SOCANT ,dar daca este adevarat....
SOCANT ,dar daca este adevarat....
În Dacia - cel mai vechi popor al Terrei
În Dacia - cel mai vechi popor al Terrei
''Am făcut  multe experienţe în viaţa mea ca să aflu care a fost cel mai
  vechi  popor de pe pământ şi ce limbă vorbea acel popor; în fine, am  
ajuns la  convingerea că limba cea mai veche a fost a FRIGIENILOR, adică
 a   PELASGILOR, şi prin urmare este poporul cel mai vechi''. Faraonul  
 PSAMETIC, 700 î.e.n. cf. HERODOT, cartea II.
Deci:  frigienii sau DIVINII PELASGI, cum îi numeau grecii, fără însă ai
   preciza la origine. N. Densuşianu în ''Dacia Preistorică'' îi 
prezintă   pe larg, iar patria de origine este DACIA. Interesant.
*
''Colhii şi Dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă LATINĂ''. HORAŢIU - ''Odele'', I, 20.
Deci,  limba dacilor era de idiomă latină. Foarte important de reţinut, 
 mai  ales că latinitatea limbii noastre, EVIDENTĂ oricui, este 
anterioară   războaielor cu romanii... - Horaţiu (65 - 8 î.en.). De ce 
oare   deranjează atât latinitatea limbii noastre ante - romană?
*
''Grecii ne numesc şi pe noi romanii, barbari''. Pliniu cel Bătrân - ''Istoria naturală''
Pliniu cel Bătrân a trăit între anii 23-79 e.n. Prin greci, el denumea, bineînţeles, pe scriitorii de greacă veche...
*
''Limba  priscă, adică limba bătrână, a fost aceea pe care au folosit-o 
  locuitorii cei vechi ai Italiei, în timpul lui Ianus.'' PAUSANIAS -   
''Istoria Greciei''
A trăit în secolul II e.n. Limba  priscă era limba cea mai veche latină,
  după Isidor, limba triburilor  pastorale, păstrată în carminele 
saliare,  cu mult înainte de fondarea  Romei.
*
''S-a dat numele de Scyt întregii mase latine, ca nume geografic''. STRABO - ''Geografia''
Născut  în 58 î.en. Precizarea este foarte importantă pentru a descifra 
  campania din 514 î.en. a lui DARIUS împotriva ''sciţilor''!
''Grecii numesc limba latină - limba pe care o vorbesc sciţii''. Papa NICOLAE I, către MIHAI al III-lea al Bizanţului (865 e.n.)
Iată o repetare autorizată a străvechimii latine a limbii.                
 
Uluitoarea ipoteza greceasca. Sfantul Apostol Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani
 
    Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul  
uneia  dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe  
care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe  
geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din
  America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a  
folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!
In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din   
uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi  
ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o  
“secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra 
 din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre  
Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada  
de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi 
 petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in
  Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins  
calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul  
fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii  
mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera
  sa.
«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos
Alexandrou
  explica aceasta lunga ramanere a apostolului  in Scytia Minor prin  
faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci  deoarece erau  
monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca  
esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert.  
Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu  
barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau  
sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau  
sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice,  
dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul  
secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca
  ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul
  grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a 
iubit  acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. 
“Cred ca  Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut 
calatorii  misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri 
unde nu a fost  bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile 
au fost deseori  foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde 
sacrificiul uman  era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa 
treaca prin astfel  de lucruri si cand a venit la daci… unde grecii si 
evreii erau acceptati  in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri
 asceti, se intelege  cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era 
fericit acolo. De fapt,  dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu
 era numai mai buna  decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. 
Au privit religia  nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci 
de ani inseamna mult  si se intelege de ce  romanii isi amintesc de el 
mai mult decat de alte  traditii”, mai spune cercetatorul grec.
A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?
George Alexandrou acorda o mare credibilitate traditiilor romanesti  
despre Apostolul Andrei, pe care le considera “cele mai de nadejde”. In 
 baza lor, afirma ca, la vremea martiriului, apostolul ar fi avut 85 de 
 ani, poate chiar 95. Totodata, cercetatorul grec este de parere ca  
martiriul lui nu ar fi avut loc pe vremea lui Domitian sau Nero, conform
  traditiilor grecesti, ci la inceputul celui de-al doilea secol, pe  
vremea domniei lui Traian, intre anii 95 d.Hr. si 105 d.Hr. El ia de  
baza traditiile romanesti si versiunea Sfantului Grigore de Tours a  
“Faptelor lui Andrei”, in care se spune ca inainte de martiriu,  
apostolul a avut un vis in care si-a vazut fratele Petru si pe Ioan  
Evanghelistul in Rai. Aceasta ar putea fi o referire indirecta la faptul
  ca apostolii Petru si Ioan murisera deja. Sfantul Epiphanius spune  
acelasi lucru, la fel si Pseudo-Abdia, episcopul Babilonului. De altfel,
  traditia greaca plaseaza moartea misterioasa a Sfantului Ioan  
Evanghelistul din Efes (cum ca ar fi fost ingropat de viu pana la gat si
  apoi corpul lui a disparut pur si simplu) in anul 102 sau 103 d.Hr. 
“De  fapt, exista si acum cantece populare (romanesti n.n.) care vorbesc
  despre o intalnire intre imparatul Traian si Sfantul Andrei”,  
concluzioneaza cercetatorul.
Cele patru calatorii ale Sfantului Apostol Andrei
Conform cercetarilor intreprinse de George Alexandrou, Apostolul  Andrei
 ar fi realizat patru calatorii misionare impresionante,  desfasurate 
intr-un teritoriu vast intins pe trei continente: Asia,  Europa si 
Africa. Iata, in sinteza, posibilul traseu strabatut de  neobositul 
propovaduitor:
Prima calatorie: Gaza -  Lidda, in Palestina- Antiohia – Ancara-Edessa –
  Urfa (Turcia, in anul 36 d.Hr.) – Bythinia – Capadocia –Galatia –  
Pontul grecesc – Armenia – Caucaz – Ierusalim; A doua calatorie:  
Ierusalim –Antiohia –Cipru (cu vaporul) –Ephes (unde s-a intalnit cu  
