceast‘
legend‘!
- Exist‘ un erou scandinav, Beowulf, conduc‘tor al unui
popor numit geate, geatas, guata sau guatar.
- Friedrich Heer ”n cartea sa ãThe Medieval WordÓ New York,
New American Library, 1961, descrie trei profesori ilu[tri de la
Universitatea din Paris, secolul XIII, to]i originari din nordul
Europei: unul din ei fiind Boetius din Dacia. Acesta era
reprezentantul tezei mult-dezb‘tute a ãdublei realit‘]iÓ [i care
descria cunoa[terea [i religia ca dou‘ principii diferite, fiecare
av‰nd validitatea ei proprie. Ideile lui eretice au fost aduse la
t‘cere, ”n anul 1277, printr-un decret papal.
Localizarea geografic‘ a Daciei, ]ara lui Boeticus, este
controversat‘. Dup‘ profesorul Jensen S. Skovgaard, termenul de
Dacia avea dou‘ seminfica]ii: - prima se referea la un membru al
ordinului dominican sau franciscan, ”nsemn‰nd c‘ persoana
193
Epopeea poporului carpato-danubian
apar]inea Provinciei Dacia, ”n care erau cuprinse teritoriile mai
multor ]‘ri: Danemarca, Norvegia, Suedia [i Finlanda. A doua
semnifica]ie ar ”nsemna c‘ persoana apar]inea ]‘rii Dacia din
vechile texte latine ale Evului Mediu, numit‘, de asemenea, Dania
sau Danemarca. A[adar, g‘sim dou‘ grupuri de popula]ii, ”n dou‘
regiuni geografice diferite din Europa, care poart‘ acelea[i nume de
daci [i Dacia. Un grup este situat ”n estul Europei (”n vatra vechii
Europe) [i cel‘lalt ”n partea de nord-vest a continentului, unde
g‘sim ca stat Danemarca, numit‘ [i Dacia, ”n vechile texte latine,
sau o g‘sim ca provincie, regiune, numit‘ tot Dacia, incluz‰nd de
data aceasta Suedia, Norvegia, Danemarca [i Finlanda.
Ce este interesant, ca datare istoric‘, Dacia din estul Europei
a fost men]ionat‘ ”n istoria scris‘ Ð din secolul II \.d.H. ”n timp ce
cea din Vest, mult mai t‰rziu, ”n jurul secolului IV d.H.
Personal, nu cred c‘ problema originii na]ionale a lui
Boeticus din Dacia trebuie s‘ fie dezb‘tut‘ ”ntre suedezi [i danezi,
ei trebuind s‘ se adreseze Daciei de Est, acolo fiind cheia care le
poate deschide u[a preistoriei originii lor.
Este oare posibil ca pe o arie geografic‘ determinat‘ undeva la
vest de r‰ul Rin [i la est de Mun]ii Carpa]i s‘ existe dou‘ regiuni [i
dou‘ popoare cu nume identice, cu tradi]ii culturale, religioase [i
lingvistice foarte asem‘n‘toare, care s‘ nu aib‘ o leg‘tura istoric‘
”ntre ele, care s‘ nu aib‘ o istorie, un trecut [i o origine comun‘?
Ei pelasgii-carpato-danubieni [i-au purtat simbolurile peste
toate zonele cucerite; astfel g‘sim crucea pelasgic‘ nu numai pe un
v‰rf de lance la Torocello, l‰ng‘ Vene]ia, dar [i la Muncheberg
(Germania), din Balcani [i p‰n‘ ”n Asia Mic‘ [i de acolo p‰n‘ ”n
India, Coreea [i Indonesia (insula Bali); cea mai veche din lume
g‘sindu-se la sudul Dun‘rii, pe teritoriul Bulgariei de azi, vechimea
ei fiind de peste 7.000 de ani. Pas‘rea heraldic‘ a ´‘rii Rom‰ne[ti,
Corbul Pelasgic, pas‘rea sf‰nt‘ a zeului Mitra (zeul Soarelui,
apar]in‰nd popula]iei celei mai vechi din panteonul vedic), adorat
a[a de mult ”n regiunile Daciei (vezi N. Densu[ianu, Dacia
preistoric‘, p. 426, Ed.Meridiane,1986), are ”n plisc o cruce
pelasgic‘ simpl‘, alteori dubl‘; ”n Octoihul slavonesc tip‘rit la
1575, aceast‘ cruce are ”n partea superioar‘ forma unei zvastici
vechi pelasgice, simbol al soarelui ren‘scut sau al soarelui de
prim‘var‘. Tot astfel o g‘sim [i ”n Psaltirea slavo-rom‰n‘ de la
194
Fig.78. Chronicle Roll sau Moseley
Roll Ð sec. XV.
Acest document este o genealogie a
popoarelor germane, o legend‘ a
acestora. Astfel, Steph, Steldius ori
Boerinus este primul locuitor [i
ini]iator al popoarelor germane
care are nou‘ descenden]i, cele
nou‘ popoare germanice vechi,
ini]iatoare: Geate, Dacus, Suethedus,
Fresus, Gethius, Wandalus, Iutus,
Gothus, Cinrinicius.
Dup‘ ãDacia din vestul EuropeiÒ, A.
BŒDIN, New York, Ed. The Geryon
Press, 1998
Fig.79. Octoih slavonesc 1575,
partea a doua,
tip‘rit de diaconul Coresi.
Vezi
Bibliografia rom~neasc‘ veche,
vol. I, p. 61
195
1577 (Bianu [i Hodos, Bibliografia rom. Tom.I. 61-1575,67-1577)
(Fig. 79). La 31 iulie 1920 la biserica Domneasc‘ din Curtea de
Arge[ a fost descoperit morm‰ntul lui Negru-Vod‘; ”n momentul
”n care a fost ridicat‘ piatra de pe sarcofag, a ap‘rut imaginea nealterat‘
a Marelui Domn [i Preot din veacul al XIII-lea, giulgiul
voievodului fiind acoperit cu semnul sacru pelasgic, crucea
pelasgic‘.
Dac‘ ne uit‘m ”n ãMica cronic‘ a regilor din LeireÓ scris‘ ”n
XII d.H. g‘sim: ãErat Ergo Dan Rex in Dacia Per TrienniumÓ Ð
Dan a fost deci rege ”n Dacia, timp de trei ani. ën partea de jos a
aceleia[i pagini R.W. Chambers aduce o not‘ informativ‘
deosebit‘: Dacia=Den-Mark. Dup‘ o reexaminare a documentului
Moseley Roll se poate observa c‘ at‰t numele regelui Dan c‰t [i al
poporului Dani sunt absente din acest document, apari]ia lor
istoric‘ fiind mult mai t‰rzie. Dani, Dania, Danemarca sunt nume
mai recente ce au ”nlocuit numele tradi]ional de Dacia.
Venirea danilor din nordul Scandinaviei a deplasat o parte a
popula]iei de daci pe teritoriul Olandei de azi, unde locuitorii ei
sunt cunoscu]i [i azi sub numele de Dutch, care se pronun]‘ daci.
Avem Royal Dutch Oil Company, ori Dutch East India
Company, Dutch Refromed Church, etc.
Din nefericire ”n Rom‰nia de azi avem un popor preocupat ”n
primul r‰nd de supravie]uirea fizic‘ [i mai pu]in de origini, de
identitatea lui real‘.
ën plus evenimente nefire[ti [i dramatice l-au f‘cut s‘-[i uite
adevarata origine.
ëncerc‘rile repetate de a-l face pe poporul daco-rom~n s‘-[i
uite identitatea na]ional‘ [i istoric‘ se pare c‘ au reu[it. S‘ nu
uit‘m c‘ o minciun‘ repetat‘ devine un adev‘r de valoare ”n timp
ce un adev‘r neglijat trece ”n spa]iul ocult.
Oare aceast‘ ãhipnoz‘Ó de secole la care este supus poporul
daco-roman s‘ nu aib‘ un sf‰r[it? Daco-rom~nii s‘ nu-[i poat‘
descoperi adev‘rata origine, istorie? Adev‘rului ”i trebuie dou‘ lucruri:
cineva s‘-l rosteasc‘ [i cineva s‘-l aud‘! Deci primul pas a fost f‘cut!
196
CUCERIREA INDIEI
DE C`TRE POPORUL
CARPATO-DUN`REAN
P‘r‘sind spa]iul Carpato-Dun‘rean [i pornind spre est,
ace[ti pelasgi s-au stabilit pentru un timp ”ndelungat ”n
zona Mun]ilor Caucaz, dup‘ care [i-au continuat migra]ia
estic‘ p~n‘ ”n India, (migra]ie pa[nic‘ sau mai pu]in pa[nic‘, dup‘
”mprejur‘ri) sub presiunea surplusului de popula]ie. Ei ajung pe
valea Indusului, pe al c‘rui curs superior s-au stabilit. Numele dat
fluviului a fost: SINDHU,care odat‘ cu cucerirea acestui teritoriu
de c‘tre per[i (518 \.d.H.), datorit‘, probabil, dificult‘]ii de
pronun]are ace[tia l-au numit Hindu, preluat la r~ndul lui de greci
ca Indos. Ei, carpato-danubienii-arienii, vor provoca MŒCELUL
de la HARAPPA (Fig. 80) de acum 4.000 de ani (2.000 \.d.H.) [i vor
mai trece de atunci mii [i mii de ani p~n‘ c~nd ”n anul 1826 un
dezertor al armatei britanice, cunoscut sub numele de Charles
Masson, va scrie despre ãRuinele unui Castel de C‘r‘mid‘Ó
determin~ndu-l pe Sir Alexander Cunningham s‘-l viziteze, 20 de
ani mai t~rziu, ”n iarna anului 1873. Dar misterele de la Harappan
vor continua s‘ excite min]ile arheologilor, ”n special c~nd au
descoperit ”ntr-un cimitir local [i r‘m‘[i]e scheletale de
provenien]‘ caucazian‘, mediteraneean‘ (Ancient Mysteries - de
Rupert Furneaux p. 93). Acestea, spune autorul mai sus citat, sunt
”nt‘rite din literaturile Vedice, Ariene, care ”n Rig Veda vorbesc de
numitul Hari-Yupuya (Harappa?) ca despre o scen‘ de b‘t‘lie ”n
care, invadatorii carpato-dun‘reni, arieni, trebuiau s‘ ia cu asalt
cet‘]i fortificate, termen care nu se poate aplica nici unei alte
regiuni dec~t Harappei [i Mahenjo-daro. Dup‘ autorul de mai sus
[i nu numai dup‘ el, Sir Mortimer Wheeler a fost probabil cel mai
197
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.80. Harappa, ora[ care acum 4000 de ani va dispare \n urma cuceririi lui de c‘tre carpato-danubieni [i
redescoperit de un dezertor al armatei britanice \n 1826. n literatura vedic‘, Rig-Veda, se vorbe[te despre numitul
Hari-Yupuya (Harappa) ca despre o scen‘ de b‘t‘lie \n care, invadatorii carpato-dun‘reni-arieni trebuiau s‘ ia cu
asalt cet‘]i fortificate. Sir Mortimer Wheeler, directorul general al cercet‘rilor arheologice din India, \n perioada
1944-1948, a fost cel mai ardent avocat al teoriei sus-amintite.
Situat la 2000 de mile de Mesopotamia, pe teritoriul de azi al Pakistanului [i Indiei, o cultur‘ de negustori pa[nici
\[i construia unul dintre cele mai frumoase [i moderne ora[e, care \ns‘ va dispare brusc, f‘r‘ s‘ lase nimic \n urm‘,
dec~t un nume, Harappa.
Discover, Indus Valley, by Shanti Menon, p.67, decembrie 1998
198
ardent avocat al distrugerii civiliza]iei harappa de c‘tre arieni, el
fiind directorul general al cercet‘rilor arheologice din India ”n
perioada 1944-1948. El a fost contracarat ”n teoria sa, dup‘
aproape 40 de ani, de George F. Dales [i mult mai t~rziu, 1984, de
K.A.R. Kennedy de la Cornell University, dar nemaifiind ”n via]‘
nu le-a putut r‘spunde, a[a c‘ ”ncerc eu s‘ le r‘spund: ÓDac‘
cultura Harappans nu a disp‘rut datorit‘ invadatorilor carpatodun‘
reni-arieni, de ce ei virtual au disp‘rut din fa]a posterit‘]ii,
f‘r‘ s‘ lase nimic, ori l‘s~nd, dup‘ cum a spus [i Sir Wheeler,
ãnimic mai mult dec~t un numeÓ? Cum ni[te nomazi, cresc‘tori de
animale, carpato-danubienii, au putut crea nu numai o nou‘ [i
fantastic‘ religie, dar [i ora[e splendide care au r‘mas m‘rturii
p~n‘ ”n zilele noastre; cum de cea mai complex‘ [i magnific‘
literatur‘ a putut izvor” tocmai de la ace[ti arieni-carpatodanubieni
[i nu de la al]ii! De fapt ”ntreaga literatur‘ vedic‘ se
bazeaz‘ pe 4 texte (din care cele mai vechi sunt: Rig-Veda, Yajur-
Veda [i Sama-Veda, aparent mai t~rziu ap‘r~nd Athara-Veda) [i
dou‘ poeme (asem‘n‘toare Iliadei [i Odisseei, dar cu mii de ani
mai vechi ca acestea): Ramayana [i Mahabharata (care p‘streaz‘
p~n‘ azi nume de localit‘]i din locurile de origine ale arienilorcarpato-
dun‘reni, tema principal‘ fiind lupta dintre dou‘ familii
care ”[i disput‘ ”nt~ietatea la tronul Regatului Baharatal (dup‘ unii
Banatul de azi). De c~nd eram copil am fost ãizbitÓde cuvinte
ãrom~ne[tiÓ f‘r‘ nici un sens ori ”n]eles, [i s‘ dau numai c~teva
exemple:
(1) TAMAS FALAU. Ce o fi ”nsemn~nd [i de ce b‘tr~nii no[tri s‘
fi ales acest nume, o fi avut el un sens, atunci,de mult? Dar iat‘ c‘
apare un b‘tr~n zeu-vedic cu numele de TAMASH. E o simpl‘
coinciden]‘ cu numele micu]ului Tama[falau de la 30 km
dep‘rtare de Bra[ov, [i nu v‘ contrazic (Fig. 81). Dar din nou la 5
km. de Tama[ Falau se g‘se[te
(2) PAVA. Nume ciudat [i f‘r‘ sens; ciuda]i [i str‘bunii ‘[tia ai
no[tri, ve]i spune, au ales [i ei nume pentru localit‘]i, a[a, f‘r‘ s‘
”nsemne nimic. Dar din nou EI, vedicii, au un zeu al focului: AGNI
([i s‘ nu uit‘m Agni-ta), care ”n timpurile vechi se mai chema [i
PAVA-KA. Simple coinciden]e, vor spune scepticii.
199
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.81. T‘m‘[asa. Despre numele satului T‘m‘[asa arheologii, istoricii nu spun nimic, dar
lingvi[tii \l consider‘ c~nd de origine german‘, c~nd maghiar‘, c~ndÉ nici ei nu [tiu ce poate
fi, este de orice origine numai de la noi nu! Ei bine, domnilor, trebuie s‘ [ti]i c‘ Tamasna este
numele celui de-al patrulea Manu, iar dac‘ nu a]i auzit \nc‘ de ãTratatele ordinii universaleÒ \n
care la loc de cinste se afl‘ celebrele ãLegi ale lui ManuÒ v‘ sf‘tuiesc s‘ le c‘uta]i [i s‘ le citi]i.
Ele fac parte din literatura ãVedaÒ care reflect‘, pe de o parte, concep]iile religioase ale primilor
arieni [i pe de alt‘ parte, pe acelea profesate de ace[tia de-a lungul veacurilor; se pot vedea \n
ele preocup‘ri legate de originea primar‘ a lumii, a tipului, a structurii personalit‘]ii umane.
Exist‘ o poveste a Potopului, p~n‘ acum cea mai veche din lume, din care sumerienii,
mesopotamienii, [i mai t~rziu evreii [i cre[tinii, nu au f‘cut dec~t ãs‘ se inspireÒ. n aceast‘
poveste Manu, omul sf~nt, este anun]at de un pe[te despre Potopul care va distruge toate
creaturile; dar el va putea s‘ le salvezeÉ ceea ce a [i f‘cut. Misterios va apre [i o fiic‘, iar \n
final fiii s‘i ce vor popula p‘m~ntul. Mult noroc, domnilor lingvi[ti ãrom~niÒ.
200
(3) La 22 km de comuna Budila (tovar‘[ul de arme al marelui
Raman Bra[iva), apare MOAC§A, nume ciudat, nu [tiu de unde
s-or fi inspirat, str‘bunii, [i cu acest nume, dar Ei, vedicii, aveau un
zeu, o divinitate care exprim‘, ”n acela[i timp, Unitatea [i Infinitul.
Numele lui: MOKSHA. Dar domnilor, s‘ fim serio[i, aceste 3
nume nu sunt dec~t simple coinciden]e! S‘ fie chiar a[a? Numele
dat unui mare zeu, atunci c~nd se face referire la puterea lui fizic‘,
este HARA (unii consider‘ c‘ [i cuv~ntul HORA ”[i trage originea
din acesta), dar iat‘ c‘ apare [i comuna.
(4) HARNAU (poate derivat din HORA-MANI ?). Toate aceste 4
localit‘]i [i muntele H‘rman ”nconjoar‘ ãdin ”nt”mplareÓ v~rful
BŒRŒTŒU, numit astfel dup‘ BHARA-TA eroul carpatodanubian-
aryan sub a c‘rui conducere a fost cucerit‘ o mare parte
din India [i ale c‘rui fapte sunt amintite [i ”n MAHA-BHARATA
[i s‘ fie numai at~t [i tot ar fi de ajuns ca s‘ ”ncol]easc‘ o idee ”n
mintea oric‘rui om normal, dar nu [i ”n a ãindiferen]ilorÓ de
origine ãrom‰n‘Ó, care vegheaz‘ la ãacurate]eaÓ istoriei ãnoastreÓ?
Dar norocul nu le sur‰de [i trebuie s‘-l amintesc din nou pe dl
Nicolae Miulescu pentru entuziasmul [i munca depus‘, \n
c‘ut‘rile sale de a ne descoperi ADEVŒRATELE ORIGINI ([i pe
care-l citez de multe ori la acest subiect), a[a c‘ ne apare ”n fa]‘ o
alt‘ comun‘ vecin‘.
(5) §ANDRA nume care ”nseamn‘ tot nimic dac‘ nu ne g‰ndim la
zeitatea lunar‘ vedic‘: CHANDRA. (Numele §andru Ð \n tot
Banatul [i mai pu]in \n Ardeal). §i exemplele pot continua ”ntr-o
a[a de mare bog‘]ie de Óasem‘n‘riÓ ”nc~t pentru cei necontamina]i
de ãfacult‘]ile de istorieÓ, toate acestea ridic‘ un semn de ã?Ó S‘
v‘ mai dau [i ni[te exemple de mun]i cu nume VEDICE :
-OM = OM silaba vedic‘, sacr‘, pe care am mai discutat-o
-NEGAE = NEGOIUL
-PAPUSHAN = PŒPU§A
-SHIRI (sau SRI )=SIRIU (zei]a bel[ugului)
S‘ vedem ce au facut carpato-danubienii-aryenii dup‘
cucerirea Indiei: au ”mp‘r]it-o ”n clase sociale, primele 3
apar]in‰ndu-le Lor, cuceritorilor, Lor, cei in]ia]i ”n tainele spiritualit‘]
ii vedice, n‘scu]i astfel de dou‘ ori :
201
Epopeea poporului carpato-danubian
RAMANII (cunoscu]i mai t‰rziu ca brahmani ): speciali[ti ”n
rituale, preo]i [i poe]i;
KASHA-TRIYAS (ap‘r‘torii CASEI) lupt‘torii care serveau
ca [efi de trib;
VAI-SHY-AS (vai [i amar de capul lor) reprezentau clasa cea
mai joas‘ a celor n‘scu]i de dou‘ ori;
SHUDRA clasa a popula]iei ne-aryene, a celor ce transpirau,
sudorau ”n munca grea de toate zilele, popula]ia bastina[‘, local‘,
negroid‘.
ën ANCIENT INDIA: Land of Mystery (Time-Life Book,
Alexandria, Virginia) arienii sunt descri[i, dup‘ Rig-Veda ca fiind
agresivi, semi-nomazi, crez‰nd ”n zei viguro[i, r‘zboinici, atac‰nd
cu fulgere din c‘ru]ele lor de lupt‘.
Ei, carpato-danubienii au cucerit India dar nu-[i vor uita
niciodat‘ locurile unde zeii lor, zeii vedici locuiau, nu vor uita
niciodat‘ Spa]iul Carpato-Dun‘rean, nu vor uita DACIA, DAKSHA,
´ara Zeilor de unde ei au plecat, loc ales de cei 7 zei
ai genezei, av‰ndu-l pe EL, DAKSHA, conduc‘tor, ca cel mai
frumos loc de pe P‘m‰nt, locul pe care marele zeu l-a populat ”n
timpul nop]ii cu primii s‘i 10.000 de fii, Ale[ii zeilor, DACII.
Ei,vedicii, vor continua s-o viziteze, ”n pelerinaj, ”ntorc‰ndu-se
acas‘ pe ãDrumul ZeilorÓ, drumul BYK-ului, a[a cum este descris
”n povestea -Upanishada: Kanshitaki; cum [i europenii mai t‰rziu,
descoperind [i cucerind America, au dat na[tere celei mai
avansate civiliza]ii din lumea de azi, [i se ”ntorc din c‰nd ”n c‰nd
ãacas‘Ó ”n Europa; tot a[a [i noi, atunci, demult, dup‘ ce am
invadat [i cucerit India d‰nd na[tere la o super-civiliza]ie
preistoric‘, nu am uitat ãCasaÓ re”ntorc‰ndu-ne uneori, acolo,
acas‘, ”n pelerinaj, ”n DACIA-´ARA ZEILOR pe drumul zeilor,
dedicat lui BYK, de unde [i numele Drumul BCÐului (despre
care v-am vorbit pu]in mai ”nainte). Astfel ace[ti carpato-dun‘reni
veni]i de pe malurile r‰ului TISA: PA-Thissus, urm‰nd cursul
Nistrului, Tyros, ori venind dup‘ malurile celui mai puternic
fluviu al Europei, fluviu ce poart‘ numele zei]ei DANU, Mam‘ a
Ploii, ”[i vor p‘stra obiceiurile [i limba, a[a-zisa sanskrit‘,
mo[tenire ce-i va face mai nemuritori dec‰t ”n[i[i zeii. De aceea
202
c‰nd marele zeu Daksha leÐa dat, LOR, dacilor, poporului lui
iubit, poporului ales, simbolul de SPIRALŒ, le-a dat-o cu dorin]a
ca s‘ se r‘sp‰ndeasc‘ [i ei ca ea, [i tot ca ea s‘ poat‘ privi ”napoi
cu m‰ndrie, a[a c‘:
BLESTEMAT SŒ FIE CINE-§I UITŒ LIMBA, NEAMUL! Ð
cum spun ai no[tri fra]i Ð A-rom~ni.
Sosirea, re”ntoarcerea Acas‘ a marelui [ef de trib, a
Ramanului BRASIVA, las‘ ”n urma lui ora[ul BRA§OV. ën jurul
acestuia ”i vom g‘si pe tovar‘[ii lui de arme, ca VUDILA=BUDILA
[i pe DJAVA fiul lui SHARKARA=§ERCAIA.
ën mijlocul ora[ului Bra[ov se g‘se[te dealul numit VARTE,
”n vechea sanskrit‘ vedicul VARTA=´ARŒ=VATRŒ. Deci:
VARTA BRASIVA=VATRA lui BRASIVA ori ´ara lui Brasiva.
§ercaia, Bra[ov, Budila sunt ”nconjurate de un complex de a[ez‘ri
purt‰nd nume ale vechilor zei vedici a[a cum am amintit mai sus:
TamasÐfalau, Pava, Moacsa, Harnau. Ramanul (brahmanul)
Uddalaca care f‘cuse cauz‘ comun‘ cu ramanii rebeli, \ntors [i el
Acas‘, ”n Daksa-Dacia, se a[az‘ la UDA pe VALEA VEDEI, ”n
apropiere de sih‘stria LACHU-MANA, adic‘ nu departe de
TOPANA, VE´U etc. O privire de ansamblu pe harta acestui
teritoriu ne arat‘ cum o unitate central‘ ãraman‘Ó e ”nconjurat‘ de
altele care o sus]in. §i ca s‘-l parafrazez pe Marius Vivekananda,
din lucrarea sa:
ãPromanteu str‘mo[ul meuÓ
ën]eleptul RAM str‘bun
Al poporului Rom‰n (1984):
DACIA a[ezare de RAMANI
D‘inuie de mii de ani,
Secular‘-n atestare
Denumirea-i gr‘itoare
DAKSA zeu creator
De popor DAC, iubitor
ën SPIRALŒ crez‘tor
...................................
203
Epopeea poporului carpato-danubian
DACIA, locul unde clanul
De p‘stori a luat fiin]‘
Devenind [i re[edin]‘
§i cu rol de ãcapital‘Ó
O cetate Arian‘
...................................
Vechea vatr‘ de lumin‘
A ãvediculuiÓ f‘r‘ de vin‘
A[ezare milenar‘
Nobil‘ [i legendar‘
...................................
ROMNIE, ”n jurul t‘u
Nu a fost [i nu-i un h‘u!
Ancestrale a[ez‘ri
De pe vatra-ntregii ]‘ri,
Sunt [i ast‘zi vii, prezente,
Ale vie]ii monumente!
Avem TAMAS a lui FALAU
Chiar aproape de Bra[ov, z‘u.
MOACSA,SANDRA chiar [i PAVA
Ce ne pream‘re[te slava
VEDICI Zei de mii de ani
Stau de veghe pentru Neam
....................................
Adev‘ruri engramate
ën cuvinte reflectate
Din graiul RAMANILOR
TRACO-GETO-DACILOR
§i Ramanilor str‘mo[i
Ancestralii no[tri mo[i
Din a lor limb‘ vorbit‘
Denumit‘ [i SANSCRITŒ
Am dat lumii-ntregi
O LIMBŒ, o CULTURŒ
§i-o ENIGMŒ!!!
Cum de azi al nost-popor
204
Fig.82.
Atunci nici Nefiin]‘ n-a fost, [i nici Fiin]‘,
C‘ci nu era nici spa]iu, nici cer [i nici stihie.
Avea st‘p~n [i margini pe-atuncea Universul?
Avea ad~nci pr‘p‘stii? Dar mare? Nu se [tie.
N-a fost nici nemurire, c‘ci Moartea nu-ncepuse.
Nu se n‘scuse moartea, c‘ci nu fusese zi.
Nici v~nt n-a fost s‘ bat‘ acele \nceputuri;
ns‘ ceva \n lume Ð Unicul Ð se ivi.
............................................................
Dar care m~nie oare fu-n stare s‘ priceap‘,
Crea]iunea \ns‘[i de unde-a \nceput?
Poate aicea zeii \[i z‘mislir‘ neamul,
Dar cine va s‘ spun‘ din cine s-au n‘scut?
Doar El, acela care porni Crea]iunea,
El, cel care-o prive[te din ceruri, numal El,
El, cel care-a f‘cut-o, sau poate n-a f‘cut-o,
El singur [tie, poate. Sau, poate c‘ nici El.
(trad. I.Larian Postolache)
ãImnul Crea]ieiÒ, (X,129) Rig-Veda, vechi de mai mult de 4000 de ani [i care l-a inspirat [i pe
Eminescu \n ãScrisoarea I-aÒ [i nu numai.
ãSfinxulÒ din Bucegi ce ne vegheaz‘ neamul de mii [i mii de ani [i va continua s-o fac‘!
Dup‘ ãMun]ii Carpa]iÒ, Ed. Thausis, 1995, Sibiu, Rom~nia
205
Este doar un SPECTATOR !
C‰nd ÔOM ridica iar fruntea
S‘ st‘m drep]i precum NEGOIUL
Cu SIRIU l‰ng‘ noi
§i puternici ca Titanul
A[a cum era RAMANUL
S‘ tr‘im ”n Armonie
ën respect [i Bog‘]ie!
206
DESPRE TRACUL ENEA,
STR`LUCITORUL
[I ENEIDA
Vergilius, (70-19 \.d.H.) cel mai mare poet latin, l-a
imortalizat pe Enea, ca erou al celebrului s‘u poem epic
Aeneida, care este marea epopee a poporului rom~n.
Faptele lui Enea din timpul r‘zboiului greco-troian sunt amintite
de Homer \n Iliada. Enea a fost un ne\nfricat lupt‘tor \mpotriva
grecilor, fiind \ntrecut \n vitejie doar de Hector. Legenda spune c‘,
de fapt, r‘zboiul troian a pornit \nt~mpl‘tor chiar din cauza lui
Enea, \n urm‘toarele \mprejur‘ri: c~nd flota greceasc‘ s-a oprit la
]‘rmul din fa]a cet‘]ii pelasgice Troia, grecii st‘teau cumin]i pe
vasele lor, ne\ndr‘znind s‘ coboare pe ]‘rm, pentru c‘ o profe]ie
spunea c‘ primul grec ce va cobor\ pe p‘m~nt va fi [i primul care
va muri \n acest r‘zboi troian.
Grecii sosi]i \n urm‘ (1900-1400 \.d.H.) din estul M‘rii
Caspice \n patru valuri: ahei, ionieni, dorieni [i eolieni nu mai sunt
acum o hoard‘ barbar‘, ci un popor de lupt‘tori organiza]i, care
dup‘ ce au absorbit no]iunile de civiliza]ie ale popoarelor din jur:
pelasgi (traci, daci, carpato-danubieni), egipteni, [i-au construit o
civiliza]ie ãproprieÓ pe care voiau s-o r‘sp~ndeasc‘ prin for]‘, avizi
de continu‘ cucerire [i jefuire a cet‘]ilor bogate din jur, precum
turcii [i ru[ii o vor face mai t~rziu.
Regele cet‘]ii Philace, Protesilaos, care particip‘ la r‘zboi, de
partea grecilor,cu 40 vase [i cu oameni de lupt‘, a s‘rit cu
\ndr‘zneal‘ pe ]‘rm, fiind ucis de Enea. Prin] din familia
domnitoare pelasgic‘ a Troiei, Enea era fiul lui Anchise [i al
Afroditei, zei]a frumuse]ii; Afrodita i-a spus lui Anchise s‘ nu
dezv‘luie nim‘nui [i niciodat‘ originea divin‘ a lui Enea. Dar
207
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.83. Europa la anul 100 \.d.H., ni se ar‘ta \nc‘ dominat‘ de daci; s‘ nu
uit‘m c‘ Burebista \[i ap‘ra grani]ele pe malul lacului Constan]a (Elve]ia
de azi). La sud de Dun‘re romanii ne ocupaser‘ Macedonia, f‘r‘ s‘ ne
schimbe numele. Grecii erau cunoscu]i ca achei [i tr‘iau lini[ti]i \n sudul
Peninsulei Balcanice sub romani. Europa \ncepea s‘ fie b~ntuit‘ de triburi
barbare germanice, [i vor mai trebui s‘ treac‘ secole p~n‘ c~nd acestea ne
vor \mpinge afar‘ din spa]iul de
200 de ani p~n‘ c~nd, \n urma u
din teritoriul Daciei; [i vor mai
sosi, [i o ramur‘ a lor ne va oc
de azi etc.), separ~ndu-ne \n do
arom~nii-macedoneni, megleno
208
209
iei, Austriei. Vor mai trece \nc‘
atricid, romanii vor ocupa 14%
500 de ani p~n‘ c~nd slavii vor
Dun‘rii (bulgarii, s~rbii, croa]ii
daco-rom~nii, la nord de ei [i
stro-rom~nii, dalmato-rom~nii,
la sud de ei. Vor mai trece 1000 de ani p~n‘ la sosirea ungurilor \n C~mpia
Panonic‘, pe care ne vor ocupa-o. Nordul ne va fi [i el ocupat de o alt‘
grupare slavic‘ [iÉ \nc‘ exist‘m! §i ast‘zi Ei se g~ndesc dac‘ s‘ ne primeasc‘
ori nu pe Noi \n Europa! Noi am fost dintotdeauna aici. Noi nu am
venit de nic‘ieri. C~nd grecii (acheii) au sosit \n Europa (1900-1400 \.d.H.),
noi eram aici; Herodot ne numea ãoamenii loculuiÒ, pelasgi.
Anchise, la un pahar de vin cu prietenii, s-a l‘udat c‘ el s-a culcat
cu Afrodita. Zei]a l-a pedepsit pe Anchise, betegindu-l de picioare,
astfel c‘ Anchise a r‘mas invalid. Totu[i lipsa de discre]ie a lui
Anchise nu a avut repercusiuni [i pentru Enea. Afrodita a r‘mas o
mam‘ iubitoare; el s-a bucurat de ajutorul mamei lui, oriunde [i
oric~nd a avut nevoie.
C~nd, \n al zecelea an de r‘zboi, grecii au reu[it s‘ cucereasc‘
Troia [i s‘-i dea foc, nu tot poporul troian a fost nimicit prin foc [i
sabie, o parte dintre ei, \n special femeile, au fost luate \n sclavie
de c‘peteniile grecilor. Printre cei ce au reu[it s‘ scape nev‘t‘ma]i
a fost Enea care, ajutat de mama lui, [i-a luat familia, pe tat‘l s‘u
Anchise \n c‰rc‘ (unii spun c‘ pe umeri), pe micul IULIU
(Ascaniu, cum grecii \l vor numi mai t~rziu), fiul s‘u, care alerga
al‘turi de Enea, ]in~ndu-l de m‰n‘, de mama sa Creusa, fiica
regelui Priam, [i o parte din rudele sale apropiate; numai c‘ \n
\nv‘lm‘[eala creat‘ de cei care alergau \n toate p‘r]ile [i mai ales
din cauza nop]ii, Creusa a disp‘rut, astfel c‘ Enea a ajuns la
corabie f‘r‘ ea. Ajuta]i de \ntunericul nop]ii [i de Afrodita, Enea [i
oamenii lui au reu[it s‘ se strecoare prin flota greceasc‘ [i s‘
porneasc‘ \n c‘l‘toria lor pe Marea Tracic‘ (Egee).
Aeneida lui Vergilius \l poart‘ pe tracul Enea \ntr-o c‘l‘torie
lung‘ p~n‘ \l aduce \n Italia, unde era destinul lui [i unde trebuia
s‘ porneasc‘ o na]iune nou‘ [i un imperiu, care urma s‘ domine
lumea timp de aproape un mileniu, un imperiu ce-l va avea ca
nucleu de origine pe tracul Enea [i pelasgii lui. Vergilius a tr‘it \n
timpul domniei \mp‘ratului Octavian August. El era poetul
preferat al \mp‘ratului [i al lui Mecena, era perioada de aur a
literaturii latine, Ovidius [i Horatius second~ndu-l cu cinste.
ënainte de Vergilius literatura latin‘ a avut [i al]i poe]i epici:
pe Ennius (239-169 \.d.H.), grec prin na[tere, care a scris o epopee
(Annale) \n care c~nta istoria Romei; pe Naevius (270-200 \.d.H.)
care a scris tragedii [i comedii, \n care atac‘ aristocra]ia roman‘;
dup‘ Vergiliu, un poet epic remarcabil a fost [i Lucan (39-65 d.H.),
nepotul filosofului Seneca; el a scris o epopee Pharsale despre
lupta dintre Caesar [i Pompei. A[a c‘, imperiul roman, care-[i tr‘ia
apogeul \n timpul lui August, de fapt, nu avea o epopee na]ional‘.
210
Aceast‘ sarcin‘ a preluat-o Vergilius, poet foarte educat [i fin,
iscusit versificator. El a compus epopeea na]ional‘, \n 12 c~nturi,
AENEIDA. De[i ca structur‘ opera sa imit‘ Iliada [i Odyssea lui
Homer, geniul s‘u personal se vede clar \n perfec]iunea absolut‘ a
stilului s‘u [i armonia versific‘rii. El nu [i-a \ncheiat opera, de[i a
lucrat la ea ultimii 10 ani (29-19 \.d.H.) din via]a sa.
Vergilius era foarte exigent cu propria sa oper‘, pe care nu o
considera vrednic‘ a fi comparat‘ cu opera lui Homer [i
inten]ioneaz‘ chiar s‘ o distrug‘. Numai moartea lui prematur‘ a
salvat Aeneida de la pieire. Aeneida a fost conceput‘ cu inten]ia de
a exalta imperiul [i poporul roman; se sim]ea necesitatea unei
epopei na]ionale [i a unui erou na]ional, cu r‘d‘cini \n istorie [i
origine divin‘. Tracul Enea, cel care fugea din Troia \n fl‘c‘ri, era
OM. ën ultimul c~nt, Enea, \nving‘torul lui Turnus [i \ntemeietorul
dinastiei [i poporului roman, este un Supra-OM, un Semizeu - ori
a fi ãOMÓ - \n cultura vedic‘ - \nseamn‘ deja a fi semizeu. Dup‘ ce
a reu[it s‘ se desprind‘ de ]‘rmul din fa]a Troiei, Enea [i pelasgii
lui erau dornici s‘ g‘seasc‘ c~t mai repede un loc unde s‘ se a[eze
[i s‘ cl‘deasc‘ un nou ora[. Dar, de[i au \ncercat de mai multe ori,
ei au fost nevoi]i s‘ plece mai departe \mpin[i de evenimente
nepl‘cute. Enea a fost avertizat \n vis c‘ ]ara ce-i este destinat‘ este
undeva departe, \n vest, Italia, care \n zilele acelea era cunoscut‘
ca Hesperia, ]ara de la apus. ën acel moment, Enea [i troienii lui se
aflau \n Creta [i de[i ]ara promis‘ era undeva foarte departe, totu[i
ei erau satisf‘cu]i c‘, cel pu]in, \ntr-o zi, vor avea un loc al lor unde
s‘ se stabileasc‘. §i au pornit imediat la drum. La una din escale
au avut pl‘cerea [i uimirea s‘ se \nt~lneasc‘ cu Andromaca, fosta
so]ie a v‘rului lui, Hector. C~nd dup‘ distrugerea Troiei
c‘peteniile grecilor au \mp‘r]it \ntre ei femeile troiene capturate ca
sclave, Andromaca fusese dat‘ lui Neoptolemus (numit uneori
Pyrrhus) fiul lui Achilles cu Deidamia (acest Neoptolemus era
omul care \l ucisese pe regele Priam \n fa]a altarului unde se
refugiase).
