Locuinte in Geto-Dacia si nu numai....

LOCUINTA IN NEOLITIC Reconstituiri ipotetice (volumetrie si planimetrie) 1 TANGIRU - judetul Giurgiu. Neoliticul mijlociu, circa 4200 - 3500 ien. Cultura Boian, faza Vidra. 2 ARISUD - judetul Covasna. Neoliticul tarziu cca 3500 - 2500 ien. Cultura Arisud - Cucuteni 3 PETRU-RARES - judetul Giurgiu. Sfarsitul neoliticului mijlociu, faza de tranzitie de la cultura Boian la cultura Gumelnita 4 VADASTRA - judetul Dol. Neoliticul mijlociu cca 4200 - 3500 ien. Cultura Cucuteni "A" 5, 6 HABASESTI - judetul Iasi. Neoliticul tarziu cca 3500 - 2500 ien. Cultura Cucuteni "A" Inca din neolitic s-a configurat tipologia planimetrica si volumetrica a lucuintei rurale. Daca in cazul cladirilor de la Tangiru si Arisud tipul de locuinta megaron este inca prezent prin dispunerea spatiilor semideschise adiacent laturii scurte a edificiilor, la locuinta din localitatea Petru-Rares prispa a fost adosata laturii lungi a cladirii orientate spre sud, spre nord dispunandu-se in polata un adapost pentru animale, distributie preluata ulterior de arhitectura rurala de la noi. LEGENDA Pereti din impletitura de nuiele cu lipitura de pamant galben descoperit "in situ" Urme de pari infipti in sol descoperiti "in situ" Traseul ipotetic al peretilor Pozitia ipotetica a parilor Vetre Elaborat si redactat text: arhitect Calin Hoinarescu - IP Prahova - 1988, arheolog Dan Lichiardopol - Complex Muzeal Prahova. Desenat: arhitect Calin Hoinarescu IP Prahova. Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania
Modele de locuinte neolitice 1, 2, 3, 4, 5, 6 - Descoperite la Cascioarele judetul Calarasi. Neoliticul tarziu cca 3500 - 2500 ien. Cultura Gumelnita 7 - Cultura Gumelnita D Berciu 1966 8 - Descoperita la Spantov judetul Ilfov. Neoliticul tarziu, faza de tranzitie la cultura Gumelnita 9, 10 - Descoperite la Turdas jud Hunedoara. Neoliticul tarziu cca 3000 - 2000 ien. Cultura Petresti 11 - Descoperita la Radovanu judetul Calarasi. Neoliticul tarziu cca 3500 - 2500 ien, faza de tranzitie la cultura Gumelnita 12 Descoperita la Cascioarele, judetul Calarasi. Neoliticul tarziu, cultura Gumelnita. Machetele de locuinte constituie principala sursa de informatii privind volumetria cladirilor de locuit neolitice. Probabil cu destinatie rituala, machetele implica pe de o parte un anumit coeficient de stilizare, iar pe de alta parte, codifica cunostinte depasind in complexitate simpla imagine vizuala a cladirilor pe care le imitau. Tributare tipologiei specifice genului, caracterizand un areal larg, machetele se pot constitui ca premiza pentru formularea urmatoarelor ipoteze: -Locuintele neolitice de suprafata caracteristice arealului nostru au planul rectangular cu acoperis cu doua pante si frontoane la fatadele scurte. - Incaperile locuintei sunt lipsite de tavane. Inchiderea spatiului la partea superioara se realizeaza prin versantii sarpantei. (fig 1, 2, 3, 4, 5, 6, 11) - Este posibila prezenta unor piese dispuse pe laturile scurte, (intre ante) (fig 3) sau chiar pe mai multe laturi (fig 9) - Accesul in locuinte este de presupus pe laturile scurte prevazute cu prispe, iar fereastra de forma ovala dispusa in centrul fatadei lungi (fig 3) este o solutie posibila. - Structura peretilor este evidentiata, in cazul machetei din fig 7 si a desenului din fig 10, prin scheletul lemnos cu montanti verticali si orizontali, panourile rezultate avand suportul de impletitura din nuiele, dispuse orizontal sau oblic. - Structura sarpantei este consemnata prin marcarea pe frontoane a capetelor grinzilor orizontale de coama (fig 3, 4, 6), a capriorilor cu capetele petrecute desupra coamei (intersectia lor fixata probabil cu legaturi vegetale), la frontoane intersectia constituindu-se ca motiv arhitectural major (fig 1, 2, 11, 12) sau prin incizii paralele pe versantii acoperisului. - Este de remarcat prezenta frontoanelor tratate arhitectural cu streasina (fig 9, 12) sau avand o structura din barne montate paralel cu linia de cea mai mare panta (fig 7) (liniile determinand triunghiuri pe frontonul machetei din fig 7 pot sugera in acelasi timp si prezenta capriorilor). Elaborat si redactat text: arhitect Calin Hoinarescu - IP Prahova - 1988, arheolog Dan Lichiardopol - Complex Muzeal Prahova Desenat: arhitect Calin Hoinarescu IP Prahova Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania MATERIALE, TEHNICI SI SISTEME CONSTRUCTIVE NEOLITICE 1, 3 HABASESTI jud Iasi - Fragment din podeaua platforma. 2, 4 Fragment din podeaua platforma cu straturi succesive de lipitura. 5 Fragment din podeaua platforma cu armatura din nuiele. 6, 8, 9, 10, 11, 12 Amprente de pari si nuiele pe lipitura peretilor 7 Giulesti jud Ilfov. Reconstituirea sistemului constructiv al peretilor din pari cu impletitura de nuiele si lipitura de pamant, dupa amprentele fragmentelor de lipitura. 13 Greaca jud Ilfov. Obiect de lut ars, in forma de coloana. Materialele de constructie utilizate in neolitic erau: lemnul, pamantul simplu sau in amestec cu elemente vegetale cu rol de liant, stuful, trestia si paiele. Lemnul se folosea sub forma de trunchiuri intregi sau despicate, barne si dulapi ecarisati, verigi si nuiele. Sistemul constructiv era alcatuit dintr-un schelet portant; cu elemente verticale (stalpii) de regula incastrate in sol sau sprijinite pe talpi si cele orizontale (grinzi, capriori etc.) solidarizate cu legaturi vegetale si cu elemente de inchidere, panouri realizate din impletitura de nuiele (sustinute de elementele portante verticale) si lipiura de pamant amestecat cu vegetale. Locuintele aveau de regula o podea realizata pe o platforma de trunchiuri despicate sau dulapi ecarisati, peste care se aplica unul sau mai multe straturi de lipitura simpla sau armata cu nuiele. Invelitoarea, conform datelor arheologice, era realizata din stuf, paie sau trestie, fiind sustinuta de capriorii sarpantei. Sistemele si tehnologiile constructive cristalizate in neolitic s-au perpetuat si in etapele ulterioare, cristalizandu-se si perfectionandu-se. Au constituit un moment de referinta in cadrul evolutiei repertoriului procedeelor si sistemelor constructive. Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania TEMPLU MEGARON SALACEA judetul Bihor. Epoca Bronzului cca 1800 - 1600 ien. Cultura Otomani. 1 Plan 2 Perspectiva exterioara 3 Perspectiva interioara - ipoteza de reconstruire (dupa N Chidiosan, I Ordentlich, 1975 fig 1) Edificiile din epoca bronzului continua solutiile volumetrice, planimetrice si structurale din neolitic. In aceasta perioada se constituie ca prototip sanctuarul de tip "megaron", regasit in arhitectura de cult a etapelor ulterioare. Sanctuarul de la Salacea este compus, din punct de vedere planimetric, din trei zone functionale alcatuind doua spatii bine delimitate: zona de legatura cu exteriorul, materializata prin spatiul semideschis al prispei, amplasat intre "ante" pe latura de NV, unde se afla si intrarea in sanctuar si doua zone destinate desfasurarii ritualului, dispuse in amfilada, alcatuind un spatiu inchis bine precizat. Prima din zonele spatiului inchis, situata la intrare, are rolul de vestibul, fiind separata de cealalta zona printr-o denivelare de 10 cm si constituie locul unde se depuneau vasele cu ofrande, gazduind in acest sens un mic altar portativ. Cea de a doua zona functionala a spatiului inchis, adapostind doua altare de dimensiuni remarcabile, reprezinta locul pentru oficierea ritualului. Este remarcabil efectul arhitectural rezultat prin dispunerea elementelor structurale in doua siruri de stalpi interiori, precum si prin articularea zonelor functionale si gradarea spatiului. Templu Megaron, Salacea, judetul Bihor. Fragmente din ornamentele panourilor adiacente altarelor. Structural, edificiul face apel la elementele constructive traditionale perpetuate din neolitic, respectiv podeaua platforma din lut batatorit, peretii din lipitura de lut pe schelet lemnos, sarpanta din capriori cu invelitoare din vegetale. Inovatia consta in prezenta a doua siruri de stalpi interiori, dispusi paralel cu axul longitudinal al edificiului, care sustineau acoperisul prin sistemul de furci cunoscut din neolitic. Pe langa rolul portant, stalpii compartimentau spatiul interior in trei nave cu roluri functionale distincte. Se realizeaza, in acelasi timp, premiza unui cadru arhitectural monumental, adecvat destinatiei rituale a edificiului, solutie reluata frecvent in arhitectura de cult a etapelor ulterioare. Monumentalitatea edificiului si ambianta interioara erau subliniate de existenta unor panouri murale decorative, dispuse adiacent celor doua altare principale. Continuandu-se si in aceasta directie traditia neolitica, decoratia de la Salacea, realizata in relief prin modelarea si incizarea pastei de lut cu motive geometrice, policrome, reprezinta p evidenta evolutie in acest domeniu. Se cristalizeaza, pe de o parte, un repertoriu ornamental cu elemente geometrice din care nu lipsesc rombul, triunghiul si motivul spiralei duble sau simple, iar pe de alta parte, se precizeaza o tehnologie de executie prin modelarea directa a pastei din argila la pozitie (preluata eventula din domeniul prelucrarii ceramicii) si regasita ulterior pana in etape recente. Este de subliniat si utilizarea unor blocuri de chirpici modelate anticipat si puse in opera la baza peretelui de nord-est si a antelor pridvorului. Se extinde astfel domeniul de utilizare al blocurilor ceramice (folosite in neolitic numai pentru realizarea unor lavite) si ;a construirea peretilor. Sanctuarul de la Salacea, prin caracteristicile sale arhitecturale, se inscrie in parametrii specifici arhitecturii mediteraneene si face dovada unei evolutii evidente a fenomenului edilitar autohton. Se evidentiaza complexitatea procesului de elaborare arhitecturala a edificiului, decurgand din corelarea sbtila a formulei volumetrice cu schema planimetrica, solutia constructiva si repertoriul ornamental avand ca finalitate o textura spatiala expresiva, definita prin ritmicitate, coerenta si monumentalitate. Maturitatea gandirii proiective reflectata de coeziunea solutiei spatiale, care rezolva intr-un singur nucleu compozitional cele 5 module volumetrice corespunzand zonelor functionale (prispa, vestibulul, navele laterale ale altarelor si nava centrala) face dovada evolutiei cunostintelor arhitecturale si constructive in epoca bronzului. Continuandu/se traditia neolitica a sanctuarelor rurale care adoptau planimetria si volumetria locuintelor la functiunile ritu Locuinta dacica 1 Reconstituiri ipotetice (volumetrie si planimetrie) 1,2 - SLIMNIC - judetul Sibiu. Secolul I e.n. 3 - POPEŞTI - judetul Giurgiu. Secolul I i.e.n. I e.n. 4 - GRADISTEA MUNCELULUI (SARMISEGETUSA JudetulHunedoara. Sec. I e.n. Locuinţele geto-dacice apartinand perioadei clasice secolul II ien - secolul I en ilustrează o evoluţie şi diversificare evdenta comparativ cu etapele anterioare. Este atestata continuitatea sistemului constructiv tradiţional, cu elementele portante verticale alcătuite din stalpi de lemn încastraţi în sol, intre care se realiza umplutura de nuiele cu lipitura de lut a peretilor. Acest sistem constructiv se utiliza atat in cazul locuinţelor de suprafaţa cu podeaua la nivelul solului (3, 4) sau uşor adancite (1, 2) cat şi in cazul bordeielor. Locuinţele de suprafaţa sunt ilustrate atît de tipul planimetric rectangular sau absidal,cat şi de cel circular, rezultand o evidenta varietate volumetrica. Se poate remarca tendinţa de individualizare a locurilor dn arealul carpato-danubiano-pontic parasindu-se treptat modelul original tip "megaron". Aceasta tendnţa este subliniata