AGATARSII AU FOST STRAMOSII DACILOR???

De Gabriela Dobrescu 24/12/2012

Trebuie sa recunosc ca mi-a trebuit un pic de timp pana am reusit sa adun ceva material care sa ma ajute indeajuns incat sa pot pune cap la cap istoria unui popor misterios, un popor despre care nu se prea vorbeste, iar daca cineva il mentioneaza, o face doar ca pe un fapt divers pentru un simplu motiv: subiectul este incomod,  si ca toate subiectele despre care nu trebuie sa se vorbeasca, a devenit in timp un mister.
Un  mister despre care nu se vorbeste si nici nu se incearca sa se faca cat de cat lumina asupra lui, pentru ca luminarea produce un lucru care nu trebuie sa se intample, fiindca daca se intampla, se trezeste constiinta, iar acest lucru inseamna pericol pentru guvernul umbra, care ar spune atunci adio sclavi fara gratii, adio nestiinta, adio patroni.
In cei mai mult de zece ani de cercetare a fenomenului religios am invatat un lucru: daca te apuci sa cercetezi izvoarele neconventionale, fara sa vrei, fara sa stii, fara sa crezi, te trezesti ca subiectul de care te interesezi este strans legat de altul care nu te interesa, acela de un altul la care nu ai gandit, si tot asa mai departe, incat ajungi fara sa vrei , sa studiezi si sa cunosti aproape tot ce este important in aceasta lume de minciuna si opresiune.
In momentul in care ai inteles tot, ramai singur, nimeni nu va fi alaturi de tine si iti dai seama cat de efemera si iluzorie este aceasta viata, cat de pacalit ai fost si cat de bine au construit in fata ta castele de nisip poleite cu iluzii. Cand ai inteles tot ai o neasemuita sila si scarba de tot si de toate pentru ca fara sa gandesti devii intelept iar atunci viata ta se va schimba pentru ca te vei retrage in singuratate si vei constata ca nu mai ai cu cine sa vorbesti. De intelepciunea ta nu are nevoie nimeni, iar cuvintele tale dor, provoaca rani,  pentru ca gura ta spune singurul lucru pe care nimeni nu vrea sa il auda, sa il inteleaga si sa il caute; ADEVARUL.
Ei bine, cand incepi cautarile pentru a descoperi adevarul te izbesti in drumul tau de subiecte de care nu trebuie sa vorbesti, de dovezi pe care trebuie sa le ignori dupa unii, si de o conspiratie infinita a indiferentei, a tacerii, a incompetentei si a minciunii. Constati ca orice argument sau subiect este legat, interconectat, unul de celalalt  cu fire nevazute, ca intr-o nesfarsita panaza de paianjen care nu mai are sfarsit. Cu cat te duci mai in profunzime paienjenisul este mai des, mai dur, mai greu de penetrat. Ai senzatia ca traiesti un vis urat care nu se mai sfarseste pentru ca realizezi ca tot ce exiata, tot ce se spune, tot ce se cladeste, tot ce se inventeaza este bazat pe minciuna si dezinformare.
Eu am pornit de la cercetarea religiei si am ajuns sa constat ca aceasta  institutie care vinde iluzii este strans legata de zei, de extraterrestri, de legende, de mituri, de scrierile apocrife, de conspiratie, de masonerie, de guvernul umbra, de banci, de sex, de multinazionale, de mafie, de casele farmaceutice, de razboaie, de crime, de nazism, in fine de tot ceea ce nu are de a face cu lumea spirituala pe care se lauda ca o serveste. Toate acestea se intampla pentru ca scopul este ascunderea adevarului cutremurator despre adevarata istorie a umanitatii, despre sclavia in care traim condusi fiind de persoane fara scrupule, de persoane vandute unor guverne de asasini.
Ei bine, cu toate greutatile intampinate voi incerca sa construiesc o bucatica din adevarata istorie a omenirii despre care nu trebuie sa se vorbeasca, dar care este o istorie complet diferita de ceea ce se stie din cartile scolare. O istorie reconstruita urmarind un fir aproape invizibil pentru ca probele, marturiile, au fost sterse, distruse, schimbate, falsificate, pentru a nu se ajunge sa se inteleaga minciuna cu care am fost si santem crescuti de milenii.
Am sa incerc sa va vorbesc despre un popor despre care nu se stie mare lucru, despre a carui existenta si depre a carui cultura nu trebuie sa se stie multe, dar care vine mentionat in fuga, in treacat intotdeauna. Este vorba despre poporul Agatarsilor.
M-am intrebat de foarte multe ori cine este acest misterios popor care de cele mai multe ori vine considerat un trib al dacilor si despre care, nu am avut pana nu de mult suficienta curiozitate sa inteleg cine este de fapt. Ideile mele s-au schimbat in momentul in care am cunoscut o persoana  care vorbea foarte mult de agatarsi. Acesta persoana, de notorietate publica, se numeste Valentin Tarcaar, omul care sutine si afirma cu toata puterea lui de convingere ca este  ultimul descendent al dinastiei de suprafata a agatarsilor.
Bineinteles ca afirmatii de acest gen par ceva fantastic, utopic, inventii de neconceput, inchipuiri, dar din pacate aceasta nu se intampla cu cei care au invatat sa judece cu propriul creier, neacceptand ca adevaruri de nestramutat, doar ceea ce ne vine impus ca adevar.
Asa cum va spuneam, daca din curiozitate cauti documente, marturisiri sau probe despre existenta agatarsilor ai surprize foarte mari pentru ca in general probe nu prea sant cu exceptia unor descrieri ale lui Herodot facute in secolele 5-4 I.C. iar la acestea se adauga diferite explicatii ale celor care au incercat sa stabileasca si ei o parte din faimosul trecut al acestui misterios popor.
La acestea se adauga si faptul ca de-a lungul istoriei, Agatarsii au fost un popor care, in mai toate hartile vechi vine colocat ca teritoriu in mai multe regiuni ale vechii Dacii. Diferenta intre zonele in care se zice ca au locuit agatarsii este atat de mare incat te intrebi pe buna dreptate daca nu cumva cartografii antici au gresit  teritoriul in care acestia au locuit. Am sa va dau cateva exemple ale locurilor unde intalnim colocati agatarsii.
In Transilvania pe malurile raului Mures, asa cum ii mentioneaza Herodot. 