Neoptolemus a abandonat-o cur~nd pe Andromaca pentru
Hermiona, fiica Elenei. Dar el nu a supravie]uit prea mult acestei
c‘s‘torii astfel c‘ dup‘ moartea lui, Andromaca se c‘s‘torise cu
211
Epopeea poporului carpato-danubian
profetul troian Helenus. Andromaca [i Helenus i-au primit cu
mult‘ bucurie pe Enea [i pelasgii lui - \n fapt, Enea fusese
cumnatul Andromac‘i prin so]ul ei Hector [i sora lui, Creusa,
prima so]ie a lui Enea. Ei le-au dat cele de trebuin]‘ [i \nainte de
desp‘r]ire Helenus i-a dat lui Enea sfaturi pre]ioase \n leg‘tur‘ cu
c‘l‘toria lui viitoare p~n‘ \n Italia - Hesperia; astfel el l-a sf‘tuit s‘
nu se stabileasc‘ pe coasta de est a Italiei unde sunt foarte mul]i
greci; lui Enea, \i era destinat‘ coasta de vest ceva mai spre nord,
dar s‘ nu ia cumva drumul scurt dintre Italia [i Sicilia unde sunt
st‰ncile Scylla [i Charybda (Messina de ast‘zi) ci s‘ fac‘ un drum
mai lung, dar mai sigur, ocolind Sicilia pe la vest. Dup‘ ce au atins
col]ul sud-estic al Italiei, Enea a continuat drumul spre sud sudvest
a[a cum le spusese Helenus, numai c‘ acesta, necunosc~nd
exact care este situa]ia de fapt a Siciliei, nu le-a spus pelasgilor s‘
nu coboare pe ]‘rmul sudic al Siciliei, unde locuiau Cyclopii.
Obi[nuit, c~nd se \nsera, ei tr‘geau la mal unde \nnoptau iar
diminea]a plecau mai departe.
A[a s-a \nt~mplat [i de data asta. Probabil c‘ ei ar fi fost prin[i
[i m~nca]i de Cyclopii lui Polyphemus, dac‘ nu se trezeau
diminea]a foarte devreme [i dac‘ nu alerga la ei un om, \n zdren]e,
care s‘ le spun‘ s‘ plece imediat de la ]‘rm ca s‘ nu cad‘ \n m~inile
Cyclopilor; acest om era unul din tovar‘[ii lui Ullyse, l‘sat \n urm‘,
neinten]ionat, \n pe[tera lui Polyphemus c~nd Ullyse [i oamenii lui
reu[iser‘ s‘ se elibereze (dup‘ ce Ullyse reu[ise s‘-l \mbete [i s‘-l
orbeasc‘ pe Cyclop). De-abia se desprinseser‘ vasele tracului Enea
de ]‘rm, c~nd ap‘ru Polyphemus, care se \ndrepta spre ap‘ s‘-[i
spele orbita goal‘; auzind sunetul lope]ilor ce loveau apa, [i-a dat
seama c‘ trebuie s‘ fie ni[te oameni pe aproape [i a intrat \n ap‘
dup‘ ei, dar vasele erau suficient de \ndep‘rtate de mal.
De-abia sc‘pa]i de acest pericol, pelasgii au dat peste altul [i
mai grozav: Junona, care \i ura pe troieni de c~nd cu povestea cu
Paris, care o preferase pe Afrodita, [i [tia c‘ Roma va fi \ntemeiat‘
de oameni cu s‰nge tracic, troian [i c‘ dup‘ multe genera]ii acest
ora[ va distruge Carthagina, ora[ul ei cel mai drag, a \ncercat s‘-i
opreasc‘ pe pelasgi din drumul lor c‘tre Italia. Cu ajutorul lui
Aeolus, regele v~nturilor, a iscat o furtun‘ \ngrozitoare, ”n inten]ia
212
de a-l \neca pe Enea. Dar Neptun, c‘ruia nu i-a convenit deloc ca
sora sa Junona s‘ se amestece \n treburile lui, l-a admonestat
serios pe Aeolus, care a lini[tit imediat apele, permi]~nd astfel
troienilor s‘ trag‘ la ]‘rm; numai c‘ de ast‘ dat‘ ei erau pe coasta
Africii, nu departe de Carthagina.
Carthagina fusese fondat‘ de o femeie, Didona (sau Elissa),
fiica regelui Tyr-ului, Mutto, sora lui Pygmalion (nu sculptorul cu
accela[i nume care s-a \ndr‘gostit de Galathea, propria lui
sculptur‘). So]ul Didonei, Siche, fusese ucis de Pygmalion care
c‘uta s-o omoare [i pe ea. Didona a reu[it s‘ fug‘ din Tyr cu o
m~n‘ de oameni [i a navigat pe Mediterana un drum lung p~n‘ a
ajuns \n col]ul unei peninsule africane unde a fondat Carthagina.
Ea era \nc‘ regina ora[ului, era foarte frumoas‘ [i... v‘duv‘.
Junona, v‘z~ndu-l pe Enea la un pas de Carthagina [i de
Didona, a pl‘nuit imediat cum s‘-l opreasc‘ pe tracul Enea din
drumul s‘u spre Italia; solu]ia era s‘-l \ncurce cu Didona.
Dar planul Junonei nu-i convenea deloc Afroditei, care dorea
ca fiul ei s‘ nu \ncerce sentimente deosebite pentru Didona, ci
rela]ia lui cu ea s‘ se limiteze la at‰t c~t s‘-i foloseasc‘ lui s‘ ob]in‘
de la ea numai ceea ce avea el nevoie. Dar, pentru c‘ Didona, la
r‰ndul ei, nu ceda u[or unor sentimente prea afectuoase fa]‘ de
b‘rba]i (refuzase deja nenumarate cereri \n c‘s‘torie ale regilor din
regiune) zei]a l-a trimis pe Cupidon s‘ pun‘ pe j‘ratec inima
Didonei atunci c~nd se va \nt~lni cu Enea.
Diminea]a, \nso]it de credinciosul s‘u prieten Achate, Enea a
p‘r‘sit corabia [i a plecat \n recunoa[tere, ca s‘ [tie pe ce t‘r~muri
erau. Afrodita, deghizat‘, i-a \nt~mpinat, le-a spus unde se aflau [i
i-a sf‘tuit s‘ mearg‘ direct la Carthagina unde regina Didona, mai
mult ca sigur, \i va ajuta. Ea i-a \nv‘luit pe ce doi \ntr-un val de
cea]‘. F‘r‘ ca ei s‘ [tie c‘ au devenit invizibili, au intrat \n cetate
[i au mers pe str‘zile aglomerate, f‘r‘ a fi v‘zu]i. C~nd au ajuns \n
fa]a unui templu monumental pe pere]ii c‘ruia erau sculptate chiar
scene din r‘zboiul pelasgic troian, ei s-au oprit \n admira]ie.
Tocmai atunci se apropia [i Didona ”nso]it‘ de un grup de femei.
Afrodita a ridicat v‘lul ce ascundea pe Enea, ap‘r~nd \n fa]a
Didonei drept [i frumos. C~nd Enea i-a spus cine este, regina i-a
213
Epopeea poporului carpato-danubian
urat lui [i tuturor oamenilor lui bun venit \n ora[ul ei. Ea a dat un
splendid banchet \n cinstea troienilor. Enea i-a povestit \ntreaga
lor istorie de la c‘derea Troiei p~n‘ la sosirea la Carthagina.
Pentru Didona erau suficiente faptele eroice auzite ca s‘ se
\ndr‘gosteasc‘ de Enea; dar [i Cupidon era prezent ca s‘ faciliteze
lucrurile. Bine\n]eles c‘ Didona se \ndr‘gostise \n a[a chip \nc~t
l-a f‘cut p‘rta[ la conducerea ora[ului, i-a convins pe concet‘]enii
ei s‘-l accepte ca pe un conduc‘tor,s‘ dea serb‘ri \n cinstea lor [i
s‘ organize v\n‘tori pentru ei. Ea nu cerea \n schimb altceva
dec~t... dragostea tracului Enea. Acesta era at~t de mul]umit de
schimbarea lucrurilor \nc~t se g~ndea foarte serios s‘ r‘m~n‘
definitiv la Carthagina. Dar Jupiter nu dormea. El promisese fiicei
lui, Afrodita, c‘ Enea \[i va urma soarta [i va crea \n Italia un
popor care, c~ndva, va supune [i conduce lumea. A[adar el l-a
trimis pe zeul Mercur cu un mesaj f‘r‘ echivoc pentru Enea.
Mercur l-a \nt~lnit pe Enea, singur, plimb~ndu-se pe malul m‘rii,
\mbr‘cat \n haine scumpe [i \ncins cu arme artistic lucrate, toate
daruri ale Didonei.
ãC~t vei mai pierde timpul t‘u aici \n lux?Ó o voce sever‘ l-a
oprit pe loc. Enea se \ntoarse [i zeul Mercur era \n fa]a lui.
ãConduc‘torul cerului m-a trimis s‘-]i spun s‘ p‘r‘se[ti
Carthagina [i s‘ cau]i regatul care este destinul t‘uÓ. Cu aceste
cuvinte zeul disp‘ru, l‘s~ndu-l \ng~ndurat pe Enea, convins c‘
trebuie s‘ \ndeplineasc‘ ordinul lui Jupiter, con[tient, \ns‘, c~t de
dificil‘ va fi desp‘r]irea de Didona. Enea \[i chem‘ oamenii [i le
ordon‘ s‘ fie preg‘ti]i pentru plecare, dar s‘ fac‘ totul \n secret ca
s‘ nu se afle. Totu[i Didona a aflat [i a trimis dup‘ el. La \nceput
Didona a fost amabil‘ cu el [i i-a reamintit tot ceea ce f‘cuse ea
pentru el [i pentru oamenii lui. Enea \i r‘spunse c‘ el nu este omul
care s‘ nege tot binele pe care l-a f‘cut lor, dar c‘ el nu s-a
c‘s‘torit cu ea [i c‘ este liber s-o p‘r‘seasc‘ oric~nd dore[te; [i c‘
Jupiter i-a ordonat s‘ plece [i... el trebuie s‘ se supun‘. Didona a
fugit [i s-a ascuns \n palat, extrem de \ndurerat‘. ën aceea[i sear‘
troienii s-au \mbarcat [i au p‘r‘sit Carthagina. De pe mare, Enea
[i-a aruncat o ultim‘ privire \nspre ora[ul \n care tr‘ise fericit [i a
v‘zut zidurile ora[ului luminate de un mare foc, f‘r‘ s‘ [tie c‘
214
privea la rugul funerar al Didonei care, auzind de plecarea lui
Enea, s-a urcat pe rug [i [i-a provocat singur‘ moartea cu un
pumnal.
C‘l‘toria pe mare p~n‘ pe coasta de vest a Italiei a fost foarte
pl‘cut‘ \n compara]ie cu furtunile prin care trecuser‘ \nainte.
Profetul Helenus \i spusese lui Enea c‘ imediat ce ajunge ”n Italia
s-o caute pe profeteasa Sibyl la pe[tera ei de la Cumae, o femeie
foarte \n]eleapt‘, care \i va prezice viitorul [i-i va da sfaturi \n ceea
ce are de f‘cut. Enea a g‘sit-o [i ea i-a spus c‘ el va trebui s‘ se
\nt~lneasc‘ cu tat‘l s‘u Anchise, care murise chiar \nainte de
marea furtun‘, [i de la care va afla tot ce vrea s‘ [tie. Sibyl l-a
avertizat c‘ drumul \n lumea de jos nu va fi u[or, dar dac‘ el, Enea,
este hot‘r~t s‘ \ntreprind‘ aceast‘ c‘l‘torie dificil‘, ea \l va \nso]i.
Dar mai \nt~i el trebuie s‘ g‘seasc‘ ãramura de aurÓ f‘r‘ de care
nu se poate intra \n Infern. Enea \nso]it de Achate a \nceput
imediat s‘ caute ramura de aur dar toate c‘ut‘rile lor, \n cele mai
dese p‘duri, au dat gre[. Tocmai c~nd ajunseser‘ la disperare, a
v‘zut dou‘ turturele, p‘s‘rile Afroditei, care zbur~nd lin s-au
a[ezat pe ramurile unui arbore cu frunze galbene str‘lucitoare, nu
departe de lacul Avernus unde era [i intrarea c‘tre Infern. Enea a
luat ramura de aur din arborele cu frunze galbene [i a dus-o
Sibylei. La c‘derea nop]ii, dup‘ ce au sacrificat patru boi negri, \n
cinstea zei]ei nop]ii, Hecate, Sibyl a intrat \n pe[ter‘, urmat‘ de
Enea. C‘l‘toria spre Infern a fost \ntr-adev‘r \nsp‘im~nt‘toare,
\ns‘ cei doi au ajuns, \n final, la jonc]iunea celor dou‘ r~uri din
Infern, Cocytus [i Acheron, unde Charon, b‘tr~nul barcagiu
transporta sufletele de pe un mal pe cel‘lalt. La \nceput, Charon
nu a fost de acord s‘-i transporte pe cei doi peste r~u, spun~nd c‘
el transporta cu barca numai mor]i nu [i vii, \ns‘ la vederea ramurii
de aur, a acceptat s‘-i treac‘ dincolo. Pe malul opus \i a[tepta \ns‘
c~inele cu trei capete, Cerberus, care p‘zea cu str‘[nicie trecerea
[i nu l‘sa pe nimeni s‘ treac‘ mai departe. Dar Sybil preg‘tise
pentru el o bucat‘ de pr‘jitur‘ cu care trecerea a fost rezolvat‘
u[or. C‘l‘toria a continuat sub semnul terorii pe care a \ncercat-o
Enea la vederea torturilor la care erau supuse sufletele celor care
aveau de isp‘[it p‘cate din via]a lor anterioar‘. ën drum au trecut
215
Epopeea poporului carpato-danubian
[i pe l~ng‘ Valea Pl~ngerilor, unde erau neferici]ii \ndr‘gosti]i care
se sinuciseser‘. Aici, Enea a v‘zut-o pe Didona. Enea a \nceput s‘
pl~ng‘ c~nd s-a apropiat de ea. ãAm fost eu cauza mor]ii tale? Jur
c‘ te-am p‘r‘sit \mpotriva voin]ei meleÓ. Ea nici nu i-a r‘spuns [i
nici nu l-a privit r‘m~n~nd rece ca o st~nc‘ de marmur‘. Enea a
fost foarte emo]ionat de aceast‘ \nt~lnire [i [i-a [ters mult timp
lacrimile dup‘ ce a pierdut-o din vedere. ën fine au ajuns la o
bifurcare de drumuri unde Enea a fost sf‘tuit de Sibyl s‘ fixeze
ramura de aur pe zidul care delimita cele dou‘ drumuri: drumul
din st~nga ducea spre Infern, iar cel din dreapta spre C~mpiile
Elizee, unde Enea urma s‘-[i \nt~lneasc‘ tat‘l, Anchise. C~mpiile
Elizee erau un loc foarte pl‘cut. Aici locuiau poe]ii, eroii [i to]i
care \n via]a lor p‘m~ntean‘ \[i ajutaser‘ semenii. Printre ei era [i
Anchise, care l-a salutat pe fiul s‘u cu mult‘ bucurie. Am‰ndoi
[i-au [ters lacrimi de fericire pentru aceast‘ stranie \nt~lnire dintre
un mort, Anchise, [i un viu, Enea, a c‘rui dragoste pentru tat‘l s‘u
fusese at~t de profund‘ \nc~t s‘ vin‘ printre mor]i. Tat‘l [i fiul au
avut multe s‘-[i spun‘. Anchise l-a dus pe Enea la r~ul Lethe, r~ul
uit‘rii depline, pe malul c‘ruia a[teptau to]i cei care, b~nd din apa
r~ului, uitau totul despre via]a lor anterioar‘ [i urmau s‘ porneasc‘
o nou‘ via]‘ pe p‘m~nt. Anchise i-a ar‘tat fiului s‘u pe to]i
str‘mo[ii lor [i pe to]i urma[ii lor, p~n‘ mult departe \n timp,
viitorii romani, st‘p~nitorii lumii, numindu-i pe fiecare, unul c~te
unul. ën final, i-a dat sfaturi cum s‘-[i stabileasc‘ el re[edin]a, \n
Italia, [i cum s‘ dep‘[easc‘ toate necazurile care \l a[teptau. Apoi
s-au desp‘r]it, destul de calm, [tiind c‘ \n cur~nd se vor re\nt‰lni,
c~nd Enea va ajunge la cap‘tul zilelor sale pe p‘m~nt. Enea [i
Sibyl au reluat drumul lor \napoi pe p‘m~nt unde s-au desp‘r]it,
Enea \ntorc~ndu-se la corabia lui. A doua zi diminea]a Enea a
\nceput naviga]ia spre nord \n c‘utarea p‘m~ntului f‘g‘duit,
undeva la v‘rsarea Tibrului \n mare.
Dar pe Enea [i pe oamenii lui \i a[teptau [i alte \ncerc‘ri
teribile, cauza lor fiind tot Junona. Ea i-a incitat pe latini [i rutuli,
popoarele cele mai puternice din regiune, s‘ se opun‘ la a[ezarea
pelasgilor pe teritoriul lor. Totu[i regele latinilor pe nume Latinus,
era binevoitor fa]‘ de ace[ti str‘ini. Latinus fusese prevenit, \n vis,
216
de tat‘l s‘u Faustus s‘ nu-[i m‘rite singura fat‘, Lavinia, cu nici un
om din Italia, ci cu un str‘in ce va sosi cur~nd; [i, c‘, din aceasta
unire, se va na[te o ras‘ care va domina lumea. A[a c‘ atunci c~nd
Enea a trimis o delega]ie la regele Latinus, cer~nd o bucat‘ de
p‘m~nt de-a lungul m‘rii, pe care ei s‘ se a[eze, regele a fost foarte
binevoitor, convins fiind c‘ Enea este str‘inul care va fi ginerele
s‘u a[a cum \i prezisese tat‘l s‘u Faustus. El promise tot sprijinul
[i prietenia sa, iar lui Enea \i trimise vorb‘ c‘ el are o fat‘ oprit‘ de
ceruri s‘ se m‘rite cu un localnic, ci doar cu un str‘in, omul
destinului fetei lui, [i care este Enea.
Dar Junona a intervenit din nou. Cu ajutorul uneia din Furii,
Alecto, a incitat-o pe regina Amata, mama Laviniei, s‘ se opun‘
c‘s‘toriei ficei ei cu un str‘in. Pe de alt‘ parte l-a incitat pe regele
rutulilor, Turnus, care era cel mai serios pretendent la m~na
Laviniei, s‘ porneasc‘ imediat un r‘zboi \mpotriva latinilor, ca s‘
previn‘ orice \n]elegere \ntre latini [i troieni. Alecto a reu[it s‘
creeze [i o a treia situa]ie, [i mai dificl‘, \n defavoarea pelasgilor.
Un ]‘ran localnic avea la curtea lui un cerb t~n‘r, frumos [i bl~nd.
Fata ]‘ranului \mpodobea coarnele cerbului cu ghirlande, \l
piept‘na, \l sp‘la [i avea grija lui. ën timpul zilei cerbul se plimba
slobod pe paji[ti dar seara venea acas‘; to]i ]‘ranii de prin
\mprejurimi \l iubeau [i-l protejau.
Fiul lui Enea, IULIU (Ascanius), \ndemnat de Alecto, fiind la
v~n‘toare, r‘ni mortal cerbul, care reu[i totu[i s‘ ajung‘ acas‘ la
st‘p~na lui, unde [i muri. Alecto avu grij‘ s‘ r‘sp~ndeasc‘ imediat
zvonul uciderii, fapt ce a generat o lupt‘ \ntre localnici, care voiau
s‘-l omoare pe Iuliu, [i tracii care \l ap‘rau. Aceast‘ veste a ajuns la
Latium imediat dup‘ sosirea regelui rutulilor, Turnus, cu armata
lui, care s-a a[ezat \n fa]a por]ilor cet‘]ii. Regele Latinus
\nsp‘im~ntat de desf‘[urarea evenimentelor, se \nchise \n palat
l‘s~nd lucrurile pe seama soartei. ën final armata rutulilor s-a unit
cu cea a latinilor \mpotriva tracilor-troieni. Aceast‘ armat‘ unit‘
era condus‘ de Turnus care era un soldat \ncercat. Al‘turi de el era
Mezentius, fost rege al etruscilor, sc‘pat de furia poporului s‘u [i
ad‘postit de Turnus. Acest Mezentius era un soldat iscusit, dar de
o cruzime nemai\nt~lnit‘. Un alt aliat era Camilla, regina volsgilor,
217
Epopeea poporului carpato-danubian
un popor din sudul Latiului. Aceast‘ Camilla fusese crescut‘ [i
antrenat‘ de tat‘l ei s‘ alerge mai repede dec~t p‘s‘rile \n zbor [i
s‘ m~nuiasc‘ arcul [i s‘ge]ile at~t de bine \nc~t dobora cea mai
iute pas‘re, din zbor. Ea era \nso]it‘ de o m~n‘ de r‘zboinici,
printre care erau [i multe femei. Ea \ns‘[i dispre]uia c‘s‘toria;
iubea v~n‘toarea, r‘zboiul [i libertatea ei. ën aceast‘ situa]ie
periculoas‘ pentru troieni, Tat‘l Tibru, zeul fluviului pe l~ng‘ care
aveau troienii tab‘ra lor, l-a vizitat pe Enea, \n vis, [i i-a spus s‘
plece imediat \n susul apei p~n‘ la un or‘[el ne\nsemnat, unde era
rege Evandru. Zeul Tibru i-a promis lui Enea c‘ va g‘si acolo
ajutorul de care are nevoie.
Diminea]a, Enea \mpreun‘ cu c~]iva \nso]itori a navigat pe
Tibru, \n susul apei, p~n‘ la Evandru, de care au fost primi]i cu
mult‘ c‘ldur‘. Or‘[elul era a[ezat pe c~teva coline \ntre care erau
paji[ti verzi unde p‘[teau oi. Enea a \n]eles c‘ ceea ce el vedea
erau locurile pe care \ntr-un viitor \ndep‘rtat urma s‘ se \nal]e
templele, Capitoliul, Forul Roman [i alte edificii. Evandru i-a
povestit lui Enea c‘ \nainte cu mult timp ]ara era sub st‘p~nirea
unor oameni s‘lbatici p~n‘ c~nd a venit zeul Saturn, gonit din cer
de fiul s‘u Jupiter. Zeul Saturn a schimbat totul \n bine, a introdus
ordine \n ]ar‘ [i a domnit cu at~ta \n]elepciune, justi]ie [i pace
\nc~t timpul s‘u a r‘mas \n amintirea oamenilor ca Epoca de Aur.
Dup‘ aceea, aici au domnit o serie de tirani, p~n‘ a venit el, un
exilat din Grecia [i anume din Arcadia. Enea a petrecut noaptea
\n umilul cort al lui Evandru pe un pat de frunze [i acoperit cu o
blan‘ de urs. Diminea]a, Evandru \i d‘du lui Enea sfatul pentru
care venise. El \i spuse c‘ Arcadia (el numise noua sa ]ar‘, dup‘
numele celei p‘r‘site \n Grecia), era un stat slab ce nu-i putea oferi
dec~t un ajutor ne\nsemnat. Dar ceva mai \n susul Tibrului, pe
malul opus, tr‘ia un popor bogat [i puternic, etruscii, al c‘ror rege
fugitiv era \n tab‘ra lui Turnus. Acest fapt numai, era suficient ca
etruscii s‘-i ofere ajutor lui Enea, pentru c‘ ei \l urau de moarte pe
Mezentius, fostul lor rege. Evandru se oferi s‘-i dea ca ajutor pe
unicul s‘u fiu, Pallas; de asemeni d‘du fiec‘ruia din oamenii care
\nso]eau pe Enea, c~te un cal care s‘-i duc‘ c~t mai repede la
etrusci.
218
ëntre timp, lucrurile \n tab‘ra pelasgilor mergeau r‘u.
Fortificat‘ cu tran[ee [i cu un val de p‘m~nt, tab‘ra, lipsit‘ [i de
cei mai buni lupt‘tori ai ei, pleca]i dup‘ ajutor, era ”ntr-o situa]ie
disperat‘. Raportul de for]e \ntre armata condus‘ de Turnus [i
grupul de troieni era dezastruos. Turnus a atacat cu furie dar tracii
au respins cu succes toate atacurile lui. Potrivit ordinelor lasate de
Enea \nainte de plecare, troienii nu au ie[it la atac; p‘r‘sirea
taberei ar fi fost fatal‘ pentru ei, pentru c‘ for]ele inamicului erau
mult prea numeroase. Problema care se punea era cum s‘-i dea de
veste lui Enea despre situa]ia de fapt din tab‘r‘. Acest lucru era
ceva de nerealizat, pentru c‘ armata lui Turnus \nconjurase tab‘ra,
din toate p‘r]ile, astfel c‘ nu se \ntrevedea nici o solu]ie. Totu[i, \n
tab‘r‘ s-au g‘sit doi tineri care, observ~nd c‘ \n tab‘ra rutulilor nu
se vedea nici o lumin‘ [i nu se auzea nici un zgomot, deci toat‘
lumea dormea ad~nc, au propus consiliului taberei s‘ fie l‘sa]i ei
s‘ \ncerce s‘ str‘pung‘ blocada inamic‘ [i s‘-i dea de veste lui
Enea. Unul era Nisus iar cel‘lalt era cel mai bun prieten al lui,
Euryales, un copilandru \nc‘. Nisus care era un lupt‘tor
experimentat, a reu[it s‘-[i croiasc‘ o c‘rare printre solda]ii
inamici omor~nd \n somn at~]i c~t a putut s‘ omoare, f‘r‘ ca cei
uci[i s‘ scoat‘ un geam‘t; Euryales era cu el. Dar aceast‘ ac]iune
le-a luat prea mult timp [i la lumina slab‘ a dimine]ii care se
anun]a, un grup de c‘l‘re]i care veneau spre tab‘r‘, au v‘zut o
sc~nteiere pe casca lui Euryales, [i-au dat seama c‘ nu este unul
de-al lor [i l-au prins, hot‘r~nd s‘-l omoare. Nisus, care se r‘t‘cise
de prietenul s‘u, s-a \ntors s‘-l caute [i a ajuns exact atunci c~nd
inamicii se preg‘teau s‘-l omoare. Atunci el a ie[it din
ascunz‘toare de unde observa toat‘ scena [i alerg~nd la
comandantul c‘l‘re]ilor a cerut s‘ fie el omor~t, pentru c‘ el este
autorul m‘celului [i nu prietenul lui. Dar soldatul ”mpl‰ntase deja
suli]a \n pieptul lui Euryales. Nisus l-a omor~t pe loc pe uciga[ul
prietenului s‘u, dar a c‘zut [i el al‘turi de Euryales str‘puns de
nenum‘rate l‘nci. Prietenia lor dus‘ p~n‘ la sacrificiu a r‘mas
simbol al adev‘ratei prietenii.
Enea a sosit cu o armat‘ puternic‘ de etrusci [i b‘t‘lia dintre
cele dou‘ armate a fost aproape o exterminare. Pu]ini au
Epopeea poporului carpato-danubian
219
supravie]uit, mul]i, foarte mul]i au c‘zut: Mezentius, dup‘ ce [i-a
v‘zut propriul b‘iat omor~t, a c‘zut [i el ca [i t~n‘rul Pallas, fiul
lui Evandru; \n final inamicii tracilor-troieni sunt omor~]i \n mas‘.
La sf~r[it Turnus [i Enea s-au \nt~lnit, lupta aceasta era \ns‘
inegal‘. Pentru Turnus lupta cu Enea era f‘r‘ nici un sens, ca [i
c~nd avea s‘ se lupte cu un semizeu. Epopeea lui Vergilius se
termin‘ cu uciderea lui Turnus. Suntem l‘sa]i s‘ credem c‘ Enea
s-a c‘s‘torit cu Lavinia d~nd na[tere unei rase noi, rasa roman‘,
pun~ndu-i astfel bazele.
De aici legenda originii divine [i troiene (tracice) a poporului
roman.
Note:
a. Legenda spune c‘ Priam [i Hecuba au avut 49 copii.
b. Dardanus a fost fondatorul Troiei [i str‘mo[ul dinastiei regale din Troia.
c. Ilus, rege legendar al Troiei; morm‰ntul lui se afl‘ ”n afara zidului cet‘]ii.
d. Laomedon, rege al Troiei, tat‘l lui Priam.
e. Assaracus, fratele lui Ilus.
f. IULIUS (Ascanius), fiul lui Enea [i al Creusei, a domnit ca rege al Latiului, dup‘
tat‘l s‘u, [i a fondat ora[ul Alba Longa. El este str‘mo[ul familiei Julia, din care
pretindea Caesar c‘ se trage.
220
CUCERIREA PENINSULEI ITALICE
DE C`TRE CARPATO-DUN`RENI
Dac‘ accept‘m teoria cromozomal‘ a migra]iei [i
r‘sp~ndirii rapide a popoarelor dup‘ Michael D. Le
Monick (Time Magazine, 13 februarie 1995) (Fig. 84),
odat‘ cu formarea [i apari]ia spe]ei umane, aproximativ 200.000
\.d.H. ”n sud-estul Africii, omul primitiv sose[te ”n Europa ”n jurul
anului 40 000 \.d.H., ocup~nd o suprafa]‘ cuprins‘ ”ntre Cehia de
ast‘zi, ca limit‘ nordic‘, [i continu~ndu-se prin spa]iul Carpato-
Dun‘rean p~n‘ ”n Balcani, [i de acolo pe f~[ia de p‘m~nt ce unea
Peninsula Balcanic‘ de Asia Mic‘ [i care se va scufunda ”n Marea
Mediteran‘ ”n jurul anului 4000 \.d.H., l‘s~nd ”n locul ei o nou‘
mare, Tracic‘ (Egee) [i o mul]ime de insule. Peninsula Italic‘ a fost
ocupat‘ mult mai t~rziu de c‘tre noi, ”n patru etape:
1. simpla migrare sud-vestic‘ a carpato-dun‘renilor;
2. sosirea ”n spa]iul italic a aryenilor-carpato-dun‘reni
(aproximativ 3.000 \.d.H.), sub numele de etrusci;
3. recucerirea peninsulei de c‘tre ramanii carpato-dun‘reni
av~nd conduc‘tor pe ãstr‘lucitulÒ Enea;
4. recucerirea pa[nic‘ a imperiului roman cu mutarea
capitalei la Salonic sub conduc‘torii daci Galer cel B‘tr~n [i Galer
cel T~n‘r, iar mai t~rziu sub dacul Constantin cel Mare care va
muta din nou capitala la Constantinopol.
Odat‘ cu topirea calotei glaciare ce acoperise toat‘ Europa
except~nd spa]iul Carpato-Pontic [i sudul Mun]ilor Pirinei,
popula]ia local‘, paleo-european‘, din spa]iul Carpato-Dun‘rean
”[i ”ncepe explorarea [i ocuparea teritoriilor din jur propice vie]ii.
De la noi a ”nceput Europa s‘ existe. Nu de pe Rin, din Germania,
nici din bazinul Senei (din Fran]a) [i nici de pe Tamisa (din
Anglia). Noi am dat na[tere la ceea ce se cheam‘ ast‘zi Europa!
Astfel c‘, prima cucerire a Peninsulei Italice a avut la ”nceput
221
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.84. Cea mai devreme migra]ie a speciei umane, care a \nceput \n urm‘ cu 200 000 de ani din Africa, va atinge Europa
\n urm‘ cu 40000 de ani, \n Balcani, p‘[ind pe f~[ia de p‘m~nt ce lega c~ndva Peninsula Balcanic‘ de Asia Mic‘ (care se
va scufunda \n Marea Mediteran‘, 4000 \.d.H., l‘s~nd \n locul ei o nou‘ mare: Tracic‘ Ð Egee [i o mul]ime de insuli]e).
Dup‘ Time, ãSecrets of stone ageÒ, p.64, vol.145, No.6, feb.13, 1995. Time map by Joe Lertola and Paul J. Pugliese
222
aspectul unei simple migra]ii pa[nice, fire[ti. Mult mai t~rziu, prin
jurul anului 3.000 \.d.H., aryenii-carpato-dun‘reni, organiza]i
politic [i religios, ãcivilizatoriÓ, vor recuceri aceea[i Peninsul‘
Italic‘ de la fra]ii lor. Ace[ti ãnoiÓ cuceritori ”i fac [i ast‘zi pe
istorici, arheologi, lingvi[ti, istorici ai artei etc. s‘ aib‘ re]ineri fa]‘
de axiomele pe care le prezint‘ etruscii care au ap‘rut ”n Peninsula
Italic‘ ”n apropierea anului 3.000 \.d.H. pentru a dispare sub
cucerirea roman‘. At~t lumii antice c~t [i celei moderne, etruscii,
aryeni-carpato-dun‘reni au ap‘rut ca ãun popor straniu, cu o
civiliza]ie avansat‘, ce nu aveau nimic ”n comun cu popula]iile
vecineÓ (Raymond Block, Etruscii ).
Herodot (la mijlocul secolului al V-lea \.d.H.) ”i considera
urma[i ai lidienilor (popula]ie Tracic‘). Vergilius, Ovidius [i
Horatius, sunt cu to]ii de aceea[i p‘rere, ”n timp ce Nicolas Frere
(secolul al XVIII-lea d.H.) ”i considera pe etrusci ca fiind
cotropitori indo-europeni ce au cobor~t ”n peninsul‘ prin anul
2.000 \.d.H. Limba etruscilor nu se cunoa[te bine, exist~nd ”n
sensul acesta o mul]ime de ipoteze. Dar... ”n anul 1885, doi tineri
de la [coala francez‘ din Atena, Cousin [i Durrback, descoper‘ ”n
Insula Lemnos din Marea Egee, ”n apropiere de satul Kamina, o
stel‘ funerar‘ decorat‘ [i purt~nd o inscrip]ie (Fig. 85). Pe stela
funerar‘ este cioplit profilul unui r‘zboinic sau zeu (Zalmoxis?)
”narmat cu o lance [i dou‘ texte gravate: unul ”n jurul capului, altul
pe una dintre fe]ele laterale ale stelei. Acest monument, produs al
artei arhaice locale, dateaz‘ din secolul al VII-lea \.d.H., deci cu
circa dou‘ sute de ani ”nainte ca insula s‘ fie cucerit‘ de greci (”n
jur de 500 \.d.H., sub Themistocles) de la neamul tracic al
sinthionilor (amintit [i ”n Iliada).
Literele sunt ãEtrusceÓ, iar modul de scriere este bustrofedon
(de la dreapta la st~nga [i de la st~nga la dreapta). Iar dac‘ ”n 1963
Raymond Bloch ”n Ancient Peoples and Places nu le g‘sise nici un
”n]eles, nu acela[i lucru ne spune A. Bunescu ”n Dacia Secret‘. ën
traducerea acestuia, unul dintre texte aminte[te de faptul c‘
Zalmoxis a tr‘it 42 de ani, iar duhul acestuia a fost re”nviat [i
ap‘rat de 10 nobili vrednici. Dup‘ cum am mai spus de multe ori,
”nconjurat‘ de mistere, ”nv‘luit‘ ”n legende, preistoria omenirii [i
”n special a noastr‘, este ”nc‘ o mare enigm‘. Fiecare nou‘
descoperire [tiin]ific‘ ne schimb‘ ideea despre trecut. C~nd vom
223
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.85. n anul 1885, doi tineri de la [coala francez‘ din Atena, Cousin [i Durrback, descoper‘
\n insula Lemnos din Marea Egee, \n apropiere de satul Kamina, o stel‘ funerar‘. Aceasta este
datat‘ ca apar]in~nd secolului al VII-lea \.d.H., deci cu 200 de ani \naintea cuceririi insulei de
c‘tre greci Ð sub Temistocle, 500 \.d.H. Ð de la tracii Sinthioni. N. Densu[ianu consider‘ cele
dou‘ scrieri ca fiind pelasgice [i le traduce cam a[a: ãIolaie b‘tr~nul \n aceasta zace, bolnav
niciodat‘, s‘n‘tos fuse; a fost interinatÉÒ. Nu acela[i lucru poate spune 80 de ani mai t~rziu
Raymond Bloch \n Ancient people and Places. A. Bunescu \n Dacia Secret‘, ne ofer‘ o
traducere mult mai sofisticat‘, consider~nd literele etrusce, ca [i precedentul, iar modul
de scriere bustrofedon (de la dreapta spre st~nga [i de la st~nga spre dreapta).
Dup‘ Raymond Bloch, ãEtrusciiÒ, p.55, Ed. §tiin]ific‘, Bucure[ti, 1966.
