MISTERELE MUNTILOR BUCEGI

De Gabriela Dobrescu 08/12/2012

Munţii României sunt străbătuţi de tuneluri subterane, puţine persoane, chiar şi în zilele noastre, cunoascând existenşa acestora. Pe timpul dacilor aceste tuneluri şi trecerile subterane erau cunoscute doar de sacerdoţi şi câţiva nobili. Cei din urmă cunoşteau doar câteva treceri strategice. Secretele preoţilor daci au fost preluate de preoţii creştini, retransmise mai departe numai călugărilor virtuali.
Munţii Bucegi ascund o parte din secretul nostru existenţial. Totul a început pe vremea primului domnitor din dinastia Basarabilor, când platoul Bucegilor a fost interzis pentru oamenii de rând. Acolo se antrena cavaleria domnitorului, acei oşteni „roşii” (denumire dată de îmbrăcămintea pe care o purtau), care formau unităţile de elită ale armatei domnitorului din Ţara Romînească, folosite doar în caz de mare primejdie.
Şi mai puţini cunosc de ce a fost ales platoul Bucegilor. Deoarece, în vremurile de primejdie, tezaurul Ţării era ascuns în tunelurile subterane din zonă şi păzit de oştenii „roşii”.
Legendele locale vorbesc şi despre existenţa unor tezaure deosebit de valoroase, acumulate de-a lungul a zeci de generaţii de conducători şi păstrat în zonă. Este un tezaur sfânt pe care fiecare domnitor era obligat să-l sporească pe timpul domniei sale. Dar nu avea voie să folosească nimic din acest tezaur.
Cei care nu ţineau seama de aceasta erau crunt loviţi. Se spune că blestemul i-a lovit şi urmărit pe cei din ramura Drăculeştilor şi cea a Dăneştilor. Pentru că au încercat să folosească tezaurul Ţării în scop personal ei şi familiile lor au fost asasinaţi.
„În ultimii ani, în zona Bucegilor s-au efectuat măsurători energetice care au constatat existenţa unor câmpuri de forţă extraordinară şi a unor treceri subterane care traversează munţii dintr-o parte în alta. Mai mult, aceste măsurători au arătat existenţa a două treceri subterane care merg din zona Bucegilor până în apropiere de Peştera Urşilor din Carpaţii Occidentali, acestea fiind întretăiate din când în când de diverse tunele mai mici sau mai lungi.
Ceea ce este uirmitor este altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu străbat haotic munţii ci sub forma unor linii care  figurează imaginea unui lup imens, având gura deschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capul lupului este în Munţii Apuseni iar coada coboară până în apropiere de Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa,
Întrebarea logică este dacă aceste tuneluri subterane au fost făcute de mâna oamenilor sau dacă au fost doar descoperite şi folosite de oameni? Este o întrebare la care, deocamdată, nu are cine să răspundă. Poate doar misticii, care au avut curajul să afirme că totul a fost construit de Zamolxis atunci când Marele Zeu a decis să apere acest pământ sfânt şi pe cei care-l locuiesc” (1)
. CE ASCUNDE SARMIZEGETUSA REGIA?
Despre civilizaţiile egipteană, mayaşă, incaşă, aztecă, sumeriană ş.a. s-au scris nenumărate documentare, articole, rezultatele ale cercetătorilor din diferite domenii, s-au turnat filme documentare ori artistice.  Toate aduc laude nesfârşite acestor civilizaţii şi realizărilor lor şi prezintă multe enigme nedezlegate încă.  Arheologii, cercetătorii şi istoricii rămân uimiţi când prezintă aceste realizări.
Şi prin aceasta se face o nedreptate istorică civilizaţiei străbunilor noştri. Deoarece nu trebuie să te duci în India, Egipt, Peru sau Mexic pentru a cerceta cum au fost construite piramidele sau a cerceta în laboratoare compoziţia stâlpilor de fier care nu ruginesc niciodată.  Pentru a afla toate acestea, şi încă multe în plus, este de ajuns ca cei care  cred că au găsit o soluţie la aceste enigme să vină în Munţii Orăştiei. Nu exagerez cu nimic când afirm că aici se află vestigiile unei civilizaţii vechi de 10.000 de ani: civilizaţia dacică.
Atitudinea oficialilor noştri mi se pare de neînţeles. Oare este rea voinţă sau interese ascunse le dirijează poziţia. Pentru că la mijlocul anilor ’90, un satelit sovietic a scanat subsolul zonei Grădiştea. La Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriale şi la Ministerul Culturii de atunci s-a întocmit un dosar cu descoperirile care s-au făcut. Neoficial s-a spus atât: s-au descoperit situri antice şi preistorice necunoscute încă. Şi s-au dispus efectuarea unor cercetări. Sistate apoi!