Intre Somesuri si Tarnave

In Carpatii de curbura

Pe aproape intreg teritoriul Transilvaniei

Sau pe cursul superior al Dunari

http://www.enciclopedia-dacica.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=685&Itemid=354
Aceste colocari ale existentei agatarsilor in locuri atat de diferite pe hartile vechi  este doar una dintre cele doua particularitati de exceptie care defineste de ce acest popor este misterios. A doua dintre ele se refera la faptul ca in marea majoritate a mentionarii lor ca popor, sau trib sau etnie, agatarsii apar ori ca o populatie tribala autonoma, ori sant cautatori de aur in minele dacilor, ori sant un trib care face parte din triburile trace.
As dori  sa analizam un pic fiecare dintre aceste afirmati atat de diferite unele de altele.
Agatarsii menzionati ca populatie autonoma apare doar pe harti, pentru ca despre cine este aceasta populatie, de unde vine, ce a facut sau de unde se trage nu se prea stie nimic, cum de altfel nu se stie nimic nici de ce locurile sale natale sant atat de diferite de la o harta la alta.
Agatarsii menzionati ca minieri ai dacilor apare in diferite articole sau studii, care sant in contredictoriu cu altele in care se afirma faptul ca agatarsi ar fi mari purtatori de aur, detinatori ai unor bogatii neasemuite. Intre aceste doua firmati  discrepantele sant imense; pentru ca a fi minier inseamna ca scoti aur pentru cineva, in acest caz pentru daci, afirmatie care nu are insa nici o legatura cu poporul bogat despre care se scrie in celelate. Acest mod atat de diferit de a defini poporul agatarsilor face ca afirmatiile sa se cam bata cap in cap si nici una dintre ele nu pare sa faca lumina asupra misteriosului popor pentru ca minerul nu a fost niciodata bogat asa cum nici bogatul nu a fost vreodata minier.
Agatarsii menzionati ca trib al dacilor, sau al getilor, sau al tracilor iarsi nu apare mentionat in mod concis pentru ca, pentru unii agatarsi sant intr-adevar un trib al geto-dacilor, pentru altii sant urmasi ai tracilor, in timp ce in alte izvoare, principalele triburi ale tracilor sau ale geto-dacilor au in componenta lor si agatarsii. Este ca si cand se vorbeste de un popor fantasma si nu intelegi de ce.
Ei bine, te intrebi atunci cu stupoare: DE CE AGATARSII NU AU UN LOC STABIL PE HARTILE VECHI SI DE CE NU FAC PARTE SI NU SANT MENTIONATI PRINTRE TRIBURILE GETO-DACE de toate izvoarele istorice ????  Iata doua intrebari cheie de la care trebuie sa plecam pentru a descoperi macar in parte, cine era misteriosul popor al agatarsilor.
Am sa incep studiul meu incercand sa recapitulez ceea ce se stie si s-a scris despre ei. Din aceste motive prefer sa alipesc aici o parte din articolele care ii mentioneaza ca popor existent pe teritoriul vechii Dacii.
Incepem cu ceea ce ne spune cea mai mare enciclopedie web a Terrei, Wikipedia:
“Agatârși De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Agatârșii erau un popor de origine scito-iraniană  semnalați în antichitate pe teritoriul Transilvaniei.
Localizare
Populație localizată de Herodot (IV;48) la izvoarele râului Maris. Același autor vorbește și de vecinatatea agatîrșilor cu sciții (IV; 100—IV; 125) ceea ce ar presupune situarea în afara arcului carpatic. Este de remarcat că cele doua localizari ale lui Herodot provin din perioade diferite; prima relatează situația din momentul prezenței acestuia la Olbia (450 i.e.n), a doua se referă la perioada războiului scito-persan (514 i.e.n.) , ceea ce ar presupune o restrângere a ariei agatârșilor în cursul sec V i.e.n.
Arheologic, agatârșii au fost identificați în grupul de morminte de pe Mureșul superior, de tipul Ciumbrud, care prezintă trăsături aparte, în contrast cu zonele înconjuratoare. Mormintele au fost datate în perioada 550-450 i.e.n., ceea ce ar corespunde textelor. Analogii cu situația arheologica din Moldova centrală ar indica că agatârșii locuiau atât în Transilvania centrală, cât și la Est de Carpați, ceea ar fi în acord cu textele. Această accepțiune vagă ar putea fi interpretată ca reflectând existența unei puteri politice, o uniune de triburi, condusă de agatârși, în perioada 550-450 i.e.n. și care s-a opus expansionismului scitic.
Herodot îi amintește pe agâtirși în conflict cu sciții ( IV; 78; 100; 119; 125), fapt ce s-ar opune ipotezei moderne care îi consideră o ramura a sciților. Legenda transmisă de Herodot (IV; 10),după care Skytes și Agathirsos erau fii legendari ai lui Heracles, poate cel mult întări ipoteza că agatârșii erau iranieni, ca și sciții. Ei ar fi migrat spre apus sub presiunea sciților, în jurul anului 600 i.e.n. Herodot (IV, 104) îi apropie de traci, distingând totuși la agatârși unele trăsături aparte, cum ar fi gingășia, bogăția în aur și proprietatea comună asupra femeilor.
Numele s-a mentinut în traditia literară antică pînă târziu, în epoca romană, când unele izvoare îi localizează, pe agatârși, împreuna cu alte popoare dispărute la acea vreme (dar mentionatee în texte în virtutea traditiei), undeva în spațiul eurasiatic (Dion. Perieg. 310-319; Ptol. Geogr. III, 10 si altii). Ca antroponim, numele de Agathyrsos apare în unele inscripții din sec. 1-2 e.n. din Italia (CIL XV, 461-470; CIL XIV 2161 si altele) poate, în amintirea legendarului fiu al lui [Heracles].
(Dion. Perieg. 310-319; Ptol. Geogr. III, 10 si altii). Ca antroponim, numele de Agathyrsos apare în unele inscripții din sec. 1-2 e.n. din Italia (CIL XV, 461-470; CIL XIV 2161 si altele) poate, în amintirea legendarului fiu al lui [Heracles].
Etimologie
Numele celei mai vechi populații consemnate în Transilvania, Agathirsoi (Agatârșii) înseamnă “conducătorii cu toiege” (thirsus = toiag). Ei se ocupau cu extragerea și prelucrarea metalelor. De acolo vine expresia „a conduce cu toiag de fier”.
Ocupații
Herodot menționează în scrierile sale că agatârșii care s-au stabilit pe văile Mureșului superior și a Târnavelor prin secolul al VI-lea î.e.n., dețineau vii renumite. Colindele păstrate în folclorul din acest spațiu geografic ne comunică peste veacuri că locuitorii acestor meleaguri se ocupau cu plugărit, oierit și viticultură. Aristotel (Probl.XIX, 28) menționează că la agatârși legile se cântau, pentru a fi invățate pe dinafară. Poate același izvor a acreditat informația că agatârșii se tatuau, preluată și de textele târzii (Mela II, 10; Servius in Verg., Aen. IV, 146). Scito-agatârșii exploatau materiile din nisipurile aluvionare și zăcămintele de minereuri din zona Roșia Montană”
As dori sa ma opresc si sa subliniez cateva aspecte care la o simpla analiza te fac sa te indoiesti de veridicitatea celor spuse de cel mai vast dictionar web al lumii. In principiu nu enciclopedia web e de vina ci sursa de unde s-au scris aceste randuri. Iata de ce vreau sa subliniez cateva lucruri acum, lasand altele pentru a le analiza mai incolo:
-Wikipedia spune:  „agatârșii au fost identificați în grupul de morminte de pe Mureșul superior, de tipul Ciumbrud, în perioada 550-450 i.e.n., ceea ce ar corespunde textelor”
Presupun ca textele la care se refera ar fi scrierile lui Herodot care nu avea mare habar despre locul unde exista raul Mures si Carpatii. Faptul ca „agatarsii au fost identificati” datorita unor morminte care corespund  perioadei mentionate de acest autor nu inseamna ca acolo erau cu adevarat mormintele agatarsilor pentru ca aceasta cultura Ciumbrud nu vine mentionata in majoritatea izvoarelor ca apartinand agatarsilor. Si chiar daca ar fi fost toti de acord, ca acesta cultura ar fi fost intemeiata de agatarsi, nu se poate crede ca este adevarat atata timp cat Herodot povesteste despre acesta populatie doar din auzite, pentru ca nu se explica in alt mod de ce nu cunostea muntii Carpati. In plus, se pare ca agatarsii existau cu  multa vreme inaintea acestei culturi.
Pe baza aceleasi afirmatii a lui Herodot agatarsii locuiau in Transilvania si in Moldova dar:
“Această accepțiune vagă ar putea fi interpretată ca reflectând existența unei puteri politice, o uniune de triburi, condusă de agatârși, în perioada 550-450 i.e.n. și care s-a opus expansionismului scitic”
In putine cuvinte, e cam vag ce zice Herodot, dar puterea politica o aveu agatarsii care erau conducatorii tuturor celorlalte triburi. Deci intr-un fel sau altul ar fi posibil ca acest popor sa fi avut in timpuri antice puteri politice si teritoriale asupra tuturor altro triburi care existau in aceste locuri. De mentionat ar fi si faptul ca desi agatarsii si sciti erau doua triburi surori, asa cum spun legendele, agatarsii au luptat impotriva scytilor. ???!!! Vom vedea….
O alta afirmatie asupra careia as dori sa insist ar fi aceasta: „Numele s-a mentinut în traditia literară antică pînă târziu, în epoca romană, când unele izvoare îi localizează, pe agatârși, împreuna cu alte popoare dispărute la acea vreme (dar mentionate în texte în virtutea traditiei), undeva în spațiul eurasiatic.”
Cu alte cuvinte , numele agatarsilor „s-a mentinut in traditia literara antica pana tarziu, in texte in virtutea traditiei” nu pentru ca un oarecare trib trebuia sa se numeasca agatrasi asa  „in virtutea traditiei” ci pentru ca acel trib provenea din marele popor al agatarsilor, pentru ca radacinile sale se gaseau in antichitate, intr-o perioada pierduta in negura timpului , dar care nu a pierit, ci s-a transformat urmand exemplul legii universale” nimic nu se pierde nimic nu se castiga, ci totul se transforma.”
De asemenea este interesanta si trimiterea lor in spatiul asiatic fapt care ar putea sa insemne o colonizare a acestor teritorii cu triburi care proveneau din randul acestui popor al agatarsilor.
O alta marturisire ne spune ca:
“Agatârşi – de la grecescul agatyrsos. Populaţie localizată de Herodot la izvoarele râului Maris (Mureş), în Dacia, unde se ocupau cu mineritul. S-au găsit obiecte aparţinând acestei populaţii şi în Moldova de nord.
La origini triburi iranice, conform legendei greceşti care spunea că fiii lui Herakles (zeul focului) erau Skithes şi Agathyrsos (iar din acesta din urmă s-ar trage grecii înşişi, indo-europeni şi ei, migraţi din Asia spre Europa şi în peninsula azi grecească, traversând zona balcanică şi mergând apoi spre sud).”
Sursa : Mic dictionar, Istoria civilizatiilor, Ecaterina Taralunga
Asupra acestei afirmati as dori sa fac urmatoarea precizare: Herackes nu era zeul focului nici la greci nici la romani. Aici se face o grava confuzie intre Hefaistos, zeul focului la greci care la romani se numea Vulcan si Heracle eroul grec care la romani se chiema Hercule si care nu avea nici o legatura cu focul sau cu fierariile zeilor.
Altii ne spun ca:
“AGATÂRŞII - cu oameni “foarte fercheşi, gătiţi cu podoabe de aur” ceea ce corespunde perfect bogăţiilor aurifere ale Daciei după cum menţionează Herodot. (dupa Vasile Parvan)”
Sursa: http://lumesievenimente.blogspot.ro/2012/07/agatarsii-trib-de-origine-iraniana.html
Dintr-un articol destul de interesant aflam ca:
“Citindu-l pe Herodot am realizat ca el n-a descris doar ceea ce a vazut in mod direct, ci si din auzite. Asa se poate explica plasarea alfluentilor Dunarii din sudul Romaniei de azi intr-o ordine gresita si in locatii geografice fara legatura cu amplasamentul real. Astfel, Muresul este corect descris ca izvoare si  varsare, dar Argesul, Oltul sunt plasate intre Prut si Nistru. La fel stau lucrurile cand vorbeste despre teritoriile de la nordul Dunarii… Spune ca zona este complet lipsita de vegetatie (iar noi stim prea bine contrariul) si ca scitii faceau focul cu… oase.
Asadar, nu toate informatiile provenite din sursa Herodot sunt demne de increderea. O posibilitate ar fi ca ilustrul calator sa fi vizitat doar regiunea muntilor Haemus si cea de la sudul Dunarii, despre restul scriind din povestite. Informatiile sale despre asezarea si intinderea triburilor sunt la fel de imprecise. Dintr-o parte a scrierilor sale stim ca getii si dacii sunt triburi surori, dar nu sunt unul si acelasi trib.
 Ca asezare a lor, getii ar fi fost in sudul Dobrogei, iar dacii – undeva in regiunea Bucurestiului de azi. In acelasi timp, despre zona ulterior ocupata de romani, parte din Ardealul de azi, referirile sunt putine si vorbesc doar despre populatia/triburile ce locuiau acolo, agatarsii. Descrierea modului de viata pe care agatarsii il aveau este sarac si, pe undeva, straniu. Ne spune ca iubeau bijuteriile, mai ales barbatii (ceea ce poate fi real, stiut fiind ca in traditia poporului roman exista inelul ca podoaba masculina) si ca ieseau in evidenta prin coafuri neobisnuite. Asta ar avea o baza, stiut fiind ca motii isi trag numele de la o coafura mai speciala, o coada impletita si stransa ca intr-un mic coc pe o parte. Coafura nu se mai pastreaza azi, dar batranii inca o aveau la inceputul sec. XX.
Mai multe, Herodot nu ne spune, pentru ca informatia ca agatarsii isi puneau femeile la comun mi se pare neserioasa. Cat despre Carpati, Herodot nu sufla o vorba ; nici nu pare sa stie ca exista, ceea ce atesta ca el n-a trecut Dunarea. De altfel, el a mai fost intr-o situatie asemanatoare cand le-a povestit tinerilor invatacei despre piramidele egiptene ; nu le vazuse, dar le-a spus ca ele sunt… rotunde.
Istoria noastra oficiala este parcimonioasa. Retine ca fiind real doar ceea ce convine din varii puncte de vedere. Astfel, se prezuma ca dacii si getii sunt sinonime si se extinde aria lor de raspandire in tot spatiul romanesc, si chiar dincolo de el. Aceasta presupune o ignorare paguboasa a celorlalte triburi surori si o deformare a istoriei. Stim ca in sudul Moldovei erau asezati carpii si ca siginii ocupau Oltenia de azi si pana la sud de Belgrad (cel putin) pe coasta Dalmatiei, in sud, iar in nord pana in zona Aradului si Panonia.
Hyperboreenii, poporul din nord, este inca neclar unde erau plasati, multe surse indicand nordul tarii noastre si pana in Ucraina de azi, altele – in nordul extrem al continentului, ceea ce este nesigur ; la fel de imprecisa este localizarea bessilor. Inca neexplicata ramane posibilitatea ca micul trib dacic sa fi migrat spre nord in asa masura incat sa fi ocupat integral teritoriul agatarsilor. Asta ar fi insemnat ca tribul, desi cu un teritoriu initial redus, era destul de numeros ca populatie, dar ramane neclar cum ar fi putut ei ocupa un teritoriu pe care scitii, mult mai numerosi si cu o vasta experienta de lupta s-au temut s-o faca ; nici macar nu au avut curajul sa tranziteze teritoriul agatarsilor, chiar daca se refugiau din calea persanilor, asa ca au preferat sa se ascunda in teritoriul ce le apartinea, decat sa dea piept cu fratii lor, inflexibilii agatarsi.
Istoricii accepta ca mineritul aurifer la noi a fost inceput de catre agatarsi, cei care ajunsesera la un nivel de virtuozitate in prelucrarea aurului, lucru confirmat si de exporturile de produse finite catre popoarele nordice, dar si de legaturile lor cu fenicienii, ei insisi metalurgi cunoscuti, dar si comercianti vestiti. Printre motivele exportate si adoptate de catre importatori se numara si spirala ca semn al infinitului, motiv arian/indo-european ajuns in peninsula Scandinava intai prin intermediul comertului cu aur. Aceasta ocupatie a agatarsilor este confirmata, intr-un fel, si de catre Herodot.”
Sursa: http://almanahelegoagal.blogspot.ro/2012/03/interviu-cu-herodot_27.html#
 Tot cautand, am gasit un alt punct de vedere pe care vreau sa il aduc la cunostinta voastra:
Iată ce relatează Alexandru Vlahuţă despre agathîrşi, în lucrarea“Din Trecutul Nostru”- România Pitorească :
“Demult, cu opt sute de ani inainte de Hristos, traia pe vaile acestea un neam de oameni razboinici, aspri la fire si la chip, cu numeme de sciti. Ei stapaneau, de calare, toata campia intinsa din Marea Neagra pana-n pustiurile mlastinoase ale Donului; iar in partea muntoasa, in mandra cetate a Carpatilor, haladuiau agatarsi, o vita mai aleasa, desfacuta din neamul cel mare al tracilor.
Retrasi din vadul gloatelor pribege, aparati de intariturile muntilor si aparoape nestiuti de lume, agatarsi duceau acolo o viata asezata, linistita, indelednicindu-se unii cu cresterea vitelor, altii cu viile, ori cu albinele, de raul carora se zice ca nu poate patrunde nimenea la ei, cei mai dinauntru strangand aur din prundul raurilor sau scotindu-l din desfundaturile muntilor si toti laolalta alcatuind o familie de oameni voinici, harnici si santosi, care se purtau gatiti in haine stralucitoare, traiau in liniste si-n buna intelegere, isi iubeau tara lor fruomoasa si pazita, din care nu ieseau niciodata, avand carmuitori pasnici, inlesniri multe si legi putine, pe care le puneau in versuri si le-nvatau pe dinafara cantandu-le.”
O alta interesanta marturisire sau mai precis o expunere depre originile poporului agatars o face domnul Valentin Tarcaar in cartea sa, AGHARTA COD, din care aflam ca:
“Organizația LUPTĂTORILOR ORDINULUI DRAGONULUI a luat naștere când bravii AGATHÎRȘI (popor pe cale să fie scos din toate manualele de ”istorie”), locuitori ai spațiului Carpato-Danubiano-Pontic, au luat atitudine atunci când raselor coexistente pe Terra a început să le fie încălcate drepturile la EXISTENȚĂ UIVERSALĂ de către o altă rasă asemenea lor, rasă care astăzi se ascunde în spatele VATICANULUI și grupării numite FRANCMASONERIE.