224
renun]a la opinia ãc‘rturarilorÓ din Evul Mediu [i ne vom
redescoperi pe noi?! Personal, sunt fascinat de misterele
antichit‘]ii rom~ne[ti [i sunt hot‘r~t ca, de c~te ori pot, s‘ ridic
voalul nep‘s‘rii [i s‘ prezint trecutul a[a cum cred eu c‘ trebuie
prezentat. §i ”ntorc‰ndu-ne la etrusci, aryeni-carpato-dun‘reni, s‘
nu uit‘m c‘ dinastia etrusc‘ a Tarquinilor a condus Roma din 616
p‰n‘ ”n 509 \.d.H. c‰nd, unindu-se cu cele ale cartaginezilor i-au
oprit pe greci s‘ colonizeze sudul Italiei [i i-au ”nvins ”n b‘t‘lia
naval‘ din 535 \.d.H., de la Alatia. Momentul poate fi considerat
drept apogeu al puterii etruscilor carpato-dun‘reni, care de atunci
au intrat ”n declin fiind ”nvin[i de greci la Cunae, ”n Golful Naples,
”n anul 474 \.d.H. Republica Roman‘ va distruge, ”ntr-un r‘zboi pe
care eu ”l numesc fratricid, pe Uei, ”n 396 [i pe Volsini, ”n 265 \.d.H.,
”n acest fel, aceast‘ ramur‘ carpato-dun‘rean‘, etruscii, disp‘r‰nd.
De-a lungul a aproape dou‘ milenii, ei au reprezentat un factor de
civiliza]ie ”n inima Peninsulei Italice [i au ridicat-o din ”ntunericul
[i barbaria primitiv‘. Dar Roma, care s-a eliberat de tirania
etruscilor carpato-danubieni a continuat s‘ existe sub influen]a
cultural‘ mo[tenit‘ de la ace[tia, prelu‰nd-o [i la r‰ndul ei, l‘s‰nd-o
mo[tenire Occidentului. ën afara multelor monumente funerare, a
unui alfabet (surs‘ bun‘ de inspira]ie pentru cele grec [i latin) s‘
vedem ce altceva ne-au mai l‘sat ace[ti aryeni carpato-dun‘reni:
- numele feminin Rama (se [tie c‘ ãArborele TracicÓ num‘ra
peste 200 de triburi unde, al‘turi de geto-daci erau [i ramanii) cu
formele Ramatha, Rametha, Ramutha [i Ramtha;
- o expresie ãclasic‘Ó a clasei conduc‘toare de atunci sun‘ foarte
arogant [i din nefericire o mai ”nt‰lnim [i ast‘zi: ãclasa celor ce
muncesc nu are drepturi ci numai ”ndatoririÓ;
- ei credeau ”n magi [i ritualuri magice; la Piacenza s-a g‘sit un
ficat din bronz (de origine etrusc‘) ”mp‘r]it ”n 45 de sectoare,
fiecare dintre ele av‰nd un nume de divinitate (Fig. 86);
Dar s‘ ne oprim aici cu etruscii-carpato-dun‘reni [i s‘ vedem
cine au fost... romanii? Am s‘ ”ncep cu bine cunoscuta legend‘ a
gemenilor Romulus [i Remus, fii ai virginei Rhea Silva. Rhea Silva,
fiica numitorului de Alba Longa (familia Alba Longa a fost
”ntemeiat‘ de tracul raman, str‘lucitorul Enea, prin c‘s‘toria cu
fiica unui rege local, Lavinia), fiind vestal‘ ”n Templul lui Marte,
r‘m‰ne a[a, dintr-o dat‘, gravid‘ cu... zeul Marte. (De fapt, ne-am
225
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.86. Ficat etrusc de bronz, g‘sit la Piacenza, \mp‘r]it \n 45 de sectoare, fiecare din ele
av~nd un nume de divinitate.
226
Fig.87. Cas‘ etrusc‘, acoperit‘ de simboluri [i \nv‘luit‘ de misticism.
Fig. 86-87 sunt reproduse dup‘ Etruscanes: Italy Lovers of Life
227
obi[nuit cu minuni de felul acesta: este suficient s‘ ne amintim
legenda geto-dacic‘ a lui Miriam, Mama Florilor de M‘r, care a
r‘mas gravid‘, tot ãdin seninÓ, cu o raz‘ de soare, n‘sc‰nd pe cei
doi Zalmoxis, frate [i sor‘) etc.
Revenind la legenda noastr‘, unchiul Silvei, Amulius, n-a
crezut-o [i a aruncat-o ”n temni]‘, ordon‰nd uciderea celor doi
prunci gemeni. Un suflet milos ”i va pune ”ntr-un co[ [i ”i va l‘sa s‘
pluteasc‘ pe apa Tibrului, de unde, legenda spune, vor fi pescui]i
[i ulterior hr‘ni]i de o lupoaic‘. Revenind la legenda geto-dac‘, cei
doi gemeni Zalmoxis au fost adopta]i de nobilul Aisepos P‘storul
[i de so]ia lui Brito-Lagis (Divina Lupoaica).
Cronicari romani ai acelor timpuri au m‘rturisit c‘ legenda
roman‘ cu lupoaica a fost preluat‘ de la traci. Dar s‘ revenim la
adev‘rata origine a romanilor.
Oltina - Altina - Latina - Latium
Cu mii de ani ”nainte de cucerirea a 14% din teritoriul Daciei
de c‘tre romani (sub conducerea ãstr‘bunuluiÓ Traian) NOI,
carpato-danubienii, tracii, cucerisem deja Peninsula Italic‘.
Vergilius o [tia, atunci, de mult, dar noi cei de azi, BA! Urmele lor,
ale carpato-dun‘renilor, au r‘mas prin locurile pe unde ei au
emigrat, din actuala Oltina, ]inut din zona Dobrogei de azi. (Altina
”nseamn‘ ãm‘re]ieÓ, ãfericireÓ ”n limba geto-dacilor, a[a-zisa
ãlatin‘ vulgar‘Ó).
Un grup de emigran]i traco-ge]i, av‰ndu-l ”n frunte pe
Str‘lucitorul Enea Ð trac raman Ð au p‘r‘sit nucleul carpatodun‘
rean ajung‰nd p‰n‘ ”n centrul Peninsulei Italice, numind
locul Latina... Latium. Limba lor se va numi Latina (Limba
M‘re]iei, Limba Fericirii). De-a lungul timpului, ãcercet‘tori de
frunteÓ s-au c‘znit ([i ”nc‘ o mai fac) s‘ g‘seasc‘ o alt‘ origine
pentru ace[ti latini; dar dac‘ Vergilius recuno[tea originea trac‘ a
poporului roman [i-[i folosea imagina]ia ”n a-l pune pe Enea ”n
fruntea epopeii form‘rii poporului latin, purt‰ndu-[i eroul trac de
la ruinele ”n fl‘c‘ri ale Troiei p‰n‘ pe Valea Tibrului, s‘ vedem
care este p‘rerea altora despre aceast‘ c‘l‘torie. Gheorghe Musu,
”n lucrarea ãDin mitologia tracilorÓ, Victor Kernbach, ”n ãMiturile
esen]ialeÓ, Manfred Oppermann, ”n a sa ãTracii ”ntre Arcul
228
Carpatic [i Marea EgeeÓ, Adrian Bucurescu, ”n ãDacia Secret‘Ó,
M. Gimbutas, ”n cartea ãOld EuropeÓ, cca. 7000-3500 \.d.H.: The
Earliest European Civilization before the Infiltration of the Indo-
European People [i V. Gordon Childe (”n lucrarea ãThe History of
Civilization: The AryansÒ), ”i considera pe traci drept nucleul
civiliza]iei proto-europene.
Str‘lucitorul Enea, ”n fruntea emigran]ilor carpato-dun‘reniramani
din Oltina, Dobrogea, va ajunge p‰n‘ ”n Banat, va trece
Dun‘rea [i se va opri pentru o scurt‘ perioad‘ de timp la sudul ei,
la CURTU-ZURA (Curtea Str‘lucitoare, Ora[ul Alb, Bel-grad-ul
de azi) unde se pare c‘ a avut loc idila dintre Str‘lucitorul Enea [i
DIDO, Doamna, regina ]inuturilor respective. Au mai trecut
c‰teva sute de ani [i legenda tracului Enea, chiar dac‘ nu [i-a
pierdut esen]a, s-a deplasat ca loc de ac]iune ”ntr-o alt‘ zon‘
geografic‘, personajele suferind [i ele modific‘ri. Astfel, Curtuzura
va deveni Cartagena, Didona ”i va lua locul Doamnei Dido, iar ”n
locul Oltinei avem Troia, ai c‘rei locuitori traci erau tot din ramura
ramanilor. Anii trec, istoria se schimb‘ [i iat‘ c‘ Messapii din estul
Peninsulei Italice c‰t [i Vene]ii de pe cursul inferior al Padului sunt
ast‘zi considera]i a fi de origine tracic‘ (dup‘ unii, traco-iliri).
S‘tucuri din Rom‰nia poart‘ nume de Vene]ia de Sus, Vene]ia de
Jos, Roma. ënainte cu mult de na[terea legendarului Roma, numele
ROMULA era frecvent la geto-daci. Nu de mult, scriam despre
ãCel mai mare Imperiu Dacic al erei noastreÓ, men]ion‰nd numele
a trei ”mp‘ra]i romani, geto-daci, ce au st‘p‰nit Roma [i ”ntreaga
lume antic‘. Primul dintre ei, Galer cel B‘tr‰n era copilul din flori
al Romulei, femeie dac‘ din cetatea Recidava, slujitoare a cultului
lui Zalmoxis. Galer cel B‘tr‰n desfiin]eaz‘ Imperiul Roman ”n
anul 305 d.H., schimb‰ndu-i numele ”n Dacia Mare. Galer, Ler
ëmp‘rat (293-311) ca ginere al lui Diocle]ian a avut un nume r‘u
”ntre cre[tini, execut‰nd ordinele socrului s‘u, unul dintre cei mai
mari persecutori ai cre[tinismului. Se pare c‘ el a fost [i un general
de geniu, fiind asemuit cu Alexandru Macedon (alt trac) de c‘tre
Niels Hannestad, ”n special dup‘ victoriile ob]inute ”n Asia Mic‘.
Statuia ce i s-a ridicat ”l ”nf‘]i[a ]in‰nd ”n m‰n‘ o sfer‘ mare de
aram‘, reprezent‰nd Soarele (dup‘ Ioannes Lydas, secolul al
VI-lea d.H., Fontes, II, 495). A[a c‘, ”n secolul al IV-lea d.H. s-a
229
Epopeea poporului carpato-danubian
re”nfiin]at Imperiul Dacia Mare, dacii devenind din nou st‘p‰nii
lumii. C‰ntecele [i colindele populare ”l mai omagiaz‘ [i azi pe
Ler, \mp‘ratul dacilor.
Scriitorul Eusebiu spune c‘ dup‘ ce Galerius a schimbat
numele Imperiului Roman ”n Imperiul Dacic, a dat [i armatelor
sale ”nc‘ de la ”nceput vechiul drapel al dacilor, §arpele Gnostic
(lucrat din aram‘, piele sau chiar stof‘), prins ”n pozi]ie orizontal‘
pe un baston de corn (dup‘ prof. Dumitru B‘la[a, ”n Istoria Daco-
Rom‰niei ). El s-a declarat cel mai mare du[man al numelui de
Roman (Fontes, II, 6-7) [i a mutat capitala la Tesalonic. Lactanius,
un cronicar roman, nota ”n 325 d.H. c‘ Galer cel B‘tr‰n este ão
fiar‘ cu totul str‘in‘ de s‰ngele de RomanÓ (Fontes, II, 7).
Realitatea era c‘ toat‘ armata avea ofi]eri, conduc‘tori [i solda]i
daci. Credin]a ”n Zalmoxis [i ”n nemurire ”i f‘cea aproape de
ne”nvins. Dup‘ victoria ”mpotriva per[ilor se ridic‘ ãArcul de
TriumfÓ de la Salonic. Monumentul a fost realizat din marmur‘
alb‘ cu sculpturi ”n basorelief despre care acela[i Niels Hannestad
afirma c‘ este ãcel mai important dintre monumentele tetrarhice
p‘strateÓ consemn‰nd pentru eternitate triumful dacilor ”n
”ntreaga lume antic‘, oriental‘ [i occidental‘.
ën anul 311, Ler Imp‘rat ”nainte s‘ moar‘ (din cauza unei
infec]ii) va da decretul de LIBERΠPRACTICΠA CULTULUI
CRE§TIN. ëi vor urma la tron cei doi nepo]i: Galer cel T‰n‘r, iar
mai apoi Constantin cel Mare. Acesta din urm‘ va reconstrui
podul de peste Dun‘re f‘cut ini]ial de str‘bunul s‘u Burebista.
El mut‘ capitala la Constantinopole, iar prin Edictul de la
Milano, din 313 d.H., cre[tinismul devine obligatoriu, acest fapt
bucur‰nd-o mult pe Elena, mama noului ”mp‘rat. El ridic‘ un Arc
de triumf la Roma pe care daco-ramanii sunt prezen]i prin opt
statui de peste trei metri ”n‘l]ime, reprezent‰nd comandan]i daci.
Cele dou‘ arcuri de triumf, precum [i cei trei ”mp‘ra]i daci
men]iona]i glorific‘ pentru eternitate victoriile dacilor. ãRomanii
au fost vechii Ramani, ce descindeau din vechea gint‘ dacic‘, iar
r‘zboaiele dintre Daci [i Romani nu au fost nimic altceva dec‰t
r‘zboaie fratricideÓ.
Preot Dumitru B‘la[a
230
CUCERIREA ANATOLIEI
DE C`TRE CARPATO-DUN`RENI
Anatolia (Fig. 88), zona central‘ a Turciei de ast‘zi,
m‘rginit‘ la nord de Marea Neagr‘, la sud de Mun]ii
Taurus care coboar‘ lin p‰n‘ ”n Marea Mediteran‘ ce-i
desparte de insula Cipru, iar la est aceia[i mun]i ai Taurului ce se
”mpl‰nt‘ ”n nord ”n masivul Mun]ilor Pontici. Fluviul Eufrat ”[i are
originea ”n apropiere, iar ceva mai la est Tigrul Ð ele vor delimita
Mesopotamia (Fig. 89).
ën anul 1834 un arheolog [i explorator francez, Charles Felix
Marie Texier, a pornit-o de-a curmezi[ul Turciei p‰n‘ ”n centrul
Anatoliei cu visul s‘ descopere ruinele unui centru roman numit
Tavium. Peste tot el ”ntreba localnicii dac‘ au v‘zut ni[te ruine sau
ziduri de fortifica]ii. ëntr-un t‰rziu, ajung‰nd ”ntr-un s‘tule] numit
ast‘zi Bozhazkale, cam la 90 de mile la est de Ankara, acolo
francezul Texier ”nt‰lne[te un s‘tean doritor s‘-i arate ceva
deosebit.
Dup‘ un drum lung de peste o or‘ pe poteci r‘sucite, ajunge
ca ”ntr-o galerie natural‘ de pe ale c‘rei ziduri ”l privea o procesiune
de 66 de figuri sculptate, unele c‘r‰nd s‘bii curbe,
(dacice Ð n.a.) al]ii purt‰nd coroane conice, peste tot afl‰ndu-se
tot felul de hieroglife. De fapt, localnicii ”i spuneau ãYazilikayÓ sau
ãst‰ncile cu inscrip]iiÓ. Francezul Texier descoperea atunci ”n anul
1834 de fapt, capitala unui popor pierdut prin negurile istoriei,
hitti]ii. El redescoper‘ f‘r‘ s‘ [tie un Imperiu Carpato-Danubian,
uitat de istorie, [i totodat‘ capitala acestuia, Hattusha. Ruinele
ne”ngropate sub nisipuri, p‘m‰nturi ori jungle (ca ”n alte p‘r]i ale
lumii) erau doar cr‘pate [i ruinate de ”nghe]uri, v‰nturi [i ploi, care
”n final ne fac s‘ ne amintim de cineva care spunea c‘ ”n natur‘
nimic nu se pierde, nimic nu se c‰[tig‘, ci totul se transform‘.
231
Epopeea poporului carpato-danubian
232
Fig.88-89. Anatolia, zona central‘ a Turciei de azi, un fost Imperiu Carpato-Danubian. n vecin‘tate
estic‘ a Anatoliei se g‘se[te spa]iul dintre dou‘ celebre fluvii: Tigru [i Eufrat unde va \nflori civiliza]i
sumerian‘ (de asemenea, carpato-dun‘rean‘) [i mesopotamian‘.
233
Mai trec [ase ani p‰n‘ sose[te pe acelea[i meleaguri, c‘lc‰nd
pe urmele pa[ilor lui Texier, Sir William Hamilton care
contempl‰nd minun‘]iile ãromaneÓ, decide s‘ le deseneze. Dar
fiecare perioad‘ istoric‘ ”[i are vis‘torii [i ignoran]ii ei; Hamilton
[i ai lui colaboratori [tiind c‘ ãp‘rintele istorieiÓ Herodot se
n‘scuse tot ”n Anatolia la Halicarnas, ”[i ”nchipuiau c‘ Anatolia a
fost numai p‘m‰ntul grecilor, regilor persani, macedonenilor
cuceritori [i chiar al Bizan]ului (cum la fel ast‘zi ”n Rom‰nia,
ãistoriciiÓ, buni colegi ai lui Hamilton, continu‘ s‘ propov‘duiasc‘
originea noastr‘ roman‘, uit‰nd c‘ noi, carpato-dun‘renii, am
cucerit de patru ori Peninsula Italic‘, iar r‘zboiul romano-dac nu
a fost nimic altceva dec‰t un r‘zboi fratricid). Descifrarea t‘bli]elor
de lut, a inscrip]iilor de pe st‰nci ar face ca legendele [i enigmele
s‘ nu ne mai domine trecutul, iar turbulentele rela]ii ale hitti]ilor
cu egiptenii s‘ ne apar‘ ”ntr-o alt‘ lumin‘.
Sosirea grecilor (1900-1400 \.d.H.) ”n patru hoarde: ionieni,
dorieni, eolieni [i ahei, pe coasta vestic‘ a Anatoliei, a[a-numita
Asie Mic‘, [i stabilirea coloniilor acestora pe malul M‘rii Tracice
(ast‘zi cunoscut‘ ca Marea Egee) nu va influen]a centrul
Anatoliei, unde dup‘ cum ne spune Dale Albrown ”n ãAnatolia:
cauldron of culturesÓ, la p. 12: ãA fost dominat‘ pentru c‰teva sute
de ani de o federa]ie tribal‘ originar‘ din Balcani, frigienii, al c‘rei
rege Midas a r‘mas ”n legende pentru opulen]a capitalei acesteia,
Gordion.Ó La numai c‰]iva kilometri est de Anatolia, un alt
imperiu a ”nflorit ca s‘ dispar‘, regatul Urartu, r‘m‰n‰nd [i el
pierdut ”n groapa uit‘rii [i a istoriei.
Zb‘t‰ndu-se ”ntre grecii de pe malurile M‘rii Tracice (Egee) [i
frigieni, un alt regat tracic s-a n‘scut, cel al lydienilor. Prin secolul
VI \.d.H., Anatolia sufer‘ o alt‘ invazie, cea a cimmerienilor (tot
traci la origine) [i care dup‘ un r‘zboi fratricid ”i sl‘besc pe frigieni
[i lydieni, ”ntinz‰ndu-[i puterea peste centrul Anatoliei p‰n‘ la
Marea Tracilor, domin‰nd [i unele din coloniile grece[ti.
Dar Anatoliei norocul nu-i sur‰de. ën 547 \.d.H. regele persan
Cyrus cel Mare sose[te ”mp‘r]ind Anatolia ”n provincii numite
satrape. Succesorul lui, mai pu]in norocos, ”l va ”nt‰lni pe tracul
macedonean Alexandru, care ”n anul 334 \.d.H. traverseaz‘ Europa
234
intr‰nd ”n Anatolia, liber‰ndu-[i neamul l‰ng‘ r‰ul Granicus. ën
nord-vestul Anatoliei el ”nvinge armata lui Darius al III-lea, de trei
ori mai mare ca a sa. ën urma mor]ii lui Alexandru Macedon, unul
dintre generalii lui, Seleucus, va controla Babilonul [i Anatolia,
pentru mai mult de 250 de ani, prin intermediul dinastiei pe care o
”ntemeiaz‘.
Abia prin secolul II d.H. sosesc [i romanii prin Anatolia. Unul
dintre str‘mo[ii no[tri, dac la origine, Constantin cel Mare, n‘scut
”n satul Ni[, ”i va urma la tronul Romei pe cei doi daci, cei doi Leri
Imp‘ra]i (Galer cel B‘tr‰n, 311 d.H. care schimbase numele
Imperiului Roman ”n Imperiul Dacic [i mutase capitala acestuia la
Salonic [i Galer cel T~n‘r, 313 d.H.).
Traco-dacul Constantin cel Mare, nepotul lui Galer cel
B‘tr~n, mut‘ capitala Imperiului Roman pe locul Istanbulului de
azi, numind-o Constantinopol, pun‰nd bazele Imperiului Roman
de R‘s‘rit. Anii trec [i norocul Anatoliei se schimb‘ [i el odat‘ cu
apari]ia unor noi sosi]i care vor da na[tere la Imperiul Otoman.
Lumea, istoria, arheologia, chiar [i legendele i-au uitat pe acei
hitti]i carpato-dun‘reni ... ca Texier s‘-i redescopere. C‰nd oare
vom avea un alt Texier care s‘ ne spun‘: ãDaco-rom~ni, nu s‘pa]i
numai la Sarmis-e-Getusa (”n latina vulgar‘, Sarmis [i Getusa), ci
la Sarmi-Seget-Usa (”n sanskrit‘), ãEu m‘ g‰ndesc s‘ curgÓ! ...
Dac‘ V. Gordon Childe ”n ãThe AryansÓ, p. 176-177, ne arat‘
harta r‘sp‰ndirii arienilor carpato-danubieni p‰n‘ ”n inima
Anatoliei [i de acolo prin Mesopotamia p‰n‘ ”n Persia, Iosif
Constantin Dr‘gan ”n ãNoi, traciiÓ, p. 158, parc‘ cunosc‘tor al
celui de mai sus (cartea domnului Dr‘gan ap‘r‰nd ”ns‘ cu 16 ani
”naintea lucr‘rii lui V. Gordon Childe), descrie hitti]ii ca printre
cele dint‰i triburi carpato-danubiene, care ãp‘r‘sesc spa]iul sf‰ntÓ,
urmate la scurt‘ vreme de cel al Luwi]ilor. Spre deosebire de
dardani-ramani care s-au oprit pe coastele Anatoliei, ”n jurul M‘rii
Tracice (Egee), ei, hitti]ii carpato-danubieni s-au ”ndreptat spre
inima Mesopotamiei ”ntemeind un imperiu ce se ”ntindea de la
Marea Getic‘ (Marea Neagr‘), p‰n‘ ”n Palestina. ëntemeietorul
acestui imperiu, urmat de fiul s‘u Hatusilas, care ”[i extinde
imperiul, a trebuit s‘-i ”nfrunte pe Hatii localnici.
235
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.90. n Anatolia ãse vedea dubluÒ, putem spune, [i asta se datora predilec]iei evidente,
pe sculpturi [i basoreliefuri, pentru creaturi cu dou‘ capete.
Vulturul hittit-carpato-dun‘rean cu dou‘ capete, unul privind spre Apus, altul spre
R‘s‘rit, idee ce va fi ã\mprumutat‘Ò, mai t~rziu, de Bizan], Rusia, Polonia, Imperiul
Austro-Ungar, Cehia, [i cine mai [tie de cine.
236
Civiliza]ia hitit‘ carpato-danubian‘ s-a dezvoltat paralel cu
civiliza]ia sumerian‘ [i egiptean‘. Limba hittit‘ apar]inea familiei
euro-indiene, folosind dou‘ sisteme de scriere: cuneiform Ð pentru
faptele de toate zilele [i hieroglific Ð pentru inscrip]iile
monumentale [i funerare. Zeul lor principal era Soarele, dar pe
l‰ng‘ el mai aveau [i o mul]ime de zei mici ... de toate zilele. ën
Anatolia ãse vedea dubluÓ, putem spune, [i asta se datora
predilec]iei lor eviden]iat‘ pe sculpturi [i basoreliefuri, pentru
creaturi cu dou‘ capete. Ori putem spune c‘ ... iubeau simetria,
”nc‘ din perioada neolitic‘. Ei, hitti]ii-carpato-danubieni creau
forme duble ca Vulturul cu Dou‘ Capete (Fig. 90). Aceast‘ idee
este ã”mprumutat‘Ó de Bizan] [i ”mi amintesc c‰nd am vizitat casa
patriarhului din Istanbul [i am v‘zut basorelieful cu cei doi vulturi
gemeni, unul cu un cap la R‘s‘rit [i altul la Apus ca ”nsemn al.....
Bizan]ului. Dar ãho]iiÓ istoriei nu se opresc aici; hunii devenind
Imperiu Austro-Ungar (prin alian]a cu austriecii), [i-l adjudec‘,
]arul Rusiei [i el ... [i mai trebuie s‘ a[tept‘m c‰]iva zeci de ani
p‰n‘ c‰nd Imperiul Sovietic s‘ se destrame [i noua Rusie ”n 1990
s‘ [i-l proclame simbol na]ional: pajura cu dou‘ capete.
Este, de fapt, aceea[i poveste ca [i cu zvastica, simbol frumos,
al vie]ii ve[nice la arienii carpato-danubieni (cea mai veche a fost
g‘sit‘ recent pe teritoriul dacic sud-dun‘rean, ”n Bulgaria, av‰nd o
vechime de 8000 de ani), preluat de ni[te iresponsabili [i transformat
”ntr-un simbol al iresponsabilit‘]ii, intoleran]ei, cruzimii [i
s‘lb‘ticiei, [i aceasta ”ntr-o lume a[a-zis civilizat‘! (Fig. 91)
Migra]ia tracilor carpato-danubieni ”n Anatolia, p‰n‘ ”n
ad‰ncul Asiei Mici, s-a petrecut ”n plin‘ dezvoltare a epocii
bronzului, faza timpurie. A[a se explic‘ faptul de ce topoarele de
bronz din aceste zone se aseam‘n‘, de ce ceramica din p‘r]ile
dun‘rene prezint‘ caractere comune. Topoarele de lupt‘ poart‘
amprenta specific‘ a me[terului trac, fiind cunoscute ca ãtopoarele
traciceÓ. Redescoperirea civiliza]iei hittite a ridicat multe semne de
”ntrebare at‰ta timp c‰t scrierea lor nu a fost descifrat‘ [i care a
continuat s‘ fie ãmut‘Ó, p‰n‘ c‰nd un ceh, Bedrich Hrozny,
briliant profesor de Asirologie, a fost capabil s‘ o descifreze par]ial
bazat pe ideea original‘ a unui norvegian, J. A. Knudtzon - 1902,
Epopeea poporului carpato-danubian
237
Fig.91. Crucea Pelasgic‘, simbol al vie]ii ve[nice la carpato-dun‘reni (cea mai veche a fost
g‘sit‘ pe teritoriul dacic sud-dun‘rean, \n Bulgaria de azi, av~nd o vechime de 8000 de ani) o
g‘sim [i la hitti]ii-carpato-dun‘reni. Acest simbol va fi preluat [i el de ni[te iresponsabili [i
transformat \ntr-un simbol al intoleran]ei, cruzimii [i s‘lb‘ticiei, [i asta \ntr-o lume a[a-zis
civilizat‘.
Fig. 88-91 au fost luate din Anatolia: Cauldron of cultures, Lost civilizations, Editors of Time-Life Books,
Alexandria, Virginia, 1995
238
[i anume c‘ gramatica hitit‘ ar avea o caracteristic‘ structural‘
european‘. Astfel, ”n 24 noiembrie 1919, ”n cadrul Societ‘]ii
ãOrientul ApropiatÓ din Berlin, proclam‘ limba hitit‘ ca limb‘
indo-european‘. Tentativa cehului Hrozny a fost aplaudat‘, dar
vor mai trece 27 de ani p‰n‘ Helmuth T. Bosseri, profesor la
Universitatea din Istanbul, va descoperi inscrip]iile gemene care
flancau intrarea ”n templul neo-hitit de la Karatepe din Mun]ii
Turus, sudul Turciei, unde hieroglifele hitite aveau fa]‘ ”n fa]‘
scrierea fenician‘ semitic‘. Con]inutul fiind aproape identic, iar
textul destul de lung, s-au putut pune bazele unei descifr‘ri
corecte. Dar descifrarea scrierii hitite a ”ncurcat lucrurile [i mai
mult. Dac‘ ei, hiti]ii, vorbeau o limb‘ european‘ care nu apar]inea
indigenilor din platourile Anatoliei, atunci... de unde au venit ei?...
Cei mai mul]i ”i consider‘ un popor european ce a trecut
Bosforul, al]i ãistoriciÓ ”i vor ãAlpini[tiÓ veni]i de undeva dintre
Marea Neagr‘ [i Marea Caspic‘, trec‰nd peste Mun]ii Caucaz [i
ateriz‰nd ”n mijlocul podi[ului Anatoliei! De ce numai bulgarii s‘
fie urma[i ai vechilor traci (dup‘ fiica fostului pre[edinte al
Bulgariei, Ludmila Jivcov,Ó profesoara de istorieÓ, care i-a
transformat pe bulgari peste noapte din slavi-mongoli ”n ... traci,
extinzindu-le istoria cu c‰teva milenii), [i nu [i ru[ii, urma[i ai
vechilor hiti]i? ... A[a c‘ ace[tia din urm‘ ãau dreptulÓ s‘-[i pun‘
pe steagul tricolor vechea emblem‘ hitit‘ carpato-dun‘rean‘, a
vulturului cu dou‘ capete. Istorie, istorie, istorie, prad‘ a
politicienilor avizi de putere [i de... istorie! S‘racii hiti]i carpatodun‘
reni, ”n loc s‘ cucereasc‘ podi[ul Anatoliei, trec‰nd u[or
Bosforul, Dardanelele, au trebuit s‘ fac‘ alpinism [i s‘ sar‘ peste
Mun]ii Caucaz, atunci, de mult, ”nc‰t ”i putem numi ãcei mai mari
alpini[ti ai antichit‘]iiÓ Ð ”n conformitate cu ãistoriciiÓ ru[i. O lume
”ntreag‘ ”[i caut‘ r‘d‘cini ”n trecut, vrea s‘-[i dovedeasc‘ existen]a
milenar‘ pe seama noastr‘, a carpato-dun‘renilor, dar s‘-i vedem
cum vor sta ”n fa]a cercet‘rilor cromozomale care ”n mai pu]in de
10-15 ani vor fi la ”ndem‰na oric‘rui ”ncep‘tor ”n ale arheologiei!
§i dac‘ noi, rom‰nii, nu o vom face, s‘ sper‘m c‘ al]ii o vor face
pentru noi... P‰n‘ atunci SOMN U§OR arheologi [i istorici
Rom‰ni(?)
239
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.92. Arheologia nu se mai practic‘ azi ca acum 200 de ani: ãtrei cu sapa, doi cu mapa [i unul
cu roabaÒ dec~t atunci c~nd nu vrei altfel. Azi se formeaz‘ o echip‘ multidisciplinar‘, se
folosesc detectoare sonice [i chiar sateli]i. Poate c‘ este mai bine pentru Rom~nia c‘ se
a[teapt‘ o astfel de tehnologie, poate nu.
240
GA-RAMANII CARPATO-DUN`RENI,
CUCERITORI AI AFRICII DE NORD
C‘ tracii au fost daci - ne-a spus-o [i Dio Cassius - iar faptul c‘
dacii, ge]ii, ramanii, latinii, besinii (metalurgi[tii antichit‘]ii)
f‘ceau parte din aceea[i mare familie traco-dac‘, nu mai
reprezint‘ nici un secret pentru nimeni.
Mai pu]in cunoscut‘ este explozia r‘sp~ndirii acestora,
ãroireaÓ r‘zboinicilor carpato-dun‘reni \n lumea antic‘. Asia Mic‘
era populat‘ de Ramani (cetatea Rama - \n care Irod a t‘iat 14.000
de prunci este evocat‘ [i \n scripturi: Glas \n Rama s-a auzit,
pl~ngere [i t~nguire mult‘ - Matei, cap. II, 17), ori ramanii-troieni
etc. n vechile texte egiptene se men]ioneaz‘ sosirea din Asia Mic‘,
\n jurul anului 1250 \.d.H., a unui popor al c‘rui obiectiv a fost
cucerirea Egiptului. Ace[tia au cucerit \n final nordul Africii, zona
care ast‘zi este parte din de[ertul Sahara.
Un arheolog italian, Salvatore Aurigemma, face o descoperire
ciudat‘ \n anul 1914. S‘p~nd la ruinele unei vile romane, \n s‘tucul
libian Zliten, la 97 de kilometri distan]‘ de vechiul ora[ roman
Leptis Magna, el descoper‘ un mozaic roman, pe care spre norocul
nostru \l fotografiaz‘ (spun spre norocul nostru, deoarece \n timpul
primului r‘zboi mondial mozaicul a fost distrus). Scena din mozaic
reprezint‘ un t~nar alb, caucazian, sf~[iat \n buc‘]i de un leopard.
Dou‘ alte victime, legate de m~ini [i de picioare \[i a[teapt‘ soarta.
Ace[ti prizonieri cu pielea roz-aurie, p‘r drept, lung, nasuri acviline
[i b‘rbi scurte au fost identifica]i ca fiind ga-ramani, popor ce a
condus Fezzan-ul, parte a Saharei ce se \ntinde la nord de Mun]ii
Hoggar. Cine au fost ace[ti ga-ramani constituie unul dintre marile
mistere ale Saharei. Herodot, la mijlocul secolului al V-lea \.d.H. \i
numea o mare na]iune, oameni care i-au \mpins pe negrii
ãtroglodi]i, tr‘ind \n pe[teriÓ la o parte. n Sahara (probabil mai
pu]in arid‘ \n acele timpuri) mai pot fi \nt~lnite [i \n zilele noastre
st~nci [i pietroaie pictate de ga-ramani.
241
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.93. n anul 1958 exploratorul francez Henri Lhote descrie o serie de st~nci, pictate superb, \n ... Sahara. Astfel
putem vedea v~n‘tori [i p‘stori, albi [i negri, c~t [i cirezi de vaci cu ni[te coarne lungi p‘sc~nd pe v‘ile fertile [i
abund~nd \n vegeta]ie ale Saharei.
242
Unii \i identific‘ pe ga-ramani cu ãOamenii M‘riiÓ (cum \i
numea Ramses al III-lea). Dar s‘ nu uit‘m c‘ \n Etruscans: ItalyÕs
Lovers of Life, (din volumul Lost Civilizations, Time-Life Books
Series) la pagina 32, Etruscii sunt considera]i urma[i ai acestor
ãOameni ai M‘riiÓ, c‘ut~nd astfel o explica]ie pentru descoperirea
\n insula Lemnos, la mai mult de 700 mile de Roma, a scrierii...
etrusce. Dar lucrurile nu se opresc aici. n anul 1840, un nobil din
Croa]ia pe nume Baric, a cump‘rat o mumie (u[or de achizi]ionat
la vremea respectiv‘) de la un anticar din Alexandria. Acest Baric,
angajat al cur]ii regale austro-ungare \[i duce ãcump‘r‘turaÓ la
Viena, unde cu m~ndrie o expune \mpreun‘ cu alte obiecte de art‘
cump‘rate pe parcursul c‘l‘toriilor sale. Pentru un timp, mumia a
stat cuminte \ntr-o cutie, la vederea curio[ilor, p~n‘ c~nd, nepotul
s‘u a vrut s‘ vad‘ ce era \n spatele ãbandajelorÓ. §i, surpriz‘! Cam
t~rzie, de altfel. n anul 1859 Baric moare, iar corpul mumiei este
identificat ca fiind o femeie, \n jur de 30 de ani. Nimic special, ve]i
spune. Urma[ii lui Baric prezint‘ mumia [i bandajele ei Muzeului
Na]ional din Zagreb, Sec]ia Egiptologie, \n iulie 1862. Profesorul
Heinrich Karl Brugsch observ‘ imediat pe bandaje o inscrip]ie
despre care el a crezut c‘ este egiptean‘! Au mai trecut al]i 20 de
ani p~n‘ c~nd, \n 1891 ãbandajeleÓ au fost trimise la Universitatea
din Viena unde exper]ii au identificat scrierea ca fiind... etrusc‘!
Textul era \ngrijit, pictat \n dou‘ culori (negru pentru cuvinte [i
ro[u pentru sublinieri [i pentru un num‘r de linii verticale).
mbr‘c‘mintea mumiei din Zagreb este singura etrusc‘
descoperit‘ p~n‘ azi.
Cum de au ajuns egiptenii s‘ aib‘ la Alexandria o mumie
\nf‘[at‘ \n bandaje cu scriere etrusc‘, reprezint‘ \n continuare un
mister. Dac‘ armata lui Napoleon Bonaparte a descoperit \n 1799
Egyptis Rosetta Stone av~nd \n paralel scriere egiptean‘ [i
greceasc‘ Ð oferind astfel cheia descifr‘rii hieroglifelor egiptene Ð
nu acela[i noroc l-am avut cu scrierea etruscilor carpato-dun‘reni.
Cu toate acestea, \n 8 iulie 1964 s-au g‘sit la Pyrgi (\n Italia) 3
t‘bli]e de aur: dou‘ \n limba etrusc‘, una \n fenician‘. Din p‘cate,
textele nu coincid.
Revenind la de[ertul Saharei - arid [i neprietenos azi - trebuie
spus c‘, atunci, de mult, era o gr‘din‘ abund~nd de via]‘, cu lacuri
[i r~uri, gr‘dini, ferme [i cirezi. n 1958, un explorator francez,
Henri Lothe, descoper‘ o serie de picturi superbe, gravate pe
243
Epopeea poporului carpato-danubian
st~ncile Saharei din Mun]ii Hoggar [i Ajjer, ar‘t~nd v~n‘tori
alerg~nd cu arcuri \n m~ini, ori fermieri cu cirezi de vaci, femei [i
copii, oameni albi [i negri \mpreun‘ - o via]‘ exotic‘ african‘, \n...