Concluzia este una şocantă: fortificaţiile din această zonă constituie un ansamblu de 200 km pătraţi, care cuprinde o aşezare militară, una civilă montană, cu mai multe nivele. „Practic, munţii fuseseră tăiaţi şi terasaţi, apoi aranjaţi în incredibilul ansamblu. Mai mult, pe o suprafaţă de doi kilometri pătraţi, la o adâncime de 8 metri, s-ar afla o aşezare subterană. Prin anul 2001, Vasile Dragomir, general de divizie în retragere, care făcuse parte din echipa de cercetători declara pentru un ziar central că în zona Vârtoape fuseseră detectate, pe o suprafaţă de 4 km pătraţi, 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum şi incinte paralelipipedice, modificate de mâna omului, care comunicau între ele, dar şi cu platoul de deasupra prin drumuri antice.
De la aceste incinte pleacă mai multe tuneluri spre munţii din apropiere, unele prăbuşite parţial, iar un singur tunel ajunge la sactuarele de la Sarmisegetusa Regia, unde au fost de asemenea detectate incinte subterane. „Vreau să subliniez că în urma măsurătorilor noastre a rezultat că în zona Vârtoape şi în imediata apropiere se află vestigiile cele mai importante ale complexului, inclusiv sanctuare, construcţii cu o vechime mai mare decât cele de la Sarmisegetuza”, declara atunci generalul în rezervă.
Într-adevăr, dezvăluiri şocante: „aşezări mai vechi decât cele de la Sarmisegetusa”.
Pare incredibil, dar pentru a-şi apăra capitala sfântă – Sarmisegetusa Regia – dacii au zidit munţii. Dacii nu au fost numai „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Ei au fost astronomi desăvârşiţi, medici şi siderurgişti aşişderea, experţi în strategua militară dar, mai ales…constructori desăvârşiţi. Pentru apărarea Sarmisegetusei Regia au construit un colos, alcătuit din sute de cetăţi, răspândite pe o suprafaţă de 5.000 de kilometri patraţi.
Până la altitudinea de 2050 de metri, intervenţia omului este dovedită în mod constant.  Această afirmaţie poate va stârni zâmbete ironice. Dar arheologii şi geodezii care au făcut cercetări în Munţii Orăţtiei au dovedit că mărturiile istorice nu sunt minciuni.
Acelaşi  Vasile Dragomir a declarat: „Toţi munţii din jurul Sarmisegetusei sunt terasaţi. Pe toate crestele, văile, versanţii au fost descoperite pietre fasonate, cu o greutate de aproximativ 3 tone. Cetăţile sunt apărate de ziduri circulare, de sus până jos. Dacă în cazul piramidelor egipetene s-a ajuns la concluzia că pietrele erau transportate cu ajutorul unor sisteme de bile şi ridicate cu scripeţi, pentru daci teoria nu este valabilă. Rămâne un mister transportarea blocurilor imense de piatră până în vârful munţilor, cantitatea de materiale fiind superioară celei folosite la piramidele egiptene”.
Nu mulţi cunosc că Muntele Bătrâna este cel mai înalt vârf din România. Nu din punct de vedere geografic, ci geofizic. Măsărătorile gravitaţionale au arătat că datorită nucleului extrem de dur, constituit din minereuri de fier, acesta este cel mai înalt munte din ţara noastră. Aici aveau dacii cea mai mare mină de fier.
Strămoşii noştri au conceput Sarmisegetusa ca pe un centru vital, destinat unei rezistenţe totale. Pentru aceasta au fost construite drumuri de acces în munţi, conducte pentru apă, canalizări etc. „Aprovizionarea cu apă a cetăţii (este vorba de cettaea Blidaru – nota T.F.) era asigurată printr-o monumentală cisternă patrulateră, cu ziduri duble sau întreite, adâncă de peste 5 m, construită în partea de nord-vest.
Deosebit de interesantă este pardoseala cisternei, alcătuită dintr-un „ciment” având în compoziţia sa mortar, cenuşă şi cărbune de lemn. Pe această latură, pe o terasă mai joasă, a fost scos la iveală un turn de pază care asigura din acest loc strategic, numit Poiana Pertii, o largă vizibilitate, dominând împrejurimile.”. „Înşiruit pe Apa Grădiştei, la sud de larga vale a Mureşului, complexul de cetăţi şi aşezări dacice din Munţii Orăştiei a constituit nucleul statului dac din perioada lui Burebista şi Decebal şi, totodată cea mai înaltă expresie a dezvoltării cultutii materiale daco-getice din secolul I î.e.n. – I e.n.”.