Când cei călcați au fost învinși prin FORȚĂ, li s-au luat dreptul la cunoaștere, și le-au fost interzise cunoștințele universale. Atunci BINELE a devenit ”RĂU” iar RĂUL a devenit ”BINE”. IMPOSTORII au devenit LEGITIMI, iar LEGITIMII au fost transormați în”IMPOSTORI”. De atunci încoace au curs fluvii de sânge. Cum agathîrșii aveau ca emblemă DRAGONUL, dragonul a fost transformat in DRAC,  SATANA sau DEMON. Cum ceilalți aveau ca emblemă CRUCEA și VULTURUL, crucea a devenit element de tortură iar vulturul l-a chinuit pe PROMETEU.

AGARTHA – ȚARA AGATHÎRȘILOR  (înconjurată cu un zid în formăde cap de dragon) și Munții Carpați în formă de dragon.
LUPTĂTORI AI ORDINULUI DRAGONULUI (cunoscuți în antichitate sub numele de DRACI sau DACI. Aceștia erau aripa militară a agathîrșilor și purtau ca stindard dragonul în vîrf de lance).

AGATHÎRŞI  erau progenituri rezultate în urma împerecherii extratereştrilor dragonieni cu membre ale rasei thrcilor.
Arealul acestora era în exclusivitate Agartha, în special coloana Munţilor Carpaţi, până la graniţa cu Munţii Tatrii (Slovacia), Munţii Sudeţi, Munţii Scandinavici şi toţi munţii Europei de Vest până în Alpii Elveţieni. Aceştia i-au înlocuit pe PELASGI care au luat în partea sudică Munţii Rodopi, Taurus şi Caucaz.
AGATHÎRŞII  aveau  în  grijă transportul minereurilor preţioase, în interiorul muntelui (Carpaţii de astăzi). Tot ei asigurau securitateaşi ordinea în colonie, după legi clare şi bine stabilite. Istoricii au stabilit că termenul « agathîrs » este o derivare a termenilor « thrs »care înseamnă munte şi « aga » care înseamnă superior sau stăpân
In Agartha au loc, de asemenea, cazuri in care extraterestrii s-au imperechiat cu rasele umane ale Thracilor si sauromatilor, fapt care a dus, asa cum era firesc, la aparitia de progenitori. Fii rezultati din aceste uniuni mixte s-au numit AGATHARSI sau ARYANMATI sau ARYENI”