Sahara! (vezi AfricaÕs Glorious Legacy, paginile 14-15, Time-Life
Books, Alexandria, VA).
Nu lipsesc din desene nici elefan]ii, girafele, gazelele, leii [i
chiar... hipopotamii (\n Sahara?!) - animale ce tr‘iesc \n savane, \n
apropierea unor surse abundente de ap‘. Unii consider‘ c‘ autorii
picturilor au fost prizonieri ai ga-ramanilor (carpato-dun‘reni,
n.a.) cuceritori. Oricare ar fi explica]ia, ei, ga-ramanii carpatodun‘
reni au creat [i un sistem de iriga]ii descoperit \ntre Garama
(capitala ga-ramanilor) [i oaza Ghat, Rhapsa de mai t~rziu.
Garama, devenit‘ ulterior Germa, s-a scufundat \n nisip. Canalele
(numite ãFoggarasÓ) se \ntind pe distan]e de 4,8 km. S-a descoperit
o re]ea de 300 de ãfoggarasÓ constituite \ntr-o re]ea de peste 1.600 km
de tunele. Modul \n care acest sistem de iriga]ie a func]ionat
continu‘ s‘ fie un mister. Nu se [tie nici p~n‘ \n ziua de ast‘zi dac‘
apa era adus‘ din rezervoare artificiale sau din surse subterane.
Arheologul francez Pierre Belair, cel care a descoperit
canalele \n 1933, nu a putut preciza dac‘ acest sistem de iriga]ii
indica existen]a unei popula]ii numeroase. n apropierea capitalei
Garama, s-au g‘sit peste 100.000 de morminte, dintre care 40.000
sunt mici, circulare. O parte dintre scheletele excavate de aici au
caracterisiticle rasei albe, celelalte apar]in~nd rasei negroide,
subjugate. Peste tot prin de[ert se g‘sesc ora[e \n ruin‘, fortifica]ii
[i scrieri nedescifrate, dar majoritatea sunt ãsigilateÓ sub nisip
a[tept~ndu-[i dezlegarea. Nu am g‘sit nici un studiu cromozomal
tip ãPCRÓ, continu‘m s‘ cunoa[tem prea pu]in despre ace[ti garamani
- carpato-dun‘reni.
S‘ fi fost oare tot ei cavaleria ce l-a \nso]it pe Hannibal la
trecerea Alpilor [i care, \n 202 \.d.H. a refuzat s‘ lupte \mpotriva
fra]ilor romani cauz~nd \nfr~ngerea lui Hannibal? Probabil c‘ garamanii
au fost cuceri]i de trupele romane care dup‘ zdrobirea
Cartaginei au cucerit nordul Africii. Este mult mai probabil ca
ace[tia s‘ fi devenit alia]i ai fra]ilor romani, dup‘ cum ne spune [i
Rupert Furneaux \n The Garamantes, Ancestors of Modern
Tuaregs?, la pagina 98. Ei au contribuit \n acest fel la controlul
drumului caravanelor, aduc~nd la Roma boga]iile Africii: filde[,
aur, pene de stru], sclavi [i animale s‘lbatice pentru circuri.
244
Armatele romane au penetrat \n ad~ncime Sahara de trei ori:
¥ \n 19 \.d.H., dup‘ cum ne spune Plinius cel B‘tr~n, Cornelius
Balbus a triumfat, ating~nd, se pare, [i capitala ga-ramanilor,
Garama - ce se g‘sea la circa 690 km de coast‘. n anul 70 d.H., \n
urma unui atac al ga-ramanilor asupra localit‘]ii Leptis Magna
(atac ilustrat, probabil, \n mozaicul descris de Aurigemma)
Septimus Flaccus a petrecut 3 luni \n de[ert ajung~nd p~n‘-n
Mun]ii Tibest. El a fost urmat \n anul 86 d.H. de Julius Maternus.
P‘trunderea romanilor \n Sahara l-a intrigat pe Henri Lhote,
care vorbe[te despre traversarea Saharei de c‘tre ga-ramani \n care
de lupt‘ de la Fezzan la fluviul Niger. Cornelius Balbus, spune
Plinius, a ajuns p~n‘ la ãDasi BariÓ (se pronun]‘ ãdaci bariÓ),
ast‘zi cunoscut drept r~ul Niger, pe care localnicii \l mai numesc
[i Isa (nume foarte apropiat de Tisa, av~nd semnifica]ia de ãr~uÓ),
c~nd imperiul roman ajunge \mp‘r‘]ia celor doi Leri: Galer cel
B‘tr~n (311 d.H.) [i Galer cel T~n‘r (313 d.H.), am~ndoi daci.
Cre[tinismul nu a fost interzis [i \n acest fel ajunge [i la ga-ramani.
Iar c~nd \n 325 d.H., dacul n‘scut \n comuna Ni[ devine \mp‘rat
(urm~ndu-i pe cei doi Ler-i) El, Constantin cel Mare, instituie
cre[tinismul ca religie oficial‘ a imperiului. Ga-ramanii o
\mbr‘]i[eaz‘ [i ei. Arabii \ns‘ nu-i vor ierta, conform relat‘rilor
istoricului arab Ibn Khaldoun. El descrie \n History of the
Conquest of Egipt cum Okba conduc‘torul armatei arabe
ajung~nd la Fezzan, \n fa]a capitalei acestuia, Garama (Germa),
promite pace \ns‘ nu \[i ]ine promisiunea.
Ce s-a \nt~mplat cu ga-ramanii carpato-dun‘reni, albii care
c~ndva controlau Sahara, este greu de spus. Unii consider‘ c‘
tuaregii din Hoggar [i Air Mountains ar fi descenden]i ai lor.
Aceast‘ teorie nu este complet acceptat‘, dar nici respins‘
(webmaster@keni.com). P~n‘ la sf~r[itul secolului al XIX-lea ei au
fost sub administra]ie francez‘, tuaregii fiind numi]i ãst‘p~ni ai
de[ertuluiÓ (Lords of the desert), conduc‘tori absolu]i ai
caravanelor de la Fezzan la Niger. Ei sunt complet diferi]i de
ceilal]i oameni ai de[ertului. La ei b‘rba]ii trebuie s‘-[i acopere
fa]a [i nu femeile, fapt ce constituie un mister chiar [i pentru ei.
Culoarea fe]ei lor este ar‘mie, sunt \nal]i, \n timp ce berberii, arabii
au pielea \ntunecat‘ [i sunt de statur‘ mult mai mic‘.
Tuaregii au [i alte particularit‘]i: [i-au p‘strat limba, Tamash-
Eq (s‘ fie oare o aluzie la vechea zeitate vedic‘ carpato-dun‘rean‘
245
Epopeea poporului carpato-danubian
- Tamash vezi Tamash-Fal‘u, de l~ng‘ Bra[ov) [i scrierea proprie-
Tifinagh pe care au uitat s-o citeasc‘.
Societatea tuaregilor era divizat‘, p~n‘ nu de mult, \n 3 clase:
1. cea a nobililor
2. a conduc‘torilor de c‘mile [i negustorilor
3. a sclavilor negri (nu cumva se aseam‘n‘ cu cea a aryenilor
carpato-dun‘reni care au cucerit India?).
Femeile sunt tratate cu mult respect [i stim‘, chiar idolatrizate
(prin compara]ie cu cultul musulman). Exist‘ o poveste care pare
a sus]ine leg‘tura acestor tuaregi cu ga-ramanii carpato-dun‘reni.
Conform unei legende tuarege, unul dintre str‘mo[ii lor, regina
Tien-Hinane, a fost \ngropat‘ \ntr-un mausoleu de piatr‘ l~ng‘
Abalessa, la sudul mun]ilor Hoggar. Un arheolog amator francez,
pornind de la aceast‘ legend‘, a descoperit \n anul 1926 un
mausoleu din piatr‘ compus din camere [i tuneluri ai c‘ror pere]i
erau decora]i cu semne [i inscrip]ii indescifrabile. S-au g‘sit
dou‘sprezece schelete - dup‘ toate aparen]ele apar]in~nd unor
nobili - ce au \nso]it-o pe regin‘ pe ultimul ei drum.
La aproape doi kilometri mai departe s-a g‘sit [i o camer‘
central‘ pe a c‘rei podea era a[ezat un pat, asem‘n‘tor celor g‘site
\n ruinele Cartaginei. ntr-un col] al camerei se afla un vas cu
insigna \mp‘ratului Constantin cel Mare, iar scheletul din camer‘,
apar]in~nd unei femei, era \mpodobit cu un colier din aur masiv,
av~nd ca pandantiv o column‘, iar la \ncheieturile m~inilor cu
br‘]‘ri de aur. Dr. Leblanc, de la Facultatea de Medicin‘ a
Universit‘]ii din Alger, \n urma examin‘rii atente a scheletului, a
declarat c‘ acesta ar fi apar]inut unei femei de ras‘ alb‘. Se crede
c‘ regina Tien-Hinane ar fi murit \n secolul al IV-lea d.H.
Identificarea scheletului ca apar]in~nd unei ãfemei albeÓ l-a
inspirat pe nuvelistul Benoit \n realizarea nuvelei Antinea (nume
atribuit de Platon reginei Atlantidei). Aceast‘ poveste romantic‘ se
bazeaz‘ pe relat‘rile lui Herodot, care a descris un trib nordafrican
numit ATLATES, iar continentul pierdut era plasat \n...
Sahara (dup‘ prof. Berlioux de la Universitatea din Lyon).
Personal, nu v‘d ce mi[c‘ri tectonice ar fi putut avea loc \n
Sahara care s‘ distrug‘ p~n‘ la dispari]ie fabuloasa Atlantida peste
noapte. Poate numai o explozie de tip nuclear! A[a c‘, povestea
scriitorului francez Benoit r‘m~ne o poveste, cel pu]in p~n‘ azi.
246
CUCERIREA JAPONIEI
DE C`TRE POPORUL
CARPATO-DUN`REAN
C~nd ”n vara anului 1997 c‘l‘toream prin insulele M‘rii
Tracice (Egee), ”n principal fiind interesat de micu]a insul‘
Santorini, ”i spuneam colegului [i prietenului meu,
Dr. §erban Cocioba, c‘ suntem pe urmele ãMarelui Imperiu
PelasgicÓ.
Santorini are o caracteristic‘ unic‘: p‘streaz‘ sub cenu[a
vulcanic‘ o civiliza]ie care a disp‘rut cu 1000 de ani ”naintea
sosirii grecilor din estul M‘rii Caspice (1900-1400 \.d.H., ”n patru
valuri: ahei, ionieni, dorieni [i eolieni).
Am reg‘sit acolo, pe o amfor‘ mai ”nalt‘ de un metru, spirala
dacic‘ (pelasgic‘), iar pe o fresc‘, ãSoarele lui Alexandru
MacedonÓ creat cu c‰teva mii de ani ”nainte de na[terea acestuia.
ën treac‘t fie spus, grecii ”[i adjudec‘ acest simbol ”n lupta politic‘
”mpotriva noii Republici Macedonia. Dup‘ cum am spus
”ntotdeauna, istoria este ãciudat‘Ó [i depinde de cine o scrie [i...
pentru cine.
Vorbeam cu §erban ”ntr-o noapte frumoas‘ despre istoria
neamului. §i i-am spus de cartea lui V. Gordon Childe, The
History of Civilization Ð The Aryans, care la paginile 176-177 are
o hart‘ (Fig. 48) a r‘sp‰ndirii poporului proto-european (aryan,
carpato-danubian, pelasgic ori cum vre]i s‘ ne numim) din zona
Carpa]i-Nistru-Balcani ”n Mesopotamia, Persia, Sudul Chinei,
India, Himalaya [i p‰n‘ ”n insulele Japoniei de azi. Dr. Cocioba
a reac]ionat imediat cu r‰sul lui de ãbon hommeÓ [i
spontaneitatea care-l caracterizeaz‘, replic‰nd: ãHai m‘i, Miky,
te-am ”n]eles c‰nd ai scris c‘ noi nu suntem urma[ii Romei, ci ei
247
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig.94. Sub cenu[a vulcanic‘, \n micu]a insul‘ Tera (Santorini), din Marea Tracic‘ (Egee), g‘sim anfore decorate cu
Spirala Pelasgic‘, cu aproape 1000 de ani \nainte de sosirea grecilor \n Europa.
248
Fig.95. Pe urmele
Marelui Imperiu
Pelasgic, \mpreun‘
cu doi prieteni,
dr. §erban Cocioba Ð
primul din dreapta,
av~ndu-l al‘turi de
dr. Sa[a Badlani
(n‘scut brahman, azi
specialist \n boli de
pl‘m~ni
\n New York).
I-am c‘rat, c‘lare pe
m‘gari, p~n‘ \n
v~rful vulcanului din
Tera-Santorini. Tot
drumul m‘ \ntrebau:
ãDe ce ne-ai adus
aiciÒ? Odat‘ ajun[i
pe buza vulcanului,
priveli[tea era a[a de
fascinant‘ \nc~t
durerea de [ezut,
de la c‘l‘ritul pe
m‘gari, nici nu mai
conta. Cu toate
astea, §erban nu s-a
putut ab]ine s‘ nu se
\ntrebe cu voce tare:
ã§i ne vom \ntoarce
tot c‘lare pe bestiile
alea?Ò C‘l‘ritul pe
m‘gari nu este a[a
de romantic cum se
crede. Ei caut‘ s‘ se
\ntreac‘ unul pe
altul [i nu le pas‘ de
ce st‘ pe spatele lor;
ba pot spune c‘
ur‘sc c‘ trebuie
s-o fac‘, [i-[i dau
toat‘ silin]a s-o
dovedeasc‘ tot drumul, f‘c~ndu-te s‘ sim]i asta. Noi am sin]it-o din plin, c~teva zile dup‘
aceast‘ aventur‘, statul pe scaun devenind un proces de con[tiin]‘: nu vom mai abuza
niciodat‘ de acele animale patrupede denumite [iÉ m‘gari.
249
Fig.96. Pe unul
din zidurile
interioare ale
unei case,
chiar aproape
de u[‘, a fost
pictat‘ scena
luptei dintre
doi tineri,
locuitori ai
Terei-
Santorini.
Reprezint‘ de
fapt cea mai
veche imagine
a doi boxeri.
P‘rul lor este
sofisticat
aranjat,
dovedind
rafinament.
Mul]i \i
consider‘ pe
vechii locuitori
ai Terei ca
fiind acei
atlanzi,
descri[i de
Platon, care vor dispare \n urma erup]iei vulcanice. Ce este ciudat, nu s-au g‘sit resturi
omene[ti acoperite de lava vulcanic‘ (ca la Pompei, de exemplu), dovedind c‘ au putut p‘r‘si
locurile \n timp. Unde s-au dus ei, r‘sp~ndindu-[i cultura, r‘m~ne de dedus.
250
Fig.97.
ãDoamnaÒ
de pe unul
dintre pere]ii
picta]i, a fost
g‘sit‘ \n
a[a-zisa
ãCasa
DoamnelorÒ;
este de
m‘rime
natural‘,
av~nd un p‘r
negru, foarte
sofisticat
str~ns sub
un
acoper‘m~nt
albastru,
l‘s~nd totu[i
s‘-i cad‘ pe
frunte o
[uvi]‘ rebel‘,
iar la spate o
ãcoad‘ de calÒ, ingenios [i elegant aranjat‘. Cerceii de aur [i buzele rujate te \mpiedic‘ s‘
g~nde[ti c‘ aceasta era moda, atunci, la ãatlanteÒ, acum mai bine de 4-5000 de ani. mi pare
r‘u c‘ spa]iul nu-mi permite s‘ v‘ ar‘t [i alte ãfrumoaseÒ ale acelor vremuri. Kimonoul pe
care-l poart‘ are partea de sus aproape identic‘ cu haina lui Mircea cel B‘tr~n, vezi Fig. 49.
Dup‘ The Wall-painting of Thera, Alex & Christos Doumas, The Thera Foundation, Athens, 1992
251
sunt ai no[tri; te-am ”n]eles [i te suport ”n ideea c‘ noi suntem
primii oameni din Europa, proto-europenii, civiliza]ie
presumerian‘; c-am invadat Asia Ð Caucazul, China [i mai t‰rziu
India Ð, c-am cucerit Egiptul [i Mesopotamia; m-am obi[nuit [i
cu acestea, dar... c-am cucerit [i Japonia?!Ó Discu]iile au
continuat p‰n‘ seara t‰rziu, pe terasa ãVulcanic Villa ViewÓ din
Santorini, unde Marea Tracic‘ (Egee) din azurie se transformase
”n ro[ie, pentru o scurt‘ perioad‘ de timp, iar mai apoi, dup‘ ce
a ”nghi]it soarele, s‘ devin‘ mai neagr‘ dec‰t lava vulcanului din
apropiere, r‘cit‘ de mii [i mii de ani, ”n timp ce cerul se acoperea
cu mii [i milioane de felinare micu]e [i str‘lucitoare galbene
verzui.
ën final, par]ial convins, prietenul §erban ”mi spune: ãDac‘
vei scrie despre invazia Japoniei de c‘tre noi vezi s‘ nu afle [i
guvernul lor...Ó A[a c‘ v‘ rog [i pe dumneavoastr‘ s‘ p‘stra]i
ãsecretulÓ. ën anul 1993 apare la Barnes & Noble cartea The
Aryans [i nimic nu m-a [ocat mai mult dec‰t acea hart‘ care situa
spa]iul Carpato-Nistru-Pontic ca cel al originii europenilor [i al
culturilor lumii. Faptul c‘ acei arieni carpato-dun‘reni au format o
puternic‘ dinastie ”n Mesopotamia ”n 1500 \.d.H., au cucerit apoi
Persia, Anatolia, Asia, India Ñ r‘sp‰ndindu-[i limba, religia [i
cultura p‰n‘ ”n Himalaya, nu-mi era necunoscut Ñ dar c‘ au
cucerit Japonia?...
A[a c‘ am pornit s‘ cercetez... preistoria Japoniei [i v‘ las pe
dumneavoastr‘ s‘ judeca]i... C‰nd yayoi-ii, str‘bunii japonezilor
de azi, au sosit ”n Japonia, ”n anul 300 d.H. (foarte t‰rziu ”n istorie,
dup‘ cum vede]i) ei au g‘sit o popula]ie b‘[tina[‘ alb‘, blond‘,
b‘rboas‘, pe care au numit-o ãemishiÓ, ”nsemn‰nd ãb‘rbo[iÓ.
Ace[tia ”ns‘ se chemau ãainuÓ, cuv‰nt cu semnifica]ia de ãomÓ, ”n
pronun]ia lor sem‘n‰nd cu ãaomuÓ, fiind atunci simpli v‰n‘tori [i
pescari. Ei se numeau ãoameniÓ, la fel ca [i carpato-dun‘renii
aryeni care invadaser‘ India [i se ”nchinau zeului vedic ãOMÓ.
Ace[ti ãoameniÓ cum le place s‘ se numeasc‘, sunt considera]i azi
urma[ii caucazienilor Ð carpato-dun‘reni-arieni, care au invadat
insulele a[a-zise japoneze acum 5000 de ani (3000 \.d.H.), imediat
252
dup‘ cucerirea Indiei, c~nd ei terminaser‘ deja cucerirea Chinei de
azi. P‰n‘ nu demult, chinezii se m‰ndreau cu ãstr‘mo[iiÓ lor Ð
mumiile descoperite la Tarim Basin. Dar, se pare c‘ se m‰ndreau
cu str‘mo[ii ãno[triÓ. Apari]ia ma[inilor de ãPCRÓ (Polymerize
Chain Reaction), dispozitive capabile s‘ citeasc‘ [i s‘ interpreteze
r‘m‘[i]e cromozomiale, amprente l‘sate ”n ADN-ul mitocondrial,
au produs surprize... ãistoriceÓ [i arheologice. Astfel, cercet‰nd
mumiile din vestul Chinei, de la Tarim Basin (revista Archaeology,
Ð USA Ð March/April 1995) rezultatele au atestat originea lor...
european‘ [i interrela]ia lor cu toch-aryenii. Surprize, surprize,
surprize!
ën sf‰r[it, s‘ ne ”ntoarcem la carpato-dun‘renii ainu, din
Japonia. Ei au fost for]a]i de c‘tre n‘v‘litorii yayoi s‘ se retrag‘ din
ce ”n ce mai spre nord, pe m‘sur‘ ce ponderea demografic‘ a
acestora a devenit cov‰r[itoare.
Un memoriu prezentat ”mp‘ratului ”n anul 805 d.H. se refer‘
la cheltuielile mari cauzate de lupta continu‘ cu ãainuÒ,
men]ion‰nd c‘ ãainu se str‰ng ”n grupuri mari, ca furnicile, pentru
ca apoi s‘ dispar‘ precum p‘s‘rileÓ. Popula]ia ainu, ”mpins‘ spre
insulele friguroase Hokkaido [i Sakhalin, [i-a p‘strat
independen]a p‰n‘ ”n anul 1799 c‰nd japonezii s-au hot‘r‰t s‘-i
ocupe pentru ãa-i proteja de agresiunea ruseasc‘Ó. P‰n‘ nu
demult, nu a interesat pe nimeni originea acestor b‘rbo[i blonzi,
ainu. Nu s-au f‘cut cercet‘ri cromozomale Ð PCR pentru c‘ nimeni
nu a fost interesat s‘ cheltuiasc‘ suma de 5-10.000 de dolari pentru
a afla adev‘rul, iar statul japonez de azi prefer‘ s‘-i ignore chiar, [i
asta spre binele istoriei lor.
Antropologul american Carleton Coon ”i consider‘ pe
caucazienii sosi]i ”n urm‘ cu 5.000 de ani ca av‰nd aceea[i origine
cu cei ce au ocupat insulele Kurile [i Aleutine (devenind nici mai
mult, nici mai pu]in dec‰t primii descoperitori ai Americii),
bazinul fluviului Amur [i Manciuria. Al]ii ”i consider‘ pe ace[ti
ainu (carpato-dun‘reni, cum le spun eu) ca fiind cei care au
migrat peste toat‘ Asia, caucazienii care au sosit ”n Mongolia de
azi [i trec‰nd peste str‰mtoarea Behring se r‘sp‰ndesc pe
253
Epopeea poporului carpato-danubian
teritoriul celor dou‘ Americi, teorie sus]inut‘ de descoperirea ”n
1958, pe coasta Ecuadorului, a unor vase ceramice asem‘n‘toare
cu cele ainu.
De ce nu, carpato-dun‘renii, arienii, pelasgii, ainu ori cum
vre]i s‘-i numi]i pe ace[ti str‘mo[i ai no[tri, s‘ nu fie aceia[i
sugera]i de ãLegenda Omului AlbÓ, ãB‘rbosul blondÓ care a sosit
”n Mexic [i Peru cam ”n aceea[i perioad‘, cu 5.000 de ani ”n urm‘...
Aparent [i carpato-dun‘renii ainu, atunci c‰nd au invadat
Japonia, au ”nt‰lnit o popula]ie cunoscut‘ drept ãCultura JomonÓ,
despre care m‘rturiile sunt sporadice [i incomplete. Izgoni]i de
yayoi-ii veni]i de prin Coreea ”n jurul anului 300 d.H., ainu au fost
”mpr‘[tia]i, decima]i, sau mai corect spus, ãasimila]iÓ, japonezii
aduc‰ndu-[i cu mare dificultate aminte despre ãacei oameni albiÓ
pe care i-au g‘sit ”n insulele ocupate acum de ei. Aproximativ
14.000 de ainu mai tr‘iesc [i ”n ziua de azi ”n mici s‘tucuri de pe
coastele insulei Hokkaido, dar ãinteresul [tiin]ificÓ ”n ceea ce
prive[te originea acestora nu exist‘ [i se pare c‘ nu pasioneaz‘ pe
nimeni.
Azi se consider‘ c‘ insulele Japoniei au fost descoperite, din
\nt~mplare, de trei marinari portughezi, care au atins coasta
insulei Kyushu \n 1542. Ace[ti marinari r‘t‘ci]i nu sunt primii
europeni care au ajuns \n Japonia, a[a cum ni se spune, eronat, \n
c‘r]ile de istorie. Cu multe mii de ani \naintea lor, noi, carpatodanubienii,
am descoperit, invadat [i populat aceste insule.
Sosirea \n 1549 a iezuitului Francis Xavier, care va implanta o
cruce pe p‘m~ntul ãnou descoperitÒ, nu va avea acela[i succes ca
\n America de Sud; cre[tinismul nu a reu[it \n aceste insule, poate
[i din cauza interesului practic minor pe care \l prezentau la acel
moment. Japonezii au fost [i au r‘mas [i azi un popor foarte rasist,
\nchista]i \n castele lor sociale. Prejudismul na]ional \mpotriva
oamenilor ainu devine total ridicul [i, ca s‘ v‘ dau un exemplu,
unul dintre conduc‘torii recen]i ai popula]iei ainu este Shi-Geru
Yo-Sano care s-a luptat aproape 20 de ani cu o companie de
construc]ii japonez‘ care voia s‘ construiasc‘ un dig, distrug~nd
astfel un r~u sacru al oamenilor ainu dintr-un s‘tule], din insula
254
Hokkaido. C~nd, \n sf~r[it, a reu[it s‘ aduc‘ \n fa]a Cur]ii acea
companie de construc]ii, care apar]inea guvernului, judec‘torul
[i Curtea au refuzat s‘ accepte c‘ ar exista aceast‘ popula]ie ainu
(vezi p. 280 din cartea lui Patrick Smith, Japan, a
reinterpretation). Japonezii sunt un grup etnic ce apar]ine rasei
mongoloide. Ei \i numesc pe to]i care nu le apar]in ca ras‘
ãgaijinÒ. Aceasta s-ar traduce: gai Ð de afar‘ iar jin Ð persoan‘. Ei
bine, ei niciodat‘ nu i-au numit astfel pe coreeni ori chinezi, dar
pe ainu, da. Prigoana \mpotriva popula]iei ainu a atins maximul \n
anul 1192 c~nd au fost \mpin[i cu s‘lb‘ticie \n nordul friguros [i
neprimitor al Honshu-ului [i Hokkaido-lui. Azi ainu tr‘iesc
izola]i \n s‘tucurile lor, zb‘t~ndu-se s‘-[i p‘streze identitatea,
limba, dup‘ cum ne spune acela[i Patrick Smith. Soarta lor ne
aminte[te de aceea a nativilor americani, care se pierd treptat,
ãnaturalÒ, prin rezerva]iile din Statele Unite. Japonezii obi[nui]i \i
consider‘ pe oamenii ainu nimic altceva dec~t un parc de atrac]ii.
Ce-i uime[te cel mai mult pe ace[tia sunt caracteristicile fizice
deosebite de ei: figura distins‘ [i cizelat‘, unii din ei av~nd chiar
ochii alba[tri.
ëncep‰nd din secolul XIX d.H., oamenii ainu au adoptat
vestimenta]ia tradi]ional‘ japonez‘. Limba lor nu a fost studiat‘,
fiind considerat‘ de ãcercet‘toriiÓ japonezi ãde neclasificatÓ. S‘
sper‘m c‘ ”ntr-o bun‘ zi, un ãOMÓ, un urma[ al acestor carpatodanubieni
va avea situa]ia material‘ [i dorin]a [tiin]ific‘ s‘
cheltuiasc‘ ni[te mii de dolari pentru a face acel test de arheologie
molecular‘ Ð PCR Ð de confirmare a amprentei genetice (ãgenetic
blueprintÓ) a acestora.
Dac‘ ast‘zi ma[ina de PCR cost‘ c‰teva mii de dolari [i are
m‘rimea unui cuptor cu microunde, se preconizeaz‘ ca ”n viitorul
apropiat m‘rimea unui asemenea aparat s‘ nu o dep‘[easc‘ pe cea
a unui ãpalmtop computerÒ (computer ce poate fi ]inut ”n palm‘).
Acest lucru ar permite transportarea sa la locurile de cercetare,
informa]iile culese put‰nd fi apoi analizate cu ajutorul
computerelor specializate ce compar‘ datele introduse cu mii de
alte amprente genetice mitocondriale specifice diferitelor rase [i
255
Epopeea poporului carpato-danubian
civiliza]ii. V‘ spun toate acestea pentru a v‘ ”ntredeschide o u[‘
spre viitorul apropiat al arheologiei moderne.
A[a c‘, Oamenilor ainu carpato-dun‘reni, mai ave]i de a[teptat...
dac‘ nu ve]i disp‘rea, p‰n‘ c‰nd cineva va fi interesat de civiliza]
ia voastr‘É a noastr‘!
256
CUCERIREA SUMERULUI
(IRAKULUI)
de C`tre carpato-dun`reni
De la noi a ”nceput scrisul!
Aceia[i pelasgi, arieni, carpato-danubieni nu numai c‘ au
cucerit toat‘ Europa [i au populat-o, dar s-au risipit spre
R‘s‘rit p‘trunz‰nd prin nord-vestul Chinei (vezi mumiile
de la Tarim Bassin), continu‰ndu-[i drumul p‰n‘ ”n insulele
Japoniei, ori cobor‰nd ”n sudul Asiei [i cucerind India (vezi
m‘celul de la Mohendjo-Harappa). Faptul c‘ au cucerit Anatolia
(vezi poporul hittit), Asia Mic‘ (ramanii troieni), nordul Africii
(ga-ramanii), nu ”nseamn‘ c‘ ei s-au oprit aici.
Faptul c‘ au cucerit Sumerul, Mesopotamia, (zona Irakului
de azi), aduc‰nd cu ei prima scriere, cea pictografic‘, a fost
confirmat [i prin descoperirea celor trei t‘bli]e de lut de la T‘rt‘ria
- pe r‰ul Mure[, ”n anul 1961.
ën anul 1877 un diplomat francez, Ernest de Sarzec,
viceconsul ”n portul Basra din Capul Golfului Persic, va descoperi
o civiliza]ie uitat‘ acolo, pe teritoriul Irakului de azi. Cu un serviciu
plictisitor, obosit de c‘l‘rit, v‰nat de p‘s‘ri ori alte animale
s‘lbatice, Sarzec, care ”[i crease un ãapetitÓ arheologic prin
serviciile avute prin Egipt [i Etiopia, este anun]at de un director al
unui oficiu po[tal francez de existen]a ”n zona numit‘ Tellon, cam
la 155 de mile sud-est de Bagdad, a unor inscrip]ii antice ciudate pe
c‘r‘mizi, ”mpreun‘ cu corpul unei statui umane. Sarzec, intrigat [i
av‰nd probabil spiritul aventurierului gata de orice, va fugi p‰n‘ la
Tellon, va angaja localnici [i s‘p‘turile vor ”ncepe, ãuit‰ndÒ s‘-[i
anun]e superiorii francezi ori s‘ cear‘ permisiunea autorit‘]ilor
otomane locale. El ”[i va face o colec]ie personal‘ de figurine,
257
Epopeea poporului carpato-danubian
cilindri, pece]i, tablete cu inscrip]ii ciudate pe care ãharnicÓ le va
transporta ”n Fran]a pentru a le vinde muzeului Louvre ”n anul
1881 pentru suma de 130.000 franci. Chiar dac‘ exper]ii muzeului
nu au realizat pe moment ce achizi]ionaser‘, ei ”[i vor da seama mai
t‰rziu. Aveau ”n m‰inile lor obiecte ce apar]ineau unei societ‘]i
pierdute ”n negura istoriei, unei societ‘]i mai vechi ca cea
babilonian‘ ori assirian‘ care ”i urmase. Ei aveau ”n m‰inile lor
civiliza]ia sumerian‘, veche de 6.000 de ani. Exhumarea civiliza]iei
sumeriene, carpato-danubiene, g‘sirea unor t‘bli]e de lut care de
fapt reprezentau o ”ntreag‘ bibliotec‘ a antichit‘]ii, va deschide o
u[‘ spre trecutul ”ndep‘rtat al omenirii. Dar ce era cel mai
important la ace[ti sumerieni, era faptul c‘ [tiau s‘ scrie. Aparent
ace[ti sumerieni au sosit ”n dou‘ etape ”n acel spa]iu dintre fluviile
Tigru [i Eufrat, suprapun‰ndu-se peste o popula]ie a[a-numit‘
presumerian‘, negroid‘, descoperit‘ ”n urma s‘p‘turilor lui
Leonard Woolley, ”n 1929. Ei, sumerienii, aveau o legend‘ despre
Potop unde eroul principal Ziu-Sudra hot‘r‘[te s‘ se a[eze pe
p‘m‰ntul ãDilmunÓ, de unde r‘sare soarele, indirect ar‘t‰nd c‘ el
venea dinspre apus. Legenda acestui potop [i a eroului s‘u Ziu-
Sudra (cuv‰nt arian compus; Zeul Sudra), a fost g‘sit‘ ”n templul
de la Nippur, printre 35.000 de t‘bli]e de lut, av‰nd ”nscris‘ aceast‘
poveste. Meritul de a le fi descifrat i-a revenit lui Sir Henry
Rawlinson, ”n 1880. Legenda Potopului [i supravie]uitorului lui, va
fi preluat‘ dup‘ c‰teva mii de ani de predecesorii lor semitici
babilonieni [i asirieni. Supravie]uitorul Potopului se va numi Ut-
Napishtim, care ”i va spune povestea lui Gilgamesh.
Potopul descris de Ziu-Sudra se presupune c‘ s-a ”nt‰mplat ”n
anul 4250 \.d.H. Mai avem [i versiunea Hibru, a Potopului,
ãpreluat‘Ó( ca s‘ nu zicem furat‘) din legendele Mesopotamiei, pe
care o g‘sim [i ”n Biblie. Dar, ca [i la sumerieni, g‘sim legenda
Potopului [i laÉ vedici. Astfel, \n Book III, Brahmanism, ch.I,
The Early Vedic Religion, p. 189, \n Sata Patha-Brahmana, g‘sim
cea mai timpurie descriere a Potopului, unde Manu, un OM sf~nt,
a fost anun]at de c‘tre un pe[te despre potopul care va m‘tura
toate animalele [i to]i oamenii de pe P‘m~nt. El, Manu, va
construi o corabie pe care se va salva de Potop. Aceasta \l va purta
dincolo de munte, iar c~nd Potopul va dispare, El va fi singurul
258
supravie]uitor, singurul OM l‘sat pe P‘m~nt. O fiic‘ se va na[te, \n
mod misterios [i, \n final, lumea va fi repopulat‘ cu fiii lui Manu
(vezi www.talkoriginis.org/faqs/faqmeritt/flood.html). A[a c‘
mitul Potopului apare la \nceput la vedici [i sumerieni, fiind
ã\mprumutatÒ de babilonieni, evrei [i cre[tini. §i dac‘ ne lu‘m
dup‘ Biblie, Potopul a avut loc \n 2000 \.d.H., c~nd piramidele
egiptene existau deja. De ce oare Potopul nu le-a afectat, nu a l‘sat
nici o urm‘ pe ele! Dar s‘ revenim la Tartaria [i la originea
poporului cuceritor al Sumerului.
Cam la 20 km de T‘rt‘ria, se afl‘ colina Turda[. Acest deal a fost
s‘pat ”nc‘ de la sf‰r[itul veacului trecut. ëmi amintesc, copil fiind,
c‰nd tat‘l meu f‘cea m‘sur‘tori topografice ”n acea zon‘, s‘tenii
fiind foarte m‰ndri de secretele [i misterele locurilor. C‰nd s‘p‘turile
arheologilor p‘reau c‘ luaser‘ sf‰r[it, [i c‘ nimic nou nu mai era de
g‘sit ”n zona T‘rt‘riei, iat‘ c‘ deodat‘ se descoper‘, ”n stratul cel mai
de jos al colinei, o groap‘ umplut‘ cu cenu[‘. Pe fundul acesteia se
g‘seau dou‘ statuete ale unor idoli str‘vechi [i uita]i, o br‘]ar‘ din
scoici marine [i trei t‘bli]e de lut, micu]e, acoperite cu ni[te
ãm‰zg‘lituriÓ. Al‘turi de acestea se g‘seau oasele dezmembrate [i
arse ale unui adult. Surpriza nu a fost numai la g‘sirea acestor lucruri,
ci dup‘ cercetarea acestor t‘bli]e cu carbon radioactiv C14. Tehnica
utiliz‘rii C14 pentru datarea unor obiecte arheologice apar]ine
profesorului american Willard Libby de la Universitatea din Chicago,
pentru care a primit [i Premiul Nobel. Metoda lui este destul de precis‘,
av‰nd o eroare de numai +-50-100 de ani. Astfel t‘bli]ele cu
scrierea pictografic‘ au fost evaluate ca apar]in‰nd anilor 5300-
5200 \.d.H., ”nsemn‰nd, de fapt, mai mult de 7000 ani vechime,
apar]in‰nd culturii carpato-dun‘rene Vincea-Turda[.
Trebuie s‘ men]ion‘m [i numele descoperitorului acestor
t‘bli]e - dl Nicolae Vlasa (Fig. 5). Dup‘ p‘rerea cercet‘toarei
americane Marija Gimbutas ele au ãrevolu]ionat concep]ia privind
apari]ia scrisului fiind considerate primul mesaj scris ”n istoria
omenirii, cu 1.000 de ani ”naintea ãprimelorÓ t‘bli]e scrise
sumeriene. Faptul c‘ Europa a ”nceput la noi, ”n Balcani, nu mai
este un secret pentru nimeni, faptul c‘ prima roat‘ s-a descoperit
tot pe teritoriul nostru carpato-danubian (”n zona Ungariei de azi)
de asemeni nu este ceva nou, dar c‘ prima scriere ap‘rut‘ ”n lume
259
Epopeea poporului carpato-danubian
ne apar]ine tot nou‘, carpato-danubienilor, pentru unii a fost mult
prea mult. Nu este simplu s‘ ridici v‘lul a 7000 de ani [i s‘ spui:
De la noi a ”nceput Europa s‘ existe. De la noi a ”nceput scrisul ”n
lume; noi suntem adev‘ra]ii p‘rin]i ai Europei de azi.