Pentru construirea acestui complex a fost nevoie de o muncă colosală care a presupus tehnici de neimaginat. Marele Imperiu Roman, întins pe trei continente, a trebuit să adune cea mai mare armată din toate timpurile sale penru a cuceri 14% din suprafaţa Daciei. Pentru a trece de „sălbaticii” din munţi i-au trebuit ceva mai mult de 5 (cinci) ani. Iar această civilizaţia era veche de 10.000 de ani.
Dl. gral. dv. ® Vasile Dragomir a mai declarat: „Nu sunt arheolog sau istoric, ci geodez. Totuşi am curajul să afirm, după cercetările făcute în Munţii Orăştie că civilizaţia existentă pe teritoriile noastre, veche de aproximativ 10.000 de ani, este un adevărat miracol. Vestigii ale civilizaţie romane se află şi în alte ţări, dar nu pe acestea trebuie să le punem în valoare. Păcat că nu se acordă atenţie valoroasei Sarmisegetusei Regia, care este cu adevărat numai a noastră.”
De ce arheologii, cerctătorii şi istoricii noştri nu studiază numeroasele situri ale strămoşilor noştri? De ce nu se sapă la Sarmisegetusa Regia? De ce totul este lăsat în paragină? Locul unde au trăit şi s-au rugat strămoşii noştri a fost uitat. Şi el ascunde încă multe secrete.
A DOUA “CUCERIRE” A SARMIZEGETUSEI
În anul 1924, sub conducerea Comisiei Monumentelor Istorice şi a Institutului de Istorie naţională şi arheologie din Cluj, sunt începute săpăturile menite să scoată la lumină vestigiile Sarmisegetusei şi ale vecinătăţilor ei.
În luna decembrie a anului 2000, cinci cetăţi dacice din acest perimetru – care are o suprafaţă de 600 de km patraţi – au fost declarate Monumente ale Patrimoniului Cultural Universal, intrând sub protecţia UNESCO. Dar protecţia românescă?
Pentru că ultima lună a secolului XX a cunoscut o avalanşă fără precedent a hoţilor şi profanatorilor din Munţii Orăştiei. Care conmtinuă şi în zilele noastre. În lipsa unei imperioase legi a patrimoniului, autorităţile locale hunedorene s-au văzut asaltate de ceea ce neoficial a fost numit „al treilea val de atac asupra comorilor lui Decebal”. Toate scursurile din ţară , în legătură sau nu cu „colecţionarii” de aiurea aveau/au drept principal obiectiv „sarcofagul cu aur de două tone” a lui Decebal!
.Băieţii nu se joacă, nu vizează obiecte de cult sau alte „mărunţişuri” vechi de două milenii. Poliţia din zonă afirmă public, neputincioasă, că se ştie că există cel puţin…70 de detectoare performante de metal care mişună neabătute prin zonă, într-o clandestinitate trădată de jeep-uri ce trec triumfătoare prin vamă. Şi asta în timp ce Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva îşi permite doar un detector!
A doua categorie este cea a „găinarilor”, adică a celor care se mulţumesc cu faimoasele kosoane. Încă din „primul val de căutători” din 1997-1998, au fost prinşi 5 „norocoşi”, însă nici acum nu sunt pedepsiţi în instanţă.
A treia categorie este a celor care, punând ban peste ban din „muncă cinstită”, îşi ridică, fără autorizaţie de construcţie, case de vacanţă. Culmea este că unii îndrăgostiţi de istoria veche a strămoşilor s-au stabilit – oare de ce? – în apropierea locurilor bănuite a fi purtătoare de comori. Sufletul lor bate pentru SarmiZegetusa.
„Cît timp va mai fi regiunea sacră a Munţilor Orăştiei un „Eldorado” pentru borfaşii de toate categoriile? Dacă fostul ministru al culturii nu a devenit boss la UNESCO (după „străduinţe” uriaşe pe banii contribuabililor), atunci probabil că nu l-a interesat nici averea lui Decebal şi a vestigiilor bimilenare.
Situaţia trebuie să intre într-o normalitate care să redea demnitatea istoriei ţării, iar siturile arheologice naţionale să devină bine protejate juridic şi, practic, cu sprijinul amplu al Ministerului Ordinii Publice şi nu cu câţiva paznici de ocazie. Bunurile noastre patrimoniale nu au ce căuta în colecţiile muzeale sau particulare de aiurea”.
ACTIVITATE INTENSA IN SUBTERAN?