Dupa acest maraton al parerilor impartasite de fiecare  despre  agatarsi  nu prea stii ce sa mai crezi. Te intrebi nedumirit cine are dreptate si de ce fiecare are o viziune atat de diferita despre acest misterios popor.  De partea cui ar fi adevarul?
Pai.., este foarte greu de stabilit cu precisie cine era cu adevarat poporul agatarsilor pentru ca numerosii ani care au trecut nu au mai lasat multe urme ale vietii lor ca marturie pe aceste meleaguri, iar pe de alta parte  in mod voit maini nevazute au facut ca aceste urme lasate de ei peste negura timpului sa piara cu adevarat.
Nu voi  incerca sa reconstruiesc adevarul despre acest popor pentru ca ar fi  imposibil,  dar voi incerca  sa judec  logic dupa  probele  si marturiile ramase cine erau ei cu adevarat sau mai bine zis voi incerca sa scot in evidenta ideile principale care duc  la aceste neintelegeri despre  viata si existenta acestui misterios popor al antichitatii.
Inainte de toate trebuie sa incepem cu o intrebare simpla: cine erau agatarsi?  Erau ei un trib apartinand tracilor, getilor sau dacilor??? Nu. In toate marturiile care atesta existenta lor pe aceste pamanturi, agatarsii sant nominati ca un popor iranian sau scyto-iranian care ocupa nu numai  Transilvania ci si Moldova.
Faptul ca localizarea lor pe  harti are cele  mai diferite locuri este posibila doar pentru simplul fapt ca acest popor nu exista doar pe Mures, Tarnave, Somes,  in Carpatii de curbura sau pe Dunare. Nu.  Acest popor era raspandit peste tot si fiecare l-a amplasat unde a vrut tocmai pentru ca ei erau peste tot si oriunde era bine, pentru ca se stia ca  in orice parte al spatiului danubio-carpato-pontic ar fi fost amplasat acolo erau numai agatarsi.
Deci, primul punct foarte important pe care l-am descoperit  este ca: agatarsi erau  in timpurile antice,  locuitorii  de drept  ai spaziului Carpato-Danubio-Pontic.
 Originea lor pare un mister de nedezlegat la prima vedere, care probabil este in mod voit atat de  intortochiat doar pentru faptul ca numai in acest fel li se poate pierde urma.  Ca sa intelegem tot ce se spune despre originile poporului agatars trebuie sa ne asezam si sa studiem impreuna ce stim despre ei:
-marea majoritate a celor care ii nomina, ii studiaza, sau vorbesc despre ei , sant de acord ca acest popor care ocupa un vast teritoriu al vechii Dacii, adica Transilvania si Moldova  in principal,  sant un popor  de origine iraniana.
-originea lor iraniana vine de  la faptul ca eroul Heracle in greaca sau Hercule in romana era tatal  stramosului  lor Agatarsos care era unul din  fii  sai.
-conform surselor Wikipedia morminte ale agatarsilor au fost gasite pe teritoriul Transilvaniei fapt care confirma spusele lui Herodot care ii localizeaza in acesta regiune intre  550-450 i.e.n, perioada in care au fost datate si mormintele .
-Herodot sustine ca agatarsii erau in conflict cu scitii in timp ce ipotezele moderne ii considera neam cu scitii de unde vine si originea lor iraniana. In acelasti timp in sec 1-2 e.n. apar in Italia unele inscriptii  cu numele de Agathyrsios in amintirea legendarului fiu al lui Heracles, zis Hercule.
Va spun sincer ca am cazut pe spate cand am revazut  aceste idei principale despre existenta agararsilor. Nu puteam sa fac nici o legatura intre iranienii antici si agatarsi, intre Hercule si iranieni, intre Herodot si si habarnismul sau asupra teritoriilor care delimitau raul Maris, intre acest popor si explicatia cretina de pe saitul celei mai mari enciclopedii web a lumii  unde nu se stie ca anii care erau numarati i.e.n. sant descrescenti astfel incat primul era anul 550 si apoi 450. Iata :
(Este de remarcat că cele doua localizari ale lui Herodot provin din perioade diferite; prima relatează situația din momentul prezenței acestuia la Olbia (450 ien), a doua se referă la perioada războiului scito-persan (514 i.e.n.) , ceea ce ar presupune o restrângere a ariei agatârșilor în cursul sec V i.e.n.)
Sa ne oprim aici si sa incercam sa intelegem de unde si cum au venit triburile iraniene pe teritoriul Transilvaniei si al Moldovei.
Totul pleaca de la legendele Olimpului, scrieri pe care eu, in decursul celor mai mult de  zece ani de studii al fenomenului religios si a scrierilor antice, le consider nu fabule bune de adormit copii ci povestirea adevaratei istorii a lumii.
Ei bine, conform acestor relatari, Hercule( Heracles) fiul lui Zeus si al  Aclamenei calatorind  pe teritoriile care vor deveni ale scitilor de mai tarziu a intalnit-o pe Echidna, o femeie care era de la brau in jos sarpe. Aceasta ii propune sa se uneasca fizic cu ea, lucru pe care Hercule il si face. Din aceasta uniune dintre doua creaturi atat de diverse vin la lumina trei fii: Agatarso, Gelono si Scite cel mai mic.
Ca sa nu ii faca sa se certe pe teritorii, Hercule propune ca intre ei sa se dea un fel de concurs in care toti vor trebui sa incerce sa traga cu renumitul sau arc. Cel care reusea sa indoaie imensul arc al parintelui lor devenea proprietarul pamanturilor acelea, care se gaseau intre Dunare, Marea Neagra si Siberia meridionala. “Concursul” a fost castigat de Scite care a devenit proprietarul legitim al acelor pamanturi.
Se pare ca denumirea de sciti inseamna chiar arcas datorita marii lor indemanari  in a utiliza aceasta arma. Pe diferite site-uri italiene am gasit chiar o parere referitoare la agatarsi care , dupa  autor ar fi fost  scitii care traiau in Transilvania.  “Stanziamenti sciti erano presenti in Transilvania con la denominazione di Agatarsi.”http://tanogaboblog.it/portalino/scite-un-figlio-di-eracle/
In versiunea povestita de  Diodoro Siculo cel care se uneste cu Echidna nu este Hercule ci Zeus.
  
In  testele grecesti Echidna  ar fi trait in Pelopones unde si-a gasit chiar moartea ucisa fiind de  Argo cel cu o suta de ochi care avea obiceiul sa manace trecatorii.
O alta interpretare a acestor fapte o dau insa locuitorii coloniilor  de la tarmul  Marii Negre, care povestesc ca Hercule ajuns pe acele pamanturi si-a dezlegat caii lasandu-i sa pasca inainte de a se culca dupa oboseala drumului facut.  Cand s-a sculat a inceput sa ii caute dar nu reusea sa ii gaseasca pentru ca Echidna, femeia jumatate sarpe, care locuia intr-o pestera in apropierea acelor locuri, ii luase.Ea ii promite ca ii va reda caii cu conditia ca el sa se uneasca carnal cu ea. El accepta si din uniunea aceea se nasc trei fii: Agatarso ,Gelono si Scite.
O statue a lui Hercule  expusa in Franta , are o particularitate pe care putini o sesizeaza dar si mai putini o scot in evidenta: trupul eroului grec este facut din marmura neagra, fapt care ne duce cu gandul la adevaratii oameni care populau vechia Dacie, si care erau de culoare neagra. Insusi biblia ii chiama “tarile oamenilor cu cap negru, le teste nere”, ale viitoarei Valahii.