T‘ceau martorii str‘vechiului ritual, al adultului ars l‰ng‘ doi
idoli, dar vor t‘cea [i inscrip]iile de pe t‘bli]e? Poetul rus Andrei
Nadirov din Leningrad, orientalist de preg‘tire, a scris, av‰nd o
imagina]ie [i inspira]ie unic‘, o frumoas‘ [i sensibil‘ poezie:
ãO timp str‘bun - a ta stihie
S-a potolit gonind prin h‘u,
Strig: unde e[ti tu T‘rt‘rie?
Prin vremuri n-aud r‘spunsul t‘u.
Se-ascunde g‰ndu-n dep‘rtare
De[ertul uit‘rii, mut
Dar a-nviat a ta chemare
ën micul [i-mpietritul lut.
El a sosit ca cioc‰rlia
Solia fra]ilor pre-daci
Nu, n-ai pierit ”n ve[nicia
Care-i ucide pe cei dragi
Aud iar glasul T‘rt‘riei
Un col] de val e destr‘mat
§i caut a ei slav‘ vie
Ce ”nc‘ nu a r‘sunat ã
S‘-i mul]umim poetului rus, Andrei Nadirov, [i nu numai lui.
S‘ nu-l uit‘m pe arheologul rus V. Titov care crede c‘ scrierea
primitiv‘ din ]‘rile Egeene (M‘rii Tracice) ”[i are originea ”n
Balcanii mileniului IV d.H. [i nu a ap‘rut sub influen]a
”ndep‘rtatei ]‘ri Sumer, dintre cele dou‘ r‰uri, Tigru [i Eufrat. ën
cartea sa ãDe la T‘rt‘ria la ´ara LuaneiÓ dl Paul Laz‘r Tonciulescu
(de unde am luat [i traducerea poeziei de mai sus) spune ã[i pe
deasupra este cunoscut c‘ creatorii culturii balcanice Vincea, ”n
mileniul V \.d.H., au trecut prin Asia Mic‘ ”n Kurdistan [i
Huzistan, unde ”n acea vreme se stabiliser‘ pre-sumerieniiÓ.
260
Academicianul bulgar Vladimir I. Georgiev, ”ntr-un interviu
publicat ”n revista ãMagazin istoricÓ #3/1972 despre originea
scrisului: ãMesopotamia sau sud-estul EuropeiÓ , face urm‘toarele
preciz‘ri: ãt‘bli]ele de la T‘rt‘ria sunt cu un mileniu mai vechi dec‰t
monumentele scrierii sumeriene. Dac‘ ”n toate cele trei cazuri (n.n.
- t‘bli]ele de pe Mure[ - T‘rt‘ria [i cele din Bulgaria de la Karanovo
[i Gracialni]a) este vorba de scris, atunci se impune o concluzie
surprinz‘toare: avem de-a face cu cea mai veche scriere din lumeÓ.
Din nou trebuie s‘ le mul]umim savan]ilor ru[i, respectiv lui
Boris Petrov care ”n anul 1975 a publicat ”n nr. 12 al revistei
ãTehnica TineretuluiÓ [i ”n volumul ãTainele veacurilorÓ,
Moscova, 1975, p.171-179 - articolul ãCuvintele vii ale T‘rt‘rieiÓ,
”n care traducea scrierea ideografic‘ de pe t‘bli]a rotund‘, pornind
de la echivalentele sumeriene.
Dar au fost [i al]ii ca sumerologul german Adam Falkenstein
care a scris c‘ T‘rt‘ria ar fi ap‘rut sub influen]a Sumerului!!!!
Ori altul ca M.C. Hood care sus]inea c‘ ãnegustorii
sumerieniÓ au vizitat pe vremuri Transilvania (?!) [i c‘ t‘bli]ele
acestora au fost copiate de ãb‘[tina[iÓ. Toate ar fi fost bune, dar,
cum po]i copia ceva ce nu exista \nc‘, scrierea sumerian‘ ap‘r‰nd
1.000 de ani mai t‰rziu iar carbonul radioactiv C-14 put‰nd face
ãgre[eliÓ numai de +/- 50-100 de ani.
Al]i ãspeciali[tiÓ [i mai
pu]in inspira]i au legat
scrierea de la T‘rt‘ria de
cea cretan‘, dar aceasta
din urm‘ va trebui s‘ mai
a[tepte 2.000 de ani p‰n‘
s‘ apar‘! Sumerologul
rus Boris Petrov red‘ un
tabel asem‘n‘tor celor
de la T‘rt‘ria pe care-l
voi completa cu anii
apari]iei lor.
Un alt sumerolog rus,
A. Kifisin, a publicat ”n
aceea[i revist‘ ãTehnica
MolodiojiÓ noi date
precum [i o hart‘ special
261
Epopeea poporului carpato-danubian
Fig. 98
Fig.99. Unul dintre cele mai vechi alfabete de
pe teritoriul nostru, este, [i cel al pluta[ilor
de pe Bistri]a, a[a cum ni-l prezint‘
N. Densu[ianu \n Dacia Preistoric‘.
”ntocmit‘, privind influen]a pe care au exercitat-o asupra lumii
antice, [i ”n special asupra vechii Elade, Egiptului, Sumerului [i
Chinei, cultura carpato-dun‘rean‘. Dac‘ compar‘m harta acestuia
cu acea a lui Gordon Childe ãThe Aryans - The History of
civilizationÒ 1993 - Barnes & Noble, p. 176-177 (Fig. 45), vedem
c‘ al]ii trebuie s‘ ne descopere istoria formidabil‘ pe care o avem
dar refuz‘m s‘ o cunoa[tem.
Cercet‘toarea american‘ Marija Gimbutas consider‘ c‘
apari]ia acestei culturi apar]in‰nd Neoliticului formeaz‘ vechea
cultur‘ european‘, pe care o situeaz‘ ”ntre 7.500-3.500 \.d.H., cu o
popula]ie ãpre indo-european‘Ó [i care cunoa[te apogeul
dezvolt‘rii sale ”ntre anii 5.000-4.000 \.d.H.
Acela[i A. Kifisin spune c‘ apari]ia pe nea[teptate, ”ntr-o
form‘ pe deplin dezvoltat‘, a scrierii sumeriene la sf‰r[itul
mileniului IV \.d.H., indic‘ faptul c‘ ea trebuie s‘ se fi format ”n
alt‘ parte (pe teritoriul nostru Ð n.a.).
ën nr. 8/1980 al revistei ãConvorbiri literareÓ Ariton Vraciu,
”n articolul intitulat ãLimba [i scrierea traco-dacilorÓ spune c‘
ãsemne identice celor de la Vincea au fost descoperite la TroiaÓ.
A[a c‘, oric‰t ar ap‘rea de paradoxal, inventatorii scrierii
sumeriene nu au fost sumerienii ci carpato-danubienii din zona
Transilvaniei.
Dar s‘ vedem cum au fost interpretate scrierile pictografice
de pe t‘bli]ele T‘rt‘riei.
1. Simbolul a doi ]api av‰nd ”ntre ei un spic ar reprezenta
bun‘starea ob[tei care se ocupa de agricultur‘ [i cre[terea animalelor.
2. A doua t‘bli]‘, cea ”mp‘r]it‘ ”n linii orizontale [i verticale
avea ”n fiecare sector zg‰riate diferite imagini simbolice, care au
fost considerate ãtotemuriÓ. Dac‘ compar‘m desenele de pe t‘bli]a
noastr‘ cu cele de pe vasul ritual g‘sit la Dejamet-Nasra, vom
remarca similitudinea dintre ele. Pe cea sumerian‘ g‘sim un
animal (un ied?), un scorpion, un cap de om sau zeu, un pe[te, o
construc]ie ciudat‘ [i, ”n sf‰r[it, o pas‘re. Inscrip]ia trebuie citit‘
circular, ”n jurul g‘urii t‘bli]ei [i ”n sensul invers acelor de
ceasornic. Totemurile t‘bli]ei #2 de la T‘rt‘ria sunt aranjate ”n
aceea[i ordine. S‘ fie o simpl‘ coinciden]‘ grafic‘? S‘ nu uit‘m c‘
262
semnele enigmaticei scrieri proto indiene de la Harappa sunt
similare cu cele din Insula Pa[telui, scrierea Kohau-Rongo-Rongo.
Nu cumva toate acestea au o origine comun‘ iar r‘spunsul este
faptul c‘ avem de-a face cu migrarea carpato-dun‘rean‘ ”n diferite
etape ale vie]ii peste tot ”n lume?
3. A treia t‘bli]‘ de la T‘rt‘ria, cea rotund‘, se pare c‘ este de
excep]ie. Ea a fost identificat‘ ca scriere sumerian‘, av‰nd scrise
pe ea urm‘toarele:
ã 4,NUN.KA.SA.UGULA.PI.IDIM.KARA.1Ó tradus ar
”nsemna:Ó De c‘tre cele patru conduc‘toare (,) pentru chipul Zeului
§aue (,) cel mai ”n v‰rst‘ (preot suprem) (”n virtutea) ad‰ncei
”n]elepciuni (,) a fost ars. La sumerieni, ”n cinstea marelui zeu §aue,
preotul suprem c‰nd ”[i termina anii de conducere era ars.
ën documentul de la Djamet-Nasra se men]ioneaz‘ cele patru
surori preotese care se aflau fiecare ”n fruntea unui grup tribal.
A[adar, la T‘rt‘ria s-a g‘sit trupul unui sacerdot, preot al cultului
zeului §aue, ars.
Ce leg‘turi s‘ avem noi cu acest cult, dar cu acest straniu zeu
§aue?
Ce caut‘ el pe meleagurile noastre cu 1.000 de ani ”nainte de
a-[i face apari]ia ”n Sumer (Mesopotamia - zona Irakului de azi?).
Dar cum se spune, cine caut‘ g‘se[te. S‘ vedem ce putem noi
g‘si acas‘, ”n Ardeal! Azi, numele lui se g‘se[te peste tot ”n zona
adiacent‘ T‘rt‘riei [i numai acolo. Acela[i prodigios scriitor, P.L.
Tonciulescu public‘ [i o hart‘ cu titlul ãUrmele zeului §aueÓ
(Fig. 41) din care men]ionez:
Pe Valea Mure[ului, la sud de Turda[, g‘sim satul §‘ule[ti.
La nord de T‘rt‘ria, tot pe malul st‰ng al Mure[ului, avem
satul §eu[a;
Mai la nord ”nt‰lnim §eulia de Mure[, tot ”nspre nord g‘sim
satul §au[a, comuna Ungheni (fosta §au[a de C‰mpie) (a[a le place
urma[ilor carpato-danubieni, rom‰nii de azi, s‘ schimbe unele
nume de comune, sate, care pentru ei nu mai au nici un interes!)
ën dreptul satului §eulia de Mure[ pe partea dreapt‘ se vars‘
”n Mure[ r‰ul Ludu[, care are afluent p‰r‰ul §aulia.
ëntre izvoarele Cri[ului Repede [i ale p‰r‰ului C‘pu[u
(afluent al Some[ului Mic) avem satul §aulia.
263
Epopeea poporului carpato-danubian
ën jude]ul Bihor, comuna Nojorid, avem satul §auaeu.
§i dac‘ ne deplas‘m spre Bistri]a-N‘s‘ud, l‰ng‘ comuna Uriu
g‘sim satul Ili-§ua.
Pe valea r‰ului §ieu, ”ntre izvoare [i confluen]a cu Some[ul
Mare, ãplou‘Ó cu tot felul de variante ale numelui marelui zeu
ãsumerianÓ (?) ca: §ieut, §ieu, §ieu-M‘gheru[, §ieu-Magheru[-
Vale, Cristur-§ieu, §ieu-Odorhei, §ieu Sf~ntul [i tot a[a p‰n‘ sus
”n Nord, spre Tisa.
Descoperim nume rom‰ne[ti f‘r‘ sens care, ”n antichitate,
7.000 de ani ”n urm‘, ”[i aveau sensul lor. A[a c‘ teoria ne[tiin]ific‘
lansat‘ de unii cercet‘tori sumerieni privind originea sumerian‘ a
t‘bli]elor de la T‘rt‘ria, ãcopiateÓ ori ãuitateÓ de un negustor
sumerian r‘t‘cit prin Transilvania acum 7.000 de ani, cu 1.000 de
ani ”naintea na[terii Sumerului, este eronat‘ (ca s‘ spunem
frumos). Faptul c‘ ”n Ardealul nostru zeul Sumerului, §aue, a fost
la el acas‘ cu o mie de ani ”nainte de a apare ”n Mesopotamia -
Sumer, nu face dec‰t s‘ arate migrarea carpato-danubienilor spre
acele locuri. Este ciudat faptul c‘ ei, sumerienii, [tiau s‘ prelucreze
aurul, metal care nu se g‘se[te ”n aceast‘ zon‘. ën schimb, ”l g‘sim
(sau mai bine zis, ”l g‘seam) din bel[ug la noi acas‘. Tracii au fost
cei mai mari me[teri aurari ai antichit‘]ii. Tot ei, sumerienii, au
introdus roata [i carul, g‘site ”n Europa pe teritoriul Daciei ca fiind
plecate de aici.
Sumerienii precum cealalt‘ ramur‘ carpato-danubian‘-
arian‘, care va cotropi India, erau albi, adorau ca zeu pe §aue, ”n
timp ce popula]ia cotropit‘, negroid‘ - vor fi numi]i ãSag-gigÓ
capete negre, avea ca zei]‘ pe ãGulaÓ.
Dar s‘ vedem dac‘, de acum 7.000 de ani mai putem g‘si
cuvinte asem‘n‘toare, rom~no-sumeriene: agar-ogor, annutimp
(an), ap-apa, ara- a strivi, aradu-sclav (argat), baharolar(
pahar), Bau Bau - so]ia regelui r‘zboiului, buluuh - a pleca
”n grab‘ (buluc), butuk-ruptur‘ (butuc), dur - cetate de piatr‘,
hidu - paznic de noapte (haiduc), la-la, lu-ai lui (lu), maru -
amar, nu - nu, sa - a sa, salatu - a ”n[ela, suti - a pune m‰na pe
ceva, a lua, a [uti, ussuru - a elibera, a u[ura, zu - tu. S‘-i mai
mul]umim o dat‘ d-lui Tonciulescu pentru informa]iile de mai
sus.
264
Dup‘ cum vedem, realit‘]i de acum 7.000 de ani se mai
p‘streaz‘ ”n limbaj, toponimie [i hidronimie.
Incinerarea mor]ilor, asem‘n‘toare la daci ca [i la sumerieni,
probabil a l‘sat expresia ãmort-coptÓ. Personal, cred c‘ a sosit
timpul s‘ ne repunem istoria noastr‘ ”n locul ei, s‘ le spunem ”n
[coli copiilor no[tri cine sunt ei [i cine le sunt str‘mo[ii, s‘ fie
m‰ndri de neamul de care apar]in. Este o crim‘ social‘ s‘ nu le
d‘m rom‰nilor ceea ce le apar]ine: MNDRIA DE NEAM [i cea
mai frumoas‘, bogat‘ [i plin‘ de demnitate istorie pe care un
popor a cunoscut-o c‰ndva. A sosit timpul s‘ nu ne mai l‘s‘m
jefui]i material [i, ”n special, spiritual. Este o adev‘rat‘ ru[ine s‘ ]i
se recunoasc‘ de c‘tre savan]i str‘ini calitatea de leag‘n planetar
de civiliza]ie iar tu, dac-rom‰n, s‘-]i declari dependen]a cultural‘
de focare t‰rzii latine, grece[ti, ori slave.
Domnilor istorici, a sosit timpul adev‘rului, a sosit timpul
s‘ le d‘m rom‰nilor ”napoi istoria lor milenar‘ [i m~ndria de
neam!
Bibliografie
1. Pr. B‘la[a, D., ´ara Soarelui sau Istoria Daco-Rom~niei, Ed. Kogaion, 1997
2. Bibliografia Rom~neasc‘ Veche 1508 Ð 1830, Tomul I, Ed. Academiei Rom~ne,
Bucure[ti, Stabilimentul Grafic, Kraus Reprint Limited, J.V. Socec, 1903
3. Bloch, R., Etruscii, Ed. §tiin]ific‘, Bucure[ti, 1966
4. ´ara nainte De Toate, Borda, V., E. Hrinciu, M. Marcu, Ed. ´ara Noastr‘, Bucure[ti,
1994
5. Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Literatura, Chi[in‘u, 1997
6. Cheikh, Anta Diop, Civilization Or Barbarism, An Authentic Anthropology, Lawrence
Hill Books, 1991, U.S.A.
7. Densu[ianu, N., Dacia Preistoric‘, Institutul de Arte Grafice ãCarol GoblÒ, Bucure[ti,
1913
8. Dr\mba, Ovidiu, Istoria Culturii [i Civiliza]iei, Ed. §tiin]ific‘ [i Enciclopedic‘,
Bucure[ti, 1985
9. Eminescu, Mihai, Poezii, Ed. pentru Literatur‘, 1964-65
10. Menon, Shanti, The First City Indus Valley, 2000 BC, Discover, p.67, December
1998, USA
11. Miulescu, N., Dacia ´ara Zeilor, Colec]ia Trika Ð Rom~nia
265
Epopeea poporului carpato-danubian
12. National Geographic Society, The Adventure of Archaeology, Washington D.C.,
1985
13. North, John, Stonehenge, A New Interpretation of Prehistoric Man and the Cosmos,
The Free Press, N.Y., 1996
14. The Rig Veda, Penguin Book, 1991
15. Schmandt Ð Besserat, D., Before Writing, University of Texas Press, Austria, 1992
16. Schmandt Ð Besserat, D., How writing came about, University of Texas Press, Austria,
1984
17. Time-Life Book, Anatolia: Cauldron of Cultures, Lost Civilizations, Alexandria,
Virginia, 1995
18. Time-Life Book, Etruscans: ItalyÕs Lovers of Life, Alexandria, Virginia, 1995
19. Time-Life Book, Lost Civilizations Ð Early Europe: Mysteries in Stone
20. Tonciulescu, P.L., De la T‘rt‘ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, 1996
266
ALEXANDROS [I MACEDONIA
Olume ”ntreag‘ a vorbit [i ”nc‘ mai vorbe[te despre
Alexandru Macedon. Dar c‰]i dintre ace[tia, [i ”n special
dintre istorici, au vizitat Macedonia [i au ”ncercat s‘
vorbeasc‘ cu un macedon, un vlah, un arom‰n?
C‰]i dintre ace[tia au ”ncercat s‘ descopere limba macedonenilor?
C‰]i dintre ace[ti istorici au urm‘rit istoria macedonenilor
[i a statului macedonean de la ”nfiin]are [i p‰n‘ ”n zilele noastre,
c‰nd este ”mp‘r]it ”ntre greci, bulgari, iugoslavi [i albanezi, to]i
c‘ut‰nd s‘-[i adjudece teritoriul [i - pe macedoneni. Cui ”i pas‘ c‘
ast‘zi, macedonenii, la ei acas‘, sub jugul grecesc, o duc mai r‘u
dec‰t sub cel otoman, nefiind recunoscu]i de greci c‘ ar exista pentru
a nu li se acorda dreptul de minoritate?
C~]i [tiu c‘ \n urma schimbului de popula]ie f‘cut \ntre greci
[i turci, \n jurul anului 1921, teritoriul macedonean a fost
suprapopulat cu grecii dispera]i, zv~rli]i afar‘ din Turcia [i care au
ocupat zona Tesalonicului iar acum ... sunt la ei acas‘ ... chiar
majoritari ca num‘r.
L-am citat de cur‰nd pe Ulrich Wilcken cu Alexander the Great
(WW Norton & Comp., 1997), care la pagina 22 consider‘ originea
macedonenilor ãcontroversat‘Ó, macedonenii fiind fie barbari
(deci nu greci), fie greci (deci nu barbari). Cu c‰]i macedoneni,
vlahi, arom‰ni o fi discutat d‰nsul ”nainte de a scrie a[a o inep]ie?
Subiectul nu este controversat, ci numai vopsit cu culorile politice,
convenabile, care s‘ nu le dea dreptul macedonenilor la preten]ii
legitime de a avea [coli [i ziare ”n limba lor, ”n dialectul lor arom~n
ori, de ce s‘ nu spunem deschis, ”n limba civiliza]iei c‘reia apar]in,
limba daco-rom‰n‘!
Macedonenii au fost, sunt [i vor r‘m‰ne acela[i popor: tracodac-
pelasgic, originar din nucleul carpato-danubian. Limba vechilor
macedoneni a fost, este [i va fi un dialect traco-dac.
267
Alesul zeilor
Cartea domnului B. Stefanoski publicat‘ ”n urm‘ cu 3-4 ani
vine s‘ confirme adev‘rul c‘ daco-rom~n‘ [i macedo-rom~n‘ sunt
dialecte ale aceleia[i limbi pelasgice, tracice, traco-dacice.
Dl Stefanoski, cunoa[te ”n detaliu limba macedo-rom~n‘, fapt
care-i permite s‘ descifreze cu u[urin]‘ textele vechi. Domnia sa
arat‘ c‘ multitudinea de inscrip]ii g‘site la sud de Dun‘re prezint‘
o limb‘ diferit‘ de cea greac‘ [i latin‘.
Aceast‘ limb‘ nu este dec‰t limba traco-dac‘, macedoneana
fiind varianta sudic‘ a acestei limbi vorbite pe un teritoriu vast: de
la nord de mun]ii Balcani [i Dun‘re, p‰n‘ la Marea Baltic‘.
Una dintre cele mai cunoscute inscrip]ii este cea de pe inelul
(Fig. 100) g‘sit ”n 1912 la Ezerova, ”n Bulgaria, expus ulterior la
muzeul din Sofia. Acest inel are o vechime de circa 2.500 de ani,
deci cu mult ”nainte de orice prezen]‘ roman‘ sau greceasc‘ ”n
Balcani. Macedonia a devenit provincie roman‘ pe la 150 \.d.H.,
dup‘ care domina]ia roman‘ a ”nceput s‘ se extind‘ spre nord.
Dac‘ opinia cercet‘torilor dinaintea celui sus-amintit a fost
c‘ textul gravat pe inel era de nedescifrat, s‘ vedem cum poate fi el
citit, prin latinizarea textului:
A[a este scris pe inel ãIÒ-A[a se poate citi ãIIÒ-Sau a[a
ROLISTENEAN ROLIS TENE ANE ROLIS TENE AN
ERENERTIL RENE TIL TEANE ER ENER TIL
TEAN
TEANESKOR SKOR RAZEA DO MANE ESKOR RAZE
ADOMEAN
RAZEADOM
EANTILEZV TIL EZ VI ITTA TIL EZ VI ITL TA
IITTAAMINE MINE RAZE-L TA MINE RAZELTA
RAZ
ELTA
ën acest grup trebuie s‘ ”n]elegem c‘ nu exist‘ spa]ii ”ntre
cuvinte, tot textul fiind scris pe pecetea unui inel cu diametrul de
3 centimetri. Cum traco-dacii-macedoneni atinseser‘ un rafinament
poetic nemai”nt‰lnit la vechile popoare europene, s‘ ne reamintim
de orele de literatur‘ [i de acrostihuri. Vom reg‘si, deci, pe
268
269
Fig.100. Inel, cu un diametru de trei centimetri, g‘sit \n 1912 la Ezerova, teritoriu dac suddun‘
rean, ocupat azi de bulgari. Vechimea lui este de 2.500-3.000 de ani, deci a fost f‘cut cu
mult \nainte de prezen]a roman‘ sau greceasc‘ \n aceast‘ zon‘. S‘ vedem ce este scris pe el,
latiniz~nd textul [i f‘c~nd spa]ii \ntre litere:
A[a este scris pe inel ãIÒ-A[a se poate citi ãIIÒ-Sau a[a
ROLISTENEAN ROLIS TENE ANE ROLIS TENE AN
ERENERTIL RENE TIL TEANE ER ENER TIL
TEAN
TEANESKOR SKOR RAZEA DO MANE ESKOR RAZE
ADOMEAN
RAZEADOM
EANTILEZV TIL EZ VI ITTA TIL EZ VI ITL TA
IITTAAMINE MINE RAZE-L TA MINE RAZELTA
RAZ
ELTA
acest inel, geto-daco-macedonean, vechi de peste 2.500-3.000 de
ani, un acrostih. Citind doar primele litere de sus ”n jos, g‘sim: ãRE
TRE IREÓ, ceea ce ”n latina vulgar‘, ori mai corect ”n limba dacotraco-
macedonean‘ ”nseamn‘: ãLa al treilea (vers) opre[te-teÓ.
Traducerea ãIÒ: ãVulture, ]ine o liter‘ din doina (poezie), pentru
ca Trandafirul s‘ dea rod! La acesta (inel, poezie) vei privi, dar
la Trandafir [i mai multÒ.
Traducerea ãIIÒ: ãRolis, ]ine mereu inelul la tine. E scris de
Raze cu dragoste. La el s‘ prive[ti, dar la Raze [i mai mult!Ò (vezi
ãDacia secret‘Ò, Adrian Bucurescu, Ed. Arhetip R.S., Bucure[ti,
1998).
§tiind c‘ ROLLIS (care ”nseamn‘ [i vultur poate fi asimilat cu
numele unui b‘rbat din acea vreme, iar RAZE (RA-ZE zeul RA,
zeul Soare): Roza, Ruza, Trandafir, ar fi putut fi un nume de femeie
(eventual so]ie a lui ROLLIS), s‘ vedem ”n]elesul versurilor,
atunci c‰nd facem desp‘r]irea ”n cuvinte.
Coloana a II-a s-ar traduce: ãVultureÓ ]ine o liter‘ din poezie
(doina) pentru ca ãTrandafirulÓ s‘ dea rod. La acesta (inelul cu
poezia - n.n.) vei privi, dar la ãTrandafirÓ [i mai mult.
Coloana a III-a s-ar putea traduce: Rollis, ]ine mereu inelul la
tine. E scris de Raze cu dragoste. La el s‘ prive[ti, dar la Raze [i
mai mult.
Inelul se pare c‘ a fost d‘ruit de Raze (Trandafirul) so]ului ei
Rollis (Vulturul) care a st‘p‰nit Scythia Minor (Dobrogea de
ast‘zi) [i Moesia.
S‘ ne mai amintim c‘ la Celei (”n jude]ul Olt), ”ntr-un morm
‰nt de femeie a fost g‘sit un alt inel de aur pe care era scris:
ãVRO LY THRIS VE INDRYN SOY A ROYLONÓÐãFloarea cu
]epiÓ (Trandafirul) va fi culeas‘ numai de Vultur. Nu [tiu de ce trebuie
s‘ c‘ut‘m documente ”n care s‘ se dovedeasc‘ faptul c‘
macedonenii nu erau greci [i c‘ vorbeau o limb‘ diferit‘.
Pe macedoneni, vlahi, arom‰ni, nimeni nu-i ”ntreab‘, nimeni
nu le ascult‘ limba... nimeni nu vrea s‘-i asculte! Ei continu‘ s‘-[i
vorbeasc‘ limba, veche de mii de ani cu schimb‘rile [i transform‘
rile pe care orice limb‘ le sufer‘ ”n decursul mileniilor.
S‘ nu uit‘m c‘ limba vechilor greci a devenit aproape de
ne-”n]eles pentru grecii de ast‘zi... dar ”nc‘ ”[i mai p‘streaz‘
caracteristicile.
270
Iar dac‘ din dorin]e politice Filip al II-lea, tat‘l lui Alexandru
Macedon, considerat la vremea lui ãcel mai mare du[man al
grecilorÓ c‰t [i Alexandru Macedon ãcuceritorul absolut al tuturor
grecilor [i distrug‘tor al Imperiului PersanÓ au ajuns ca ”n zilele
noastre s‘ li se atribuie origine greac‘, aceast‘ eroare nu trebuie s‘
persiste [i trebuie denun]at‘.
Alesul zeilor
271
Fig.101. A[a ar‘ta Filip II, tat‘l lui Alexandru Macedon, dup‘ un medalion de aur, din
perioada roman‘, ce se g‘se[te azi la Paris, Libr‘ria Na]ional‘. Tat‘l acestuia a fost Amyntes
III, c‘s‘torit cu traca Eurydice, cu care a avut trei b‘ie]i, unul dintre ace[tia fiind [i Filip II.
Filip II s-a c‘s‘torit cu Olimpia, fata regelui macosienilor, Neoptolemeus din Epir (traco-ilir),
cu care a avut doi copii: pe Alexandru III, supranumit [i Macedon [i pe Cleopatra.
Mama lui Alexandru, Olimpia, era o femeie foarte frumoas‘ dar [i foarte violent‘.
Dup‘ Hammond, Alexander the Great, University of North Carolina Press, US, 1997.
De ce oare Herodot scrie c‘ lui Alexandru I, fiul lui Amintas,
regele Macedoniei, care a tr‘it cu un secol ”naintea lui Herodot, i
s-a contestat dreptul de a participa la Jocurile Olimpice pentru c‘
nu era grec? Iar Strabo sus]ine ”n Geografia sa: ã”n Macedonia [i
”n alte p‘r]i din Tessalia se afl‘ traci, iar ”n Acarnania [i Etolia se
afl‘ Epiroti.?!
Epirotii erau o ramur‘ a ilirilor care la r‰ndul lor f‘ceau parte
tot din marea familie tracic‘-pelasgic‘. ën alt‘ parte, tot Strabo
spune: ã”n Macedonia, p‰n‘ la r‰ul Strymon sunt macedoneni [i
peoni (iliri - n.n.). De la r‰ul Strymon ”ncolo, p‰n‘ la Pontul Euxin
(Constan]a [i Hemus - Mun]ii Balcani) sunt peste tot numai traci,
except‰nd coasta, locuit‘ de greciÓ. Aceasta, spune Strabo, c‰nd
Epirul [i Macedonia erau provincii romane de 200 de ani, [i deci...
nu se romanizaser‘, a[a cum le place unora s‘ spun‘. Mai mult, el,
Strabo aduce o informa]ie extrem de pre]ioas‘, referindu-se la
limba macedonenilor contemporani cu el, din care reiese c‘ aceasta
nu era limba greac‘: ãnoi numim Macedonia p‰n‘ la Corcyra,
asta pentru c‘ oamenii de aici se tund ca macedonenii [i se
”mbrac‘ cu mantii groase, de l‰n‘, ca macedonenii, vorbesc
aceea[i limb‘ cu eiÓ (nu greaca - n.n.).
Nici la nume nu s-au schimbat prea mult ”n cei aproape 2.000
de ani scur[i de la Strabo ”ncoace, ”n sensul c‘ de[i mul]i macedoneni
sunt azi bilingvi, nu vor s‘ renun]e la limba lor, a[a cum
probabil ar dori mul]i greci, bulgari ori s~rbi.
Am adus doar c‰teva exemple din care s‘ reias‘ adev‘rul
despre originea macedonenilor [i a limbii lor, dar dac‘ ave]i
curiozitatea, ”i pute]i ”nt‰lni la ei acas‘, ”n Macedonia, azi
”mp‘r]it‘ ”ntre greci, bulgari [i iugoslavi, vorbindu-[i limba
ne\n]eleas‘ de nimeni dec~t de rom~ni!
Ei, macedonenii, nu au dreptul nici la un nume, nici la o ]ar‘
a lor [i nici la o limb‘ a lor. Grecii le neag‘ originea [i existen]a,
iar fra]ilor daco-rom~ni nu prea le pas‘.
272
Originea Macedonenilor
Spa]iul Carpato-Dun‘rean, considerat leag‘nul vechii
Europe, spa]iul aryan care a dat na[tere civiliza]iei vedice,
pelasgice, tracice este locul de unde [i-au ”nceput roirea
proto-europenii, carpato-danubienii, care vor cuceri lumea. Ei,
macedonenii, nu sunt nimic altceva dec‰t una dintre ramurile
acelor carpato-danubieni. Limba macedonenilor, numit‘ ast‘zi de
c‘tre ei arom‰na, vlacic‘, cum ”i mai spun grecii, nu este nimic
altceva dec‰t sor‘ cu daco-rom‰na de ast‘zi.
De ce oare grecii ]in a[a de mult s‘ mint‘ [i s‘-i considere pe
macedoneni greci (?) atunci c‰nd este at‰t de evident c‘ gre[esc?
Este p‘cat, iar asta poate s‘ ne fac‘ s‘ credem c‘ de fapt ”ntreaga
lor ãcultur‘Ó este poate un alt furt ascuns undeva demult, ”n a lor
ãistorieÓ.
Este absolut de ne”n]eles de ce 6.000 de greci care tr‘iesc ”n
Rom‰nia pot avea dreptul la [coal‘ [i pres‘ ”n limba lor, iar
800.000 de macedoneni (arom‰ni) ce tr‘iesc ”n Grecia nu au
dreptul la reciprocitate ”n ãprietenaÓ Ellada!?
De ce macedonenii din Albania, Macedonia, Bulgaria, Serbia
nu au dreptul s‘-[i vorbeasc‘ limba?
Rom‰nii timoceni din imediata noastr‘ apropiere, de pe valea
Timocului, de o parte [i alta a r‰ului, ”n Bulgaria [i Serbia, ”n
num‘r de nu mai pu]in de 2 milioane, f‘r‘ [coli ori pres‘ ”n limba
rom‰n‘ (except‰nd anii 1859-1868) continu‘ s‘ existe... dar
pentru c‰t timp?
Dup‘ ce am fost a[a de ãgenero[iÓ s‘ ced‘m Banatul iugoslavilor,
astfel ”nc‰t capitala lor Belgrad, s‘ nu fie pe grani]‘.. ei
ne-au ”nchis [colile rom‰ne.
Culmea, bulgarii odat‘ cu eliberarea de sub jugul otoman
multisecular, pentru care la Plevna ”n 1877 ne-am dat s‰ngele, ”n
inima ]‘rii lor, ”n loc s‘ ne arate mai mult‘ prietenie, dac‘ nu chiar
recuno[tin]‘, azi neag‘ existen]a macedonenilor.
273
Alesul zeilor
Dar s‘ vedem c‰nd au ap‘rut macedonenii.
Sosirea grecilor ”n Peninsula Balcanic‘ ”ntre anii 1.900 [i
1.600 \.d.H., din estul M‘rii Caspice, ”n patru grupuri: aheii -
blonzi, albi, cum ”i descrie orbul Homer, 300-400 de ani mai t‰rziu;
dorienii care-i vor subjuga pe primii; [i ”n sf‰r[it, eolienii [i ionienii
care-[i vor g‘si casa mai mult prin insulele M‘rii Tracice (Egee),
ne vor g‘si pe noi, pelasgii, ãoamenii p‘m~ntuluiÒ la noi acas‘.
Ace[tia vor disloca pe pelasgii carpato-danubieni, iar ”n Peninsula
Balcanic‘ ”i vor ”mpinge c‘tre nord. Prin anul 700 \.d.H., o parte
dintre carpato-danubieni (pelasgii) se vor uni ”n jurul regelui
Perdicas I, aparent fondatorul statului Macedonean (Perdicas fiind
numit [i Argeiades - de pe Arge[).
Unul dintre urma[ii lui, Alexandru I al Macedoniei, vr‰nd s‘
participe la Jocurile Olimpice, a fost respins pe motiv c‘ era
barbar, nu grec. De fapt, jocurile olimpice de atunci, mai erau [i o
mare atrac]ie homosexual‘, mul]i dintre ”nving‘tori ajung‰nd s‘ fie
”nvin[i [i sub o alt‘ form‘, mai pu]in eroic‘ [i mai mult erotic‘.
Un alt urma[ al lui Perdicas I a fost [i regele macedonean
Amyntas III care s-a c‘s‘torit cu Eurydice, din tribul tracilor. Din
c‘s‘toria lor au rezultat trei b‘ie]i, unul dintre ei fiind Filip II.
Acesta s-a c‘s‘torit cu Olimpia, fata regelui macosienilor,
Neoptolemeus din Epir (traco-ilir) - dup‘ cum vedem, nici unul
dintre ei nefiind de origine greac‘. Ei vor avea doi copii: pe
Alexandru III (supranumit Macedon) [i pe Cleopatra.
V‘ ve]i ”ntreba de ce acest nume, Alexandru, este a[a de frecvent
la ace[ti traco-pelasgi-carpato-danubieni (arge[eni).
ën legendele traco-dacilor, preotesele Domnului Nop]ii din
legendarul Kogaion, i-au t‘iat acestuia capul [i i l-au aruncat ”n
r‰ul ce curgea ”n apropiere. Legendele elene [i romane spun c‘
Orfeu era trac [i c‘ Mainades (ãdansatoarele sacreÓ) i-au t‘iat acestuia
capul [i i l-au aruncat apoi ”n r‰u. Tot despre el se spune c‘
era prin]ul Kycon-ilor, intonim apropiat de Kogaion.
Cetatea natural‘ a lui Orfeu era D-Ion (ãA MagnificuluiÓ). Pe
una dintre cele mai vechi t‘bli]e din lut scrise - cele de la T‘rt‘ria,
Rom‰nia - un ini]iat ”n tainele Kog-a-ion-ului a desenat o cruce, ”n
v‰rful c‘reia se afl‘ un cap. T‘bli]a poart‘ urmatorul text, ”n
traducere: ãomul care [tie tainele va merge ”n ceruriÓ- cel pu]in a[a
spun unii.