de modificarea centrului de interes de pe latura scurta a clădirilor specifica tipului "megaron" pe latura lunga, care devne in acest fel "faţada principala" a edificiului, marcata prin dispunerea acceselor sau a spaţiilor semideschise (prispe şi foişoare). Evoluţia cunostintelor in domeniul construcţiilor de locuinţe este evidenţiata şi de declanşarea procesului de individualizare a celor trei componente esenţiale specifice repertoriului modelelor cladirilor de locuit: componenta volumetrica, planimetrica si structurala. Vocabularul volumetric utilizeaza in mod curent formele rectangulare cu acoperiş cu doua sau patru pante, formele circulare cu acoperiş conic, precum si formele absidale, care reprezintă o solutie de tranziţie de la tipul circular la cel rectangular. Vocabularul planimetric, substantial diversificat comparativ cu etapele anterioare, pastreaza constructiile de tip monocelular sau bicelular, dar apar frecvent partiuri complexe, cu trei sau mai multe incaperi. Planurile circulare, utilizate curent si in cazul constructiilor de suprafata, devin coerente, fiind intr-o măsura mai mare decat in neolitic, rezultatul unui deziderat conceptual. Sistemul constructiv cu elemente portante verticale incastrate in sol se utilizeaza atat in cadrul formelor volumetrice rectangulare, cat si in cazul celor circulare sau absidale, fiind capabil sa solutioneze orice tip de partiu, indiferent de numarul incaperilor. Se face simţit pentru prima data, in cadrul procesului evolutiv al repertoriului modelelor clădirilor de locuit, fenomenul autonomiei relative intre cele trei componente, ale sale: volumetrie, planimetrie si structura constructiva. Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania ale, sanctuarul de la Salacea se individualizeaza prin ritmul imprimat spatiului interior de cele doua siruri de stalpi, care anunta coloanele templelor dacice de mai tarziu. Este evidenta in acelasi timp asemanarea dintre constructia sanctuarului de la Salacea si o serie de biserici din lemn taranesti specifice zonelor de campie, asemanare care face dovada perenitatii repertoriului arhitectural al edificiilor rurale de cult din tara noastra. Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania LOCUINTA DACICA 2 Reconstituiri ipotetice (volumetrie si planimetrie) 1. ARPASUL DE SUS, judetul Sibiu, secolul 1 ien - 1 en 2. GRADISTEA MUNCELULUI, judetul Hunedoara, secolul 1 ien 3. GRADISTEA MUNCELULUI, judetul Hunedoara, secolul 1 ien - secolul 1 en 4. LUNCANI-PIATRA ROSIE, judetul Hunedoara, secolul 1-2 en Sistemul constructiv cu talpi de lemn dispuse pe temelii de piatra, presupus in etape anterioare, este atestat cu certitudine in cazul arhitecturii dacice. Descoperirea temeliilor din piatra ca suport al structurii din lemn a peretilor (1, 2, 4), existenta uneltelor care permiteau realizarea imbinarilor specifice acestui tip constructiv, continuat si de identificarea "in situ" a unor diafragme din barne ecarisate, dispuse orizontal si platuite la capete (sistem in cununi), precum si imaginile locuintelor dacice de pe Columna lui Trainan, atesta folosirea curenta a locuintelor cu pereti din barne de lemnorizontale sau verticale, sprijiniti pe talpi, cu temelie din piatra. Acest sistem constructiv, specific cu precadere locuintelor de suprafata predominante in epoca, corespunde planimetric tipului rectangular cu una sau mai multe incaperi. Este de presupus utilizarea acestui tip de cpntructii cu peretii din lemn pe talpi cu precadere in zonele cu relief inalt si bogat impadurite. In aceasta perioada se declanseaza fenomenul regionalizarii modelelor cladirilor de locuit functie de zonele de relief si de varietatea si particularitatea rezervelor de materiale de constuctii, proces care se va continua si in etapele ulterioare, conducand la cristalizarea unor tipuri de locuinte diferentiate morfologic, de la zona la zona, cu un coeficient ridicat de eficienta economica si constructiva si cu o varietate volumetrica, planimetrica si decorativa evidenta, constituind embrionul specificului regional al aritecturii noastre traditionale. Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania LOCUINTA DACICA 3 Reconstituiri ipotetice (volumetrie si planimetrie) 1. LUNCANI-PIATRA ROSIE, judetul Hunedoara, secolul 1-2 en 2. OCNITA (BURIDAVA), judetul Valcea, secolul 1 en 3. LUNCANI-PIATRA ROSIE, judetul Hunedoara, secolul 1-2 en Cladirile de locuit cu dimensiuni ample si numar mare de incaperi si intalnesc frecvent in epoca dacica, alaturi de locuintele obisnuite destinate unei familii. Concentrand eforturi constructive majore si presupunand ample cunostinte de edificare, aceste constructii au de regula pereti realizati din barne de lemn sprijinite pe temelii din piatra (1, 3) sau cu stalpi incastrati in sol (2). Incaperile sunt dispuse pe doua sau trei travee cu una sau doua deschideri. Acest mod de distributie presupune existenta unei scheme functionale clare, premergatoare demersului edilitar pe baza caruia sa se realizeze gruparea spatiilor, pornindu-se de la destinatia si iportanta fiecarei incaperi. Spatiile semideschide (prispele si foisoarele) sunt dispuse pe latura (intre ante), continuandu-se in acest mod tipul "megaron" (1) sau inconjoara edificiul pe doua sau trei laturi (2, 3). Este de mentionat persistenta tipului planimetric specific megaronului (cu dispunerea intrarii principale pe latura scurta a cladirii, care se pastreaza ca fatada principala a edificiului) intr-o masura mai mare decat la locuintele obisnuite. Sistemul de organizare a planimetriei, cu travei si deschideri, confera solutiei volumetrice un evident caracter monumental, subliniat atat prin ritmul coloanelor care marcau spatiile semideschise, cat si prin utilizarea unor materiale de constructie deosebite (olane de coama, tigle de acoperis etc.). Amplitudinea edificiului, avand in plan dimensiuni de pana la 40 metrii lungime, cu latime de 20-25 metrii, precum si gabaritul unor incaperi cu deschideri libere de 8-12 metrii, presupune, pe d eo parte, procedee constructive elevate, sustinute de un instrumentar adecvat, iar pe de alta parte cunostinte tehnice ajungand pana la realizarea unor "ferme" din material lemnos, capabile sa suporte deschiderile amintite. Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania LOCUINTA DACICA 4 Reconstituiri ipotetice (volumetrie si planimetrie) 1. COSTESTI, judetul Hunedoara, secolul 1-2 en 2. COSTESTI, judetul Hunedoara, secolul 1-2 en 3. CETATENI, judetul Arges, secolul 2 en Continuand seria inovatiilor privitoare la cladirile de locuit pe care le genereaza arhitectura dacica, turnurile locuinta reprezinta cel mai elocvent exemplu. Cu certitudine aceste edificii aveau doua nivele cu functiuni distincte: cel inferior, cu ziduri din piatra, fiind destinat depozitarii, iar cel superior, cu ziduri de caramida, destinat locuirii propriuzise. Atestarea concreta, la aceste cladiri, a existentei planseului peste nivelul inferior, realizat cu grinzi masive din lemn, capabile sa preia eforturi apreciabile, rezultate din deschideri de circa 10 metrii, confirma ipoteza existentei plafonului si peste nivelul superior, al edificiilor, precum si la alte tipuri de constructii. Multitudinea informatiilor arheologice referitoare la planimetria si sistemul constructiv al acestui tip de edificii, evidentiaza necesitatea anticiparii faptului edilitar printr-un proces proiectiv de o complexitate fara precedent. Alegerea unui amplasament optim pentru ridicarea constructiei, strans legat de destinatia acesteia, distribuirea spatiilor pe cele doua nivele ale cladirii, avandu-se in vedere rolul lor functional, imaginarea legaturilor pe verticala intre nivelul inferior si cel superior prin scari interioare si exterioare, repartizarea judicioasaa materialelor de constructie in vederea realizarii parterului si etajului, integrarea spatiilor semideschise (prispele foisoarele) in contextul functional si volumetric al edificiului, reprezinta demersuri conceptuale care confirma complexitatea procesului de proiectie implicat. Amplitudinea proportiilor si masivitatea structurii, presupunand un efort de edificare sustinut, confirma ipoteza subsumarii acestui tip de edificiu la categoria constructiilor cu caracter defensiv, cat si la grupa resedintelor pentru sefii militari. Noutatea sistemului constructiv cu analogii in arealul sud-dunarean indreptateste ipoteza prezentei in acest caz a unor influente elenistice, firesti in contextul cunoscutelor legaturi ale statului dac cu lumea greco-romana. Tipul de locuinta-turn, creatie a arhitecturii dacice aditionat repertoriului autohton al modelelor cladirilor de locuint, va constitui un factor formativ activ cu largi ecouri in etapele ulterioare. Dispunerea incaperilor pe doua registre, nivelul inferior fiind de regula destinat depozitarii, iar cel superior locuirii, realizarea nivelului inferior din piatra, dispunerea spatiilor semideschise cu precadere la registrul superior, constituie concepte arhitecturale care vor persista in structura culturala autohtona, manifestandu-se activ in etapele ulterioare. Aceste concepte prefigurate de arhitectura dacica si utilizate cu precadere la realizarea resedintelor conducatorilor, se vor generaliza ulterior in locuinte satesti de deal si de munte. Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania Locuinta medievala 4 Reconstituiri ipotetice (volumetrie si planimetrie) 1 SUCEAVA, judetul Suceava, secolul XV 2 POLATA, judetul Gorj, secolul XVI Cela doua sisteme constructive cu scheletul portant din lemn, avand stalpii incastrati din lemn, avand stalpii incastrati in sol sau sprijiniti pe talpi, sunt documentate arheologic, fiind uneori folosite impreuna la realizarea unor edificii de dimensiuni ample cu doua nivele (1). Structura compusa din talpile amplasate in scanturi sapate in podeaua nivelului inferior (pivnita), montantii verticali fixati pe talpile si grinzile perimetrale dispuse pe capetele montantilor sustineau planseul peste nivelul inferior. Acest planseu era compus din grinzi longitudinale si transversale, dulapi si pardoseala nivelului superior. Peretii nivelului inferior erau alcatuiti din dulapi fixati intre montantii verticali si taluzul pivnitei printr-o umplutura de pamant compactat. Stalpii incastrati in sol, de dimensiuni apreciabile (circa 7-8 m lungime si 0,35-0,5 m diametru) sustineau planseul, sarpanta si invelitoarea nivelului superior. Peretii acestui nivel erau realizati dinmaterial lemnos tencuit cu lut. Perfectionarea acestui sistem a constat in inlocuirea structurii din material lemnos a peretilor nivelului inferior (pivnita) cu zidarie de piatra si mortar de var (2). Peretii acestui nivel adancit in sol cu 1-2 m se ridicau si deasupra nivelului de calcare, constituind soclul nivelului superior. La realzarea planseului peste nivelul inferior se pastreaza sistemul cunoscut, cu grinzi longitudinale si transversale sprijinite pe talpile amplasate pe coronamentul zidurilor de piatra si uneori, la deschideri mari, pe stalpi intermediari prevazuti cu fundatie din zidarie de piatra. Peretii, plafonul si sarpanta nivelului superior se realizau de regula din materiale lemnoase, in tehnicile cunoscute. In etapele ulterioare, acest procedeu se generalizeaza, devenind specific cladirilor d elocuit cu doua nivele din zonele de deal si munte. Persista insa si sistemul constructiv cu peretii ambelor nivele realizati exclusiv din material lemnos, renuntandu-se total la incastrarea stalpilor in sol. Acest sistem are un areal limitat de utilizare. Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania Arhitectura locuirii traditionale românesti Tipologia planimetrica si volumetrica a locuintei rurale s-a configurat inca din neolitic TANGIRU - jud. Giurgiu Neoliticul mijlociu, c.c.a. 4200 - 3500 i.e.n. cultura Boian, faza Vidra Locuinta de tip megaron prin dispunerea spatiilor semideschise pe latura scurta a edificiului. Perspectiva exterioara si plan ARIUSD - jud. Covasna Neoliticul tarziu, c.c.a. 3500 - 2500 i.e.n. cultura Ariusd-Cucuteni Locuinta de tip megaron. Perspectiva exterioara si plan PETRU-RARES - jud. Giurgiu Sfarsitul neoliticului mijlociu, faza de tranzitie de la cultura Boian la cultura Gumelnita Locuinta are prispa adosata laturii lungi, orientata spre sud, in tmp ce spre nord se dispune in polata un adapost pentru animale. Aceasta distributie va aparea mai tarziu in arhitectura rurala de la noi. Perspectiva exterioara si plan VADASTRA - jud. Dolj Neoliticul mijlociu, c.c.a. 4200 - 3500 i.e.n. cultura Vadastra, faza Vadastra II. Perspectiva exterioara si plan HABASESTI - jud. Iasi Neoliticul tarziu c.c.a. 3500 - 2500 i.e.n. cultura Cucuteni "A". Planur LEGENDA: Pereti din impletitura de niuele cu lipitura de pamant galben descoperit "in situ". Traseul ipotetic al peretilor. Urme de pari infipti in sol descoperite "in situ". Pozitia ipotetica a parilor. Vetre. Edificiile din epoca bronzului continua solutiile volumetrice, planimetrice si structurale din neolitic. In aceasta perioada se constituie ca prototip sanctuarul de tip "megaron", regasit in arhitectura de cult a etapelor anterioare. SALACEA - jud. Bihor. Epoca bronzului c.c.a. 1800 - 1600 i.e.n. cultura Otomani Sanctuarul de la Salacea este compus, din punct de vedere planimetric, din trei zone functionale alcatuind doua spatii bine delimitate: -zona de legatura cu exteriorul, materializata prin spatiul semideschis al prispei, amplasat intre "ante" pe latura de N.V., unde se afla si intrarea in sanctuar, -doua zone destinate desfasurarii ritualului, dispuse in amfilada, alcatuind un spatiu inchis bine precizat. Prima din zonele spatiului inchis, situata la intrare, are rol de vestibul, fiind separata de cealalta zona printr-o denivelare de 10 cm si constituie locul unde se depuneau vasele cu ofrande, constituind in acest sens un mic altar portativ. Cea de a doua zona functionala a spatiului inchis, adapostind doua altare de dimensiuni remarcabile, reprezinta locul pentru oficierea ritualului. este remarcabil efectul arhitectural rezultat prin dispunerea elementelor structurale in doua siruri de stalpi interiori, precum si prin articularea zonelor functionale si gradarea spatiului. Plan si perspectiva exterioara Perspectiva interioaraLocuintele geto-dacice din sec II i.e.n. - sec. I e.n. (perioada clasica) evolueaza si se diversifica comparativ cu cele din perioadele anterioare. Se pastreaza sistemul constructiv traditional: -elemente de sustinere (portante) verticale alcatuite din stalpi de lemn incastrati in sol -intre stalpi o umplutura (inchidere) formata din nuiele ce formeaza o armatura a peretelui -lipitura de lut (inchidere) Acest sistem este folosit atat la locuintele de suprafata cat si la cele adancite (semibordeie) sau ingropate (bordeie). El este utilizat atat in cazul celor rectangulare cat si in cazul celor circulare si absidale, fiind posibila impartirea a planului in oricate incaperi. Locuintele de suprafata sunt pe plan rectangular (patrat sau dreptunghi), absidal (semicerc sau poligon) si circular. De aici deriva o mare varietate volumetrica. Casele din arealul carpato-danubiano-pontic incep sa se individuaizeze, indepartandu-se de modelul original de tip megaron. Aceasta diferentiere se datoreaza si mutarii centrului de interes de pe latura scurta (specifica tipului megaron) pe latura lunga care devine astfel fatada principala a edificiului. Acest punct de interes este marcat prin dispunerea accesului (a intrarii) sau/si a spatiilor semideschise (prispe, foisoare). Volumele edificiilor sunt rectangulare, cu acoperis in doua sau patru pante (ape), circulare avand acoperis conic. Formele absidale reprezinta o solutie de tranzitie de la tipul circular la cel rectangular. Planurile sunt de obicei monocelulare sau bicelulare (cu una sau doua incaperi) dar apar adesea impartiri planimetrice (partiuri) mai complexe, cu trei sau mai multe incaperi. SLIMINIC - jud. Sibiu sec. I e.n. POPESTI - jud. Giurgiu sec. I i.e.n. - I e.n. GRADUSTEA MUNCELULUI (SARMISEGETUSA) - jud. Hunedoara sec. I e.n. Sistemul constructiv cu talpi de lemn dispuse pe temelii din piatra, presupus in etapele anterioare, este atestat cu certitudine in cazul arhitecturii dacice. Descoperirea temeliilor din piatra ca suport al structurii din lemn a peretilor, existenta uneltelor care permiteau realizarea imbinarilor specifice acestui tip constructiv, continuat si de identificarea "in situ" a unor diafragme din barne ecarisate, dispuse orizontal si platuite la capete (sistem in cununi), precum si imaginile locuintelor dacice de pe Columna lui Traian, atesta folosirea curenta a locuintelor cu peretii din barne de lemn orizontale sau vericale, sprijiniti pe talpi, cu temelie din piatra. Acest sistem constructiv, specific cu precadere locuintelor de suprafata predominante in epoca, corespunde planimetric tipului rectangular cu una sau mai multe incaperi. Este de presupus utilizarea acestui tip de constructii cu pereti de lemn pe talpi cu precadere in zonele cu relief inaltat si bogat impadurite. In aceasta perioada se realizeaza fenomenul regionalizarii modelelor cladirilor de locuit functie de zonele de relief si de varietatea si particularitatea rezervelor de materiale de constructie, proces care va continua si in etapele ulterioare, conducand la cristalizarea unor tipuri de locuinte diferentiate morfologic de la zona la zona, cu un coeficient ridicat de eficienta economica si constructiva si cu o varietate volumetrica, planimetrica si decorativa evidenta, constituind embrionul specificului regional al arhitecturii noastre traditionale. APRASUL DE SUS - jud. Sibiu sec. I i.e.n. - I e.n. Perspectiva exterioara si plan GRADISTEA MUNCELULUI - jud. Hunedoara sec. I i.e.n. Perspectiva exterioara si plan GRADISTEA MUNCELULUI - jud. Hunedoara sec. I i.e.n. - I e.n. Perspectiva exterioara si plan LUNCANI-PIATRA ROSIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Perspectiva exterioara si planCladirile de locuit cu dimensiuni ample si numar mare de incaperi se intalnesc frecvent in epoca dacica, alaturi de locuintele obisnuite destinate unei familii. Concentrand eforturi constructive majore si presupunand ample cunostinte de edificare, aceste constructii au de regula peretii realizati din barne de lemn sprijinite pe temelii din piatra sau cu stalpi incastrati in sol. Incaperile sunt dispuse pe doua sau trei travee cu una sau doua deschideri. Acest mod de distributie presupune existenta unei scheme functionale clare, premergatoare demersului edilitar pe baza caruia sa se realizeze gruparea spatiilor, pornindu-se de la destinatia si importanta fiecarei incaperi. Spatiile semideschise (prispe si foisoare) sunt dispuse pe latura (intre ante), continuandu-se in acest mod tipul "megaron" sau inconjoara edificiul pe doua sau trei laturi. Este de mentionat persistenta tipului planimetric specific megaronului (cu dispunerea intrarii principale pe latura scurta a cladirii, care se pastreaza ca fatada principala a edificiului) intr-o masura mai mare decat la locuintele obisnuite. Sistemul de organizare a plenimetriei, cu travei si deschideri, confera solutiei volumetrice un evident caracter monumental, subliniat atat prin ritmul coloanelor care marcau spatiile semideschise, cat si prin utilizarea unor materiale de constructie deosebite (olane de coama, tigle de acoperis etc.) Amplitudinea edificiilor avand in plan dimensiuni de pana la 40 m. lungime, cu latime de 20 - 25 m., precum si gabaritul unor incaperi cu deschideri libere de 8-12 m, presupune, pe de o parte, procedee constructive elevate, sustinute de un instrumentar adecvat, iar pe de alta parte cunostinte tehnice ajungand pana la realizarea unor "ferme" din material lemnos, capabile sa suporte deschiderile amintite. LUNCANI - PIATRA ROSIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. CONITA (BURIDAVA) - jud. Valcea sec. I e.n. - I e.n. LUNCANI - PIATRA ROSIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n.Continuand seria inovatiilor privitoare la cladirile de locuit pe care le genereaza arhitectura dacica, turnurile locuinta reprezinta cel mai elocvent exemplu. Cu certitudine aceste edificii aveau doua nivele cu functiuni distincte: -cel inferior, cu ziduri de piatra, fiind destinat depozitarii -cel superior, cu ziduri din caramida, destinat locuirii propriuzise Atestarea concreta, la aceste cladiri, a existentei planseului peste nivelul inferior, realizat cu grinzi masive din lemn, capabile sa preia eforturi apreciabile, realizate cu deschideri de circa 10 m, confirma ipoteza existentei plafonului si peste superior, al edificiilor, precum si la alte tipuri de constructii. Multitudinea informatiilor arheologice referitoare la planimetria si sistemul constructiv al acestui tip de edificii, evidentiaza necesitatea anticiparii faptului edilitar printr-un proces de o complexitate fara precedent. Alegerea unui amplasament optim pentru ridicarea constructiei, strans legat de destinatia acesteia, distribuirea spatiilor pe cele doua nivele ale cladirii, avandu-se in vedere rolul lor functional, imaginea legaturilor pe verticala intre nivelul inferior si cel superior prin scari interioare si exterioare, repartizarea judicioasa a materialelor de constructii in vederea realizarii parterului si etajului, integrarea spatiilor semideschise (prispele si foisoarele) in contextul functional si volumetric al edificiului, reprezinta demersuri conceptuale care confirma complexitatea procesului de proiectare implicat. Amplitudinea proportiilor si masivitatea structurii, presupunand un efort de edificare sustinut, confirma ipoteza subsumarii acestui tip de edificiu atat la categoria constructiilor cu caracter defensiv, cat si la grupa resedintelor pentru sefii militari. Noutatea sistemului constructiv cu analogii in arealul sud-dunarean indreptateste ipoteza prezentei in acest caz a unor influente elenistice, firesti, in contextul cunoscutelor legaturi ale statului dac cu lumea greco-romana. Tipul de locuinta-turn, create a arhitecturii dacice aditionat repertoriului autohton al modelelor cladirilor de locuit, va constitui un factor formativ activ cu largi ecouri in etapele ulterioare. Dispunerea incaperilor pe doua registre, nivelul inferior fiind de regula destinat depozitarii, iar cel superior locuirii, realizarea nivelului inferior din piatra, dispunerea spatiilor semideschise cu precadere la nivelul superior constituie concepte arhitecturale care vor persista in structura culturala autohtona, manifestandu-se activ in etapele ulterioare. Aceste concepte prefigurate de arhitectura dacica si utilizate cu precadere la realizarea resedintelor conducatorilor, se vor generaliza ulterior in locuintele satesti de deal si de munte. COSTESTI - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Perspectiva exterioara si planuri COSTESTI - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Perspectiva exterioara si planuri CETATENI - jud. Arges sec. II e.n. Perspectiva exterioara si planuriDescoperirile arheologice fac dovada folosirii sistemului constructiv in cadrul caruia peretii se realizau din barne sau dulapi de lemn, dispusi orizontal si sprijiniti pe talpi asezate direct pe sol, sau pe temelii de piatra. Sistemul de