http://www.summagallicana.it/lessico/e/Eracle%20o%20Ercole.htm  eracle nero
Ei erau popoarele lui Gog si Magog  din nord  despre care popoarele orientului mijlociu nu auzisera si pe care nu ii cunosteau. Acest lucru confirma inca o data faptul ca triburile lor iraniene sau arabe pe pamanturile acestea nu prea au venit. Testele biblice au fost scrise intr-o perioada relativ apropiata timpului nostru (sec 4-5 i.e.n)  iar aici este mentionat faptul ca popoarele iraniene si cele semitice nu cunosteau popoarele nordice ale tracilor chemate  Gog si Magog.
Am putea sa concretizam ceea ce am spus pana acum  in felul urmator:
Faptul ca agatarsi ar fi un trib iranian vine de la o legenda in care eroul grec, Hercule, se uneste cu femeia jumatate sarpe, pelasga de origine , dand nastere a trei fii ce vor deveni capii unor importante triburi: scitii, agatarsii si gelonii. In nici o scriere insa, nu intalnim mentionat teritoriul Echidnei pe plaiurile anticului Iran.  De asemenea din nici o  scriere antica adevarata, nu reiese faptul ca triburile semitice au migrat in Siberia, a parte  neitelesele teorii “stiintifice” care doresc cu tot dinadinsul sa ne convinga ca Sumerul a fost leaganul civilizatiei planetare.
Impotriva aberantei doctrine  stiintifice sant chiar descrierile grecilor de unde ne dam seama ca zeii lor nu au depasit in escapadele lor teritoriile dimprejurul Marii Negre si  a Mediteranei.
De asemenea, desi Herodot ne spune ca agatarsi  erau in conflict cu scitii ,noi  nu prea putem sa ii dam crezare pentru ca el povesteste ceea ce a auzit despre aceste populatii pe care nu le-a mai cunoscut si ale caror teritorii el nu le-a mai vazut.
Un alt motiv pentru care scitii si agatarsi nu puteau fi in conflict este, dupa cum se povesteste,  firea pasnica a celor din urma care aveau cu totul alte preocupari decat razboaiele cu fratii lor, dar si pentru ca multi scriitori ai antichitatii ii considera acelasi popor.
Deci iata ca teoria triburilor iraniene venite in Europa de est nu sta in picioare, pentru ca nici un om care cunoaste povestirile antice ale zeilor greci nu va putea afirma ca Hercule a intalnit-o pe Echidna in teritoriile semitice, ci in teritoriile greco-carpato-danubio-pontice.
Deci, conform izvoarelor menzionate de Wikipedia dupa care s-au scris nenumarate articole eronate, “iranieni” agatarsi au fost zamisliti de Hercule,  eroul grec si de Echidna, femeia sarpe care locuia pe teritoriul vechii Dacii. Deci agatarsii, scitii si gelonii  s-au nascut aici intre mare,  Carpati, Balcani, Nistru si Don.
Cred ca nu gresesc sustinand acest lucru, pentru ca mai normal ar fi sa te intrebi de ce acest trib care poposea pe teritoriul actualei Romanii venea tocmai din Iran,  si cum se face ca erau asa de multi incat nici nu se mai poate vorbi de un trib, ci de o intreaga natiune, din moment ce teritoriul occupat de ei era atat de vast.  In acest caz nu ar fi mai nobil si mai corect sa avem curajul sa spunem ca acest popor s-a inmultit aici, ca acest popor a populat pamantul gol pe care s-a nascut  si ca originea lui nu poate fi iraniana.??
O alta particularitate a sa ar fi  faptul ca era un popor pasnic organizat in matriarhate unde femeia era stapana pentru ca femeia era datatoare de viata si de fericire,  “detineau vii renumite. Colindele păstrate în folclorul din acest spațiu geografic ne comunică peste veacuri că locuitorii acestor meleaguri se ocupau cu plugărit, oierit și viticultură…,si că la agatârși legile se cântau, pentru a fi invătate pe dinafară. Poate același izvor a acreditat informația că agatârșii se tatuau, preluată și de textele târzii”(wikipedia)
“Retrasi din vadul gloatelor pribege, aparati de intariturile muntilor si aparoape nestiuti de lume, agatarsi duceau acolo o viata asezata, linistita, indelednicindu-se unii …cu albinele, de raul carora se zice ca nu poate patrunde nimenea la ei.”(Al. Vlahuta)
Faptul ca erau bogati, ingrijiti, plini de aur este marturia conform careia avem certitudinea ca minele  de unde isi extrageau  aurul erau ale lor, lucru care intareste si mai mult afirmatia conform careia ei erau stapanii acestor pamanturi, de unde ei nu extrageau aur pentru nimeni, ci pentru ei.
Vasile Parvan mentioneaza ca bogatia agatarsilor se potriveste cu bogatiile aurifere ale Daciei ceea ce ar confirma  originea lor antica.
“AGATHÎRŞII  aveau  în  grijă  transportul minereurilor  preţioase, în interiorul muntelui (Carpaţii de astăzi). Tot ei asigurau securitateaşi ordinea în colonie, după legi clare şi bine stabilite.”, ne spune domnul Tarcaar.
Pe de alta parte,  asa cum am vazut,  marea majoritate a surselor care vorbesc despre agatarsi sant de acord ca acestia au fost cei care au inceput sa extraga aur di muntii Apuseni, in special de le Rosia Montana.  Agatarsii ajunsesera la un grad inalt de prelucrare a acestui material din care faceau adevarate opere de arta. Datorita maestriei lor ei faceau schimburi de produse cu popoarele nordice dar si cu fenicienii care aveau de asemenea o tehnica a metallurgiei foarte avansata. Maestria lor si arta in prelucrarea metalelor este confirmata chiar de Herodot.
Ar fi cazul sa avem rationalitate si sa recunostem ca afirmatia conform careia agatarsii extrageau aur pentru altii nu prea ar mai fi valabila . Cum ar fi putut  ei  sa fie plini de aur daca aurul nu era al lor?? Cum se face ca dormeau pe aur, beau din cupe de aur, se imbracau cu aur, poleiau  totul cu aur,  dar in acelasi timp aurul nu era al lor ci al  altor popoare?
Deci afirmatii de genul acesta nu sant corecte si in acest caz nu se poate se se preia o stire de la unul la altul fara a gandi daca sta in picioare sau nu. Nu poti sa scrii sau sa preiei ceva de bun, pana nu esti informat  asupra subiectului in cauza si pana nu judeci tu singur daca ceea ce se afirma este corect sau nu.
Este clar ca nu pot sa depun probe care sa sustina aceasta teorie dar cel putin am certitudinea ca judecata mea este corecta. Deci dupa ce am  dedus logic de ce teritoriile lor erau  asa de diferite si ca originea lor nu este nici iraniana si nici dacica,  pentru ca atunci aceste triburi nu esistau, ar fi cazul sa intelegem sau sa incercam sa cautam adevarata lor origine.
Din marturiile adunate reiese, asa cum am vazut,  ca agatarsi in majoritatea cazurilor erau un trib iranian. Domnul Tarcaar sustine insa ca veneau din Agartha , Vlahuta sustine ca erau o ramura pacifica a Tracilor, lucru care reiese si din unele afirmati ale domnului Tarcaar, iar Vasile Parvan deduce ca :” Trib de origine iraniană, stabiliţi, cu mult înainte de sec. V î.e.n în spaţiul intercarpatic devine propabil cu timpul un trib dacic” . Santem iar la o rascruce si parerile fiind atat de diferite, merita sa le analizam pe fiecare.
Despre prima teorie, in care agatarsii ar fi un trib iranian,  abia am terminat de vorbit. Vlahuta  in schimb are o vedere cat se poate de reala a numelui locuitorilor antici ai pamantului in timpuri antice. El a inteles  ca nici un popor al pamantului nu a disparut asa cum ar vrea lumea stiintifica, ci s-a adaptat la vremurile care veneau, iar schimbarile  numelor antice al fiecaruia se facea  in conformitate cu noile curente  ale epoci in care traiau sau cu teritoriile noi pe care le ocupau. Acelasi lucru il sustine si Vasile Parvan care desi ii considera un trib iranian conclude ca in timp ei devin un trib dacic.
Domnului Valentin Tarccar ne spune altceva, ceva foarte diferit de teoriile pe care le-am analizat pana acum, pentru ca in viziunea sa, agatarsii ar fi o ramura de suprafata  a poporului Aghartei, tara din interiorul Terrei.
Este interesant acest punct de vedere al originii acest trib care ar veni din Agartha, mitica tara din interiorul pamantului cu plaiurile vesnic insorite si verzi ale blanzilor si pasnicilor oameni  care traiesc in Shambala, capitala taramului subteran.

In acest caz ar trebui se ne folosim din nou de ceea ce in mod eronat  se chiama legende, pentru ca de-a lungul timpului milenar care a trecut peste ele, sant singurele care au ramas aproape de forma originala pentru ca mainile lungi ale institutiei religiose nu au putut sa le atinga ca sa le deformeze continutul si sa le schimbe  originile decat in mica masura.
Territori sciti
Voi  incerca  sa expun in cateva cuvinte cine e si unde  se  gaseste Agartha , tara de unde Valentin Tarcaar  sustine ca au venit  agatarsi  de suprafata si care in realitate ar fi patria lor.

Daca  as incepe sa va povestesc cate marturii ale existentei acestui taram exista in lume, daca as incerca sa va vorbesc despre ceea ce exista acolo, sau daca as afirma ca toate grotele, tunelele si pesterile inchise pentru populatie, cu mentiunea periculoase, zona nesigura, zona interzisa  in realitate duc catre acel taram mai mult de jumatate din populatie ar zice ca sant nebuna, ca lozesc sau ca mi-am ars creierul.
Din pacate nu e asa cum credeti din mai multe puncte de vedere:
-se cunoaste din vremuri antice ca tot pamantul este strabatut de tunele si cai de acces subterane care unesc diferite puncte ale Terrei calatorind pe sub pamant.
-fiecare cultura antica indiferent de locul in care traieste a povestit ca in interiorul planetei se gasesc impunatoare orase subterane supraetajate care de obicei au construite nivele pana la -13, cateva dintre ele fiind chiar descoperite.
-in antichitate oamenii traiau sub pamant de teama zeilor si a cataclismelor provocate de nenumaratele si nimicitoarele razboaie  atomice  ale acestora.
-se cunoaste insa si teoria aberanta conform careia pamantul este format din nenumarate straturi si de un nucleu care il mentine.
-se cunoaste de asemenea faptul ca in vremea formarii sale pamatul  avea o miscare  de rotatie  de doua ori mai mare decat cea actuala.
-se cunoaste de asemenea faptul ca Pamantul in acele vremuri era o bucata de lava incandescenta.
Conform acestor invataminte pe care le primim in scoala obbligatorie, nu avem voie sa contestam aceste teorii (pentru ca sant doar teorii), pentru ca asa s-a stabilit ca e corect. Ok.
-Pai daca pamantul era plin de materie incandescenta moale,
-daca asupra lui actionau atunci ca si acum forta de gravitatie si forta centrifuga
-daca miscarea sa de rotatie era mai mare de doua ori decat cea actuala
-si daca pe masura ce trecea timpul el se racea usor, usor

ATUNCI  nu e normal  ca:
-in interiorul sau forta centrifuga sa impinga materia in exterior iar forta gravitazionala sa  impinga materia  din exterior spre interior cu aceeasi intesnsitate  astfel incat cele doua forte sa se anuleze  iar in interiorul pamantului sa se formeze  gaura cauzata de forza centrifuga??? Nu e normal ca sa apara efectul asa zisului storcator al masinii de spalat??? Nu e normal ca sa se formeze o cavitate in interior??

-cei doi poli nu e normal sa fie de fapt doua gauri pe unde planeta respira asa cum se vede in fotografiile de la NASA si pe unde apare aurora boreala generata de soarele interior???
As putea sa vorbesc mult pe marginea acestui subiect dar nu este tema mea in acest moment. Eu doar am vrut sa expun un alt punct de vedere conform caruia viata in interiorul planetei nu numai ca este posibila ci este chiar reala. Deci in acest caz chiar si teoria domnului Tarcaar poate fi mai mult decat valabila.