274
Ca ”mp‘rat ce a fost, Domnului Nop]ii, Magnificul (Orfeu de
mai t‰rziu) i-au fost consacrate jertfele rituale de animale: cerb,
zimbru, bour etc. Pe sigiliul primei capitale a Moldovei, Baia (Fig.
102), apare un cerb cu capul t‘iat, aluzie la decapitarea ãDomnului
Nop]iiÓ de c‘tre preotese. Astfel, ãDomnului Nop]iiÓ, lui ãIon
MagnificulÓ i se mai spunea [i Dros Cerbul, iar ”n amintirea sacrificiului
s‘u a ap‘rut teribila tradi]ie traco-dac‘, getic‘, a trimiterii
unui sol curat la ceruri, obicei ce s-a numit ALEXAN-DROS ãCel
Jertfit CerbuluiÓ (ori ãPrecum CerbulÓ). A[adar, numele de
Alexandros, Alexandru este un nume pur pelasgic, traco-dac. Tot
de atunci se pare c‘ a r‘mas la daco-romani straniul dans
Ciuleandra sau §uleandra, pe care ”n vechime ”l ”ncepeau doar
preotesele Ko-ga-ion-ului, c‰nd cel ales (Alexan-Dros) era trimis ”n
suli]e respectiv la ceruri, ca s‘ duc‘ zeilor mesajul p‘m‰ntean.
Herodot are meritul de a fi descris pentru prima oar‘ acest
obicei al barbarilor.
Acum dup‘ ce am trecut ”n revist‘ lumea macedonilor, originea
lor, originea lui Alexandru Macedon (tat‘l - barbar, tracomacedonean,
mama - barbar‘, traco-ilir‘) s‘-i vedem evolu]ia ”n
istorie. Alexandros, fiu al ãbarbaruluiÓ macedonean Filip al II-lea
[i al traco-ilirei Olimpia, o alt‘ barbar‘, s-a afirmat ”n istoria universal‘
ca o figur‘ proeminent‘ ”n plan organizator [i militar, dar
[i ca o persoan‘ cu gust artistic, r‘sp‰ndind cultura balcanic‘ pe
trei continente, conduc‰ndu-[i armata f‘r‘ a cunoa[te vreodat‘
”nfr~ngerea [i construind un stat ”ntins de la Dun‘re la de[ertul
Nubiei [i de la Marea Adriatic‘ la Oceanul Indian, caracterul lui,
contradictoriu [i vulcanic, ”mpletindu-se cu acela al unui t‰n‘r
pelasg, macedonean, iubitor de via]‘ [i petreceri, dar [i cu duritatea
caracteristic‘ perioadei ”n care a tr‘it.
N‘scut ”n 356 \.d.H. la Pella, capitala regatului PELAÐSGIC
al Macedoniei, chiar ”n noaptea ”n care a luat foc vestitul templu
al zei]ei Artemis din Efes, el se va confrunta cu o societate condus‘
de legi de supravie]uire simple [i barbare. La acel timp, regii care ”i
considerau pe macedoneni ãbarbariÓ ”[i vedeau cet‘]ile avariate [i
ocupate de for]a penetrant‘ a armatelor macedonene av‰ndu-l ”n
frunte pe Filip al II-lea. Pentru prima dat‘ de la sosirea lor ”n
Peninsula Balcanic‘, grecii au un st‘p‰n care-i cotrope[te [i-i
275
Alesul zeilor
Fig.102. Pe sigiliul primei capitale a Moldovei, Baia, apare un cerb cu capul t‘iat. S‘ fie asta
o aluzie la decapitarea Domnului Nop]ii, a Magnificului Ion?
Dup‘ Adrian Bunescu ãDacia secret‘Ò, p. 22, Ed. Arhetip R.S., Bucure[ti, 1998
276
277
une[te sub ai lui genunchi, sub statul macedonean al lui Filip
al II-lea. Fiul acestuia Alexandros mo[tene[te de la p‘rin]ii lui nu
numai s~ngele pelasgo-tracic, dar [i calit‘]ile excep]ionale de
conduc‘tor, g‰nditor la care se adaug‘ temperamentul impulsiv
aryan carpato-danubian.
ën acela[i timp, spre deosebire de tat‘l s‘u care nu s-a ab]inut
”n satisfacerea apetitului sexual ”n raport cu reprezentantele sexului
opus, Alexandru a manifestat o oarecare re]inere ”n rela]iile
aventuroase amoroase, fiind considerat ”n mod eronat ori tenden]
ios de unii istorici ca av‰nd tendin]e sexuale diferite.
Deoarece ereditatea singur‘ nu poate explica ”n ”ntregime
caracterul lui Alexandru, este bine s‘ amintim aici [i educa]ia
oferit‘ de p‘rin]ii acestuia. Ei i-au adus ca educator pe Aristotel,
care la r‰ndul s‘u era elev al lui Platon, fiu al doctorului
Nicomachus, doctorul lui Amyntas al Macedoniei.
Aristotel s-a n‘scut la Stagira (teritoriu macedonean) [i a fost
macedonean dup‘ mam‘ [i grec-macedonean dup‘ tat‘, fluent ”n
limba macedonean‘, dar [i ”n cea greac‘ pe care [i-o va ”mbun‘t‘]i
la [coala lui Platon. La Pella revine la v‰rsta de 40 de ani, el fiind
de fapt un apropiat al regelui Macedoniei Filip al II-lea (vezi Aulus
Gellics ”n ãNop]ile AtticeÓ).
Filip al II-lea ”l va ”ns‘rcina pe Aristotel s‘-l ”nve]e pe t‰n‘rul
macedonean Alexandru astronomia, geografia, botanica, zoologia,
medicina c‰t [i metafizica, poezia [i bazele g‰ndirii politice a[a
cum le [tia el, Aristotel, atunci, de mult, a[a cum le ”nv‘]ase de la
Platon. Pentru Alexandru, Aristotel a scris ãArta de a fi regeÓ, o
lucrare care din nefericire nu a supravie]uit timpului (vezi N. G. L.
Hammond, The Genius of Alexander the Great, p. 6).
Astfel, la v~rsta de 13 ani (343 \.d.H.) Alexandru ”mpreun‘ cu
c‰]iva tineri de aceea[i v‰rst‘ vor sta ”n s‘tucul Miezo pentru o
perioad‘ de 3 ani, av‰ndu-l ca profesor pe Aristotel. Acesta va avea
o influen]‘ profund‘ asupra viitorului t‰n‘rului Alexandros
(Alesul zeilor).
ën anul 340 \.d.H., la v‰rsta de 16 ani, Alexandru trebuie s‘
p‘r‘seasc‘ s‘tucul Miezo ca s‘ devin‘ regent al Pellei, atunci c‰nd
tat‘l s‘u, Filip al II-lea, va pleca ”n campania ”mpotriva Bizan]ului.
La 18 ani (338 \.d.H.) Filip ”i d‘ comanda cavaleriei macedonene
Alesul zeilor
”n lupta decisiv‘ de la Chaeronea. Dar numai la un an dup‘ aceste
evenimente, buna rela]ie tat‘-fiu ia sf‰r[it.
ën 337 \.d.H., la re”ntoarcerea de la Congresul de la Corint,
Filip al II-lea se ”ndr‘goste[te de o macedoneanc‘ - Cleopatra [i o
abandoneaz‘ pe Olimpia. Alexandru, ”n semn de protest, p‘r‘se[te
Macedonia ”mpreun‘ cu mama sa, duc‰ndu-se la bunici, ”n Epirus,
la traco-iliri... (cum de-o fi devenit ea, Olimpia, ãgrecoaic‘Ó azi,
dup‘ 2.000 de ani, numai ei, ãistoriciiÓ greci, [tiu!!).
Cu ajutorul unui oarecare Demarotus din Corint se face
reconcilierea tat‘-fiu, Alexandru re”ntorc‰ndu-se la Pella. ëntre
timp, sora lui Alexandru - Cleopatra - este dat‘ ca so]ie unchiului
ei, regele Alexandru al molosianilor (din Epirul traco-iliric). Filip,
merg‰nd la nunt‘, f‘r‘ a fi p‘zit, ca de obicei, este ”njunghiat de un
t‰n‘r nobil macedonean, Pausanias, motivul fiind o revan[‘
personal‘.
Sf‰r[itul tragic al lui Filip a fost atribuit de c‘tre unii ne”n]elegerii
dintre acesta [i so]ia sa Olimpia, dar complicitatea ei la omor
nu a fost dovedit‘ niciodat‘, iar ideea c‘ Alexandru ar fi fost implicat
”n acel complot nu poate fi nimic altceva dec‰t o calomnie.
Alexandru [i-a iubit [i respectat tat‘l, dovad‘ fiind [i faptul c‘ i-a
r‘zbunat moartea.
Alexandru ãAlesul zeilorÓ [i-a ”nceput domnia ”ntr-un mod
destul de s‰ngeros [i despotic. Pe nobilul macedonean care i-a
omor‰t tat‘l ”l va da pe m‰inile armatei Macedoniei care, dup‘ un
tratament ãdeosebitÓ, ”l va crucifica.
Mai t‰rziu, ”n timpul ceremoniei funerare a lui Filip, el va
ordona execu]ia a doi fra]i din familia princiar‘ Lyncestian, pe
Arhabaeus [i Heromenes, acuz‰ndu-i c‘ au provocat omor‰rea lui
Filip. Dar pe al treilea frate, Alexandru Lyncestian l-a iertat, pentru
c‘ dup‘ moartea lui Filip acesta l-a salutat pe Alexandru
Macedon ca rege [i l-a ”nso]it peste tot cu respect.
ën acela[i context, s‘ nu uit‘m c‘ Darius al III-lea i-a propus
lui Alexandru Lyncestian tronul Macedoniei dac‘ acesta ”l va asista
pe cel ce avea s‘ r‘m‰n‘ ”n istorie Alexandru Macedon. (ëncepem
s‘ ne ”ncurc‘m ”n ace[ti Alexandri [i s‘ ”n]elegem c‘ pentru neamul
nostru carpato-danubian numele Alexandros era nu numai
foarte frecvent, dar [i foarte stimat [i nobil, cum de altfel era [i
278
numele de Cleopatra care apar]ine tot neamului nostru tracic,
pelasgic). Dar securitatea tronului a necesitat [i alte sacrificii.
Amyntas, fiul regelui pelasgic de la care Filip a luat tronul, fiind
”nc‘ ”n via]‘, a devenit un pericol pentru ãmicu]ulÓ nostru
Alexandros, a[a c‘ [i acesta a fost redus la t‘cere ”mpreun‘ cu un
frate vitreg al lui Alexandru, Caranus (provenit dintr-o c‘s‘torie a
lui Filip, anterioar‘ celei cu Olimpia). Dar Alexandru [i ”n special
mama acestuia, Olimpia, nu au uitat-o niciodat‘ pe marea dragoste
a lui Filip, Cleopatra, nepoata lui Attalus. A[a c‘ Alexandru a
dat o fug‘ p‰n‘ ”n Asia [i i-a omor‰t pe to]i b‘rba]ii din acea familie,
iar mama lui, Olimpia, nevr‰nd s‘ r‘m‰n‘ mai prejos, o va
omor” pe infanta fiic‘ a Cleopatrei cu Filip, ”n bra]ele acesteia,
for]‰nd-o pe Cleopatra la sinucidere. Tot acest ãconflictÓ care a
cauzat v‘rsare de s‰nge ”ntr-o m‘sur‘ probabil mult mai mare
dec‰t ne putem noi ”nchipui, nu a f‘cut dec‰t s‘-i \nt‘reasc‘
siguran]a tronului, f‘r‘ s‘ conteze dac‘ el se va afla ”n Persia, India
sau Egipt.
Dar grecii ]inu]i sub c‘lc‰iul ãbarbarilorÒ macedoneni, prin
a[a-numitul ãTratat de la CorintÓ [i-au rede[teptat sentimentele de
libertate [i aversiune ”mpotriva pelasgilor macedoneni. La Atena,
conduc‘torul [i sufletul mi[c‘rii de eliberare de sub jugul macedonean
a fost oratorul Demostene (Fig. 103), care prin discursurile
Alesul zeilor
279
Fig.103. Statuie a oratorului Demostene, f‘cut‘ de Polyeuctus
(muzeul Vatican), cel ce de dou‘ ori i-a ridicat pe greci la
revolt‘, \mpotriva ãbarbarilorÒ macedoneni. Pe vremea lui,
cei mai mari du[mani ai grecilor erau ... macedoneni, care \n
frunte cu Filip II, [i mai t~rziu cu Alexandru Macedon, \i
]ineau sub ocupa]ie, lu~ndu-le tinerii \n armat‘ [i for]~ndu-i
s‘ moar‘ pentru gloria Macedoniei. Azi este foarte greu s‘-i
convingi pe greci c‘ Alexandru Macedon nu le-a fost
ãprietenÒ, [i c‘ macedonenii nu sunt greci. Schimbul de
popula]ii f‘cut \ntre greci [i turci a facilitat, la mijlocul acestui
secol, aducerea a sute de mii de greci din Turcia, repopul~nd
Tesalonicul cu noii sosi]i, popula]ia local‘, macedonean‘,
devenind str‘in‘ la ea acas‘, f‘r‘ drepturi la limb‘ [i cultur‘.
A vorbi \n limba macedon‘, \n vlacic‘, arom~n‘, este un ultragiu
adus Greciei [i poporului care-i accept‘ s‘ mai tr‘iasc‘ \n
propria lor ]ar‘. Ce ironie ne rezerv‘ de multe ori istoria!
sale ”i refuza lui Alexandru Macedon dreptul de rege, de a fi st‘p‰n
peste greci (Demostene a fost recunoscut ”n timpul s‘u pentru
puterea de convingere a discursurilor sale). Ba chiar mai mult, el
onoreaz‘ pe Pausanias, uciga[ul lui Filip. El, Demostene, ”i
cheam‘ pe to]i grecii, pe to]i helenii la unitate [i libertate. Etolienii
decid s‘-l asculte [i ei pe Demostene [i ”i recheam‘ pe to]i cei
exila]i de Filip, iar Ambraciotes izgone[te garnizoana macedonean‘.
Tebanii ”[i elibereaz‘ [i ei Cadmeia. Peste tot, ”n
Peloponese - ”n Argos, Elis [i Arcadia - sunt mi[c‘ri ”mpotriva
cuceritorilor macedoneni, spiritul libert‘]ii ”i cuprinde pe to]i p‰n‘
”n Asia, unde Demostene ”l va contacta ”n secret pe Parmenio [i pe
Attalus. Demostene, grec [iret, nu-l va uita \ns‘ nici pe regele persan,
cer‰ndu-i ajutorul.
De ce to]i ace[ti greci se unesc ”mpotriva macedonilor, cer‰nd
ajutor chiar [i de la per[i, dac‘ - dup‘ cum sus]in istoricii de ast‘zi
- macedonenii erau greci?! S‘ nu uit‘m c‘ Macedonia nu a fost
niciodat‘ teritoriu grecesc, dec‰t dup‘ primul r‘zboi balcanic,
c‰nd s-a hot‘r‰t sf‰[ierea Macedoniei [i ”mp‘r]irea ei la pr‘d‘tori.
Dar atunci, de mult, noi, macedonenii eram st‘p‰nii nu numai ai
Macedoniei, dar [i ai Greciei [i ai unei mari p‘r]i din Asia cuprinz‰nd
India, Persia [i Egiptul. Unde ne-a disp‘rut azi m~ndria?
Auzind de incitarea la revolt‘ a grecilor [i av‰nd probleme
serioase \n nordul ]‘rii, Alexandru Macedon porne[te ”n fruntea
armatei intr‰nd ”n Hellas printr-un mar[ for]at [i rapid, acest tip de
ac]iune continu‰nd s‘-l caracterizeze de-a lungul timpului, determinarea,
rapiditatea ”n ac]iune ”nsemn‰nd succes. Apari]ia sa
rapid‘ i-a f‘cut pe tessalieni s‘ uite de dorin]ele de libertate [i s‘-l
proclame spontan [i lingu[itor ãArchonÓ promi]‰ndu-i asisten]a
nelimitat‘ ”n pedepsirea atenienilor. Alexandru se redescoper‘ nici
mai mult nici mai pu]in dec‰t urma[ al pelasgului Achile. El,
Alexandru Macedon se repede ca un fulger ”n fruntea trupelor de
macedoneni asupra aenian-ilor, malian-ilor, dolopian-ilor,
ocup‰nd Termophile [i r‘sp‰ndind spaim‘ [i supunere ”n fa]a trupelor
macedonene. ëntr-un mar[ for]at, intr‘ ”n Beo]ia r‘sp‰ndind
teroarea asupra tebanilor care, ”nsp‘im‰nta]i, nu vor s‘ mai aud‘
de atenieni [i de g‰nduri de libertate. Spre spaima atenienilor,
Alexandru Macedon le d‘ un ultimatum: r‘zboi sau recunoa[terea
280
281
Fig.104. Campaniile lui Alexandru Macedon din anii 335 \.d.H.
Campania nord-dun‘rean‘, singura care nu i-a adus o victorie \n \ntreaga lui carier‘, fra]ii
geto-daci \ntorc~ndu-i spatele [i plec~nd \n mun]i, l-au l‘sat singur [i ãcu buza umflat‘Ò.
Campania contra grecilor, care s-au r‘sculat \mpotriva jugului macedonean, av~ndu-l conduc‘tor
pe Demostene, se va termina prin distrugerea de pe fa]a p‘m~ntului a Tebei [i poporu-lui teban.
De fapt Alexandru le-a propus, la \nceput, ãiertareÒ (ceea ce \nsemna supunere total‘ [i predarea
instigatorilor la libertate de sub macedoneni). Masacrul popula]iei Tebei a fost f‘cut nu de trupele
macedonele ci de grecii din Beo]ia [i Foscia c‘ror‘ el le-a promis ãdrepturile de jefuitoriÒ. Cum de
azi grecii [i-l aleg pe Alexandru drept erou, pe el un str‘in care i-a \ngenunchiat, umilit, cucerit [i
jefuit, este un mister! Unde le-o fi m~ndria, cinstea helenic‘?
Harta dup‘ Macedonia, History, V-I, p. 20, prof. A. Palioras, Hellenic national line, Athenas 1998.
hegemoniei macedonene. Atenienii, auzind de mar[urile victorioase
ale t‰n‘rului rege macedonean, uit‘ la r‰ndul lor de ãsetea de
libertateÓ [i se pleac‘ iar ”n jugul macedonean, trimi]‰nd o
delega]ie av‰ndu-l ca membru chiar pe ãviteazulÓ lupt‘tor grec
pentru libertate, Demostene. Acesta, con[tient de vinov‘]ie, evit‘
s‘ dea ochii cu t‰n‘rul rege macedonean. Astfel, ”n toamna anului
336 \.d.H., tot Peloponezul se pleac‘ ”n jugul macedonenilor, mai
pu]in Sparta. Acum, c‰nd la sud de Macedonia nu mai existau inamici,
cu un num‘r crescut de solda]i ”n trupele sale - prin completarea
efectivelor cu greci din teritoriile cucerite (a[a cum [i
romanii o vor face mai t~rziu) - ”nainte de a porni spre Asia,
Alexandru caut‘ s‘-[i asigure securitateagrani]elor nordice
printr-o campanie danubian‘.
Campania Danubian‘
Dup‘ re”ntoarcerea din Corint, ”n iarna anului 336-335 \.d.H.,
”n loc s‘-[i ”nceap‘ campania ”n Asia, Alexandru a dorit s‘-[i asigure
grani]ele nordice. Tribalii erau aparent cei care-l nec‘jeau cel
mai mult [i ”mpreun‘ cu ace[tia [i triburile tracice dintre Balcani [i
Dun‘re, care spre deosebire de greci [tiuser‘ s‘-[i apere libertatea.
Dup‘ ce tat‘l lui Alexandru, Filip al II-lea, a desfiin]at temporar
regatul Odrys, cucerind [i toat‘ Tracia de miaz‘zi, a ”ntreprins ”n
anul 339 \.d.H. o expedi]ie ”n ]inuturile Dun‘rii de Jos, unde regele
get Kothelas l-a ”nt‰mpinat cu daruri bogate [i i-a dat-o pe fiica
sa, Meda, de so]ie. (Oare cum o fi reac]ionat Olimpia, atunci, de
mult, cu firea ei impulsiv‘?). Acea campanie a lui Filip al II-lea a
fost foarte norocoas‘ ”n special dup‘ ce macedonenii reu[iser‘
s‘-i ”nving‘ [i pe sci]i, de la care luaser‘ un num‘r mare de prizonieri
[i vite. La ”ntoarcere, travers‰nd mun]ii Hemus (Balcani),
oastea macedonean‘ a fost atacat‘ de tracii tribali, care le-au luat
toat‘ prada [i ”n plus, l-au r‘nit grav la picior pe regele Filip al II-lea.
Dup‘ patru ani de la evenimentele de mai sus, ”l putem descoperi
pe Alexandru de mai t‰rziu, v‘z‰nd cum ”[i prepar‘ o campanie.
ën primul r‰nd, a trimis cor‘bii de lupt‘ de la Byzantium pe
Marea Getic‘ (Marea Neagr‘) p‰n‘ prin Delta Dun‘rii, pe Dun‘re.
282
Negustorii greci erau pentru imperiul macedonean cei mai buni
informatori, spioni trimi[i pe teritoriul inamic spre a-i preg‘ti
invazia. Ciudat este faptul c‘ Alexandru nu ”i va mai folosi pe
vechii generali ai tat‘lui s‘u, pe Parmenio [i pe Antipater ”n
campaniile sale, dar ”i va l‘sa s‘ aib‘ grij‘ de ]ar‘, de Macedonia
[i de ]inuturile grece[ti subjugate.
ën prim‘vara anului 335 \.d.H., Alexandru pleac‘ de la
Amfipolis m‘r[‘luind spre (Karasu) Nestos, ajung‰nd la Kotca,
unde i-a g‘sit pe tracii independen]i pe ”n‘l]imile de la Iipca
(Shipka) la 7.800 ft altitudine, circa 2600 de metri, care-[i consolidaser‘
pozi]ia ”nconjur‰nd-o cu c‘ru]e, pe care mai t‰rziu le vor
rostogoli ”mpotriva falangelor macedonene, f‘r‘ succes. C‰nd Iipca
(Shipka) a fost cucerit‘ de macedoneni, regele tribalilor cu o
parte din oamenii s‘i, cu neveste [i copii, s-au baricadat pe o insul‘
a Dun‘rii, Pacuiu lui Soare. Alexandru, ”n fruntea trupelor sale,
s-a ”ntors la cor‘biile p‘trunse pe Dun‘re [i a ”ncercat s‘ invadeze
insula de pe ap‘, insula unde m‰ndrul rege geto-dac Syrmos ”[i
g‘sise refugiu. Dar, pentru prima [i ultima dat‘ ”n via]a sa,
Alexandru nu a reu[it! Ce-i trece atunci prin minte... Cucere[te de
la daco-ge]i tot malul opus al Dun‘rii [i face o demonstra]ie de
trupe ”n fa]a regelui Syrmos, conving‰ndu-l astfel s‘-i cear‘ prietenia.
Ra]iuni logice [i ”n special nelogice fac ca ac]iunile lui de
ne”n]eles, misterioase, s‘ devin‘ un succes. Atunci c‰nd se lupta cu
fra]ii lui nordici, probabil c‘ nu avea ”n minte ideea cuceririi lumii.
Traversarea Dun‘rii de c‘tre solda]ii macedoneni s-a f‘cut simplu:
corturile de campanie din piele au fost umplute cu f‰n [i papur‘
devenind adev‘rate plute pentru ã”not‘toriiÓ macedoneni. Prin
aceast‘ metod‘ primitiv‘, ”n timpul nop]ii, peste 1500 de cavaleri[
ti [i 4.000 de infanteri[ti au ajuns pe malul geto-dacic unde lanurile
de gr‰u erau mai ”nalte dec‰t cavaleria macedonean‘.
Surprin[i de apari]ia n‘v‘litorilor, ge]ii, superiori ca num‘r, ”[i vor
urca femeile [i copiii pe cai, retr‘g~ndu-se \n mun]i, l‘s‰ndu-i pe
macedoneni ãs‘ se bucure de victorie, singuriÓ. Astfel, Alexandru
Macedon ãënving‘torulÓ neav‰nd cu cine s‘ se mai lupte, va trece
Dun‘rea ”napoi ”n aceea[i zi, ãm‰ndruÓ c‘ nu a pierdut ”n lupt‘
nici un soldat; dar nu [i ”n ap‘, c‰]iva macedoneni ”nec‰ndu-se.
Aceast‘ campanie victorioas‘ a lui Alexandru i-a convins chiar [i
pe cel]i s‘-[i trimit‘ un ambasador care s‘-i ofere prietenia lor
(prietenie care a ]inut aproape 50 de ani, c‰nd cel]ii vor invada
283
Alesul zeilor
Macedonia [i Grecia). Aceast‘ campanie dun‘rean‘ a adunat
25.000 de solda]i [i 5.000 de cai. Dorin]a t‰n‘rului Alexandru a
fost s‘ izbuteasc‘ acolo unde tat‘l lui nu a putut. A[a c‘ a reu[it s‘
calce dincolo de Dun‘re... ãpentru o ziÒ cu 1.500 de cavaleri[ti [i
4.000 de infanteri[ti!
Dup‘ cum ne spune [i N. G. L. Hammond (The Genius of
Alexander the Great, p. 35) ãsuccesulÓ s‘u ”n Balcani, printre fra]ii
traci, a fost diferit de acela asupra grecilor. Aici triburile tracice au
fost l‘sate ”n pace, s‘ se guverneze singure, men]in‰ndu-se legile [i
obiceiurile locale. Av‰nd armata proprie, nu s-au l‘sat garnizoane
macedonene care s‘-i supravegheze ca pe greci. S-a apreciat c‘
pentru traci a fost mai bine s‘-i lase s‘-[i p‘streze obiceiurile,
tradi]iile [i respectul personal.
De ce oare Alexandru nu a fost la fel de ãindulgentÓ [i cu
grecii? Tat‘l lui Alexandru, Filip, a ”nfiin]at - potrivit obiceiului
macedonean - ora[ul Filipos, unde popula]ia traco-macedonean‘
”mpreun‘ cu negustorii greci promovau interesele politice [i
economice ale imperiului macedonean. Acest ora[, Filipos, va
deveni sub ocupa]ia slavo-mongoloid‘ (bulgar‘) localitatea
Plovdiv, ”n 611 d.H. Alexandru inten]iona s‘ se re”ntoarc‘ ”n
Macedonia prin Peonia, pe l‰ng‘ Skopje de ast‘zi, trec‰nd [i pe la
un trib tracic al Agrianilor, l‰ng‘ actuala Sofia. Regele de acolo ”i
era prieten bun. ën acest timp, a aflat c‘ regele Iuyriei (Albania de
ast‘zi) Cleitus s-a revoltat ”mpotriv‘-i. A[a c‘, ”n luna august, pe o
vreme foarte c‘lduroas‘, porne[te ”ntr-un mar[ for]at (”naint‰nd
cam 32 de km pe zi) spre Erigon (Cerna) spre Cetatea Pelion, f‘r‘
a [ti c‘ aceasta era deja \n m‰inile inamicului. Lucrurile s-au
”ncurcat [i mai r‘u prin sosirea unui rebel, regele taulantilor (]inut
din vecin‘tatea Tiranei de azi). Glaucias era hot‘r‰t s‘-l ajute pe
Cleitus ”n lupta sa ”mpotriva macedonilor. ën plus, vechii s‘i
informatori l-au anun]at pe Alexandru c‘ Autariatii (din Bosnia de
azi) vor porni ”n luna martie a anului viitor ”mpotriva Macedoniei.
Mi[c‰ndu-se foarte repede, Alexandru a sosit la Cleitus ”n zona
Pelionului ”naintea lui Glaucias. Pe dealurile din apropiere, Cleitus
a sacrificat trei b‘ie]i, trei feti]e [i trei bivoli]e negre, pe care le-a
abandonat ”n mijlocul ritualului gr‘bindu-se s‘ se ascund‘ ”n
cetate cu trupele sale. Sosirea lui Glaucias l-a sc‘pat numai
temporar din m‰inile macedonenilor. Cetatea sa va fi incendiat‘,
iar cei doi regi ”nvin[i.
284
A doua revolt` a grecilor
din timpul jugului
macedonean
Aparent, at‰ta timp c‰t Alexandru Macedon a fost ”n
Macedonia, grecii ”nvin[i au stat cumin]i. Dar nelini[tea,
iritarea [i ”n special dorin]a de libertate i-au f‘cut din nou s‘
redevin‘ doritori de lupt‘ ”mpotriva hegemoniei barbare,
macedonene. ëntre timp, noul rege al Persiei, Darius al III-lea -
venit pe tron ”n mai 336 \.d.H. con[tient de inevitabilitatea unui
conflict macedono-persan, a hot‘r‰t s‘-l previn‘, atr‘g‰ndu-i pe
greci nu numai cu promisiunile sale, dar [i cu aurul s‘u. Astfel,
Darius al III-lea a invitat statele grece[ti la revolt‘ ”mpotriva
jugului macedonean.
Demostene al Atenei, persoan‘ f‘r‘ scrupule, a acceptat imediat
300 de talan]i [i [i-a ”nceput propaganda ”n favoarea cauzei
persane. Grecii incita]i [i excita]i de dorin]a de libertate, ”n special
”ncuraja]i de absen]a foarte t‰n‘rului rege macedonean, plecat
”n luptele din nord, ”[i ”ncep r‘zmeri]a.
Demostene aduce un b‘rbat grec, r‘nit, care spunea c‘
luptase l‰ng‘ trupele macedonene [i care sus]inea c‘ Alexandru a
c‘zut ”n luptele cu ãtribaliiÓ traci. Euforia, frenezia vitejilor greci la
auzul mor]ii lui Alexandru nu mai avea margini produc‰nd, ”n
special ”n Atena, o furie ”n mas‘ ”mpotriva str‘inilor, barbarilor
macedoneni.
Moartea lui Alexandru Macedon ”nsemna anularea pactului
corintian, Grecia rec‘p‘t‰ndu-[i libertatea de care se bucurase ”nainte
de b‘taia c‘p‘tat‘ la Cerone. Tebanii, pentru care garnizoana
macedonean‘ de la Cadmeira era o adevarat‘ insult‘, au omor‰t
285
Alesul zeilor
c‰]iva ofi]eri macedoneni [i s-au baricadat ”n cetate, baz‰ndu-se pe
ajutorul fr‘]esc al grecilor atenieni. Arcadienii s-au ridicat [i ei
”mpotriva macedonilor desf‘[ur‰ndu-[i armata spre Istamus, refuz
‰nd s‘ o retrag‘, ”n ciuda mesajului primit de la Antipater - generalul
macedonean, de pe timpul lui Filip al II-lea - l‘sat de
Alexandru s‘ aib‘ grij‘ de imperiu pe perioada campaniei sale
dun‘rene. Au ”nceput, de asemenea, mi[c‘ri de eliberare ”n Etolia
[i Elis. Aceste ve[ti i-au parvenit t‰n‘rului macedonean, ”n v‰rst‘
de 21 de ani, ”n momentul b‘t‘liei de la Pelion.
Deci, s‘-l judec‘m ”n continuare nu numai ca rege al
Macedoniei [i cuceritor al Greciei, ci [i ca pe... ãun t‰n‘r de 21 de
aniÓ educat [i arogant, m‰ndru [i intransigent, exploziv ”n
deciziile sale, un adev‘rat macedonean.
A[adar el, regele macedonean, ”ntr-un mar[ for]at de 32 de
km pe zi, ”n 13 zile va fi la Onchestus, ”n Beo]ia. Tebanii crez‰nd
c‘ este doar Antipater sosit din Macedonia nu s-au prea nelini[tit,
iar c‰nd le-a fost anun]at Alexandru au crezut c‘ era vorba de
Alexandru Lyncestian care ar fi venit la tronul Macedoniei dup‘
moartea lui Alexandru Macedon. Gre[eal‘ fatal‘ pentru ei, care o
vor pl‘ti foarte scump ”n fa]a t‰n‘rului de 21 de ani. Acesta, la
”nceput, d‰nd dovad‘ de maturitate politic‘, le-a propus tebanilor
s‘ renun]e la lupt‘ [i s‘ revin‘ sub conducerea lui. Poate c‘
Alexandru se g‰ndea [i la vie]ile osta[ilor macedoneni ce ar fi
putut pieri ”n b‘t‘lie. Dar tebanii, ”ncrez‘tori ”n sine [i ”n fra]ii
greci, l-au atacat cu cavaleria.
Ziua urm‘toare, Alexandru a ”nconjurat cetatea Tebei, oprindu-
se ”n dreptul por]ii Electra, unde se termina [i drumul dinspre
Atena, dar care, ”n acela[i timp, ”l situa ”n pozi]ia cea mai apropiat‘
de garnizoana de macedoni de la Cadmeira. §i ”nc‘ din acest
moment, el, barbarul macedonean, le promite ”nc‘ o dat‘ iertare
tebanilor, dac‘ ace[tia renun]‘ la lupt‘ [i ”i predau pe conduc‘torii
instigatori. Tebanii r‘spund cu obraznicie, cer‰nd ca ”nt‰i s‘ le fie
predat lor generalul Antipater [i comandantul garnizoanei macedonene
din Cadmeira. Apoi, aceia[i tebani prost inspira]i au
anun]at printr-un curier urcat pe cel mai ”nalt turn al cet‘]ii c‘ oricine
vrea s‘ se al‘ture lor [i marelui rege Darius al III-lea, ”n lupta
pentru libertatea Greciei ”mpotriva tiranului barbar Alexandru
286
Macedon, este binevenit. §i c‰nd te g‰nde[ti c‘ azi grecii ”l consider‘
pe Alexandru grec! Iar pe macedoni nici mai mult, nici mai
pu]in dec‰t ãfra]i greciÓ!! Dac‘ grecii de acum 2.000 de ani ar auzi
a[a ceva le-ar fi ru[ine de urma[ii lor, care pentru un petic de
p‘m‰nt ocupat dup‘ primul r‘zboi balcanic ”[i reneag‘ istoria. ën
loc s‘ se m‰ndreasc‘ cu eroii lor, cum ar fi Pericle, ei [i-l aleg ca
erou pe cel care i-a ”ngenunchiat, un str‘in, un barbar. Unde le-o
fi m‰ndria, cinstea greceasc‘, helenic‘?
Dar s‘ vedem ce le va face t‰n‘rul ãerou grecÓ ãfra]ilorÓ
tebani. Alexandru cheam‘ consiliul federa]iei statelor apar]in‰nd
ligii de la Corint.
ën felul acesta, unea o parte a grecilor ”mpotriva altei p‘r]i,
grece[ti, cru]‰nd vie]ile solda]ilor macedoneni.
Este o ru[ine pentru greci c‘ au acceptat a[a ceva, iar de acest
spectacol lamentabil al lipsei de unitate a grecilor va profita
micu]ul ãbarbarÓ trac macedonean. Masacrul popula]iei tebane nu
a fost f‘cut de macedoneni, ci de grecii din Beo]ia [i Focia. A[a
cum ”n 404 \.d.H., c‰nd colapsa imperiul atenian, iar tebanii [i
corintienii cereau deputa]ilor lor distrugerea Atenei din temelii, la
fel se cerea acum distrugerea de pe fa]a p‘m‰ntului a Tebei, iar
acest lucru ”l f‘ceau grecii [i nu macedonenii!
S-a cerut [i s-a realizat, de asemenea, re”mp‘r]irea teritoriilor
apar]in‰nd Tebei, c‰t [i vinderea ca sclavi a femeilor [i copiilor
greci-tebani. To]i fugarii din Teba au fost declara]i ”n afara legii.
Desigur, Alexandru Macedon ar fi putut s‘-i tempereze pe ãprietenii
Ó greci ”n av‰ntul lor de a-[i ar‘ta ãdezgustulÓ fa]‘ de neru[ina]ii
de tebani ce-[i doreau libertatea, dar nefiind interesul lui, i-a l‘sat
pe greci s‘-[i pedepseasc‘ ei ”n[i[i fra]ii doritori de independen]‘.
ën final, el i-a lasat s‘ distrug‘ Teba p~n‘ ”n temelii [i astfel, ora[ul
lui Cadamus [i Oedip, ora[ul lui Epaminonda, a fost ras de pe fa]a
p‘m‰ntului.
Dar el, ãbarbarulÓ macedonean, veneticul, str‘inul, i-a oprit
pe greci s‘ distrug‘ casa lui Pindar, cel mai mare poet teban al timpurilor,
ar‘t‰ndu-le ”nc‘ o dat‘ deosebirea dintre demoni [i...
tiran. Odat‘ terminat‘ aceast‘ teribil‘ execu]ie a nesupu[ilor, s-a
trezit iar spaima de macedoneni peste teritoriile grece[ti. Pentru
atenieni, ve[tile despre dispari]ia de pe fa]a p‘m‰ntului a cet‘]ii
287
Alesul zeilor
tebane [i a locuitorilor ei a c‘zut ca un fulger. Ei, atenienii, autorii
intelectuali ai mi[c‘rii de eliberare, auzind de catastrofa Tebei,
[i-au uitat promisiunile f‘cute tebanilor [i au trimis imediat mesageri
la Alexandru s‘-l felicite [i s‘-[i arate supunerea.
Comportamentul atenienilor a fost at‰t de josnic ”nc‰t [i Ulrich
Wilcken ”n Alexander the Great, la p. 75 ”i condamna. Atenienii au
arestat ei ”n[i[i pe to]i conduc‘torii anti-macedoneni, ”n frunte cu
Demostene, pred‰ndu-i ãst‘p‰nului barbarÓ. Mult mai ”n]elept,
t‰n‘rul macedonean de 21 de ani, ”i iart‘ din nou pe atenieni.