În anii 1993-1994 în zona Buşteni-Sinaia s-au petrecut mai multe fenomene stranii. Oamenii acuzau stări de agitaţie inexplicabile care le afectau sănătatea. Însă numai pe timpul nopţii. Apoi s-au produs mai multe cutremure, constatându-se că nu aveau epicentrul în Vrancea sau Bucegi, cum era normal. Locuitorii mai relatau că au prins frica de a pune mâna pe obiecte metalice deoarece se curentau imediat. Cercetarea acestor fenomene nu a dus la nici un rezultat.
Peste un an intensitatea cutremurelor a sporit. Ciudat era faptul că, de fiecare dată înainte de producerea acestora, se auzea un tunet înfundat. Aceste cutremure se produceau, invariabil, la ore fixe: ora 20.000 şi 3.00 noaptea. După producerea lor s-au semnalat semnale radio! Ceea ce nu era normal.
„Ziarul” a publicat un amplu articol despre aceste anomalii. Iată ce a declarat Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul „Cezar Petrescu” din Buşteni, publicist şi cercetător al fenomenelor stranii descrise mai sus, la care a fost martor: „Convingerea mea este că există în subteran o altă lume.
Extratereştri cunosc totul despre lumea de la suprafaţă. Spectrul lor informaţional este foarte larg. Dar nu ştiu ce fel de activitate desfăşoară acolo şi nici de ce nu vor să comunicăm. Probabil pentru că omenirea încă nu este pregătită să înţeleagă nişte lucruri”.  El crede că toate aceste anomalii sunt cauzate de existenţa unor galerii subterane, de natură artificială, săpate de extratereştri. În care au loc diferite experimente, punctul fierbinte fiind în zona Crucii de pe Caraiman.
“Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii că un important şuvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. “Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajungă sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi”, spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi.”
După 1999 toate au încetat. Specialiştii de la Centrul de Fizică a Pământului şi cei de la Staţia Seismică de la Cheia nu au găsit nici o explicaţie acestor fenomene. Se ştia de existenţa tunelurilor subterane. S-a emis ipoteza că aici aveau loc diferite experienţe, centrul fiind zona crucii de pe Caraiman! Dar cine le făcea şi cu ce scop? Mister total!!…
Sarmizegetusa, din cauza unor fenomene ciudate care au loc în zona respectivă, este numită „zona crepusculară a Europei”.
În anul 1991, o echipă formară din şapte specialişti au campat în zonă pentru a face cercetări. Spre stupoarea lor au fost martorii apariţiei unei „explozii luminoase” care părea că iese chiar din munte. În vara aceluiaşi an, un avion IL-14 s-a pulverizat din senin
În vara anului 1994, nişte turişti şi-au instalat corturile chiar la Sarmizegetusa Regia. La un moment dat, întreaga vale a fost curpinsă de un vuiet care a durat circa o jumătate de oră, iar din spatele unui perete stâncos ţâşneau numeroase reze, de diferite culori, ce se învârteau besmetic ca spiţele unei roţi. Spre sfârşitul verii aceluiaşi an, un grup de turişti a fost înfăşurat într-o perdea de raze colorate…
„În sanctuarul dacic dela Racoş s-au găsit cuie dacice de fier care nu ruginesc. Testate cu raze X, s-a descoperit că, într-adevăr, cuiele au 2000 de ani. În componenţa lor intră fier pur (99,97%), magnetită, oxid de fier şi alumino-silicaţi. Cuiul nu rugineşte. În lume mai sunt două exemple de astfel de fier inoxidabile: stâlpul de fier de la Delhi şi discul din Mongolia, cercetate de NASA. S-au mai găsit şi nişte calupuri de fier decic de peste 40 de kg. La acea vreme, romanii nu puteau să topească în cuptoarele lor bucăţi mai mari de 25 kg” …
Muntele Toaca este o piramidă cu baza pătrată, formă extrem de rară în natură. Latura are lumgimea dublă faţă de piramida lui Keops. Unghiul pantei vestice are aceeaşi mărime cu unghiurile piramidei.
La Cucuteni, cultură aflată în apropiere, s-a descoperit, incizat în ceramică neolitică, un motiv unic reprezentând proiecţia în plan a unei piramide cu baza pătrată. Diagonalele şi apotemele sunt trasate cu mare precizie.
Unghiul dintre Carpaţii Meridionali şi cei Orientali este de 52 de grade. 51 de grade 50 de minute este unghiul dintre feţele piramidei lui Keops (Khufu) şi baza acestuia.  Vasile Pârvan susţine teoria Ceahlăului ca munte sfânt al dacilor. Muntele Retezat este un monolit de proporţii gigantice cu înfăţişarea unui trunchi de piramidă.

 http://anatolbasarab.me/2012/05/24/misterele-muntilor-bucegi/