A parte acest lucru, eu as asocia insusi numele poporului Agatars cu numele taramului subteran Agharta. Daca am lua in serios toate marturiile care au fost lasate in scrierile sciamanilor sau chiar de catre persoane importante, marturii palpabile asa cum este cea a amiralului marinei Satatelor Unite ale Americii, Richard Byrd,  am intelege ca nimic nu e o joaca sau o fantezie. Amiralul, in munca lui de explorare a Antarcticii a avut contact cu acesta lume , in care oamenii taramului de dedesubt avertizeaza ca o lunga si iminenta furie neagra se va abate asupra terrei asa cum s-a mai intamplat si alte dati, iar ei, ca intotdeauna  vor fi nevoiti sa vina la suprafata sa repopuleze lumea si sa o  poarte catre cunostinta universala.

Jurnalul de calatorie al amiralului Richard Byrd este cutremurator si orice om care are macar un graunte de bun simt pentru suferintele sale si pentru ceea ce povesteste in acele pagini, nu poate admite ca o persoana de talia sa nu poate face diferenta intre lumea de suprafata si cea din interior. In plus, Pentagonul si serviciile secrete americane carora el le-a transmis mesajul lumii de dedesubt, nu i-au spus ca este nebun, ca a visat, ca nu e adevarat ceea ce spune. Nu, domnilor. Institutiile secrete i-au spus ca in conformitate cu faptul ca este un militar, trebuie sa asculte ordinele si sa mentina secretul. Cu alte cuvinte amiralului nu i s-a spus ca viseaza ci ca TREBUIE SA TACA, ceea ce face o mare diferenta.

Plecand deci de la certitudinea ca Agartha interna exista, nu vad de ce nu as admite ca agatarsi de la suprafata nu ar fi o parte a celor care locuiau in interior, veniti sa repopuleze pamantul dupa ultimul cataclism suferit de Terra acum 12.000 de ani.

In ceea ce ma priveste eu as asocia, asa cum afirmam mai devreme , numele agatarsilor cu insusi tara subpamanteana Agartha numai ca nu am nici o dovada care sa sustina aceasta teorie. In ceea ce priveste originea numelui poporului agatars  exista mai multe puncte de vedere .
Conform surselor enciclopediei web : “Numele celei mai vechi populații consemnate în Transilvania, Agathirsoi (Agatârșii) înseamnă “conducătorii cu toiege” (thirsus = toiag)…. De acolo vine expresia „a conduce cu toiag de fier”.
Domnul Tarcaar spune ca:” Istoricii au stabilit că termenul « agathîrs » este o derivare a termenilor « thrs »care înseamnă munte şi « aga » care înseamnă superior sau stăpân.”, deci agatars ar insemna stapanaul muntelui. In acest caz nu am mai putea sa ne indoim de faptul ca poporul agatarsilor era nascut in aceste locuri, unde Zalmoxe ii invatase pe Solomonari, preotii sai, sa fie stapanii muntilor, stapani ai vanturilor si calatori prin nori. Aducatori de ploi si risipitori de furtuni, ei poarta oamenii prin ceruri si fac sa curga laptele din copaci …”, asa cum afirma Tablitele de la Sinaia.
De asemenea tot dansul afirma ca: „In Agartha au loc, de asemenea, cazuri in care extraterestrii s-au imperechiat cu rasele umane ale Thracilor si sauromatilor, fapt care a dus, asa cum era firesc, la aparitia de progenitori. Fii rezultati din aceste uniuni mixte s-au numit AGATHARSI sau ARYANMATI sau ARYENI”
In “Mic dictionar, Istoria civilizatiilor”, Ecaterina Taralunga face o supozitie uimitoare, afirmand ca: ..”conform legendei greceşti care spunea că fiii lui Herakles (zeul focului) erau Skithes şi Agathyrsos (iar din acesta din urmă s-ar trage grecii înşişi, indo-europeni şi ei, migraţi din Asia spre Europa şi în peninsula azi grecească, traversând zona balcanică şi mergând apoi spre sud).”
Deci este posibil ca din vechia populatie a agatarsilor antici care s-au nascut nu in iran ci in spatiul Danubio-Carpato-Pontic, asa cum am stabilit mai inainte,  sa se traga chiar grecii si indoeuropeii care au migrat apoi nu din Asia spre Europa ci invers.
Este posibil sa fie persoane care vor spune ca nu este posibil sa stabilim acest lucru dupa legende numai ca in acest caz le-as aminti ca insusi originea iraniana a agatarsilor a fost facuta de lumea stiintifica in baza unor legende grecesti. Deci ar fi fair play sa nu se prinda in considerare doar ceea ce convine pentru a decreta corecta o teorie.
Eu am incercat sa aflu mai multe despre originea acestui cuvant si pe langa explicatiile pe care vi le-am facut cunoscute mai sus, am gasit o alta care pare a avea alte semnificatii. Agatarsos este format din doua cuvinte: AGA  si TARSOS.
In engleza ar exista o serie de cuvinte derivate de la radacina „aga”, cum ar fi:
again, against,  agalactia, agalmatolite,  agamemnon,  agamennon,  agami dar tot de aici ar pleca si sinonimul lui “aga” care este “agh” care inseamna conductor, cap, sef, in limba turca.
Lucrul straniu este faptul ca in orice limba ai cauta cuvantul AGA, toti fac referire la limba turca, ca si cand acest cuvant ar fi o o radacina a unui cuvant apartinand acestei limbi.
Ca o completare a faptului ca originile ei sant turcesti este a doua parte a cuvantului care este TARSOS, si care era, asa cum stim, unul dintre cele mai mari centre commerciale si maritime ale Cappadocciei, care mai tarziu s-a chemat Antiohia iar mai apoi Cilicia si care concura chiar cu Alessandria din Egipt.Tot in acesta zona se gasesc si mutii Taurus, cuvant asemanator sau cu aceeasi radacina ca si primul. La aceste lucruri nemailuand in considerare faptul ca si  apostolul Paul chiemat inaiante Saul, era originar din Tarsos iar expresia “a conduce cu toiag de fier “ este o afirmatie apartinand de asemeni bibliei.
In acest caz originea cuvantului agatars ar proveni de la doua cuvinte turcesti, daca ar fi sa judecam dupa natiunea careia ii apartin acele locuri astazi. In antichitate insa stim ca acele teritorii apartineau troienilor care erau o parte a hiperboreenilor pelasgi locuitori originari din teritoriilor de nord ale Istrului inferior.
Sant convinsa  insa ca radacina cuvintului agatars care este AGA nu vine din limba turca ci din limba vechie a pelasgilor care inseamna asa cum am vazut originar, bastinas, stapan. In ceea ce priveste a doua parte a cuvantului TARSO, as asocia-o mai degraba cu teritoriile in care ei locuiau, mai precis cu partea de nord a Marii Negre unde Donul se varsa. Afirm acest lucru pentru ca in antichitate Donul se chiema Tanis, iar in acele locuri ale Siberiei meridionale au trait scitii, fratii de sange ai agatarsilor.
Deci, chiar daca am admite ca nasterea agatarsilor ar fi avut loc pe plaiurile semilunei, tot nu am putea sa afirmam ca ei si scitii sant de origine iraniana. Din diferitele traduceri ale cuvantului putem sa afirmam ca  agatarsi inseamna stapani, primii, originari, indigeni, detinatori ai  tinuturilor, si acest lucru se vede foarte clar din hartile care ii desemneaza stapani ai unor tinuturi nemarginite situate in Europa de est si Eur – Asia( Siberia meridionala si parte din fosta Troie, teritorii care au fost dintotdeauna ale lor) .
Acest lucru inseamna ca inaintea lor nu mai era nimeni in aceste locuri, ca ei au fost primii care au populat toata aceata vasta zona a Europei estice care se intindea de la izvoarele Dunarii, la Carpati, Balcani, Turcia europeana si pana in Siberia meridionala considerand ca agatarsi si sciti erau ori doua triburi surori, ori ca erau unul si acelasi popor.
In acest caz  afirmatia Ecaterinei Taralunga conform careia din neamul agatarsilor ” s-ar trage grecii înşişi, indo-europeni şi ei” este corecta, pentru ca aceste popoare s-au nascut din cele vechi care si-au schimbat numele in functie de locurile in care traiau, asa cum am dovedit intr-un studiu mai vechi.
 Deci, este adevarat ce se afirma in Wikipedia „„Numele s-a mentinut în traditia literară antică pînă târziu, în epoca romană, când unele izvoare îi localizează, pe agatârși, împreuna cu alte popoare dispărute la acea vreme (dar mentionate în texte în virtutea traditiei), undeva în spațiul eurasiatic.”
Aceste afirmatii intaresc ipoteza conform careia familii numeroase de agatarsi au migrat din spatiul danubio-carpato-pontic in Asia minora,  in mediul orient, si din Siberia meridionala pana in India si China de mai tarziu. Deci agatarsii nu erau o populatie expansionista, cuceritoare de teritorii, ci o populatie civilizatoare, care a colonizat teritorii noi, nepopulate.
Ceea ce afirm eu acum, vine in contradictie cu celelalte populatii despre care istoria vorbeste la fel de saracacios ca si despre agatarsi. Este vorba despre hiperboreeni, pelasgi, traci si atlanti. Acestea sant popoarele care nu au o istorie a lor dar care vin mentionate cand se vorbeste de istoria antica.
Din izvoarele antice stim ca la nord de Istrul inferior se intindea Hiperboreea tara ghieturilor si a gerului necrutator cauzate de vantul de nord Boreus. In acesta tara locuiau Pelasgii tara oamenilor nascuti din pamantul negru considerati de greci cei mai vechi oameni de pe pamant. Din nenumaratele izvoare  ale antichitatii stim ca pelasgii erau un popor de oameni blanzi care au colonizat intreg pamantul si au purtat lumina micilor triburi care traiau in intunericul necunoasterii. Ei au colonizat pamantul gol impingandu-se mereu spre alte teritorii datorita faptului ca deveneau mereu tot mai multi. Ei sant poporul antic care vorbea o singura limba dar care apoi divizandu-se prin plecarea lor in diferite locuri departe de casa au format nenumarte triburi care au pastrat la baza limba lor barbara, vechie care s-a amestecat cu limbile altor triburi intalnite care au  modificat –o de-a lungul anilor.
Pare o contrazicere datorita faptului  ca si despre agatarsi am afirmat aceleasi lucruri numai ca la o privire mai atenta vom putea sa gasim diferente  sau asemanari, si vom putea sa intelegem cum s-au asezat ei peste pelasgi sau cum unul dintre cele doua natiuni antiche s-a transformat in cea care avea sa vina.
Pornind de la legenda conform careia Hercule grecul  se impreuna cu Echidna traca din a caror uniune se nasc trei fii: Agatarsos, Gelono si Scite care devin capii unor importatente triburi, vom incerca sa stabilim cam ce s-a intamplat de fapt pe plaiurile mioritice care vorbesc de trei frati care din diferite motive nu se mai inteleg datorita invidiei  care ii roade. Datorita acestui lucru doi dintre ei decid sa il omoare pe cel mai mic care era mult mai bogat dar si mult mai intelept ca ei. Pare ca vesurile baladei Miorita pornesc din vremuri ancestrale in care se consuma prima crima fraticida a lumii antice  cauzata de  bunastarea unuia dintre cei trei frati de sange.
Cautand marturii despre cele trei popoare care s-au nascut din fii lui Hercule aflii ca toate au existat cu adevarat si ca tara in care traiau in acele timpuri se numea  inainte ARIMIA, Arimphea, Ariminia, Arimin iar populatiile  acestei tari se numeau arimaspii dar si rumuni, rumani, rumuri, arimani arimii.
Iata ce ne spun diversii scriitori antici despre ei:
“ Dionisie Periegetul,  secolului ll e.n., ii aminteste pe  miticii arimaspii cu numele de arimani, iar Homer(secolul Vlll î.e.n.) în Iliada, 2.781–783 spune că patria lui Thyphon, cel mai renumit titan, era ţara arimilor sau Arima, în Odiseea,poetul spune despre acest teritoriu de legendă că este în ţinutul hiperboreenilor din nordul Istrului.  
Dionisie Periegetul  confirma faptul ca arimaspii erau Hiperboreenii din nordul Istrului dar ne mai spune ceva care confirma faptul ca si Echidna locuia in aceasta mitica tara  si nicidecum in Iran, pentru ca titanul cel mai de temut, spaima zeilor, fiinta de frica carora zeii toti au plecat in Egipt, THYPHON, avea tara de bastina tot in tinuturile arimaspiilor.
Probabil va intrebati care ar fi legatura dintre cei doi? Ei bine, THIPHON era sotul Echidnei cu care a zamislit cele mai infioratoare creaturi ale antichitatii, dupa cum ne spun legendele grecesti, pe care in mare parte, ca o ironie a soartei le ucide chiar Hercule.
În cîntul lV al poemului Iliada scris de Homer în secolul Vlll î.e.n. avem date vrednice de ținut minte cu privire la coafura tracilor arimini, adică a getilor din  Tracia care participau și ei la războiul Troiei fiind amintiți: ,,Tracii moţaţi, şi-l încinseră pe dată cu lungile suliţi”.  Iar istoria ne mai vorbește de un neam motat chiar mai la sud, vecin cu cetatea lui Priam, bitinii care locuiau în țara Bitinia. Cuvîntul bitini este format din biți cu sensul de moț și ni care înseamnă uimire, admirație sau mulți.” (Adevaruri ascunse – Constantin Olariu)
Homer, marele orb care a scris “Iliada”(cum a facut un orb sa scrie cele mai mari poeme ale lumii antice probabil stiu doar marsavii tradatori care au falsificat istoria neamului de eroi  nascuti din Titani la poalele Carpatilor si care au luptat impotriva miseilor neputand sa  fie invinsi, pentru ca numele lor a dainuit  peste veacuri, iar faptele lor vor fi cinstite deapururi). Deci, acest Homer, a vazut el ca ariminii au o coafiura a parte, diferita,  la care tineau foarte mult.
Pana nu de mult in Tara Motilor din Muntii Apuseni oamenii mai purtau inca acesta coada pana catre anii 1980. Datorita renumitul mot al ariminilor romanii mentin traditia conform careia la copii de un an trebuie sa li se taie motul. De asemenea pe tablitele sumeriene in care zeii zamislesc sau mai corect modifica omul existent,  ibridul rezultat din diferitele incrucisari genetice se naste cu parul ridicat intr-o  coada particulara.