Toate aceste ”nt‰mpl‘ri s-au petrecut la 3-4.000 de ani dup‘ ce
carpato-dun‘renii, Arieni, invadaser‘ deja lumea. Probabil
cuno[tin]ele lui Alexandru Macedon despre ei erau cam acelea[i
pe care noi le avem ast‘zi despre evenimentele petrecute acum
2-3.000 de ani. Dup‘ ãroireaÓ arienilor din spa]iul carpato-danubian,
acela[i spa]iu va da na[tere marelui imperiu pelasgic, ai c‘rui
urma[i, tracii, vor continua tradi]ia ”nainta[ilor lor ”n r‘sp‰ndirea
culturii [i aptitudinilor lor de lupt‘tori. Macedonenii, ramur‘ a
acestor carpato-danubieni, pelasgi (capitala lor a fost Pela), traci,
au fost cei ce pentru un timp vor recuceri vechile teritorii pelasgice,
tracice de la greci, la fel cum ceva mai t‰rziu, o alt‘ ramur‘ a
lor, latinii, o vor face din nou. Dac‘ r‘sp‰ndirea culturii lor
”nseamn‘ s‘ porneasc‘ r‘zboaie, s‘ distrug‘ cet‘]i [i popoare, s‘ le
subjuge [i s‘ le for]eze s‘ se ”nchine la aceia[i zei, atunci
Alexandru Macedon a fost un adev‘rat ãr‘sp‰nditor de cultur‘Ó,
cum la fel vor fi ceva mai t~rziu romanii, turcii musulmani [i al]ii
pe care nu-i men]ionez pentru a nu intra ”n polemica religiilor. Dar
s‘-l vedem ”n continuare pe ãmicu]ulÓ pelasg Alexandru cum va
cuceri lumea antic‘:
* Asia mic‘ [i Anatolia
* Siria, Libanul, Palestina [i Egiptul
* India
* Pakistan, Iran [i Irak
ën cele din urm‘, ”i va ãcultivaÓ el pe ace[tia!
288
CUCERIREA LUMII ANTICE
La v~rsta de 20 de ani, Alexandru a devenit regele
Macedoniei [i al teritoriilor grece[ti cucerite de tat‘l s‘u,
Filip al II-lea.
La 21 de ani a pornit ”n Campania Dun‘rean‘ cu rezultatele
descrise mai ”nainte. Se pare, ”ns‘, c‘ gustul de aventur‘ la un
t~n‘r de v~rsta lui, ”nconjurat de tineri ofi]eri macedoneni, bine
educa]i, care [tiau s‘ c‘l‘reasc‘, s‘ v~neze, s‘ participe la tot felul
de jocuri sportive [i s‘ bea foarte mult vin, nu se putea opri numai
la cucerirea Greciei.
Cunosc‘tor al Iliadei, av~nd chiar o copie a acesteia primit‘
”n dar de la profesorul s‘u Aristotel, pe care o lua cu el peste tot
(a[a cum va face [i H. Schliemann dup‘ 2000 de ani pornit ”n
descoperirea Troiei), ”nc‘ sub influen]a povestirilor despre
r‘zboiul troian, unde tracii-troieni au fost ”nvin[i de grecii-ahei, El,
Alexandru, decide s‘ exploreze lumea antic‘ ”n fruntea armatei
sale, sporit‘ ca num‘r prin absorbirea unui mare grup de solda]i
greci, de pe teritoriile cucerite de el, a[a cum mai t~rziu o vor face
romanii [i turcii. S‘ nu uit‘m c‘ aceste teritorii erau, de fapt,
pelasgice, tracice la origine, ele fiind ocupate de greci prin sosirea
acestora ”n 1900-1400 \.d.H. din estul M‘rii Caspice. A[a c‘, ”n
primavara anului 334 \.d.H., la v~rsta de 22 de ani, el, pelasgul
Alexandru Macedon porne[te ”n fruntea armatei sale spre
Helespont (Dardanele), str~mtoare ce desparte Europa de Asia. El
este ”nso]it de ingineri, constructori de poduri [i turnuri de asalt
mobile, arunc‘toare de pietre, plus un mare num‘r de oameni de
[tiin]‘: botani[ti, astronomi, filozofi, istorici [i propagandi[ti
(Calistenes, nepotul lui Aristotel, a fost unul dintre propagandi[ti
[i care ”n final va distruge rela]ia bun‘ dintre Alexandru [i
Aristotel). Cum medicina nu putea fi neglijat‘, Alexandru ia cu el
un numeros corp medical plus tone de medicamente [i materiale
medicale.
289
Alesul zeilor
Armata lui num‘r~nd 32.000 de solda]i plus 12.000 solda]i de
avangard‘ care trecuser‘ deja cu un an ”n urm‘ Dardanelele, era gata
de lupt‘. Probabil era una din cele mai de elit‘ armate pe care le-a avut
antichitatea, o armat‘ invincibil‘. La ea se mai adaug‘ elita
aristocra]iei mecedonene, cavaleria, plus armata de heleni aduna]i din
teritoriile ocupate din sudul Greciei (50% din solda]ii lui, auxiliarii
mai sus aminti]i, totaliz~nd, dup‘ Hammond, 90.000 de oameni).
Era o diminea]‘ frumoas‘ (a[a trebuie s‘ fi fost), pu]in
r‘coroas‘, a lunii mai, anul 334 \.d.H. Un v~nt r‘coros sufla peste
Str~mtoarea Helespontuui (Dardanele), ”mping~nd vasele
macedoneanului spre Asia, pe o ap‘ alb-albastr‘, reflect~nd cor‘biile
pline cu tineri ”nfl‘c‘ra]i de aventura necunoscutului. Pe vasul din
frunte, un t~n‘r nu prea ”nalt (1,55 m), slab, cu o b‘rbie mai
pronun]at‘ [i cu un nas acvilin (ca al tat‘lui s‘u), l‘sa v~ntul s‘-i
ridice p‘rul lung ar‘miu. Ochii negri [i pu]in bulbuca]i str‘luceau de
dorin]e ”nc‘ ne”mplinite: vroia Troia, vroia Asia, Persia, India, vroia
LUMEA!
ëmbr‘cat ”ntr-o armur‘ f‘cut‘ din pl‘ci mici metalice,
str‘lucitoare, ”mbinate cu curelu[e de piele, pe piept av~nd capul
”nfior‘tor al unei divinit‘]i uitate, scruta zarea, ”n timp ce preo]ii
jertfeau un bou negru al c‘rui s~nge ”l aruncau ”n mare pentru
”mbunarea zeilor. Ajung~nd la ]‘rmul Asiei, el va s‘ri primul din
corabie, pun~nd piciorul pe acest p‘m~nt, ca un st‘p~n.
Va merge ”n golful Besika unde va vizita morm~ntul lui Achile,
beat de fericire [i vin, va dansa gol, f‘r‘ haine, av~ndu-l ”n preajm‘
pe prietenul [i iubitul lui Hefaistion. Alexandru a pus apoi o coroan‘
de flori pe morm~ntul lui Achile, iar Hefaistion alta pe morm~ntul
lui Patrocle, cei doi eroi, lupt‘tori [i ãiubi]iÓ ai r‘zboinicului troian.
S‘ nu-l judec‘m ”ns‘ dup‘ legile de comportament de azi , acum mai
mult de 2000 de ani ele nu se aplicau.
ëntr-un vechi templu ”nchinat zei]ei Atena un ghid i-a ar‘tat
arme, l‘nci, scuturi care ar fi apar]inut lui Achile. Alexandru a luat
scutul lui Achile pun~ndu-l ”n loc pe al s‘u. Acest scut ”i va salva via]a
pe meleagurile de la Punjab, ”n drumul s‘u spre cucerirea Indiei.
ën continuare, drumul lui va fi vijelios [i f‘r‘ ”ntoarcere.
Invazia LUMII ”ncepea. Marea b‘t‘lie pentru cucerirea Asiei se va
da pe r~ul Granicus, cunoscut azi ”n Turcia ca Kocabas Cay.
290
Fig.105. Harta cuceririi lumii a lui Alexandru Macedon. Pe acea vreme tracii dominau Peninsula Balcanic‘: geto-dacii, ilirii, vlahiidardani
(pe teritoriul Kosovo-ului de azi), tribalii, etc. Mai trebuiau s‘ treac‘ 7-9 secole p~n‘ la sosirea slavilor \n sudul Dun‘rii.
Fig.106. Harta cuceririi lumii de c‘tre ãAlesul zeilorÒ 334-323 \.d.H.
Dup‘ ÒIn the footsteps of Alexander the GreatÒ de Michael Wood, University of California Press, 1997
Fig.107. Noua tehnic‘ militar‘ folosit‘ de Alexandru Macedon se compunea printre altele din: turnuri de asalt, foarte
sofisticat construite c~t [i berbece de penetrare a zidurilor [i por]ilor cet‘]ilor.
Dup‘ ÒMacedonia HistoryÒ Prof. A. Paliouras, Helenic National Line, Athenas 1998.
293
Persanii reprezentau un imperiu formidabil de mare [i de
puternic, capabili s‘ ridice armate de mii [i mii de solda]i f‘r‘ a fi
o problem‘, dar... exist‘ un moment psihologic, destin c‘ruia
nimeni nu i se poate ”mpotrivi. Lui Alexandru i s-a ”nt~mplat ceea
ce i se va ”ntampla lui Cortez ”n lupta ”mpotriva lui Mentezums,
1700 de ani mai t~rziu, [i anume: ã”i va sur~de noroculÓ!
Dup‘ ce a fost capabil s‘ traverseze Dardanelele f‘r‘ a fi
interceptat de marea flot‘ de r‘zboi persan‘ care ãse plimba oarb‘
[i surd‘Ó prin Marea Tracic‘ (Egee), Alexandru, cu o mic‘ armat‘,
”i va ”nfrunta pe imperialii lui Darius al III-lea. Ace[tia aveau [i un
grup de mercenari greci ”n frunte cu Memnon din Rodhos, ce-l
considera pe Alexandru un barbar maniac, t~n‘r [i arogant, dar
periculos prin dispre]ul s‘u ”n fa]a mor]ii tipic neamului nostru
traco-dac. Memnon din Rodhos ”i sf‘tuie[te pe persani s‘ nu se
angajeze ”n lupt‘ direct‘ cu macedoneanul, ci s‘-l h‘r]uiasc‘ doar,
s‘-i taie leg‘turile de aprovizionare, s‘ duc‘ tactica p‘m~ntului
p~rjolit. Dar conduc‘torilor persani sfatul lui li s-a p‘rut o insult‘
[i, parafraz~ndu-l pe Mihai Eminescu, spuneau:
ãCum? C~nd lumea mi-e deschis‘, a privi g~nde[ti s‘ tac
§i armata mea persan‘ s‘ se ”mpiedice de-un trac?Ó
Era un amurg de mai, soarele se cobora lene[ la orizont c~nd
armata macedonean‘ sose[te la malul r~ului Granicus. De cealalt‘
parte ”i a[teptau persanii Ð 10.000 de cavaleri[ti de elit‘, aduna]i de
peste toat‘ Asia, de la Bactria [i chiar din nordul Afganistanului.
Al‘turi de ace[tia erau [i 4.000 de mercenari greci ”n care ura
clocotea ”mpotriva macedonilor cuceritori ai Greciei; trupe de
infanterie erau r‘sp~ndite pe flancuri. B‘tr~nul general
macedonean, Parmenio, ”l sf‘tuie[te pe t~n‘rul de 22 de ani,
Alexandru, s‘ am~ne lupta p~n‘ ”n zori, astfel armata se va odihni
[i va putea lupta cu mai mult succes. Dar cine-l putea convinge pe
el, pelasgul Alexandru, alesul zeilor?
Raportul de for]e era de 1:10, adic‘ unui soldat din oastea
macedonean‘ ”i corespundeau 10 persani. ëntr-o lini[te perfect‘, ”n
care parc‘ [i natura s-a oprit ”n loc, au r‘sunat brusc trompetele
macedonene [i lupta a ”nceput. ëntr-un interval foarte scurt,
Alexandru trece r~ul ”n fruntea armatei [i ”n strig‘tele de lupt‘ ale
vechilor zei macedoneni ai r‘zboiului (dup‘ M. Wood : In the foot
294
steps of Alexander the Great, p. 40) sose[te cu numai 1.000 de
cavaleri[ti [i 500 de infanteri[ti peste r~u. ën praful ridicat [i ”n
confuzia creat‘, ei, macedonenii ”i ”nving pe persani care
”nm‘rmuri]i nu sunt ”n stare s‘ se ”mpotriveasc‘. Jum‘tate din
grecii mercenari care erau de partea persanilor au fost macel‘ri]i,
iar supravie]uitorii greci au fost trimi[i ”n lan]uri, ”n minele de
argint din Tracia. Mesajul trimis astfel persanilor a fost [ocant. Ei
nu puteau ”n]elege cum o armat‘ a[a de mic‘ i-a putut ”nfr~nge.
Victoria de la r~ul Granicus a deschis pentru Alexandru coasta
Ionic‘, Asia Mic‘, micile cet‘]i [i ora[ele a[ezate ”n acele locuri.
Ele se supuneau unele dup‘ altele f‘r‘ lupt‘, parc‘ hipnotizate de
faima pelasgului macedonean. Doar c~teva cet‘]i grece[ti i s-au
”mpotrivit, una din acestea fiind [i Miletul. ënvin[i, ei au beneficiat
”ns‘ de mila lui Alexandru. S‘ nu uit‘m c‘ jum‘tate din armata sa
era format‘ din greci. Dificult‘]ile de comunicare dintre ofi]eri,
solda]i datorit‘ limbilor diferite: macedoneana versus greceasca, la
”nceput nu au avut nici o ”nsemn‘tate, dar nu [i dup‘ moartea lui
Alexandru.
O alt‘ victorie, mic‘ dup‘ unii, dar care l-a ajutat pe
Alexandru s‘ nu fie ]inut pe loc ”n Anatolia, a fost cea de la Caria,
unde acela[i grec Memnon din Rodhos dup‘ ce [i-a trimis so]ia
persan‘ (care mai t~rziu va deveni iubita lui Alexandru), Barsine,
cu copiii la Darius pentru a fi ”n siguran]‘, va renun]a la lupt‘
fugind pe mare, crez~nd c‘ ”n felul acesta se va descurca mai u[or.
ënainte de plecare el pune foc cet‘]ii. Din nou, t~n‘rul Alexandru
se dovede[te un tiran cult, salv~nd din fl‘c‘ri una din cele 7
minuni ale Lumii antice, morm~ntul regelui Mausolus,
ãMausoleumÓ. Dac‘ Memnon ar fi continuat s‘ reziste, Alexandru
probabil niciodat‘ nu ar fi putut p‘r‘si Anatolia. Poate Darius ar
fi fost salvat, iar India [i Egiptul, de asemenea. Dup‘ cucerirea a
peste 30 de ora[e, numai ”n Lycia, Alexandru ”[i ”ndreapt‘ trupele
la 90 de grade spre Nord, ajung~nd p~n‘ la localitatea Gordion.
Gordion a fost ora[ul lui Midas al c‘rui tat‘, Gordius, a fost
un emigrant trac din Macedonia, sosit acolo ”ntr-o c‘ru]‘ de lemn,
pe care a l‘sat-o, ca pe un monument pentru posteritate, legat‘ de
un ]‘ru[ cu un nod foarte complicat. Legenda spunea c‘ cine va
deznoda acel nod va fi ãDomnul AsieiÓ. Alexandru, dup‘ un
295
Alesul zeilor
moment de g~ndire [i t‘cere, va scoate sabia [i va ãt‘ia nodul
GordianÓ. Istoricul Arrian nu a fost sigur dac‘ povestea era chiar
adev‘rat‘, dac‘ s-a ”nt~mplat ori nu s-a ”nt~mplat a[a, cert este c‘
nodul a fost ãdeznodatÓ.
Alexandru ”[i continu‘ ”naintarea, la ”nceput estic‘ spre
Ancyra (Ancara de azi), apoi trec~nd peste r~ul Nely, p‘trunde ”n
Capa-Dacia (Capa Docia), locuri cucerite de str‘mo[ii s‘i carpatodanubieni
cu c~teva mii de ani ”naintea lui. ëntre timp, unul din
marii lui du[mani, grecul Memnon, care distrusese pe mare flota
macedonean‘, s-a ”mboln‘vit [i a murit. ën Babilon, la 1.000 de km
dep‘rtare de mare, regele persan, Darius al III-lea, la aflarea ve[tii
mor]ii generalului s‘u Memnon, nu ascult‘ de sfaturile unui alt
comandant grec, mercenarul Caridemos, de a cump‘ra cu aur pe
grecii nemul]umi]i [i s‘-i porneasc‘ pe ace[tia ”mpotriva
macedonilor; [i nu numai c‘ Darius nu l-a ascultat, dar ”n timpul
unei discu]ii pline de insulte grave, a ordonat executarea lui
Caridemos. Aceast‘ decizie el o va regreta mai t~rziu ”ns‘ nu [i
Alexandru c‘ruia norocul ”i sur~de de dou‘ ori. F‘r‘ un general cu
experien]‘, Darius va fi for]at s‘ ia conducerea luptei ”mpotriva
macedoneanului [i va fi pierdut ”n urma b‘t‘liei de la Issus (Kinet
Huyuk) din noiembrie 333 \.d.H. Ce s-a ”nt~mplat cu familia sa
constituie un ”ntreg aranjament de pove[ti: faptul c‘ grecii ”l
descriu pe Alexandru ca unÓgerontofilÓ ”ndr‘gostit de mama lui
Darius, femeie peste 60 de ani. Eu, personal, nu ”i cred. Odat‘,
\nving‘tor pe teritoriul Anatoliei, Alexandru ”[i ”ndrept‘ armata
(332-331 \.d.H.) spre teritoriile Siriei, Libanului [i Egiptului de azi.
1. CUCERIREA TERITORIILOR SIRIEI,
LIBANULUI, ISRAELULUI
§I EGIPTULUI DE ASTŒZI
La 24 de ani (332-331 \.d.H..), Alexandru va ”ncepe cucerirea
acestor teritorii. Folosesc numele locurilor a[a cum sunt ele azi
cunoscute pentru a u[ura ”n]elegerea cititorilor mai pu]in
speciali[ti ”n nume de localit‘]i [i teritorii necunoscute, pierdute ”n
timp [i ”n groapa neiert‘toare a istoriei: ãuitareaÓ.
296
Fig.108. Alexandru a fost declarat Faraon, Fiu a lui Ammon fiind iubit de Zeul Ra. Descoperire
hieroglific‘ \n 1939 \n oaza de la Baharya.
Dup‘ ÔÕIn the footsteps of Alexander the GreatÒ, Michael Wood Ð University of California Press 1997
297
Pe teritoriile men]ionate mai sus s-au perindat triburi [i
popoare. Ele au schimbat doar numele localit‘]ilor, dar nu [i
geografia. Cine [tie cine va domina aceste locuri ”n anul 4000 [i ce
nume vor mai avea ele? Dar s‘ revenim la t~n‘rul nostru trac [i la
consecin]ele ce vor fi declan[ate de ac]iunile lui. Dup‘ b‘t‘lia de
la Issus, Alexandru l-a trimis pe b‘tr~nul general Parmenia la
Damasc pentru capturarea unor r‘m‘[i]e persane dar, surpriz‘, el
o va lua ca prizonier‘ pe Barsine, fat‘ a unui nobil persan. Ea avea
o educa]ie greceasc‘ [i fusese m‘ritat‘ p~n‘ acum de dou‘ ori: o
dat‘ cu c‘pitanul de mercenari greci, Mentor din Rodos, a doua
oar‘ cu cel mai ”nver[unat adversar al lui Alexandru, generalul
Memnon. Plutarh spunea c‘ ea ar fi ”ntre]inut rela]ii intime [i cu
Alexandru, av~nd un b‘iat, numit Heracles. Ce s-a ”nt~mplat cu
acest copil al lui Alexandru nu se mai [tie. ëntre timp, armata lui
Alexandru se mobilizeaz‘ ”n jos pe coasta Feniciei (Siria [i Libanul
de azi) unde toate ora[ele [i cet‘]ile ”l recuno[teau pe Alexandru
drept urma[ul lui Darius al III-lea.
Singura cetate care a ”ncercat politica neutralit‘]ii a fost
Tyrul. Ei i-au trimis lui Alexandru daruri [i chiar o coroan‘ de aur
dar, nu l-au l‘sat s‘ p‘trund‘ ”n cetate. Nu a fost o lupt‘ u[oar‘
pentru armata lui Alexandru, deoarece Tyrul era o insul‘ cu ziduri
puternice [i cu un port cu peste 83 de cor‘bii ”n el. Dup‘ ce armata
lui Alexandru nu a fost ”n stare s‘ cucereasc‘ singur‘ cetatea
Tyrului, din nou invidia [i gelozia ãfra]ilorÓ greci, vecini ai Tyrului,
vor fi folosite de el. Cu ajutorul unor cor‘bii feniciene, al flotei din
Rodos [i ”n special al celor 120 de cor‘bii ale regelui Ciprului,
rezisten]a popula]iei Tyrului va fi ”nfr~nt‘ ori, mai corect spus,
m‘cel‘rit‘ sau trimis‘ ”n sclavie. Conduc‘torii Tyrului au fost
executa]i ”mpreun‘ cu al]i 2000 care au fost crucifica]i. Dup‘ o
rezisten]‘ de 6 luni Tyrul va dispare de pe fa]a p‘m~ntului. Aceasta
este ac]iunea ãcivilizatoareÓ a macedonenilor nu numai asupra
grecilor, persanilor, indienilor ci [i asupra tuturor celor cuceri]i,
subjuga]i de ei. Oare ne-am schimbat noi dup‘ 2000 de ani?
Ferocitatea noastr‘ s-a schimbat ea? Azi macedonenii tr‘iesc
supu[i sub greci, bulgari, iugoslavi [i albanezi. Numai ”n patria
mam‘, Dacia-Roman‘, ei sunt azi liberi, cu dreptul de a scrie,
publica [i comunica ”n limba lor, macedonean‘, arom~n‘.
298
Alexandru, p‘trunz~nd ”n cetatea Tyrului, s-a av~ntat cu
s‘lb‘ticia celor 24 de ani ai s‘i [i cu experien]a c‘p‘tat‘ ”n
supunerea grecilor, omor~nd [i r‘nind pe oricine-i st‘tea ”n cale.
Curtius spune c‘ peste 10.000 de b‘rba]i au fost m‘cel‘ri]i, dar [i
Alexandru a fost r‘nit la un picior, fiind nevoit s‘ p‘r‘seasc‘
c~mpul de lupt‘. C~nd guvernatorul Tyrului [i al ”ntregului
teritoriu al Gazei de azi a fost prins, Alexandru a ordonat ca
gleznele s‘-i fie g‘urite [i legate de spatele unui car de lupt‘, [i
plimbat de viu, zb‘t~ndu-se de durere [i ”n chinurile mor]ii, ”n
jurul pere]ilor cet‘]ii; decizia lui Alexandru fiind parc‘ o imita]ie a
tratamentului aplicat de Achile, tracului-raman Hector ”n timpul
R‘zboiului Troian.
ën iarna aceluia[i an, 332 \.d.H., Alexandru traverseaz‘ Gaza
pentru a intra ”n Egipt, f‘r‘ nici o ”mpotrivire din partea acestora.
Ce-o fi sim]it el atunci, la 24 de ani, ”n fa]a piramidelor? Cine [tie?
Pe urmele cui s-o fi sim]it? O fi [tiut el de ai s‘i str‘buni, carpatodanubieni,
ga-ramani, cuceritori ai nordului Africii, cu 2000 de ani
”naintea lui? Napoleon Bonaparte care-l va urma, [tia c‘ prive[te
la acelea[i piramide v‘zute cu 2000 de ani ”naintea lui de
Alexandru Macedon. Dar el, Alexandru, era copilul timpului s‘u,
religios [i supersti]ios, ciudat pentru noi cei de azi.
El va lua o cale lung‘ de peste 250 de km c‘l‘rind pe c‘mile
cam 30 km pe zi, pentru a ajunge la Siwa unde preo]ii egipteni ai
templuluiÓ Oracolul lui AmmonÓ ”l vor recunoa[te ca fiu al Zeului
[i ”l vor numi chiar Faraon al Egiptului - ”n scris, dup‘ cum el a
cerut (dar va fi scris nu ”n grece[te ci ”n egipteana hieroglific‘). De
fapt, noi nu vom [ti niciodat‘ cu adev‘rat ce s-a ”nt~mplat acolo,
ce schimb‘ri asupra concep]iei lui religioase s-au produs. Un lucru
este sigur c‘, profund impresionat de templul Oracol al Zeului
egiptean de la Siwa, Alexandru s-a g~ndit poate pentru prima oar‘
la moarte [i i-a dat ordin lui Aridaeus, un prieten foarte apropiat,
ca atunci c~nd va muri s‘ fie ”nmorm~ntat l~ng‘ tata Ammon, la
Siwa! Acest lucru nu a avut ”ns‘ loc niciodat‘, se pare, el fiind
”nmorm~ntat sub funda]ia noului ora[, Alexandria.
Dar ”n mod ciudat, Alexandru nu se re”ntoarce pe acela[i
drum: plec~nd de la Siwa, el o va lua pe un drum sudic, str‘b‘t~nd
de[ertul. De ce o fi ales acest drum riscant? Arrian spune c‘, dup‘
299
Alesul zeilor
Ptolomeu (care se pare c‘ l-a ”nso]it pe Alexandru ”n drumul spre
Siwa), Alexandru a ales alt drum de ”ntoarcere. De fapt, acel drum
nu prea a fost cunoscut. 2000 de ani mai t~rziu, mai precis ”n vara
anului 1942, generalul german Rommel, ”[i va pune ”ntrebarea:
ãCare a fost drumul sudic de re”ntoarcere a lui Alexandru?Ó
Generalul voia s‘ g‘seasc‘ acel drum pentru a-i putea ocoli pe
englezi ”n drumul s‘u spre Egipt. Se pare c‘ [i el, precum
Alexandru, s-a dus la Oracol cu o singur‘ ”ntrebare: care a fost
aceea, [i care a fost r‘spunsul oracolului, nimeni nu [tie.
Alexandru auzise de la Herodot despre legendarul Siwa [i
”ncercarea lui Cambyses, fiul lui Cyrus - regele Persiei, de a cuceri
[i distruge Siwa, lu~nd un drum sudic, dar ”ntreaga armat‘ a lui
Cambyses a fost ”nghi]it‘ de nisip, a disp‘rut (poate studii
arheologice viitoare vor redescoperi acea armat‘ ”nc‘ ascuns‘ sub
nisip). Cine a elucidat par]ial misteriosul drum de ”ntoarcere al lui
Alexandru, a fost un arheolog egiptean care, ”n anul 1939 a
descoperit la oaza Bahariya un templu necunoscut, acoperit de
nisip. ënl‘tur~nd nisipul din jurul pere]ilor, descoper‘ alte cartu[e
de hieroglife men]ion~nd c‘ templul era ”nchinat faraonului
Alexandru [i patronat de doi zei: Horus [i Isis.
C~nd a avut timp Alexandru ”n scurta sa via]‘ s‘ d‘r~me [i s‘
recucereasc‘ imperii, c~nd a avut timp s‘ construiasc‘ ora[e, cet‘]i
[i temple? Ce o fi sim]it acel b‘iat de 24 de ani, venit de departe,
din Balcani, ca s‘-[i construiasc‘ un templu acolo, ”n pustiu, ”n
oaza Bahariya?
Pe aceast‘ rut‘, probabil, s-a ”ntors el de la Siwa, pe aceast‘
rut‘, probabil, generalul s‘u Ptolomeu, care mai t~rziu va conduce
Egiptul, i-a marcat drumul cu acest templu? Poate Alexandru a
ordonat construc]ia templului acesta mul]umind astfel zeilor
pentru norocoasa ”ntoarcere de la Siwa.
La sf~r[itul lunii ianuarie 331 \.d.H., Alexandru decide
construc]ia primului s‘u ora[: Alexandria, precum al s‘u tat‘ a
construit Filipopolis (Plovdiv-ul de azi). Acesta va fi primul din cele
30 de ora[e care-i vor purta numele peste tot ”n lumea cucerit‘ de el.
Alexandria trebuia s‘ fie un centru de cultur‘, acolo, pe coasta
Mediteranei [i a[a a [i fost. Alexandria a devenit un El-Dorado
cultural [i a stat a[a aproape 1000 de ani, p~n‘ la sosirea Islamului.
300
Alesul zeilor
301
2. CUCERIREA ZONEI IRAKULUI
§I IRANULUI
n prim‘vara anului 331 \.d.H., la v‰rsta de 25 de ani,
Alexandru ”[i continua mar[ul ”n cucerirea Lumii Antice, alerg‰nd
dup‘ acela[i Darius.
Acesta va ”ncerca s‘-l cumpere pe t‰n‘rul macedonean oferindu-
i, la ”nceput, recunoa[terea unui imperiu cu limita ”n centrul
Anatoliei, p‰n‘ la r‰ul Halys. Apoi ”[i extinde oferta, de ast‘ dat‘
limita noului imperiu oferit acestui t‰n‘r de 25 de ani fiind, nici
mai mult nici mai pu]in dec‰t fluviul Eufrat [i ”n plus, fabuloasa
sum‘ de 30.000 de talan]i ”mpreun‘ cu una din fiicele sale. S‘racul
general Parmenia spunea ãeu a[ accepta aceast‘ ofert‘Ó dar nu [i
t‰n‘rul nostru trac-macedonean la care dorin]a de aventur‘ [i
lupt‘ era primordial‘ [i nu aceea de a se a[eza cuminte la locul lui
[i s‘-[i cl‘deasc‘ o familie ”n lini[te [i pace. El ”i va r‘spunde lui
Darius: ãcheam‘-m‘ ãMarele RegeÓ [i te voi l‘sa s‘ tr‘ie[ti pe
l‰ng‘ mine ca vice-rege, ori opre[te-te din fug‘ [i vino s‘ ne
lupt‘mÓ.
Este imposibil de ”n]eles incompeten]a lui Darius, care de[i
avea sub m~na lui o uria[‘ armat‘, ”i era fric‘ de un grup de solda]i
macedoneni. Alexandru ”l va sf‘r‰ma din nou ”n lupta de la Arbela
(Gaugamela), unde va sosi cu 40.000 de infanteri[ti [i 7.000 de
cavaleri[ti. Darius ”l va ”nt‰mpina cu peste 200.000 de infanteri[ti
(dup‘ al]ii chiar 1.000.000) [i mai mult de 34.000 de c‘l‘re]i.
Astfel, la sf‰r[itul verii anului 331 \.d.H., mai precis pe 1 octombrie,
pe o vreme c‘lduroas‘ [i plin‘ de praf [i de un v‰nt fierbinte,
alerg‰nd printre dealurile Kurdistanului, cei doi, Darius [i
Alexandru, se vor g‘si din nou fa]‘ ”n fa]‘ (Fig. 109).
Bessul, [eful cavaleriei din nordul Afganistanului, lanseaz‘ un
atac asupra aripii drepte macedonene dar, spre ghinionul lui, ”n loc
s‘ se opreasc‘ la grecii pe care-i sf‘r~mase, ”[i continu‘ atacul
nimerind ”n fa]a falangelor macedonene, trupe specializate ”n astfel
de lupte, care ”ntr-un nor de praf, distrug cavaleria persan‘.
Alexandru alearg‘ dup‘ Darius care scap‘ din nou. B‘t‘lia de
la Arbela (Gaugamela) a fost poate una dintre cele mai decisive:
Fig.109. Alexandru [i Darius \n lupta de la Issu: dup‘ un mozaic la Pompei
302
303
Alesul zeilor
num‘rul mor]ilor ”n armata lui Darius s-a ridicat, dup‘ unii, la
56.000 dar adev‘ratul num‘r al acestora nu se va [ti, probabil,
niciodat‘. Istoria e scris‘ ”ntotdeauna de ”nving‘tor! T‰n‘rul
Alexandru ”[i va continua drumul h‘r‘zit de destin, va p‘trunde ”n
Babilon, unde se va odihni, apoi va continua invazia zonei
Iranului de azi, va arde ora[ul ãcel mai ur‰t din lumeÓ, va distruge
Persepolis ”n fa]a armatei persane paralizat‘ de fric‘. Alexandru va
g‘si comoara regilor persani, compus‘ din peste 120.000 talan]i de
aur. Armatei lui, obosite dar victorioase, ”i ofer‘ ora[ul spre jefuire
Ð frumoas‘ recompens‘. Ce vor fi sim]it persanii despre aceasta
este u[or de imaginat: [i azi ei ”l consider‘ pe Alexandru drept un
m‘celar, o f‘ptur‘ diabolic‘ care le-a d‘r‰mat templele [i le-a ucis
preo]ii, le-a distrus cea mai pre]ioas‘ carte religioas‘ ãAvestaÓ,
scris‘ cu aur pe 12.000 de piei de animale.
Va urma fuga dup‘ Darius care se ascunsese la Ecbatana, 600
km nord de Persepolis, av‰ndu-i al‘turi de el pe mercenarii greci,
credincio[i lui, c‰t [i pe satrapul Bessus, conduc‘torul cavaleriei
de la Arbela. n fierbintea lun‘ iulie a anului 330 \.d.H., Alexandru
afla c‘ Darius a p‘r‘sit Ecbatana, ”ndreptandu-se spre zona
Afganistanului de azi. n 11 zile de mar[ for]at macedonenii ajung
la Ray (vechiul Teheran), obosi]i, ”nseta]i, aproape t‰r‰ndu-se prin
marea de nisip. Ciudat‘ este [i frica lui Darius; av‰nd o armat‘ de
zeci de ori mai mare [i mai puternic‘, fugea de un grup nebun de
macedoni care nu-i doreau nimic altceva dec‰t s‘-l fac‘ s‘ dispar‘.
ntre timp, ”n tab‘ra lui Darius se propuneau schimb‘ri; propunerea
de ”nlocuire temporar‘ a lui Darius cu Bessus, satrapul
Betriei,va fi respins‘ de Darius, care va muri, fiind ucis chiar de
ãcredincio[iiÓ s‘i, care-l vor p‘r‘si, ”njunghiat, ”ntr-o c‘ru]‘. De
aici istoricii, ”nving‘torii, vor scrie iar istoria lor, a c‰[tig‘torilor. Ei
vor descrie cum un soldat din armata lui Alexandru ”l va g‘si pe
Darius, ”nc‘ ”n via]‘, ”i va aduce ap‘ ”ntr-un coif, iar ”nainte s‘
moar‘, marele rege al Imperiului persan, ”l va ”nt‰lni pe Alexandru
[i ”i va mul]umi pentru felul ”n care ”i tratase familia. Ba chiar mai
mult, cu limba de moarte ”l va numi succesorul s‘u la tronul
Marelui Imperiu Persan. Istorici, istorici, istorici [i atunci, ca [i
acum, scriau o istorie p‘rtinitoare, o istorie a ”nving‘torului f‘r‘
scrupule [i ru[ine ”n fa]a posterit‘]ii!
Adev‘rul este c‘, Darius era deja mort la sosirea lui
Alexandru iar corpul s‘u a fost trimis ”napoi la Persepolis, nu a[a
de mult din respect, c‰t pentru a ar‘ta familiei acestuia [i lumii persane
corpul ne”nsufle]it al marelui Darius. Ce a urmat dup‘ aceea
nu se deosebe[te de ce urmase cu c‰]iva ani ”n urm‘ ”n regatul
Macedoniei, dup‘ moartea lui Filip al II-lea.
De ast‘ dat‘ to]i copiii lui Darius au fost fie ã”ndep‘rta]iÓ pentru
totdeauna din aceast‘ lume, fie c‘s‘tori]i cu macedoneni - ”n
felul acesta nel‘s‰ndu-se nici un urma[ demn de a-l continua ”n
viitor pe fostul rege al regilor, pe Darius.
Acum, dup‘ ce au cucerit Persia, se vor ”ntoarce acas‘ ace[ti
macedoneni? Nu! Alexandru le va vorbi de zilele ”n care ei ar trebui
s‘-l inving‘ pe Bessus, care ”ntre timp se declarase rege. El,
Alexandru, ”i va purta spre ãsf‰r[itulÓ p‘m‰ntului pe acelea[i drumuri
ale istoriei pe care vor p‘[i Gingis Han (Genghis Khan), ori
Marco Polo. De la v‰rsta de 27 de ani p‰n‘ la 29 el ”i va purta de
pe ”ntinderile Afganistanului, Uzbekistanului [i Tadjikistanului de
azi p‰n‘ la Samarkand. Se va c‘s‘tori cu Roxana, cea mai frumoas‘
fat‘ din Asia, nu ”nainte de a-l omor”, ”ntr-o criz‘ de personalitate,
pe vechiul s‘u prieten [i tovar‘[ de arme - Cleitus. Ce l-a
f‘cut pe t‰n‘rul Alexandru s‘ renun]e la farmecele Eunucului
Bagoas, la t‰n‘rul Euxenippos sau la vechiul ãprietenÓ
Hephaistion [i s‘ se ”ndr‘gosteasc‘ de t‰n‘ra [i frumoasa Roxana
nimeni nu [tie. Cert este c‘ ”n urma unui banchet ãsplendidÓ, barbaric,
cu mult consum de alcool, ea, Roxana, a fost adus‘ s‘ danseze
”n compania altor fete, ca s‘ aterizeze ”n ãinimaÓ lui
Alexandru. Dar firea totalitar‘ [i despotic‘ a t‰n‘rului ãzeuÓ va
exploda iar‘[i c‰nd un grup de paji, to]i tineri, sub 20 de ani, s‘tui
de alerg‘turi, au pl‘nuit asasinarea lui. Ace[tia vor fi descoperi]i [i
tortura]i f‘r‘ mil‘, p‰n‘ la moarte. ën final, Alexandru ”l va acuza
pe nepotul lui Aristotel, pe Calisthenes, de a fi organizat complotul,
istoricul, omul care i-a construit mitul, pe grecul care a creat [i
realizat prin lingu[itoriile lui ãmonstrulÓ Alexandru. Calisthene, ”n
plus, a mai avut ãtupeulÓ s‘-l compare cu Patrocle (Patroclus, din
Iliada) prietenul [i iubitul lui Achile. Cum adic‘, EL, Alexandru, s‘
nu fie comparat cel pu]in cu Achile! Ca urmare, Alexandru nu
numai c‘ l-a torturat dar l-a [i crucificat.