Apostolul Ioan) –Antiohia –Niceea –Pont –Georgia –Parthia (Persia) –prin
  Kurdistan –Cynocefaloi (azi Balachistan, la granita cu dintre Pakistan
  si Iran – Sogdiana (azi Samarkand si Bokhara in Uzbekistan – prin  
Pakistan si Afganistan, pe Drumul Matasii) –Massagetae (China)- Altai – 
 Marea Caspica -Kurdistan – Ierusalim; A treia calatorie: Ierusalim 
(anul  49, imediat dupa primul sinod apostolic) – probabil Egipt – 
Etiopia-  Marile Lacuri (granita din Tanzania, Uganda, Rwana si Congo) –
 Zimbabwe –  Etiopia- Meroe (in sudul Nilului) –Ierusalim; Aceasta 
misiune a fost  una speciala, pentru ca ea a vizat, in primul rand, 
salvarea Sfantului  Matei, capturat de triburi antropofage din zona 
actualei Zimbabwe. A  patra calatorie: Ierusalim (dupa Adormirea Maicii 
Domnului) –Pont  –Georgia –Caucaz – Marea Azov –Donetk (Crimeea) –Kiev- 
scitii din  Ucraina- posibil Novgorod – Lacul Ladoga (Valaam) – posibil 
Solovki –  posibil Marea Baltica – Scotia – posibil Marea Baltica – prin
 Polonia si  Slovacia –Dacia –Sevastopol – Sinopae –Patras; Se observa 
ca Pontul  grecesc a fost vizat in mod special de Andrei. Adica acele 
orase porturi  de la Marea Neagra infiintate de greci. In acest context,
 se poate  afirma ca apostolul ar fi putut ajunge in Scythia Minor inca 
din prima  sa calatorie, unde ar fi putut lua contact si cu populatia 
autohtona,  adica cu stramosii nostri daci. In decursul anilor, a 
revenit cel putin  de trei ori in zona, de unde, in ultima calatorie, a 
pornit spre locul  martiriului: Patras.
Apostolii au strabatut pamantul in lung si-n lat
George Alexandrou este un bine-cunoscut reporter international, de  
origine greaca, scriitor si comentator politic, absolvent al  
Universitatii din Grecia, un fost hippiot si calator pasionat, luptator 
 pentru ecologie. A fost directorul unui ziar istoric din Grecia,  
director de emisiuni de stiri al unui post de radio din Cipru, a  
coordonat apoi un program saptamanal de stiri la Radio “Vocea Greciei”, 
 pentru grecii din diaspora, calugarii greci ortodocsi din Siberia,  
imigranti din Pakistan etc. Este casatorit cu Olga, o ucraineanca de  
origine rusa, si are doi copii.
Este autorul cartii “El a ridicat crucea pe ghiata”, un volum de  1.000 
de pagini dedicat calatoriilor Sfantului Andrei, care exploreaza  
sursele, traditiile, rutele si culturile apostolului, volum pe care il  
defineste ca fiind “un goblen cultural”. Ideea cartii s-a nascut la  
Manastirea Noul Valaamo din Finlanda, unde se retrasese sa scrie o carte
  despre kalash, descendentii lui Alexandru cel Mare de la granita de  
nord-vest a Pakistanului. Acolo s-a gandit insa ca ar fi mai bine sa  
scrie o carte despre sfintii karelieni ortodocsi. De la calugari a aflat
  insa ca Apostolul Andrei a fost in Karelia. Odata ajuns in Grecia,  
editorul sau i-a sugerat sa scrie despre acest apostol. Asa a ajuns sa  
cunoasca legende, traditii, obiceiuri, texte etc. despre Andrei, din  
peste 50 de limbi si dialecte si a incercat sa vada daca diferitele  
traditii ale calatoriilor acestuia se potrivesc geografic si temporal,  
daca sunt macar posibile. Acestea toate au fost coroborate cu comentarii
  scrise despre vizita apostolului intr-o zona, ajungand sa descopere ca
  spre exemplu, “traditia kazahstana se potrivea din punct de vedere  
geografic si temporal cu cea sogdiana din Uzbekistan, aceasta era in  
concordanta cu cea partiana, iar aceasta se potrivea cu traditia  
siriana. Era ca un tren, un vagon dupa altul, pana cand am ajuns sa-mi  
lipseasca doar 20 de ani”, declara acesta intr-un interviu realizat de  
jurnalul ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America. 
 Acesti 20 de ani au fost completati de traditiile si dovezile 
romanesti.  “Cel mai incredibil lucru a fost acela ca, potrivit vechilor
 traditii  romanesti, anii pe care i-a petrecut acolo reprezinta exact 
perioada  care imi lipsea”, spune acesta. In documentarea sa, foloseste 
traditii  scrise din secolele II si III d.Hr. si este convins ca la acea
 vreme  apostolii au putut strabate teritorii vaste, dovada fiind 
calatoriile  din antichitate cunoscute sau hartile lui Ptolemeu, spre 
exemplu.  Autorul monumentalului volum sustine cu argumente ca marginile
  pamantului pana unde le poruncise Iisus ucenicilor sa propovaduiasca  
Evanghelia Lui erau foarte exact cunoscute de lumea greco-romana.  
Astfel, pentru greci si romani, lumea se termina in abis, la antipozi,  
dupa Capul Prasum din Zimbabwe. “Faptul ca apostolii au reusit acest  
lucru intr-o oarecare masura este pus in lumina de istoricul Tertullian,
  care a scris in 170 d.Hr: “Avem diaconi, avem preoti si avem biserici,
  pana la sfarsitul pamantului.” Apoi descrie locurile: Sarmatia, Africa
  Subsahariana, Insulele Britanice si Scitia. Teritoriul sarmatienilor, 
de  exemplu, se intindea de la Marea Caspica la lacul Baikal si de la  
Mongolia pana la Siberia”, mai spune cercetatorul grec.