Aristeas din Proconnes, celebru poet si profet al lui Apollon, contemporan cu Homer, spune despre pelasgii hiporboreeni arimaspi : ” Razboinici multi si foarte puternici, avuti în herghelii, în turme si cirezi de vite ; barbati cu plete stufoase, ce fâlfâie în aer ; cei mai robusti din toti oamenii, având fiecare câte un ochi în fruntea sa cea frumoasa”. Nicolae Densusianu, ” Dacia Preistorica”.

Tot Aristeas din Proconez, fiu al lui Castrobiu, compunand un poem epic, spune ca a ajuns indemnat de Phoebus in apropiere de Isedonii si ca dincolo de Isedonii locuiesc Arimaspii, oameni cu un ochi, si dincolo de ei grifonii pastratori ai aurului, iar in sfarsit, dincolo de ei Hiperboreii, care se intind pana la mare.”
Am incercat sa ma informez asupra acestor arimaspilor care aveau un singur ochi si la alte culturi, pentru ca doream sa inteleg  daca si altii stiu de existenza lor. Ei bine mai toti ii mentioneaza ori ca figuri mitologice ori ca populatii care locuia in teritoriul care se afla la nord , nord est de teritoriul grecesc. (Pliniu cel Batran), Herodot care citeaza un poem al lui Aristea Proconneso ii situeaza in Hiperboreea de nord in teritoriul scitilor.
Aceasta populatie , care daca ar fi sa ne luam dupa legendele grecesti, ar trebui sa se numeasca ciclopi, sau oameni cu un singur ochi, sant reprezentati in arta de mai toate popoarele combatand cu grifonii, care erau pazitorii minelor de aur. Grifonii erau figuri mitologice care aveau corpul de leu si capul de acvila. In multe reprezentari au chiar ghiare de pasare si urechi de leu.