imbinare consta in chertarea barnelor la capete, in vederea platuirii lor.Atestat arheologic in cazul unei fantani, acest sistem constructiv folosit la realizarea locuintelor de suprafata. Pentru asigurarea nedeformabilitatii imbinarilor, capetele petrecute ale barnelor erau fixate prin pari incastrati in sol. Folosirea pentru prima data a zidariei din piatra la elevatii, procedeu edilitar cunoscut sub denumirea de "murus dacicus", constituie o importanta etapa in evolutia repertoriului sistemelor constructive autohtone. Reformuland in maniera autohtona elemente preluate din arealul elenistic, acest sistem constructiv presupune doua paramente din blocuri de piatra, formate cu un emplecton din pamant cu pietris compactat. Paramentele erau consolidate cu barne fixate in lacase de forma cozii de randunica, cioplite in blocurile fiecarei asize. CIOLANESTII DIN DEAL - jud. Teleorman sec. II - I i.e.n. Fantana cu ghizduri din lemn Plan, axonometrie si detaliu GRADISTEA MUNCELULUI - LUNCANI - jud. Hunedoara Constructii taranesti existente, care continua sistemul de realizare a acoperirii de la locuintele poligonale dacice Plan, plan sarpanta si detalii GRADISTEA MUNCELULUI - jud. Hunedoara sec. I - II e.n. Zid dacic (Murus dacicus) Axonometrie Tigla de tip elenistic folosit la realizarea invelitorilor edificiilor dacice importante. Sec. I i.e.n. Axonometrie Studii de arhitectura traditionala Locuinta traditionala din Romania Interiorul locuintei taranesti Interiorul casei taranesti din România, dezvoltat pe fondul unei indelungate traditii de ordin functional si estetic, reprezinta o unitate de legatura intre diferitele zone geografice din tara noastra. Printre primele dovezi asupra existentei mobilierului pe teritoriul tarii noastre se numara unele piese de lut ars ramase din epoca nolitica (cultura Gumelnita); ele redau, intr-o anumita masura, mobilierul taranesc de astazi (masa, scaun). Dintre factorii care au determinat evolutia si diversificarea interiorului taranesc, amintim: nevoia de confort care a dus la marirea spatiului de locuit (prin construirea altei incaperi, prin transformarea tindei sau a camarii in odai de preparat hrana, prin construirea unei camari etc.); imbunatatirea conditiilor de dormit si de luat masa (introducerea patului cu saltele si a mesei dreptunghiulare inalte in locul celei rotunde joase); influenta arhitecturii culte, laice si religioase. A existat initial o legatura organica intre spatiul de locuit si amenajarea acestuia, interiorul constituind de la inceput un ansamblu unitar. Interior de casa româneasca Interiorul locuintei taranesti este organizat in functie de patru centre compozitionale: sistemul de incalzit si preparat hrana, patul, lavitele si coltul in care se afla dulapul cu vase. Patul reprezinta punctul de maxima importanta decorativa a interiorului, datorita tesaturilor expuse aici. Pe intreg teritoriul tarii exista printre locuintele taranesti trei tipuri de structuri distincte: Tipul I: sistemul de incalzire se afla in coltul format de unul din peretii transversali cu cel longitudinal, din spate. In continuarea sursei de incalzire se afla, de-a lungul peretelui, patul, iar in coltul opus intrarii se afla doua lavite dispuse in unghi, cu masa in fata; lada de zestre e asezata la capatul patului sau pe lavita. Exemple de acest gen reprezinta interioarele din Maramures (Chioar, Lapus, Oas). Acest model nu se intalneste in casele din campia Olteniei, Munteniei si Dobrogei Tipul II: nucleul de incalzire format din vatra libera si soba oarba se afla langa peretele median. Paturile stau pe tarusi sau pe talpi. La capatul patului sa afla lada de zestre. Acest model se mai intalneste si azi in campia Olteniei, Munteniei si Dobrogei. Tipul III: sistemul de incalzire se afla langa peretele median, paturile (doua), dispuse paralel, incadreaza masa; lada de zestree asezata pe podea la capatul patului. Este dintre toate, modelul cel mai recent. Mobilierul tipic românesc, dainuind din cele mai vechi timpuri si existent pana in prima jumatate a secolului XX, este format din piese cu caracter fix, dispuse de jur imprejurul peretilor, centrul camerei ramanand liber. In interiorul casei cu o camera de locuit si camara (din Tara Hategului, tinutul Padurenilor si Muntii Apuseni, intalnita in trecut in toata Transilvania), cu intrari separate de pe prispa, patul este plasat in continuarea vetrei, iar mas, avand in fata doua lavite in unghi, se afla in coltul opus. Aceasta structura se intalneste si in Moldova la casa cu tinda rece. In Moldova, casele mai noi au doua paturi asezate paralel, iar lavitele imbinate la colt dispar. Casa cu tinda calda din Transilvania are in prima incapere cuptorul cu vatra libera in fata, iar in "casa" cuptorul cu cahle, devenit de cel mai multe ori doar un element decorativ. Vatra româneasca din Transilvania La casele cu doua camere si tinda apare in camera "curata" un al doilea pat, asezat in coltul cu lavite; paturile sunt inalte si au in fata cate o banca cu spatar. Patul este o piesa de mobilier care deriva din lavita si apare in locuinta taraneasca in secolul XIX. In Transilvania, ele sunt foarte inalte, iar in Moldova mai scunde. In nordul si vestul tarii, paturile sunt asezate in unghi, ca si lavitele, ocupand doua sau chiar trei laturi ale incaperii; fiind mult mai late decat in alte parti, permit dormitul de-a curmezisul. In locuintele cu doua incaperi si tinda centrala, paturile di "casa curata" sunt asezate paralel, de-a lungul peretilor, intre ele aflandu-se masa inalta. Acest mod de organizare e unitar pentru Campia Dunarii, Transilvania si Moldova. Tipuri de pat: - patul cu picioarele infipte in pamant, sau sprijinite pe talpi sau capre, intalnit in Muntenia; azi are un caracter de "piesa de muzeu"; - patul inalt, cu banda pentru