Indreinul kalashilor din Pakistan si Indreanul romanilor
Pentru realizarea monumentalei sale carti, George Alexandrou a  utilizat
 traditii orale si texte referitoare la Apostolul Andrei din  greaca 
veche, greaca moderna, pontiana si calabriana, georgiana,  abhaziana, 
slavona, sarba, rusa, ucraineana, romana, kalasha, baganda,  kurda, 
etiopiana amharica, copta, araba, siriana aramaica, turca, turcik  din 
centrul Asiei, iraniana, bulgara, engleza veche, engleza, germana,  
italiana, latina, albaneza, finlandeza, kareliana, armeana si foarte  
multe dialecte. A fost impresionat sa descopere la oamenii care vorbesc 
 kalasha, din Pakistan, prezenta unui mesager al lui Dumnezeu cu numele 
 de Indrein, si sa constate ca, in romana veche, Sfantul Apostol Andrei 
 era numit Indrean.
O piesa aparte, care parea a nu completa uriasul puzzle
In timp ce traditiile separate din Bulgaria, Romania, Etiopia, ale  
vechilor aramaici, sirieni, copti, cele din Grecia si cele ale  
bisericilor care apartin de Roma, referitoare la Apostolul Andrei, se  
potrivesc toate, Declaratia de la Arbroath-Declaratia Scotiana de  
Independenta fata de Anglia, din 1320, care spunea ca scotienii au  
invatat credinta crestina de la Apostolul Andrei insusi, parea a nu se  
integra in uriasul puzzle. Dupa lungi cautari, Alexandrou a descoperit  
ca exista in antichitate o ruta care lega Scotia de alte locuri in care 
 se stia ca fusese Andrei. El a identificat astfel un grup de laponi,  
numiti “oamenii foca”, vanatori de balene, care locuiau pe coasta  
baltica, unde se stia ca a poposit si apostolul. Acesti laponi au facut 
 in antichitate comert pe mare, din Scandinavia pana la Hebrides, 
Orkney,  Insulele Shetland si nordul Scotiei, unde exista un loc numit 
St.  Andrew’s, care pastreaza si astazi relicve crestine de secole. In  
secolul I, Roma capturase sudul Britaniei, iar scotienii si pictii din  
nord, presati de inchiderea comertului in sud, au inceput sa foloseasca 
 aceasta ruta celto-lapona veche, urmata probabil si de apostol. Asa 
s-ar  putea explica mentionarea categorica a prezentei lui in Scotia in 
 documentul amintit.
Apostolul nostru era umil si avea simtul umorului
Din traditiile studiate de George Alexandrou, s-a conturat imaginea  si 
caracterul omului Andrei. Asadar, apostolul care i-a crestinat pe  
strabunii nostri era un om simplu, umil, dar ciudat. Traditiile din  
Kurdistan, Valaamo, Etiopia si Persia il descriu la fel. Avea obiceiul  
 de a fixa pietre mari sau cruci de fier pretutindeni. Cara un baston  
imens cu cruce. Era foarte modest si nu umbla cu prea multi discipoli  
dupa el. Nu predica multimilor, ca Petru sau Pavel. Aduna putina  
companie, precum un staret de manastire. Era in schimb un om cu simtul  
umorului. In acest sens, unele surse spun ca, atunci cand a vazut pentru
  prima oara saunele slavilor, la Novgorod, ar fi trimis scrisori  
prietenilor spunandu-le: ”Acesti slavi sunt niste oameni asa ciudati: se
  autotortureaza cu crengi de mesteacan”. Radea cand se gandea la acest 
 lucru. A calatorit alaturi de crescatorii de reni din Laponia, cu 
hunii,  a vorbit cu filozofii greci, comerciantii slavi, cunostea 
birocrati  chinezi, a vizitat triburi primitive din nordul Pakistanului 
si pe  berberii din desertul Sahara. A calatorit pe jos, cu barci si 
canoe, pe  cai, pe camile, reni sau elefanti. Fiind foarte modest, nu a 
iesit in  evidenta alaturi de triada Petru, Iacov si Ioan, desi a fost 
“cel dintai  chemat”. Credea ca fiecare persoana pe care o intalneste 
este insusi  Hristos. Traditia copta spune ca a fost persecutat la 
antropofagi. De  altfel, el a mai fost persecutat in Kurdistan, la 
Sinopae in Pont, la  Tesalonic, in Chalandritsa, langa Patras. Din 
apocrifa “Faptele lui  Andrei” reiese ca era un tip inalt, putin aplecat
 de spate, cu spancene  stufoase, care se intalneau deasupra unui nas 
mare. Avea parul ondulat  si o barba carunta, care se separa in doua 
spre capat. Avea ochii,  probabil, albastri.
De ce iconografia il reda intotdeauna batran pe Andrei 
In traditia iconografica, Sfantul Apostol Andrei este redat la fel de  
batran ca si fratele sau Petru, desi, potrivit Scripturilor, Sfantul  
Andrei era mai tanar decat Petru. Chiar si Leonardo Da Vinci, in celebra
  pictura “Cina cea de taina”, l-a infatisat tot in varsta, dupa modelul
  icoanelor vechi existente la vremea lui. In Sinai, la Manastirea 
Sfanta  Ecaterina, unde exista unele dintre cele mai vechi icoane 
crestine,  Sfantul Andrei este pictat tot batran. Acest lucru se explica
 prin  faptul ca in iconografie este redat chipul persoanei asa cum a 
fost  vazut ultima oara. Numai Sfantul Ioan nu este pictat ca un om 
batran,  deoarece a fost binecuvantat de Dumnezeu sa “salasluiasca pana 
cand voi  veni”. Toti ceilalti apostoli sunt mereu portretizati la 
varsta mortii,  intocmai ca si Domnul.
 
 
 
 
 
 
          
      
 
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.