Pe o veche inscriptie din muzeul Capitolin din Roma este mentionat ” Hercoles Romillianus” (Guasco ”Mus. Capitol ” I.60. nr.30), o alta aluzie la tara din care el a trebuit sa fure multe tezaure ale bogatelor populatii arimaspe.
Tot grecii, marii falsificatori ai istoriei poporului primordial, ne spun prin scrierile poetul lor Pindar(522-443 î.e.n.)  care îl amintește pe poetul Pherenicos din Heracleea, un înaintaș de-al său ce a lăsat scris în versuri zicerea:
,,Hiperboreii locuiesc în părţile îndepărtate lîngă templul lui Apolo. Ei sînt cu totul nedeprinși la război și se trag, după cum spun tradiţiile, din neamul titanilor celor vechi; ei sînt stabiliţi sub suflul cel rece al lui Boreas și cinstesc pe un rege din neamul arimaspilor.”
Romanii, al doilea popor de falsificatori a istoriei noastre ne spun prin scrierile poetul latin Claudian ca “pasărea fenix plină de mister  își are cuibul în muntii titanilor de lîngă Ocean “(Dunare – Istru), adică în Carpati.
Este o victorie cand vezi macar o data, ca cele doua natii falsificatoare de istorii recunosc ca Apollo, Pasarea Pheonix si Titanii locuiau tinuturile de langa Ocean, unde bate vantul rece Boreas. De mentionat ca in vremea titanilor, cuvant care inseamna tatin, batran, antic, Ocean era un rau nu intinderea de apa a oceanului planetari pe care o cunoastem astazi. Acest rau, care a fost reprezentat pe scutul lui Achille, care era fantana de viata a zeilor, care era teritoriul intre care ei traiau,  era Istru.
Nu stiu daca ati remarcat ca Ariminia era situata cam in aceeasi zona cu Hiperborea si ca pelasgi si geti erau si ei chemati arimini. Acest lucru ne duce cu gandul la ceea ce ne spune chiar Herodot, si anume ca popoarele isi schimbau numele in functie de teritoriile ocupate, de capatenia lor sau de inrudirile lor cu alte triburi. Deci asa cum este normal arimaspii au devenit pelasgi, hiperboreeni, traci.
In Dacia, extinsa între Nipru, Rin si Tracia, având centrul politic si religios în Transilvania, cea mai extinsa  populatie pelasgica. Dealtfel, pelasgii europeni ocupau întreaga Europa, Asia Mica, nordul Africii, întreg bazinul mediteranian, iar carienii pelasgi au fost primii care au atins Americile. Marii eroi civilizatori ai acestor spatii au fost Uran, Saturn, Apollon, Hermes, precum si Typhon, gigant, ca si pelasgul Prometeu, regele scytilor.
Urmasii lor au fost conducatorii scitilor, ai agathirsilor, si gelonilor si ai latinilor ( cu mult înainte de întemeierea Imperiului Roman), acesti conducatori dând numele lor popoarelor pe care le conduceau. Cu alte cuvinte popoarele arimaspii, hiperboreenii, pelasgii si tracii au devenit mai tarziu scitii, agatarsii,  gelonii si latiniii, iar mai aproape de era noastra scitii, getii, tracii si latini, adica exact cele patru radacini ale popoarelor ce vor veni.
Strabon ii situeaza pe Hiperborei intre Marea Neagra, Dunare si Adriatica: Toate popoarele din nord aveau numele din partea istoricilor greci de Sciti sau Celtosciti, dar scriitorii inca mai vechi faceau distinctii intre ei, numind Hiperborei pe cei ce traiau in zona Pontului Euxin, a Istrului si a Adriaticii (Geografia 11, 6, 2).
in Virgiliu: acestia sunt oamenii salbatici care sub septentrionul hiperborean sunt biciuiti de vantul rifeu si isi acopera corpul in blanuri blonde aprinse de animale (Georgice 3, 381-383
” „S-a dat numele de Scyt intregii mase latine, ca nume geografic”  asa cum ne spune Strabo in „Geografia”
Pliniu cel Bătrîn. ,,De la aceasta în lungime către ținuturile scitice, sînt popoare, vecine totuși, însă diferite pînă la litoralul(Mării Negre):Getii, cărora romanii le spun daci; de altfel, Sarmatii cărora grecii le spun Sauromati…”
Appianus Alexandrinus(95-165) de neam grec, a scris Historia Romana, iar în prefată scrie că romanii străpînesc ,,și pe unii dintre getii de dincolo de Istru, pe care îi numesc daci”.
Dio Cassius(155-240), nepotul lui Dio Chrysostomos a scris despre geţi, daci, sciţi: ,,aceia locuiesc pe ambele maluri ale Istrului”, cei care locuiesc în dreapta fluviului şi fac parte din prefectura Mysiei îi numeşte mysieni, iar pe cei ce vin mai în sud, adică în Tracia îi numeşte  ,,daci sau geţi s au traci”
Tot la el mai găsim afirmatia că din nordul Istrului în vremuri uitate de istorie a fost o migratie în sud pînă în muntii Tracia, ,,căci poporul dacilor îşi stabilise odinioară colonii în apropiere de Rodope.(Balcanii de azi)”
Despre luptele pe care romanii le-au purtat cu acești geti sau daci în anii  55 î.e.n. a scris: ,,În timpul acesta M. Crassus este trimis în Macedonia şi Grecia să se lupte împotriva dacilor şi bastarnilor…Aceştia sînt socotiţi ca sciţi.” În text vedem că strămoșii noștri apar cu numele de daci, geţi, traci şi sciţi, deşi chiar el spune că sînt un singur neam, dar locuind în tinuturi diferite și nu popoare diferite! 
Ştefan din Bizanţ, pe la anii 520 scrie un lexicon intitulat Nume de popoare şi spune despre strămoșii noștri geţi că locuiau în ,,Getia, ţara geţilor”.
Latinul Suetonius(69-130) care și-a scris spre bătrînete lucrarea De Vita Caesarum, într-un scurt pasaj din bibliografia lui Octavian, LXIII, povestind despre felul cum a ajuns fiica acestuia să fie propusă sotie regelui getilor, găsim textul în latină: ,,dein Cotisio, regi Getarum), care ne dovedește fără putintă de tăgadă că și în  prima parte a secolului doi al erei noastre, unii romani ne știau ca neam get, și nu altceva. Și în paragraful LXIII, 4 cînd scrie cu cine s-a luptat împăratul roman Octavianus Augustus la Istru, ne luminează că getii erau conduși de regele lor Coson ,,Cosoni Getarum regi”. Și aceasta este o fărîmă din istoria noastră adevărată, nu cea revelată sutașilor întunericului.” (Constantin Olariu)     
 Tribul despre care se vorbeste mai putin sant gelonii. Iata ce am aflat despre ei: “„Gelonii, dupa o traditie veche a grecilor erau din aceeasi familie cu Agatarsii, de la raul MARIS (Mures). Herodot, I,IV,10. Tot el adauga ca Gelonii erau din acelaşi neam cu agathîrşii de la Maris, plecaţi din ţara arimilor în timpul lui Hercule şi locuiau deasupra Lacului Meotic la o depărtare de 15 zile.
Lucan, poet spaniol din vremea lui Nero ,, Îi numeşte şi pe geloni sagittiferi volucres adică din mîinile cărora săgeţile zboară precum păsările, iar gelonii sînt o populaţie scită. Tot el afirmă că masageţii sînt sciţi ca şi gelonii care se găsesc în jurul lacului Meotic(Marea de Azov). …Scitul masaget nu se opreşte la Istru, el străbate mai departe înspre nordul îndepărtat la Suevii cei blonzi cu corpuri albe”.
Am putea spune ca in realitate agatarsii, scitii si geloni erau getii, scitii si tracii, cei trei frati, cele trei triburi mari nascute din poporul pelasg. La aceste trei popoare exista semne comune cum ar fi caciula cu motul intors spre inainte, parul prins intr-o coada  si steagul particular in forma de dragon care probabil ar reprezenta originea lor dragoniana mostenita de la mama lor Echidna.
Este interesant ca dragonul este unul dintre insemnele care se gaseste la toate popoarele care se inrudesc si care au origini in cele trei triburi sau popoare nascute pe teritoriul imparatiei negre a lui Saturn unde totul era negru: Marea Neagra, NegruImparat,Negru-Voda,PadureaNeagra,Harap, Basarab(arab=negru). In scrierile antice, expresia “din pamant ai venit in pamant ai sa te intorci” nu avea intelesul de  moarte, ci exprima  locul de bastina al adevaratului popor nascut din pamantul negru, oamenii negri ai  viitoarei Valahiii
De asemenea ar fi de precizat ca dacii sant un trib care nu este mentionat de aproape nici un scriitor antic pentru ca toti pomenesc de geti nu de daci ca fiind stapanii de drept ai teritoriilor care pana acum erau menzionate ca apartinand agatarsilor. In realitate agatarsii erau getii sau mai bine zis un trib al getilor, poporul care a facut sa tremure imperiul cel mai mare al omenirii: imperiul roman.
Ar fi bine sa anlizam si ceea ce afirma domnul Tarcaar despre agatarsi iar apoi sa incercam sa creionam cat de cat cine era cu adevarat poporul agatarsilor.
In legatura cu originea poporului agatarsilor si el ne spune ca : “ In Agartha au loc, de asemenea, cazuri in care extraterestrii s-au imperechiat cu rasele umane ale Thracilor si sauromatilor, fapt care a dus, asa cum era firesc, la aparitia de progenitori. Fii rezultati din aceste uniuni mixte s-au numit AGATHARSI sau ARYANMATI sau ARYENI”
Deci chiar daca versiunea sa nu are nici o legatura cu cea greceasca, el afirma ca popoarele tracilor s-au unit cu extraterestrii dar si cu sauro-matii. Sauro in limba latina si italiana inseamna dragon sau crocodil, sau reptila. Deci din in ceea ce ne spune dumnealui, extraterestrii s-au unit cu doua tipuri de rase pamantene care aduce un pic cu legenda Echidnei, femeia sarpe. In ceea ce priveste extraterestrii ei sant in realitate zeii de ieri, personajele din legende care se uneau cu oamenii dand nastere la semizei.
Tot din spusele domnului Tarcaar aflam ca de fapt dacii erau tot o parte a agatarsilor, mai precisa aripa lor militara care erau:” :” LUPTĂTORI AI ORDINULUI DRAGONULUI (cunoscuți în antichitate sub numele de DRACI sau DACI. Aceștia erau aripa militară a agathîrșilor și purtau ca stindard dragonul în vîrf de lance)”
Este destul de pertinenta afirmatia conform careia Dacii sau Dracii faceau parte din truburile getilor sau ai agatarsilor stapanitorii vechii Dacii si ca emblema lor era dragonul in varf de lance, simbol care a dainuit la toate popoarele care se inrudeau prin originea lor.
Avand origine dragoniana pe linia materna, cea mai puternica deci, este normal sa credem ca ar fi fost posibil ca in antichitate DACII sa se cheme DRACI sau ca de fapt TRACII sa se fi chemat DRACI sau poate ca din marele trib al TRACILOR-DRACI sa fi ramas un trib care sa se numeasca apoi DACII-DRACI.

Speculatii se pot face multe dar un lucru e sigur: neamul draculestilor cu siguranta nu vine de la organizatii aparute mai tarziu care aveau mai mult sau mai putin legaturi masonice cu Ordinul Dragonului, cu Dragonienii sau cu orice alta gaselnita de acest tip. TRACII-DRACI sau DACII-DRACI  nu au legaturi cu dragonii ci au legatura cu GRIFONII, care astazi sant reprezentati de sfincsii rspanditi pe varfurile muntilor nostrii si care mai pazesc inca bogatiile ascunse ale antichitatii reprezentati  pe stemele principatelor dar si cu, culoarea  neagra, care vine de la culoarea primordiala a pamantului din care s-au nascut.

Capetele negre care se gaseau pe stindardele principatelor romane de mai tarziu sant inca o dovada ca pe aceste pamanturi au existat oamenii primordiali iar culorile primordiale ale creatiei au fost puse pe drapelul lor: rosu, galben si albastru.

AUTOR: GABRIELA DOBRESCU