acces, in fata, compus dintr-un cadru de scanduri cu patru picioare, intalnit in Transilvania. Uneori, are un fel de baldachin format dintr-un schelet de scanduri pe care se pun tesaturi decorative; - patul suspendat din Bucovina, fixat intre barnele peretilor si atarnat de grinda printr-o tija; - patul din nordul Moldovei, cu stalpi inalti la capete; - patul cu tablii, de factura oraseneasca. Culmea este o bara de lemn fixata de doua grinzi ale plafonului, deasupra patului sau in jurul sobei. Astazi ea se intalneste in Moldova si in unele parti ale Transilvaniei, Banatului, Munteniei si Olteniei. Foloseste pentru agatat si uscat hainele; uneori joaca rol decorativ, de expunere a hainelor si tesaturilor. Lavitele sunt cele mai vechi piese de mobilier, prezente si in vechile case boieresti. In secolul XIX ele au inceput sa fie inlocuite cu banci lungi cu spatar sau cu lada dedesubt, care serveau si pentru pastrarea hainelor si pentru dormit. Mesele sunt de trei tipuri: - masa mica rotunda, de traditie orientala si balcanica, in Oltenia si Moldova, din ce in ce mai putin frecventa; - masa de tip germanic, cu talpi laterale puternice si sertare dedesubt, raspandita in Marginimea Sibiului si Tara Barsei. Mobilierul fixat pe perete il constituie cuierele, politele, blidarele, podisoarele, coltatele. Lada de zestre folosita pentru pastrarea imbracamintii, ocupa un loc de cinste in organizarea interiorului, fiind asezata la capatul patului sau pe lavita. Lazile erau impodobite cu crestaturi, iar cele "brasovenesti" erau pictate. Unele au capacul plat, altele bombat (Crisana, centrul Transilvaniei, Valcea). Tipuri de lazi românesti Decoratia mobilierului infatiseaz o serie de motive, diferentiate pe marile zone etnografice, dupa cum urmeaza: in regiunea Bihor - siruri de semisercuri, in Arges si Valcea - simbolul soarelui (rozete, si cercuri concentrice), in zona Gorjului - linii drepte intretaiate, pe valea Bistritei - decor vegetal, in Nordul Moldovei, Tara Lapusului si Tara Lovistei - crestaturi, uneori cu prezente cromatice. Tesaturile reprezinta elementul decorativ principal al interiorului, fiind asternute pe mobile, fixate pe pereti, pe culme sau pe grinda. Tesaturile de lana sunt fixate pe perete in dreptul locului de dormit, mai ales in Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Moldova, fiind tesute in tehnica chilimului. In Moldova si Oltenia, se aseaza pe perete, in dreptul patului sau al lavitelor laicere sau pparetare compuse dintr-o singura foaie de alesaturi. In Moldova, Transilvania de nord, Banat, Oltennia, Muntenia si Dobrogea, pe pat, pe perete sau pe culme se pun scoarte formate din doua sau trei foi reunite. Tesaturile de canepa, in , bumbac si borangic predomina in decorarea interiorului caselor din Transilvania (ponievi si fete de masa, stergare, chindee, lepedee de culme, foi de grinda etc.). Ceramica cu caracter ornamental are un rol important in impodobirea locuintelor din Transilvania, unde se agata de grinda, in cuiere sau pe pereti, blide, cancee, si oluri. O mare serie de vase de ceramica, ca d pilda oale, chiupuri, ulcioare, strachini sunt folosite ca obiecte de uz casnic. Obiecte de uz casnic functional si decorative (din lemn, ceramica, metal) In Valcea, Arges si Muscel, ornamentatia interiorului este mai bogata: pe pereti - farfurii, incadrate de stergare, scoarte, iar pe pat - toluri mitoase. Stergarele sunt aranjate drept sau in forma de fluture. Se disting, in special, mobilierul oltenesg bogat impodobit cu crestaturi, scoartele muntenesti cu motive pe fond albastu sau verde inchis si tesaturile din Dobrogea in culori vii si dimensiuni mari. In Moldova, incaperile caselor au pe pereti laicere si paretare vargate. Sobele au forme destul de complicate, cu profiluri, creneluri, arcade si nise. In Tara Vrancei, Bicaz si Suceava, incaperile sunt imbracate aproape in intregime cu laicere si paretare, vargate vertical si dispuse in registre orizontale. Pe lazile de zestre sunt asezate in teancuri tesaturile lucrate in casa. Deasupra patului se afla culmea, pe care se pun, alaturi de hainele de sarbatoare, tasaturi colorate si perne albe. Pe peretele longitudinal din fata se agata mici dulapuri, coltare si blidare. Cuptoarele sunt folosite si pentru dormit. In Maramures, hornul sobei prezinta uneori cahle smaltuite. De culme atarna tesaturi, cele de panza alternand cu cele de lanan, iar pe barnele transversale ale tavanului se atarna oluri de ceramica. In Transilvania, patul este inalt si are un important rol decorativ. In unele zone, culmea a disparut, in altele, apare "patul cu bolta" inalt, acoperit cu tesaturi si perne. In zona Tarnavelor patul are spatar pictat cu flori. In Tara Hategului si Muntii Apuseni peretii sunt inconjurati in partea superioara de o panza vargata si de stergare drapate cu cute verticale. In impodobirea interiorului predomina tesaturile de panza, culoarea dominanta fiind cea rosie. O nota particulara o da si folosirea ceramicii decorative si a icoanelor pictate pe sticla. Interioarele dau o impresie de bogatie neintalnita in alte parti ale tarii, datorita abundentei de tesaturi decorative viu colorate. In Banat si Crisana, interiorul este bogat si diferentiat, continand unul sau doua paturi, una sau doua banci, o masa, un dulapior de vase, o lada de zestre. Pe pat se aseaza "pricovite" de lana groasa, lucrate la darste, sau scoarte viu colorate. Scoartele se aseaza si pe culme si, uneori, pe perete. In zona Lugojului intalnim patul ce baldachin. In Crisana, interiorul are o organizare mai severa, cu doua paturi paralele, o masa incadrata de banci cu spatar, asezata sub ferestre, lada de zestre si un dulap pentru vase. Predomina nuantele deschise si culoarea alba. Material luat din "Enciclopedia caminului" SURSA: http://www.ziduldacic.go.ro/