304
305
Alesul zeilor
3. CUCERIREA ZONEI PAKISTANULUI
§I INDIEI 327-326 \.d.H.
CHEMAREA STRŒBUNILOR
La v~rsta de 29 de ani, c~nd al]i tineri nu [tiu ”nc‘ de ce s‘ se
apuce ”n via]‘, EL, Alexandru, se vedea un ãzeuÓ. Cucerise
aproape toat‘ lumea [tiut‘ p~n‘ la el dar - nu toat‘!
El vroia totul, a[a c‘ ”n prim‘vara anului 327 \.d.H. ”l vom
g‘si pe pantele muntoase ale Hindu-Kush-ului, undeva ”ntre
Pakistanul [i Afganistanul Nuristan, plin de energie, m~nat de o
dorin]‘ demonic‘ de a st‘p~ni toat‘ lumea. A[a cum ”l ”nv‘]ase
Aristotel, el voia s‘ vad‘, din v~rful acestor mun]i, sf~r[itul, limita
p‘m~ntului. Ce o fi sim]it el, oare, c~nd a descoperit c‘
ãeminentulÓ lui ”nv‘]‘tor a calculat gre[it? Probabil ”n acel
moment dorin]a de cunoa[tere [i mai pu]in cea de cucerire ”l purta
tot mai departe, sau poate nu era altceva dec~t o chemare a
str‘bunilor care cu mai pu]in de 2000 de ani ”naintea lui, carpatodanubienii,
vedicii, arienii, ori cum vre]i s‘ ne numi]i, ”n urma
m‘celului de la Harrapa, p‘trundeau ”n India pe cursul superior al
Indusului.
Ei, carpato-danubienii-arieni, au cucerit India nu numai militar
ci, ”n special spiritual.
Despre India, Alexandru nu [tia prea mult, se pare c‘ ãserviciul
lui secretÓ Ð format ”n majoritate din negu]‘torii greci Ð
nu p‘trunsese ”n aceast‘ zon‘. Cuno[tin]ele lui se limitau la
frontiera nord-vestic‘ a Punjab-ului.
T‰n‘r, abuziv, c‘ruia ”i pl‘ceau be]iile, orice se poate spune
r‘u despre t~n‘rul Alexandru, dar nu i se poate contesta seriozitatea
[i meticulozitatea ”n preg‘tirea unei invazii; la fel [i de
ast‘ dat‘, dup‘ ce va studia cu aten]ie toate informa]iile primite
despre India, EL ”[i va ”mp‘r]i armata ”n dou‘: (1) grosul ei ”l va
pune sub conducerea ãiubituluiÓ lui prieten Hefaist-ion, iar o mic‘
parte (2) o va conduce EL ”nsu[i, [i va avea un caracter, mai
cur~nd de exploatare a Indiei.
Ei vor merge ”mpreun‘ de la Kandahar p~n‘ la Kabul [i de
acolo p~n‘ la Bactra (Balkh). Se vor re”ntoarce la Kabul [i de
306
acolo drumul lor se va desp‘r]i: Hefaistion ”[i va conduce armata
la sudul r~ului Kabul spre Taxila, al c‘rei rege va fi de partea macedonilor;
nu la fel va face un alt rege din partea vestic‘ a
fluviului Indus, care la Charsadda va fi ”nvins de Hefaistion [i chiar
omor~t.
Alexandru se ”ndreapt‘ cu mica lui trup‘, ”n nord spre
Himalaia, trec~nd prin valea Kunarului, ajung~nd p~n‘ la Pir Sar
(Dornos), undeva pe la poalele acestor mun]i (din estul Afganistanului
de azi p~n‘ la frontiera nord-vestic‘ a Pakistanului).
Ce-l m~na pe t~n‘rul rege macedonean erudit pe aceste
meleaguri, atunci ”n antichitate, atunci, \n urm‘ cu mai bine de
2300 de ani? Poate acea chemare a str‘bunilor!
Undeva ”n v‘ile Kunarului, ”ntre Afganistanul de azi [i
Pakistan a avut loc un incident extraordinar: ”n micul or‘[el Nysa
localnicii au venit la armata macedonean‘ cer~ndu-le protec]ia,
spun~ndu-le c‘ ei sunt nimic altceva dec~t descenden]i ai zeului
Bachus, zeu tracic, preluat mai t~rziu de greci [i de romani,
Bachus, zeu al be]iei, vinului, extaziei (provocate de amestecarea
”n vin a unei vi]e s‘lbatice), intoxica]ie care provoca ac]iuni
impredictibile la cei ce se ãdrogauÓ cu aceasta. C‘ Alexandru [i ai
lui macedoneni erau alcoolici este greu de spus, dar [i de contestat.
Pe atunci oamenii ãale[iÓ nu aveau prea multe de f‘cut ca s‘ se
distreze, ”n plus macedonenii ca [i mercenarii greci care-i ”nso]eau
erau oamenii timpurilor lor: creduli, supersti]iosi, religio[i, poseda]
i de demoni ori de zei.
De fapt, nici azi, dup‘ 2300 de ani, oamenii nu s-au schimbat
prea mult, [i chiar c~nd trimit rachete pe alte planete, c‘l‘toresc pe
Lun‘, sau simplu ã”n spa]iuÓ, continu‘ s‘ fie supersti]io[i ori s‘
cread‘ ”n fiin]e supranaturale la care se ”nchin‘ cu evlavie; deci, ce
le putem cere acelor oameni de acum 2300 de ani! Povestea acelor
ãstr‘buniÓ nu a f‘cut dec~t s‘-i confirme lui Alexandru, dreptul de
a fi acolo [i s‘-i creasc‘ [i mai mult interesul ”n exploatarea acelei
lumi. S‘ nu uit‘m c‘ pentru timpul s‘u, el era un om deosebit de
educat, erudit, cult. Dup‘ pasajul prin valea str‘mo[ilor, el va
ajunge la Massaga, ”n valea r~ului Swat, unde a ”nt~mpinat
rezisten]‘, p~n‘ c~nd conduc‘torul armatei inamice a fost ucis.
Atunci regina local‘, o femeie foarte frumoas‘, ”i va deschide
307
por]ile cet‘]ii [i nu numai pe acestea; se pare c‘ ea i-a adus pe lume
[i un copil. Alexandru le-a promis solda]ilor indieni, care luptaser‘
”mpotriva sa, libertatea, dar ”n timpul nop]ii, i-a m‘cel‘rit. El nu
avea nevoie de solda]i inamici ”n spatele s‘u.
Comportamentul lui pare, de multe ori, cel al unui juc‘tor,
modern, de [ah.
Alexandru ”[i continu‘ campania spre centrul Indiei cu
80.000 de solda]i, animale, care [i turnuri de lupt‘, elefan]i, plus
oameni de [tiin]‘, botani[ti, istorici [i topografi (care m‘surau
continuu distan]a: Macedonia Ð cap‘tul lumii). El traverseaz‘ r~uri
[i fluvii, v‘i, dealuri [i mun]i, de[erturi [i m‘ri, spre a-[i ”ndeplini
destinul. El ”l va ”nt~lni pe ramanul, Rajah, Porus, ”mp‘rat al
Indiei, care ”i va sta ”n fa]‘ cu 30.000 de solda]i [i o cavalerie de
2.000 de oameni al‘turi de care mai avea [i un ãregimentÓ de
ãtancuri ale antichit‘]iiÓ, respectiv 300 de elefan]i. Astfel, ”n jurul
zilei de 21 mai a anului 237 \.d.H., ”ntr-o zi ”nsorit‘, pe r~ul Jhelum
(Hydaspes), umflat de apa topit‘ a z‘pezii c~t [i a ghe]arilor din
mun]ii Hymalaia, Alexandru ”[i va construi un pod de vase,
surprinz~ndu-l pe fiul lui Porus, care credea c‘, cu o cavalerie de
2.000 de oameni [i 50 de cariote (c‘ru]e de lupt‘) ”l va speria pe
macedonean. Dar el s-a ”n[elat [i nu numai at~t, dar a [i fost
omor~t. ën acele timpuri nu te puteai juca cu un macedonean!
Ramanul Porus, probabil un urma[ al acelor str‘mo[i carpatodanubieni,
”nalt de 1,80 m, un adev‘rat gigant pentru acea vreme,
”l va ”nt~lni ”n lupt‘ pe macedonean. La ”nceput ãdiviziaÓ de
elefan]i va face ravagii printre macedoneni [i ale lor falange, dar
nici asta nu va dura prea mult, ochii elefan]ilor fiind principala
]int‘ a suli]elor lungi, falangiste, dar [i trompele lor t‘iate de s‘biile
macedonene. Istoricul Arian ”i descrie pe ace[ti elefan]i, ar‘t~nd la
sf~r[it ca ni[te cor‘bii r‘sturnate pe mare. Tot acela[i istoric,
Arian, ne spune c‘ num‘rul mor]ilor ”n tab‘ra lui Porus a fost de
20.000; Diodorus vorbe[te de 12.000 de mor]i, 9.000 de prizonieri
[i 80 de elefan]i mor]i. Dac‘ dup‘ m‘celul de la Harrapa, f‘cut de
carpato-danubieni-vedici la 2.000 \.d.H. ace[tia au p‘truns pe
valea Indus-ului, acum, dup‘ cca. 1.700 de ani (327 \.d.H.) un alt
m‘cel a avut loc; Porus a sc‘pat masacrului. El ”l va ”nt~lni pe
Alexandru, cer~ndu-i, printr-un interpret, s‘-l ãtrateze ca pe un
308
regeÓ. Alexandru o va face [i, chiar mai mult, ”i va m‘ri imperiul
ad‘ug~ndu-i [i teritoriile ocupate de la inamicii acestuia. Pentru
macedonean, era mai bine s‘ aib‘ un prieten dec~t un du[man.
O moned‘ din acele timpuri, f‘cut‘ ”n Babilon, ni-l
”nf‘]i[eaz‘ pe Alexandru c‘lare pe Bucefal, atac~ndu-l pe Porus
care se g‘sea pe spatele unui elefant. Pe cealalt‘ fa]‘ a monedei
avem portretul lui Alexandru care, asem‘n‘tor zeului suprem al
traco-dacilor, Gebeleizis, are ”n m~na dreapt‘ un fulger, iar cu
st~nga se sprijin‘ ”ntr-o suli]‘. B‘t‘lia de la Jhelum, de[i c~[tigat‘,
”l va m~hni profund pe t~n‘rul de 29 de ani: el ”l va pierde pe
Bucefal, calul lui drag, care moare r‘nit ”n lupt‘ (sau, dup‘ al]ii, de
b‘tr~ne]e). Bucefal a fost animalul credincios care timp de 20 de
ani l-a ”nso]it peste tot. Un monument va fi ridicat ”n cinstea cailor
de lupt‘, de fapt, ”n cinstea credinciosului lui cal - Bucefal. Locul
monumentului a fost identificat la Jalapur, loc pe care chinezii
budi[ti ”l vor numi mult mai t~rziu ãora[ul faimosului calÓ.
Dup‘ o lun‘ de repaus pe malurile r~ului Jhelum, c~nd au
avut loc spectacole muzicale [i competi]ii atletice, Alexandru ”[i va
ridica iar armata duc~nd-o mai departe ã”n inima IndieiÓ. La fel
cum mai t~rziu Magelan [i Cristofor Columb vor explora m‘rile
pentru a descoperi sf~r[itul lor, el, Alexandru, voia s‘ fac‘ acela[i
lucru pe uscat, voia s‘ vad‘ unde se sf~r[ea p‘m~ntul! Botani[tii
care-l ”nso]eau erau ”nc~nta]i de noua flor‘ descoperit‘, de
bumbacul care f‘cea posibil‘ ob]inerea de haine din astfel de
plante. Musonul era observat [i comentat de Theophasus, a c‘rui
lucrare pierdut‘ a fost reg‘sit‘, tradus‘ ”n limba persan‘ ”ntr-o
bibliotec‘ din nordul Indiei. Alexandru ”[i ”mpinge armata ”nt~i
spre Est p~n‘ la r~ul Beas (Hyfastis), cel mai dep‘rtat loc [tiut
p~n‘ atunci dup‘ istoricul Arrian. El auzise c‘, dincolo de acest
r~u, ar exista un regat, pe Gange, cu capitala la Patna, ora[ ce
rivaliza cu Babilonul, cu o popula]ie de 400.000 de locuitori, 564
de turnuri de ap‘rare [i 60 de por]i. Cine-i putea opri setea de
aventur‘, de cucerire a acelei ”mp‘r‘]ii? Cine? Dar armata era
obosit‘ de ploile din timpul perioadei musonice, ”mboln‘vit‘ de
malarie (chinina se pare c‘ au cunoscut-o atunci de la indieni), de
dizenterie, speriat‘ [i decimat‘ de [erpii venino[i; solda]ii obosi]i
[i uzi, nu mai visau ca ”n urm‘ cu 7 ani, c~nd traversaser‘
Dardanelele ”n Asia, la aventuri [i bog‘]ii.
309
Alesul zeilor
Coenus, unul din cei mai devota]i comandan]i de falang‘ ”i va
spune c‘ din armata original‘ au r‘mas foarte pu]ini: Óunii au
murit ”n b‘t‘lii, al]ii sunt invalizi, mul]i au fost l‘sa]i ”n diferite
p‘r]i ale Asiei, dar cei mai mul]i au murit bolnavi de tot felul de
boli; pu]inii supravie]uitori vor s‘ vad‘ dac‘ p‘rin]ii le mai sunt ”n
via]‘, vor s‘-[i vad‘ so]iile [i copiii, vor s‘-[i vad‘ locurile nataleÓ.
Nemul]umit, Alexandru le spune c‘ va merge singur ”nainte numai
cu voluntari, ceilal]i se pot ”ntoarce acas‘, ”n Macedonia, s‘ spun‘
c‘ [i-au ”ntors spatele la el, [i l-au l‘sat singur printre inamici. Dar
nici aceste fraze nu au convins pe nimeni, a[a ”nc~t se vor ”ntoarce
spre Jalapur. Dar dac‘ armata a acceptat aparent ”n a merge mai
departe, spre Est, Alexandru va ”ncerca s‘-i aduc‘ ãacas‘Ó
merg~nd spre sudul Indiei, continu~nd s‘ traverseze locuri noi, s‘
le exploreze. ëntre timp, Coenus va muri. Roxana, so]ia lui
Alexandru ”i va aduce pe lume un fiu care va muri ”ns‘ ”n toamna
anului urm‘tor. Alexandru ”[i va preg‘ti o flot‘ de peste 2.000 de
vase pe care o va comanda, cu inten]ia de a atinge Oceanul Indian.
Prietenul s‘u, Hefaistion, se va a[eza ”n fruntea armatei de 200 de
elefan]i [i ”l va urma de-a lungul fluviului Indus. Infanteria [i
cavaleria, av~ndu-l comandant pe Craterus va m‘r[‘lui [i ea
de-a lungul malurilor fluviului. Trebuie s‘ fi fost un spectacol
fantastic, grandios, s‘ vezi mobiliz~ndu-se acele trupe, cruciada
”mpotriva Imperiului Persan transform~ndu-se ”ntr-una
”mpotriva locuitorilor Asiei! Solda]ii macedoneni v~nau,
pedepseau, distrugeau orice ”mpotrivire. ëncepuse teroarea contra
oric‘rei ”mpotriviri. Macedonenilor li s-a ”mpotrivit o popula]ie
local‘, ”n ora[ul Multan. Solda]ii, obosi]i [i bolnavi, nu prea mai
aveau chef s‘ mai cucereasc‘ un ora[; Alexandru se va c‘]‘ra pe
una din sc‘rile de asalt, care se va rupe. V‘z~nd ãro[uÓ ”n fa]a
ochilor, t~n‘rul macedonean uit‘ cine este, se aga]‘ cu m~inile de
zidul du[man s‘rind ”n‘untru cu al]i trei ”nso]itori. Bucuria
ap‘r‘torilor cet‘]ii, care au t‘b‘r~t pe ei, cu mic [i mare, ba chiar
o s‘geat‘ ”i va str‘punge pieptul ”n partea dreapt‘. Cu acel scut al
lui Achile, luat din Troia, cei trei tovar‘[i ”l vor acoperi, ”ncerc~nd
s‘-l scape de furia ap‘r‘torilor. Solda]ii macedoneni din afara
zidurilor, ”n]eleg~nd dezastrul, vor lupta nebune[te [i-i vor
masacra pe lupt‘torii inamici p~n‘ la unul. Ei credeau c‘
Alexandru al lor era mort, dar el a fost adus, aproape mort, ”n
tab‘ra unde doctorii se ”ntrebau dac‘ s‘ ”ncerce sau nu s‘-i scoat‘
310
s‘geata din piept. ëntr-un moment de luciditate, Alexandru deschide
ochii [i le cere s‘ o fac‘. Doctorul Critobulos o va face: s~nge [i aer
a ]~[nit dup‘ scoaterea s‘ge]ii din ran‘ din pl‘m~nul drept al
ãZeului MacedoneanÓ. Dar s‘n‘tatea de fier, c~t [i tinere]ea sa vor
”nvinge, [i el va supravie]ui. Totu[i localnicii din zona Multan [i
Uchcr spun azi c‘, de fapt, ãAlexandru a murit atunci [i a fost
”nmorm~ntat undeva pe acolo. Comandan]ii lui nu au vrut s‘
descurajeze armata [i au declarat c‘ este ”nc‘ ”n via]‘Ó. Adev‘rul este
c‘ Alexandru ”[i va continua drumul pe ap‘ ”nc‘ 9 luni; ”n timpul
acela ei au venit ”n contact cu filosofia Vedica, ce se practic‘ ”n India
de peste 2.000 de ani, adus‘ de carpato-dun‘reni. Alexandru va fi
intrigat de filosofia sceptic‘, ra]ional‘ [i materialist‘ vedic‘ [i de
asem‘narea ei cu ce se practica ”n acea vreme ”n Grecia (vezi p. 204
ãTo the ends of the EarthÓ de Michael Wood), \n special ”n ceea ce
privea legile naturale ale Universului. Este dificil pentru noi s‘
specul‘m azi dac‘ el [tia sau nu c‘ originea acelor filosofii vedice ”[i
avea era ”n spa]iul Carpato-Dun‘rean, ca [i cea greceasc‘, de altfel.
Nu numai indienii, dar [i grecii se ad‘paser‘ la acela[i izvor al
cunoa[terii, am~ndou‘ civiliza]iile construindu-[i filozofiile pe baza
celei pelasgice, ariene, carpato-danubiene, pe cea a str‘mo[ilor
no[tri. De-a lungul Indusului, trupele lui Alexandru vor ”nt~lni pe
cele ale regelui Indian Musicanus care, pref‘c~ndu-se prieten, la
”nceput, mai t~rziu ”l va ataca, dar va sf~r[i crucificat. Peste 80.000
din solda]ii lui fiind uci[i de trupele macedonene. ën vara anului 326
\.d.H. Alexandru a ajuns la Patala (Hyderabad); folosind notele
amiralului lui, Nearchus, istoricul Arrian va publica o carte separat‘
intitulat‘ ãIndiaÓ. Ajung~nd la acest punct terminus, Alexandru a
decis ã”ntoarcerea acas‘Ó.
311
Alesul zeilor
\ntoarcerea acas`
(326-325 \.d.H.)
La v~rsta de 30 de ani Alexandru decide s‘ se ”ntoarc‘ acas‘.
Astfel ”l g‘sim ”n toamna anului 325 \.d.H. undeva pe l~ng‘
Karaci, ”ndrept~ndu-se spre Babilon, care devenise ”ntre timp
centrul lumii sale, centrul imperiului s‘u. Armata [i-a ”mp‘r]it-o ”n trei
grupuri:
1. Unul sub conducerea lui Craterus av~nd 3 brig‘zi de falange cu
peste 10.000 de veterani (care de ast‘ dat‘ se ”ntorceau acas‘ pentru
a fi elibera]i din armat‘); al‘turi de ace[tia mai erau 20.000 de solda]i
cu 200 de elefan]i care din valea Indului vor merge ”n Iranul de azi,
trec~nd prin Bolan Pass (”n general un drum f‘r‘ dificult‘]i).
2. Nearchus, ”n fruntea flotilei, va cobor” de pe fluviul Indus, ”n Marea
Arabiei merg~nd pe l~ng‘ ]‘rm, trec~nd prin str~mtoarea Hormuz ”n
Golful Persic p~n‘ la Chrax (Alexandria), de asemenea, f‘r‘ s‘
”nt~mpine dificult‘]i, except~nd faptul c‘ nu l-a putut ”nt~lni pe
Alexandru la Gwadar!
3. ën sf~r[it el, Alexandru, va alege un drum foarte ciudat de ”ntoarcere
acas‘. El va str‘bate de[ertul neospitalier al Makran-ului de-a lungul
coastei M‘rii Arabice, undeva ”ntre Iranul [i Pakistanul de azi,
av~nd cu el cam 80.000 de infanteri[ti [i 18.000 de cavaleri[ti.
De la Karachi la Bampur sunt peste 1000 de km de ]inut arid [i
ostil, lipsit de vegeta]ie [i ”n special de ap‘, c~nd ai nevoie de ea. Asta
nu ”nseamn‘ c‘, atunci c~nd natura vrea, apa, ploile, toren]ii,
inunda]iile nu pot s‘ apar‘; a[a s-a ”nt~mplat [i cu armata lui
Alexandru care ”n valea Kech-ului va fi izbit‘ prin surprindere de un
astfel de fenomen natural, potopul distrug~ndu-i o parte din armat‘,
arme, echipament. Ajung~nd ”n oaza fertil‘ a Turbat-ului, Alexandru
”[i va odihni armata oferindu-i nu numai ap‘ bun‘ [i hran‘, dar [i
distrac]ii. De la Turbat la Pasni sunt cam 140 km, dar traseul este
foarte dificil. Aparent Alexandru a vrut s‘ ajung‘ la mare pentru a-l
”nt~lni pe Nearchus, cu vasele sale. Norocul ”ns‘ nu-i mai sur~de ca
pe vremuri: armata sa obosit‘, chinuit‘ de boli, nem~ncat‘, lipsit‘ de
ap‘ se va transforma ”ntr-o hoard‘ disperat‘, t~r~ndu-se prin de[ertul
nemilos. Poate c‘ Alexandru a vrut s‘-[i pedepseasc‘ astfel armata
necredincioas‘ care refuzase s‘-l urmeze dincolo de r~ul Beas. Ei ”[i
Fig.110. Curtea lui Alexandru Macedon prin luxul ei l-ar fi putut face gelos [i pe Ludovic XV;
\n pictura de fa]‘ Alexandru, bolnav, este \nconjurat de doctori [i prietenii s‘i.
Dup‘ ãAlexander the Great, Man of Action Man of SpiritÒ Ð Pierre Briant, Harry N. Abrams, Inc.
Publishers Ð New York 1996
312
313
Alesul zeilor
vor continua drumul de-a lungul M‘rii Arabice, p~n‘ la Bandar-e-
Abbas, unde Alexandru ”l va ”nt~lni pe Nearchus, ”nt~lnire descris‘ de
istoricul Arrian ca foarte lacrimogen‘. Armata lui Alexandru ars‘ de
soare, b‘rboas‘, cu plete lungi [i nesp‘late, prost hr‘nit‘, o ”nt~lne[te
pe cea condus‘ pe ap‘ de Nearchus, s‘n‘toas‘, a[a-zis ãnezg~riat‘Ó.
Plutarch ”i descrie pe ofi]erii macedoneni (nu greci), ca av~nd o
constitu]ie solid‘, cu un apetit nest‘p~nit pentru be]ii, sex [i violen]‘,
”mbr‘ca]i ”n costume elegante, umbl~nd paraliza]i de b‘utur‘ [i gata
de ceart‘. El, Alexandru, va ajunge la Persepolis prin luna ianuarie a
anului 324 \.d.H. unde, probabil, va regreta faptul c‘ a distrus ora[ul.
ën februarie va fi la Susa. El ”[i va schimba capitala imperiului la
Babilon. ëntre timp, iubitul s‘u prieten, Hefaistion, c‘s‘torit [i el cu o
fat‘ a lui Darius, va muri ”n condi]ii ciudate, dup‘ unii. Alexandru va
for]a aproape pe to]i oamenii lui s‘ se c‘s‘toreasc‘ cu femei locale
cre~nd astfel o nou‘ popula]ie, un nou popor. Pe cei mai ”nc‘p‘]~na]i
”i va pl‘ti [i ”i va trimite acas‘, ”nainte de vreme, ca veterani.
Personal, Alexandru o ]inea din be]ie ”n be]ie, dac‘ ne lu‘m dup‘
fragmentele scrise de secretarul s‘u, Eumenes din Cardia, datate din
octombrie 324 \.d.H. El, Alexandru, era un exemplu clasic de alcoolic.
Nici Plutarch nu-l va ierta [i-l va descrie tot ca pe un alcoolic, aceasta
explic~nd comportamentul s‘u din acea perioad‘: megalomanic,
suspicios, maniac, depresiv, abuziv. Dac‘-l analiz‘m azi din punct de
vedere medical, consider~nd ca adev‘rat faptul c‘ era un alcoolic,
putem spune: (1) La alcoolici lipsa de vitamina B-1 (thiamin) se
caracterizeaz‘ prin tulbur‘ri mentale merg~nd p~n‘ la st‘ri
confuzionale care se pot transforma ”ntr-o stare apatic‘, cunoscut‘ ca
encefalopatia Wernicke (care se poate asocia cu un mers specific,
ataxic [i cu paralizia nervului cranial 6). A suferit el, Alexandru, de a[a
ceva? Tot la alcoolici putem ”nt~lni a[a-zisul sindrom Korsakoff, o
condi]ie a[a-zis cronic‘ de alcoolism care poate conduce la confuzie
[i confabula]ie. Afectarea ficatului (hepatita alcoolic‘) se manifest‘ cu
v‘rs‘turi, febr‘, g‘lbeneal‘ (icter). Tot la alcoolici putem ”nt~lni: din
cauza lipsei de fosfat probleme cardiace asociate cu oboseala
muscular‘, ori prin lipsa de magnezium tetania; [i s‘ nu-l uit‘m pe
cel mai cunoscut efect al consumului cronic de alcoolÉdelirium
tremens: anxietate, tremur‘turi ale extremit‘]ilor, confuzie mental‘ [i
halucina]ii. Personal, consider c‘ el suferea deja de psihoza Korsakoff,
combinat‘ cu lipsa de Thiamin‘ (vitamina B) tipic‘ la alcoolici,
Wernicke, care duce la probleme mentale, depresie, leziuni cerebrale,
encefalopatie [i, ”n final, la moarte. El, Alexandru, va muri pe 10 iunie
323 \.d.H., la aproape 33 de ani, dup‘ ce a z‘cut la pat cu febr‘ mai
mult de o lun‘, apatie, sl‘biciune muscular‘ [i stare de confuzie
aproape permanent‘. Unii ”i vor acuza pe greci c‘ l-au otr‘vit. Plutarch
spune c‘: ãnimeni nu a avut nici o suspiciune c‘ a fost otr‘vit...
Olimpia, mama lui, ar fi fost involvata ”n acest omor, ori Iolas, fiul
b‘tr~nului general Antiparter, care i-ar fi administrat otrava. Dup‘ al]i
scriitori, Aristotel l-a sf‘tuit pe Antiparter s‘ aranjeze moartea lui
Alexandru...Ó. ën 11 iunie, 1998, ”n New England Journal of Medicine,
doctorul David W.Oldach de la Universitatea din Maryland, SUA,
specialist ”n boli infec]ioase, crede c‘ Alexandru a murit ”n urma unei
febre tifoide, care i-a produs o paralizie ascendent‘, provoc~ndu-i o
moarte aparent‘ de lung‘ durat‘ (”ncerc~nd astfel s‘ explice de ce
corpul lui Alexandru a suferit un proces de descompunere foarte lent‘).
Marele orator al Atenei, Demostene, a propus public s‘ se
mul]umeasc‘ lui Iolas pentru otr‘virea lui Alexandru [i sc‘parea
grecilor de sub ocupa]ia barbarilor macedoneni. Faptul c‘ Alexandru
[i prietenul s‘u, Hefaistion, au murit ”n condi]ii aproape similare [i la
scurt interval unul de altul, sigur c‘ ar putea \nt‘ri aceast‘ suspiciune.
Botanistul Theofrastus, prietenul lui Aristotel, avea cuno[tin]e
temeinice despre stricnin‘, dar, totodat‘, putem considera [i o
combina]ie: alcoolism [i otr‘vire. S‘ nu uit‘m ”ns‘, c‘ acei oameni au
str‘b‘tut lumea antic‘, ”ndur~nd foame [i mizerii, boli ca malaria,
difteria, dizenteria, au fost r‘ni]i [i ”ngriji]i ”n condi]iile vitrege de
atunci. ën plus, excesul de alcool nu i-a ”nt‘rit, ci dimpotriv‘.
Diodorus, o sut‘ de ani mai t~rziu, va spune: ãpentru macedoneni,
Alexandru a realizat ce nici un alt rege nu a mai f‘cut-o [i nu o va mai
face vreodat‘Ó; c‘ a murit ca un alcoolic, ori ca un otr‘vit, ”n final a
contat mai pu]in, mai mult a contat, ”ns‘, cine l-a urmat la conducerea
imperiului. Aparent, cu limb‘ de moarte, av~ndu-i ”mprejur pe
generalii s‘i de baz‘, Ptolomeu, Seleucus, Nearchus [i al]ii, el a spus
s‘-l urmeze CEL MAI PUTERNIC!
A[a c‘, ”l vom g‘si pe Ptolomeu, rege al Egiptului, cre~nd o
dinastie macedonean‘ care se va sf~r[i cu arhicunoscuta Cleopatra.
Seleucus, cu nevasta lui Apama din Bactrian, va reface Babilonul [i-l
va conduce cu succesorii s‘i. Astfel, ãconchistadorii macedoneniÒ au
devenit, nici mai mult nici mai pu]in, dec~t regi.
Despre nevestele lui Alexandru se [tie c‘ Roxana o va omor” pe
Stateira, fata lui Darius. La r~ndul ei, va fi [i ea ucis‘, ”mpreun‘ cu fiul
ei, la 313 \.d.H. Despre Barsine [i fiul ei, Heracles, nu se va [ti ce s-a
”nt~mplat. Olimpia, mama lui Alexandru, va dispare [i ea ”n r‘zboiul
civil ce va f‘r~mi]a Macedonia.
314
315
Alesul zeilor
din cuceri]i... cuceritori
Dac‘ grecii cuceri]i de macedoneni, ”ngenunchia]i, trimi[i ”n
armata macedonean‘ s‘ moar‘ pentru slava lui Alexandru, la
”nceput au avut numai de pierdut, ei vor fi c~[tig‘torii de mai
t~rziu. Ei vor str‘bate Egiptul, India [i vor r‘sp~ndi elenismul, pe
drumurile str‘b‘tute ”nainte sub c‘lc~iul ofi]erilor macedoneni. Asia,
India, Egiptul vor fi catalizate de cultura greceasc‘.
ën Egipt, Alexandria va deveni centru al civiliza]iei. Inscrip]ii ”n
limba greceasc‘ se vor g‘si peste toat‘ Asia, India [i Pakistan. A[a c‘
grecii din cuceri]i au devenit cuceritori. Ce s-a ”ntamplat cu corpul -
sicriul lui Alexandru - nimeni nu [tie precis. ën drum spre Macedonia
el a fost furat de Ptolomeu [i dus ”n Egipt, la Memphis. De acolo la
Sema, unde mii [i zeci de mii de pelegrini au venit s‘-l vad‘. Unde a
fost dus dup‘ aceea nimeni nu mai [tie. Interesant mi s-a p‘rut ce a
spus Michael Wood despre ce s-ar fi ”nt~mplat ”n lume dac‘
Alexandru nu ar fi murit, care erau planurile lui de viitor:
1. Construc]ia unei piramide mai mari ca cea de la Giza, pentru
tat‘l sau Filip.
2. Construc]ia unei flote militare de peste 1000 de vase cu care
s‘ cucereasc‘ tot bazinul M‘rii Mediterane.
3. Construc]ia unui drum care s‘ lege nordul Africii de Gibraltar,
cu porturi [i baze militare.
4. Construc]ia a 6 temple colosale ”n memoria prietenului
Hefaistion, minuni ale lumii, amplasate pe teritoriul Macedoniei [i
Greciei.
Dac‘ azi ”l descoperim pe Alexandru Macedon schimbat ”n
Alexandru cel Mare devenit, nici mai mult nici mai pu]in, erou bulgar,
albanez sau, culmea, grecesc ”nseamn‘ c‘ lumea ”nc‘ admir‘ curajul
t~n‘rului macedonean care, acum mai mult de 2000 de ani, a
pornit-o pe urmele str‘mo[ilor carpato-dun‘reni, arieni, pelasgi, ori
cum vre]i s‘ ne numi]i, hot‘r~t s‘-[i adjudece LUMEA.
Dar unde este El azi \n manualele de istorie ale daco-rom~nilor?
Unde este El azi \n inima [i memoria arom~nilor adev‘ra]ii lui
urma[i!
Bibliografie
* Bosworth, A. B., From Arrian to Alexander, Oxford, 1988.
* Burn, A. R., Alexander the Great and the Hellenistic World, New York, 1962.
* Green, P., Alexander of Macedon, London, 1974.
* Hammond, N. G. L., The Genius of Alexander the Great, U. S. University of NC Press,
1997.
* Snyder, John, W., Alexander the Great, New York, 1966.
* Wilcken, Ulrich, Alexander the Great, W. W. Norton & Co., Inc., New York, London,
1967.
* Wood, Michael, In the Footsteps of Alexander the Great, University of California Press,
Berkely, Los Angeles, 1997.
* Pierre Briant, Alexander the Great, man of action, man of spirit, Discoveries, 1997
* Atanasios Paliouras, Macedonia Archaeologi-Civilisation, Hellenic National Line, Athens
1998.
* D. Pandermalis, Macedonia, Thessaloniki 1992.
316
- 317 -
Fig. 111. VECHEA EUROPŒ a[a cum a \nceput s‘ existe
din anii 7000 - 3500 \.d.H.
- 318 -
Fig. 112. Distribu]ia COMPLEXELOR NEOLITICE
\n anii 7000 - 6000 \.d.H
- 319 -
Fig. 113. PERIOADA COLITICŒ: EUROPA
\n perioada ei maxim‘ de dezvoltare
a anilor 5000 \.d.H. [i grupele ei regionale
- 320 -
Fig. 114. Area de ditribu]ie a civiliza]iei VINCIA,
anii 5300 - 3500 \.d.H.
- 321 -
Fig. 115. Civiliza]iile TISA [i DUNŒREA MIJLOCIE, ale anilor 5000 - 4000 \.d.H.
- 322 -
Fig. 116. Civiliza]ia BALCANICΠDE EST
a anilor 5500 - 4500 \.d.H.
- 323 -
Fig. 117. Civiliza]ia CUCUTENI
a anilor 5000 - 3500 \.d.H.
Fig. 111-117 dup‘ Marija Gimbutas
ãThe GODDESSES and Gods of OLD EUROPE Ó
University of California Press
BERKELEY, LOS ANGELES, 1996
p. 16 - 20 - 21 - 23 - 29 - 31 - 35
30.000 Years of
Spirituality, Technology
and Continuity
ã... I believe Zamolxis have lived
long before the time of
PitagorasÓ
(Herodotus, book 4, 93-96, V BC)
ãZamolxis, our king, who is also
a god...Ó (Platon, Charmides)
ãHe taught them logic and made
them skilled in reasoning beyond
all other races.Ó (Iordanes)
The Greatest Unknown Civilization of the World
D
„Columbia” from Branzeni
Amulet from
Mitoc
Madona from
Cosauti
Gaura Chindiei
Cuciulat Horse
30000
20000
15000
11000
9000
8000
7000 6000
5000 4004
3200
3000
2700
2500
2300
1500
550 1250
432
44
101-106
Cuina Turcului
Schela Cladovei
Vinca Writing inTartaria
UBAID CULTURE
Writing
in Sumer
  • Imhotop
PYRAMIDS
MINOS
PHENICIA
TROIA
Socrates, physician of Zamolxis
30.000 de ani de spiritualitate, tehnologie [i continuitate în spa]iul carpato-danubian
Decebal, Traian
Burebista
Caesar
Lai Tzu
Zamolxis
Pytagoras
UR
Starceva
Turdas
SAMARRA
ceramic
SUSA
ceramic
Bolan Cumelnita and Hamangia
Cucuteni
Zig-zag at Bacho Kiro
Thracia
Animal
sketches in
France & Spain

2 comentarii:

  1. I'll right away take hold of your rss feed as I can not find
    your e-mail subscription link or newsletter service.

    Do you have any? Please permit me recognize in order that
    I may just subscribe. Thanks.

    My blog post :: How to improve vision

    RăspundeţiȘtergere
  2. The resolution also differs for different category wallpapers.
    The top reasons for making these image changes are:1.

    This is because they make the desktop screens more alive and attractive.


    Here is my webpage - Beautiful HD pics ()

    RăspundeţiȘtergere

O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata..